TIPURI DE DOMINARE PARENTALA Parinfii autoritari si disciplinarea copilului Parintii nu incadreaza totdeauna disciplinarea copilului intre regulile de comportament social. Degi interactiunea parinti-copii are loc in afara procesului de disciplinare, aceasta influenjeaz’ in mod esential misurile luate de parinti cu scopul de a disciplina copilul. Rezultatele bune in acest domeniu reflect cu exactitate calitatea parintilor gi a relatiei lor cu copilul _Disciplina(Mic dictionar enciclopedic, 1985) a fost definita ca totalitatea regulilor de purtare si , obligatorii pentru membrii unui colectiv gi respectarea liber consimyitd a acestor reguli Disci iplinarea copihi ui presupune educarea lui pentru a obtine autocontrolul si eficienja actiunilor sale, supunerea lui unorreguli de conviewuire sociala general acceptate de societatea in care triieste. Degi interactiunea paringi-copii este un cadru cu o sfer de- influent mult mai larg’, disciplina copilului este una din dimensiunile acestei interactiumi si se inscrie printre rezultatele (scopurile) ¢i P. Popescu-Neveanu di urmatoarea definifie disciplinei: ,, Modalitate a conduitei gi activititii culte, Superior organizate gi sistematizate. Este caracteristica persoanei gi const in subordonarea constienta la Principii $i norme acceptate social prin organizarea autonomé a conduitei autocontrolate dupa criterii de ordine $i consec venta in indeplinirea deciziilor. Disciplinarea implica o organizare, superioar’ a tuturor proceselor psihice, cum sunt perceptia, gindirea, atentia, voinja si afectivitatea. Ea presupune ratiune in luarea hotirarilor si stiipdnire de sine. Nu exist incompatibilitate inte discipli atat timp cat disciplina se constituie la un nivel valoric superior gi wece in autodisciplina*. Disciplina are aspecte mentale si morale. Privitiica actiune inseamni aeduca, a controla, dar include sinotiuni de protectie, prevenire si pedepsire. Disciplinarea copiilor este initiatd de pirinti‘inconcordanfA cu pirerea lor despre supunere si autoritate, despre dependena sau autonomia pe care sunt dispusi si 0 acorde copilului lor. Rezultatul disciplinirii se va traduce, mai tarziu, prin insusirea unor principii etice si morale pentru convietuirea in societate. Disciplinarea copilului presupune-ca acesta si dobéndeascd un set de atitudini si comportamente care sti-i permits st se adapteze la diferite situatii sisi se incadreze in regulile societitii in care va tri Eficienta disciplinirii depinde de factori culturali ¢i sociali, dar si de calititile personale ale educatorilor gicunogtingele stiintifice ale acestora. Provenind din medi diferite, p&rin{ii pot avea pareri contradictorii privind disciplinarea copilului, Aceste neconcordante pot genera dificult3qi de educare. Disciplinarea copilului presupune ca acesta si injeleag’ si si inveje regulile unui comportament adecvat si nu se recomandi objinerea acestui comportament numai subameninfarea pedepsei. Pirinfii trebuie si aibi capacilatea de a-gi analiza comportamentele gi atitudinile lor nerezonabile gi de a nu le impune fara discerndmént copilului. De asemenea, ei rebuie s& reziste tentafiei de a face uzde fort’ pentru aimpune copilului cu brutalitate anumite reguli si de a-lumili dac acesta se opune dorinjei lor. Se stie ci exist un grup de copii greu de disciplinat, etichetayi drept copii dificili*. Este vorba de cei care au anumite caracteristici temperamentale, un anumit grad de impulsivitate, intoleran(é la frustrare, 123124 Interacfiunea parinfi-copit rezistent la insugirea unor experienje noi. Desi sunt dificil de manipulat si condus, aceasti categorie de copii va dobiindi mai repede i mai sigur autonomie; ei vor deveni mai usor independenti, vor dovedi calitati creatoare 3i organizatorice. Aceste talente devin ins evidente abia la adolescent’. Unul din principiile de baz care va fi urmirit in disciplinarea copilului va fi cel al fermitii Este gregit si se alterneze pericade de mare severitate cu perioade de laxitare. Pentru aceeas} vind copilul