MIA SHERIDAN "Pest - s = TIMES S1USA TODAY»— Nu ma poti repara, stii? Uitandu-ma acum la ea, mi-am dat seama ca nici nu fusese asta intentia mea. Voisem doar si se faca bine si sperasem ca as putea contribui si eu la asta. Insi nimeni nu poate repara pe altcineva. Nu ne putem repara decat pe noi insine. —Nu, ai dreptate, nu te potrepara. Pot doar sd te iubesc. Si vreau cu adevdrat sd incerc...” _ « NUMAI IUBIREA POATE VINDECA 0 INIMA FRANTA... . * Vee Me a + Fictiune contemporana _pentrutined » +17 ani www.edituraepica.ro i ISBN 978-606-8754-51-2 786068 e Pad TS54512 > aO TANARA DISTRUSA... Crystal a invatat de mult ca dragostea nu aduce decat sufe> rinta, SA nu simti absolut nimic e mult mai bine decat sa fii din nou 4 ranit. Ea isi apara inima zdrobil ’ ascunsa sub o cochilie dura pastreaza in suflet o adanca nein: credere fata de barbati, care, in experienta ei, n-au facut niciodata decat sa se foloseasca de ea. UN TANAR RE NEVOIE DE $i atunci Gabriel.Dalton int in viata ei. In pofida’ ingrozitoa- relor tenebre din trecutul sau, si salvat puritatea sufletului si ranfa in bine. lar ee: ey ca stie costurile, se trezeste atrasa de Gabriel. Staruinta lui nesovai toare fi slabeste zidurile de apa- rare, iar rabdarea lui delicata o face si se indoiasca de tot ce credea ca stie. Crystal si Gabriel nu si-au inchipuit niciodata ca soarta, care le-a rapit totul, le-ar putea daruio dragoste atat de profunda. Numai c& soarta capricioasa nu le zam- beste prea mult timp, iar ei se vad nevoiti sa aleaga: fie sa-si impie- treasca inimile inca o data, fie sa gaseasca in ei curajul de a-si mar- turisi trecutul. »Nu ajungi sa regreti lucrurile pe care le-ai facut din dragoste si cu buna intentie. Lucrurile pe care ai vrea, dar nu le faci sunt cele care n-o sa-ti dea pace cat traiesti.”MIA SHERIDAN TE-AM ALES PE TINE POVESTE DE IUBIREMIA SHERIDAN TE-AM ALES PE TINE O POVESTE DE IUBIRE Traducere de ADINA PINTEA A. gy EPICLOVE Editura Epica, Bucuresti, 2018Editor: Anca EFTIME Redactor: Cristina JINGA Tehnoredactare computerizata: EPICA DTP Most of All You by Mia Sheridan Copyright © 2017 by Mia Sheridan Cover design by Elizabeth Turner Toate drepturile asupra editiei in limba romani apartin Editurii EPICA. © 2018, Editura Epica. ISBN: 978-606-8754-51-2 Bucuresti, 2018 La pretul de vanzare se adaugi 2%, reprezentand valoarea timbrului literar ce se vireazi Uniunii Scriitorilor din Romania cont nr. RO44 RNCB 5101 0000 0171 0001, BCR Unirea, Bucuresti Descrierea CIP poate fi consultata la Biblioteca Nationala a Romniei.Accasté carte ii este dedicata Danitei, care il are alaturi pe ingerul ei, Gabriel. Si tuturor de pretutindeni care S-au simfit vreodaté abandonafi.PROLOG ELLIE Nu voiam sa plec. —Te rog, mama, nu putem merge maine? Pentru cateva clipe, mama n-a raspuns, si-a dat la o parte parul blond de pe fat’ si si-a ters transpiratia ce i se adunase in aprinsi de febri, iar ochii ei verzi aratau incetosati si luciosi in acelasi timp, asemenea suprafetei stralucitoare a baltilor dupa ploaie din parcarea complexului nostru de apartamente. — Trebuie sa plecim, Ellie. Astizi ma simt mai bine si nu stiu daca ma voi simti la fel si maine. Mama nu pirea deloc sa se simt% mai bine. Arata mai rau acum dect in ultimele saptaméni. Mai rau chiar si decat in ziua in care gasise o hartie lipita pe usa de la intrare si incepuse s& plang, apoi se dusese in pat si ramifsese acolo trei zile. Ma speria cat de bolnava arata si nu stiam ce sa fac. De obicei, bateam la usa doamnei Hollyfield si ii ceream ajutorul, pe cand mai locuia in cladirea noastra. Venea la noi cu supa de pui si, cateodata, cu o cutie de acadele gi fi vorbea mamei in soapta, pe un ton linistitor, in timp ce eu mi uitam la desene 7MIA SHERIDAN animate. Intotdeauna mi simfeam mai bine dupa ce pleca doamna Hollyfield si mi se parea cd si mamei ii era mai bine. Dar doamna Holyfield nu mai locuia in complexul nostru de apartamente. I se intamplase ceva, ceva cAruia fi ziseserd un cheag de sange, si o luasera pe o targa alba. Dupi aceea, niste tineri pe care nu-i mai vazusem niciodata au venit si au lyat tot din apartament. Cand i-am auzit cum se certau despre cine avea si-i plateasca inmormantarea, am inteles c4 murise. Mama a plans si-a tot plans, spunand mereu: — Ce o si mi fac acum? Oh, Doamne, ce-o si mi fac acum? Dar eu nu am plans, cu toate ci