FETITA CARE PRIVEA TRENURILE PLECAND Editor: Anca EFTIME ena-Anca COMAN imona RADULESCU Redactor: DIP: La ninia que miraba los trenes partir, Ruperto Long © 2016, Ruperto Long. © 2016, de la presente edicién en castellano para todo el mundo: Penguin Random House Grupo Editorial Editorial Sudamericana Uruguaya S.A. Yaguarén 1568 C.P. 11.100 Montevideo “Toate drepturile asupra edifiet in limba romana aparyin Edituri Epica (© 2019, Editura Epica. ISBN: 978-606-8754-61-1 RUPERTO LONG Bucuresti, 2019 La preul de vanzare se adaugi 2%, reprezentind valoarea timbrului literarce se vireaza ‘Uniunii Scritorilor din Romania cont nr, RO44 RNCB 5101 0000 0171 0001, BCR Uniea, Bucuresti ‘Traducere din limba spaniola si note de EUGENIA ALEXE MUNTEANU si DAN MUNTEANU COLAN Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Rominiei LONG, RUPERTO Fetita care privea trenurile plecand/ Ruperto Longs trad. din ib, spaniold si note de Eugenia Alexe Munteanu si Dan Munteanu Coldn. - Bucuresti: Epica, 2019 ISBN 978-606-8754-61-1 821.1342Intropucene ‘IN CAUTAREA NUMELUI PIERDUT Grenoble, Franta, septembrie 2005 —Da, cell i-am strigat lui Jacques, fird si-mi pot stipani ‘emofia. N-am nicio indoiala. In sfarsit, dupa atagia ani de cercetari obositoare, piesele acelui puzzle incepeau si se imbine. Jacques, asistentul meu, in spatele unui proiector la mine in birou, a incuviingat dand din cap, surazator si surprins. Mi-aduc aminte bine de momentul acela. Era intr-o dupi-amiazi ricoroasi de toamni, la asfinfit, si vantul din spre massif de la Chartreuse matura valea Isére-ului. Grenoble cera in asteptarea unei ierni lungi. M-am oprit si am pus co- niiae cu generozitate in dou pahare. Era inci foarte devreme si sirbitorim momentul. Dar m-am gindit ck meritam aceasti recompensi, dupa un deceniu de munca si insomnii. In timp ce beam incet, am mai studiat o data vechiul film. oe Filmul se ficuse la Montevideo, un port cefos unde Rio de la Plata se varsi in Atlanticul de Sud, iar imaginile erau din primavara australi a anului 1964. Ca si fim mai exacti, erau din 8 octombrie,RUPERTO LONG Generalul Charles de Gaulle, cu statura lui impozanti, stribitea bulevardul principal al acelui oras, aclamat de de mii de persoane, aveau si spuni Fluturau steaguri, strigau bravo gi vir- sau lacrimi din belyug. O ploaie abundenti sivantul necrugitor din sud biciviau mulyimea. Generalul, fidel stilului siu, disprequia orice protectie. Ploaia torengiala fi udase chipiul si picaturile de ploaie i se prelingeau pe fags. Cand a ajuns in Plaza Independencia, a coborit din masini si si-a pre- zentat omagiul eroului nafional al Uruguayului, José Gervasio Artigas. Pe urmi, presedintele Frangei si cel al Uruguayului, Luis Giannattasio, au trecut in revistii trupele. La terminarea _ceremonici, de Gaulle s-a intors spre dreapta si i-a salutat, unul céte unul, pe uru- ii care Juptaseri pentru Franga in Al Doilea Razboi Saptezeci de ,orientali”, aga se numeau locui acelei firi, s-au inrolat ca voluntari in Foryele Franceze Libere. Mulfi dintre ei au luptat in Legiunea Strdina si unii au ficut parte chiar din legendara Demi-brigade a 13-a, care s-a acoperit de glorie in nordul Africii si in luptele pentru cliberarea Franfei. Filmarea inregistra prezenta a treizeci * Numele oficial al sari este Republica Oriental del Uruguay. 