va fi admonestat totdeauna la fel. Metoda optima de disciplinare const’ in Incurajarea comportamentelor pozitive, cooperarea cu copilul, promevarea acelor comportamente care sunt acceptate social. Disciplinarea copilului ‘va fi inceputi dup’ varsta de un an si jumatate, astfel ci in momentul in care va fi incadrat intr-o colectivitate de prescolari el trebuie s4 posede un minimum de eonduite obligatorii (si manance 3i 8d se imbrace singur, si foloseascd closetul), Referitor la modul in care pirintii concep si-gi disciplineze copilul se descriu 5 variante de atitudini, pe care le putem considera grade (respectiv scar de valori), si anume: pirinti autoritari, parinti hiperprotectori, parin{i indulgenti, parinfi severi si chiar parinti agresivi, De obicei, ei iau masuri de disciplinare pe care le stiu dintr-o experienti proprie sau le deduc intuitiv si rareori cunosc principii stiintifice de pedagogic. Parintii sunt profesorii copilului inainte de geoalai fn capitolul de fay vor prezenta un tipar normal de interactiune parin}i-copii, avand ca scop disciplinarea anteprescolarului (véirsta la care se initiazd primele masuri de disciplinare). Parin{ii normali, cu un stil optim de interactiune cu copilul, combina autoritatea gi fermitatea in luarea hotirarilor cu 0 modalitate de relagie cu copilul ciruia fi cultiva independenta si rectinoasterea drepturilor. Acesti parin{i rispund pozitiv si indeplinesc cererile rezonabile ale copilului. Se pomnegte de la ideea cd un copil are nu numai datorii, ci $i drepturi. Metoda, considerata optima, implica respon sabilitate din partea partenerilor, autostima si nu naste niciodatd agresiune, violent sau negativism din partea copilului. Deoarece disciplinarea copilului este de interes bilateral, se va face ape! la mijloace rationale si nu restrictive, la respingerea categoricd a unor masuri coercitive gi mai ales a violentei Disciplinarea copilului mic (dupa varsta de 1 an) incepe cand acesta a invafat si meargi. Cateva principii verificate si eficiente merit a fi reamintite. Copilul va fi risplatit ori de cate ori face ceva bine, un gest sau 0 actiune acceptat’ social gi interpretati astfel de ctitre pirinji. Tipul de risplatd va fi ales de cAtre piringi (joaca cu o jucirie preferati, filmul dorit pe videocaseti, plimbare cu magina, vizitd la gréidina zoologicd ete.). Pregcolarul poate fi antrenat si participe la diferite activitiji casnice (pusul mesei, udatul florilor). Procedeul este mai corect decat daca este pus sit efectueze singur o activitate, unele actiuni depagind competenta lui la aceasta varsté. Copilul invafi foarte mult lucrind alfituri de parintele lui, ajutandu-I sau numai simuland ci lucreaza. Lucrul impreuna este un minunat prilej de interactiune pirinti-copii, avand importante beneficii cognitive si de imbog’tire a vocabularului si avantaje pentru cunoasterea reciprocés, In timpul unei astfel de activititi, copilul pune numeroase- ‘intrebari ciutind sa se informeze de cauzalitatea fenomenelor. Se pot aborda si alte subiecte de conversafie, nelegate de ceea ce ei lucreazi impreuna. Ora de masii si de culeare este decisi de cdtre parinti si nu de citre pregeolar. Ea se integreazdi armoniosin programul familiei gi va fi respectatil, pan’ devine un obicei, Daci micutul ainvatat disciplina easei si o respect, nu trebuie cicalit sau amenin{at suplimentar, pentru cea ce stie sau execut intocmai. Amenintarile din partea parinjilor nu imbundtaesc relafiile gi nu fac copilul mai bun.Tipuri de dominare parentalat as Nu citindu-i povesti sau pundndu-l si asculte un disc fl invefi si rationeze, ci vorbinduei gi explicdndu-i mereu. Copilul inva foarte mult prin imitatie, auzind si vazind. Parintii webuie:sa-gi pstreze autoritatea in fafa copilului, si fie drepfi, fermi si sd rispunda egal in imprejurari egale. Daca atunci cand plinge, deoarece se considera frustrat, copilul este Iuat in brate si mAngaiat, el invaja foarte repede cd atunci cand plange este alintat i foloseste aceast’ arma care-i st la