as fi vrut, pentru cd, odata, cand mama era la doctor, doamna Hollyfield imi spusese ca, atunci cand mori, zbori la Rai ca o pasare. Ea zicea ca Raiul este cel mai incAntator loc pe care si l-ar putea imagina vreodata cineva, cu strzi pavate cu aur si cu flori in culori care nici macar nu exist aici, pe pamant. Aga ca am incercat si mii bucur pentru doamna Hollyfield, chiar dacd aveau s4-mi lipseasci imbriti- sarile ei, rasul ci, acadelele rogii care erau preferatele mele si felul in care o ficea pe mama sa zambeasci. — Gribeste pasul, Ellie. Nu pot sa te trag eu. Am inceput si merg mai repede, incercand si mi tin dupa mama. Mergea repede si aproape ca trebuia sa alerg ca si riman langa ea. — Ne apropiem de casa tatalui tau. Am inghitit in sec, simtind cum ma cuprinde ameteala. Nu eram sigura daci voiam sa-1 cunosc sau nu pe tata, dar eram curioasi. Ma intrebam cum arata, dacd era la fel de chipes ca actorii din telenovelele la care se uita mama. Ea pirea sa fi placa pe aceia foarte mult, asa cd mi-am inchipuit ca la fel trebuia si arate si barbatul pe care il alesese si-mi fie tata. Mi-l imaginam imbr&cat in costum, cu parul des, ondulat, si cu dinti mari si drepti. Speram ci avea si ma considere gi el pe mine frumusica, 8TE-AM ALES PE TINE in ciuda hainelor mele jerpelite. Speram c-o si ma placa, desi ne pardsise inainte sd ma nasc eu. Am ajuns la o casi cu vopseaua scorojita si un oblon atarnand stramb, iar cand mama s-a oprit in fata ei, m-a strans tare de mana. — Doamne, te rog, di-mi putere. Nu am de ales. Nu am de ales, a murmurat ea, apoi s-a intors si s-a lasat in genunchi, inaintea mea. Am ajuns, draga mea. Ochii ii inotau in lacrimi, buzele ii tremurau si m-am speriat cand am vazut cat de rau parea s-i fie. Dar mi-a zimbit foarte drigistos si m-a privit in ochi. — Ellie, scumpa mea, stii cd te iubesc, nu-i aga? — Da, mami. Ea a dat din cap. — N-am facut cine stie ce pe lumea asta, iubita mea. Dar singurul lucru care mi-a iesit perfect ai fost rw. Esti o fetita tare cuminte si desteaptd, Ellie. Sa nu uiti asta, bine? Indiferent ce se intampla, sa nu uiti niciodata asta. — Bine, mami, am raspuns in soapta. M-am simtit si mai speriat’ si nu stiam din ce cauzd. Mama s-a ridicat si mi-a aranjat puloverul: fird nasturi si cu tivul desirat. S-a incruntat cand a dat cu ochii de inciltarile mele si s-a uitat mai bine de citeva secunde la gaura din dreptul degetului mare, apoi s-a ridicat, m-a luat de mana si m-a dus la usa acelei case mici si urate. A batut la usa si am auzit un barbat strigand dinauntru. Parea furios, iar vocea lui m-a inspdimantat. M-am lipit de mama. Ea m-a cuprins cu un brat pe dupa umeri si am rimas si asteptim. Simteam cum dogora de febrA si tremura din tot corpul. S-a sprijinit de mine si m-am temut ci o si cidem gramada amandoua. $tiam ci avea nevoie de un doctor, dar incetase si se mai duc la vreunul in urma cu cAteva luni, desi 9MIA SHERIDAN nu pirea deloc ci se facuse bine. Oare doctorii n-ar trebui si te faci bine? Dup4 vreun minut, s-a deschis usa si a aparut un barbat inalt, cu o tigard atarnati in coltul gurii. Mama a scos 0 excla~ matie gatuita. M-am uitat sfioasa in sus la el, in timp ce el isi plimba privirea de la una la alta. — Da? Mama m-a mangiiat usor pe par. — Buni, Brad. Barbatul a tras un fum din tigar4, apoi a facut ochii mari si in cele din urmi a zis: — Cynthia? Am simtit ci mama se relaxeazd si mi-am ridicat privirea spre ea. Zambea larg. Acelasi zambet pe care il folosea cand incerca s{ o conving’ pe doamna Gadero si ne mai pasuiasca la plata chiriei, I-am mai aruncat o privire lui Brad, taticul meu. Era la fel de inalt ca actorii din seriale, dar acesta era singurul lucru pe care il aveau in comun. Parul lui era lung gi parea soios, iar dintii ii erau galbeni si strambi. Ins aveam, gi el si eu, ochii si parul de aceeasi culoare — cafeniu-aurie, cum o numea mama. — Ca sa vezi, sa fiu al naibii! Ce cauti aici? — Putem si intrim? Am intrat in casi si eu m-am uitat in jur la mobila veche, acasi. Am auzit-o pe mama trag4nd adanc aer in piept. — Putem si mergem undeva s& vorbim? Brad si-a mijit ochii, s-a uitat la noi pe rand, cand la una, cand la cealalta, apoi a zis: — Sigur, vino in dormitor. — El, asaz-te pe canapea, draga mea. Mi intorc imediat, mi-a spus mama, parand sa se clatine putin inainte s4-si vind din nou in fire. 10