10 FETITA CARE PRIVEA TRENURILE PLECAND dintre acei voluntari, mandri in uniformele lor de lupe si intr-o riguroasi formatie militar’, in bataia ploii. De Gaulle a inaintatincet, impasibil, in ciuda furtunii care se declansa cu tot mai multi furie asupra capitalei australe. Chipul lui reflecta o profundit emosie stipanit’; cu douzeci de ani in urma, acesti barbati califi, biiefi tineri pe atunci, au traversat oceanul si si-au riscat viefile pentru un ideal de liber- tate, dispusi si lupte sub un steag ce nu era al lor, in cel m: dificil moment al rizboiului si cind orice speranga prea pier- duti. Au rispuns la chemarea lui, atunci cdnd multi dintre compatriofii sii ti intorseseri spatele! Generalul strangea mana fieciruia cu putere, il privea in clina usor capul, in timp ce pirea ci sopteste: ochi — Mergi Atunci s-a intamplat, Un aghiotant s-a apropiat prin spa- tele lui, i-a murmurat ceva la ureche si a dispirut. Ce i-o fi spus? Ascundea ceva acest scurt si tainic mesaj? Avea, poate, vreo important? Prima dati cand am vizut vechiul film nu eram siguri. Am incercat chi i citim cuvintele pe buze. Dupa cum m-au informat mai tarziu fonologii, aghiotantul ii soptise generalului:UPERTO LONG —E unul din ei. In clipa urmatoare un soldat robust i chipes, cu par negru si mustafi tunsi scurt, intr-o uniforma a Legiunii Straine, cu grad de caporal si mai multe decorafii, a ficut un pas inainte sia strins mina dreapti a presedintelui De Gaulle a refinut mana barbatului, poate o clip mai mult decit pe ale celorlalyi, Ia privit fix in ochi, poate cu 0 uurmi de emofie, sia susurat, cu un zmbet foarte vag, aproape imperceptibil: — Bien fait, ligionnaire! Dar oare de ce -o fi Kiudat de Gaulle? Prin ce se deosebea acel legionar? Ce fapte sivirsise ca si merite, nici mai mult, mai pusin din partea generalului, acel elogiu: bien fait”? ‘Acum, in sfirsit, descoperiserim misterul Istoria a inceput cu cativa ani in urma. Foarte bine legionare! (in ft, in orig.) 2 FETITA CARE PRIVEA TRENURILE PLECAND Pe atunci, la un congres din America de Sud,am cunoscut un inginer din Montevideo care rispundea la curiosul nume de Ruperto Long-Garat. film, care pe atunci avea deja o vechime de trei deceni cum si de anumite supoziti si indoieli, Cercetitile ficute de el, pe care le-a pus la dispozitia mea, sugerau ci indescifrabila expresie a lui de Gaulle din vechiul film avea legituri cu destinul unei fetite belgiene de opt ani, dispirutt din Liege in friguroasa toamna a anului 1941 si inghifiti de ocupatia nazisti, fapte pe care noi nu le cunos- team. Pe atunci doar numele ei gingas parea ci a supraviefuit. Un nume incantitor, sugestiv, parfumat de enigme: Charlotte. Un nume ale cirui urme pireau c& s-au pierdut in insondabilele abisuri ale memoriei. Enigmatica istorie era o reflectare fidel& a teribilei epoci pe care am trlit-o, inc& aproape de noi in timp si pe care nu aveam dreptul si o uitim. in plus, mare parte dintre acele intamplari se petrecuse in regiunea unde locuiese eu de multi ani, in impunatorul si misteriosul massif de la Chartreuse. $i daci asta n-ar fi fost de ajuns, fetiga era din Lidge, ca o bund parte a familici mele, printre care se numara si marele matematician Charles-Jean Etienne Gustave Nicolas de La Vallée-Poussin. Aceste motive etice si afective m-au determinat, fir si sovii, si dirijez energiile Institutului de fnalte Studii Istorice din Isére, al cirui presedinte am onoarea si fiu, pentru a in- cerca si aruncim lumind asupra destinului acelei Charlotte, tun simplu nume pierdut in imensitatea devastarii produse de barbaria nazista. Aga ci, timp de zece ani, am adunat mirturii ale unor protagonisti si martori, texte, documente si fotografii si am climinat un numr nesfarit de piste care nu duceau niciunde. intermediul lui am aflat de 13RUPERTO LONG In felul acesta am putut recompune, piesa cu piesa, fascinanta si uluitoarea poveste pe care o supunem judeciti cititorilor, doar,cu doringa ca noile generafii si stie ce s-a intimplat, pentru ca niciodati si nu se mai repete. Aceasta este o naratiune care inregistreazi multe nume ce meriti si fie amintite: unele, ca exemple de demnitate a fiin- ei umang; altele, ca arhetipuri ale abjectiei sale. Vom povesti fapte pe care le admirim si intimpliri de care ne rusinim, Urmitoarea relatare s-a nascut din doringa de a descoperi misterele pe care le ascundea un nume pierdut. Sau aproape pierdut. Georges de La Vallée-Poussin Institutul de Inalte Studii Istorice din Isére Presedinte Grenoble, 2005 4 Panrea INTAL RAMAS-BUN »Orice rlmas-bun este scris in vint tofi porumbeii poarta pe aripile lor un rimas-bun tofi ochii pastreaza lacrimi nevarsate si iati aici cuvintele pe care nu ti le-am spus...” Slavirea iubitei, Oscar Hahn1 ALTER ISI 1A RAMAS-BUN Liege, Belgia, decembrie 1938 Genevieve Saint-Jean (17 ani), student la Drept intr-o zi, Alter a disparut. Cand a inceput vacanga studensilor pentru sirbitorile de sfiirgit de an, ne-am despartit ca de fiecare dati. El locuia la 1n cimin studengesc, nu foarte departe de centru, pentru ci fiicea ingineria la Universitatea din Liege. Avea o sori, Blima, ‘mai mare decit el, care locuia cu sogul ei, Léon, la Seraing, in Grande Liége. Blima si Léon erau polonezi, ca Alter. $i aveau doi copii mici, Raymond si Charlotte, care se niiscu- in Belgia. Alter mi-a spus ci avea de giind si profite de anf ca sisi va in Polonia. Desi a spus gi ca, daca nu va face asta, va pleca intr-o excursie cu niste prieteni. Nu i-am dat importansa. ju de ce au venit si mi vadi pe mine. E adevarat ci am avut cu Alter, in fine... sii zicem ci 0 legitura. Dar a fost ceva foarte nevinovat; eram tineri si visi- tori. Oricum, la vremea aceea, a fost un scandal! ”-RUPERTO LONG. Problema ¢ ci familia mea era foarte severi, strict si eu eram minor, aveam saptesprezece ani. Alter era mai mare, avea dowizeci si unu, si pe deasupra era evreu. Dar eu eram cu mintea deschisi si nu-mi pisa deloc de asta. El era inalt, elegant, cu o privire profunda si foarte inteligent. In realitate, mi incdntau studentii de la Inginerie, desi uneori erau un pic ingimfayi. Noi, fetele de la Drept, ne intilneam cu ei in curtea universitigii, si acolo se nisteau multe aventuri. Dar si dezi- luzii si lacrimi, bineinteles. Ins Alter era foarte special. For- alist, educat, respectuos, ,un cavaler ca aceia de pe vremuti”, svar putea spune. Intr-o dupi-amiazi de vara m-a invitat la o inghegata. Era o cofetirie italiang, foarte selecti, inci-mi aduc aminte numele ei: Bacio di Cioccolato, S-a purtat cu mine ca si cum as fi fost o doamna; mi-a tinut scaunul, mi-a luat jacheta sia pus-o in cuier. Se vedea ci voia si ma cucereasca. Dar partea nostimi era ci eu eram deja total cuceriti! Pe urmi m-a con- dus acasi inainte de a se intuneca, m-a strutat pe obraz si s-a retras. Niciodati n-o si uit seara aceea. Eu as fi dori mult, dar el n-a avut curaj. Si ay fi ficut 0 foarte proasta impresie, ca fati atit de tiniri si catolicd, dac-ag fi luat ew initiativa. Asa cX m-am controlat. M-am purtat cao doamna! Pe urmi m-a invitat de mai multe ori in locuri elegante si renumite. Mereu repetam acelasi ritual: un cavaler si 0 doamni! Prietenele mele rideau de noi, dar sunt siguri ck ne invidiau. Pana cand, intr-o zi, cand ne-am intors acasi la mine, s-a intimplat. Ne-am oprit putin inainte de-a ajunge. M-a privit mai indelung si mai adine decat alte digi. Mi-a atras atenfia privirea lui; prea ci ascunde o presimgire... Eu m-am topit, ca de fiecare dati, si mi-am zis: ,Acum urmeazi sirutul pe obraz si la revedere”. Dar n-a fost aga, m-a apucat de umeri cu brafele lui puternice, de barbat bine ficut, m-a mai 18 FETITA CARE PRIVER TRENURILE PLECAND tras spre el si m-a sirutat pe guri lung, cu acea degajare atat de caracteristica felului stu de a fi, Dar de data asta nu m-am_ controlat; cand mi s-a pirut ck voi invins orice urma de timiditate si Iam sirutat cu pasiune, museindu-i buzele si ardent’ in stil Lidge. Alter a rimas sur~ pring; nu se astepta, dar nu s-a opus, N-a fileut-o nici dupa ea, cand |-am mangaiat cu pasiun Ne-am mai intilnit de cateva ori. Dar niciodat n-am mers mai departe... Ma infelegeti. Tarna se apropia si, odat cu frigul, au venit norii negri.. si vestile proaste. Evreii erau umiliti in girile vechii Europe si, cel mai riu, in Polonia. Zi- lele s-au scurtat gi pe inserat batea un vant tot mai aspru. Escapadele noastre s-au ririt. $i,culmea, comunitat nu se distingea prin discre le noastre au ajuns curdind la urechile tatilui meu, exagerate si deformate de gurile rele. EL ne educase in spiritul tolerangei si se opunea oricarei forme de discriminare. Dar ca ,fetija lui” si fie subiect de barfa si, pe deasupra, cu un evreu era prea mult pentru el! Intr-o zi mi-a spus c& trebuie si stim de vorba. — Stiu c& te intilnesti cu un baiat si ci este evreu, mi-a spus cut vocea lui grav si profiznda in timp ce-si risucea mustafa; apoi sa uitat gintl in ochii mei si a adtugat: Sunt sigur ci n-o sk faci nimic necuvenit. Am ineredere in tine. Doar atat a spus. Dar privirea lui plina de iubire reflecta 0 ecare neliniste, pe care in clipa aceea n-am reusit s-o inge~ leg. De ce se temea tata? Doar ci ,onoarea fetitei lui” va fi patati? Nu, in privirea lui se citea mult mai mult. Insi toate acestea au ficut si ne vedem tot mai rar. Exact cand Alter avea mai multi nevoie de mine! In ziua cind am tuat vvacanfi ne-am despertit, striduindu-ne si ne comportiim firese. mi dea drumul, mi-am ‘Cu pasiune (niin og) 19RUPERTO LONG La urma urmei, nu erau de sipta —Nu sti in perioada asta. Dar cum se termini vacanja, 0 si te caut. Ne-am zi ne-am luat rimas-bun. Dupa doud siptimani am iesit in curte, neribditoare. Era un ger de cripau pietrele, Din cand in cdnd se deschideau usile facultifii si cate un grup de la wginerie iegea in curte (la spe~ ializarea asta erau aproape numai baiefi). Eu priveam ingrijorata. Aproape ck ma opream in loc, atat de tare imi bitea inima. Dar nu, Alter nu era printre ei. Am asteptat, si-am asteptat. Zi dupi zi. In fiecare pauza, in fiecare clipa libera, ieseam si-1 caut. De fiecare dati tot mai Apoi tristefea a pus stipinire pe sufletul meu. Pana ‘and n-am mai putut si simt nimic altceva. Niciodati nu ne-am mai revizut. it doua e-0 sil fac toatl ‘Ambit, ne-am sirutat, Charlotte (5 ani), nepoata lui Alter Eu eram foarte mici; aveam doar cinci ani cind unchiul meu Alter a plecat in Polonia. N-am prea multe de spus. Dar pistrez amintiri frumoase despre acel baiat inalt si bine ficut, care venea in viziti acasi la noi la Seraing-sur-Meuse. Era ceva mai mare decat fratele meu, Raymond, care era si el mai mare decit mine cu sapte ani. Dar noi il socoteam mai 20 FETITA CARE PRIVEA TRENURILE PLECAND ar mai mare decat un unchi. Ori de cate ori ve~ nea, se juca o buna bucatii de vreme cu Raymond si cu mine. — Unchiul Alter a plecat in Polonia, ca si-i vada pe bunici,a spus intr-o seari mama mea, Blima, la masi. Vocea ei pirea ciudati, ci-i era greu si rosteasci acele vorbe. I se umeziseri si ochii. Eu si fratele meu n-am ingeles de ce. legraba un Léon, tatil meu, a privit-o fix si apoi a schimbat subiectul. Nouii nu ne-a atras atentia. Era firesc ca un fiu piringii, Ce nu cunosteam era lumea ir acel moment si care avea sii ne invaluie complet in haosul ci si vada ce se nistea in Christoff Podnazky (23 de ani student la Inginerie Alter era cel mai bun prieten al meu la Liege. Amindoi eram polonezi si evrei, in ciuda prenumelut meu (mama a avut ideea si-mi pun numele Christoff, gin- dindu-se poate ci asa n-o si mi se cunoasc4 originea, cine tie). In plus, eram din El era din Konskie si eu eram din Plock. Aga ci atunci cand ne-am intalnit la facul- tate gi am vorbit despre toate astea, imediat s-a niscut intre noi o frumoasi prietenie. Uneori, petreceam weekendurile cu © gaged de prieteni in locuri de vacangi din Ardeni, ca Spa sau Parcul Natural Hautes Fagnes. Ficeam plimbiri lungi si ne duceam si facem baie in ape termale. Dupa un timp, Alter si-a gisit o iubitd, o fatt blonda si foarte nostima, care il adora. Genevieve? Da, da... Ea era, o tin minte bine. Destul studieze la Ligge dupa ce terminase liceul, pentru ci era situl de felul in care erau tratagi evreii in Polonia, 2