indemana, ori de cate ori considerd ci se aflain dificultate. Multi pirinfi expecteaz4 nerealist ceea ce copilul ar trebui si stie sau si fact. Greseli se fac in ambele sensuri, att prin supraestimare, cit si prin subapreciere. Dacii prescolarul manifest un comportament negativ inadmisibil social sau nu se supune regulilor de disciplina ale familiei (refuzi si meargi la mas, refuz4 s se culce) el trebuie admonestat verbal gi chiar pedepsit, Pedeapsa fizicd este blamatd de conceptele pedagogice modeme. Pentru copilul cu varsta cuprins’ intre 1 an si jumiitate si 2 ani gi jumatate folosirea unui loc de pedeapsi in-care este dus in sitne-out, pare metoda ideals. Locul de pedeapsi va fi ales cu grijé de cdtre ambii piringi. El nu trebuie si aib& un aspect plaicut sau interesant (far jucirii, fird telefon sau televizor); se recomanda ca locul si fie . plictisitor™, anost, dar nu intunecos, periculos, unde ar putea si se raneasci in cadrul crizelor de manie de care poate fi cuprins. Daca se afl intr-o crizd acuta de anxietate, nu se va folosi acest loc, Copilul de aceastd varsti intelege semnificatia limbii vorbite, de aceea i se va explica foarte clar pentru care anume comportament a fost pedepsit. Dacd face un lucru nepermis i se spune-cu voce tare, calm, fardi {ipete $i iritare cd nu are voie simai facd acest lucru. Dacd gregeala se repeti, copilul va fi dusla locul de pedeapsd, care trebuie si fie destul de departe de mama gi va fi kisat acolo 10-15 minute fir si i se adreseze nici un cuvant pani au incetat {ipetele de protest. in acest timp nimeni nu ii di vreo atentie si nici nu se vorbegte in cas& despre el. Dac’ s-a potolit din tipat, copilul este luat in linigte de la Locul de pedeapsa gi fara a fi imbraneit este dus la locul lui obignuit de joacd farda i se repeta motivul pentru care.a fost pedepsit. ‘Ori de cate ori gregeste cite ceva i vina se considera a avea oarecare gravitate (sau se recurge la aceasti masurd pentru motive minore) copilul va fi dus la locul de pedeapsa, care poate fi si numai o canapea intr-o camerd in care se circuli mai putin. Nu este necesar nici si fie bitut ¢i nici si se tipe la el. De fapt numai prima palma este folositi de parinte pentru disciplinarea copilului, restul sunt pentru. ~descircarea lui". Intreaga familie, si nu numai mama, va avea o-atitudine ferma cu copilul aflat time-out (time-out: perioada limitata de timp in care jocul sau alti activitate a copilului este intrerupta la inifiativa mamei, cu scoaterea copilului din incdpere. Masura este lati in scop educativ gi are semnificafia unei pedepse). ‘Unii pregcolari au tendinja si adoari ra in hainele in care s-au jucat peste zi, iar alyii si. trindiiveasca dimineata in pat, si stea mult in pijamaua de noapte, fara a se imbraica. Acest obicei creeazi parintilor nemultumire, deoarece le modificd ora de plecare la cresé si apoi la locul de munea. Copilul trebuie si inveje comportamentul normal in care timpul este parametrul esential, El trebuie si jinvefe sii se imbrace intr-un timp rezonabil. In mod tipic, dupa o perioada in care este admonestat cu ton ridicat gi i se reproseazti aceasté atitudine, parinti fl imbraci ei insisi, ca st poati pleca gribiti la ora fixati. Aceasti atitudine nu are nimie educativ, dar pare practic’. Unii parinti cred c4 un pregcolar nu se poate imbrica singur sau fiird ajutor, sau chiar dact o fac cheltuiesc mult timp (15-20 minute), iar daca pirintele isi asuma dimineata aceasta sarcind, imbrdcatul copilului dureazi maia6 interac patringi-copii pufin, Este de dorit sii avem o imagine realist in legitura cu aceasta problema. Sunt intr-adevir copii care nu se pot imbrica singuri de la inceput la sfarsit sau refuza si 0 fac’. Inainte si se poatd imbraca singur, copilul trebuie ajutat sa o faci gi, treptat, ajutorul descreste pe masura ce prescolarul si-a dobandit tehnica necesaré. Dimineaja va fi urmarité parcurgerea ritmicd.a unui numéarde secvenje, cum ar fi scularea la o ori convenabila, mersul la baie, imbracatul, micul dejun, spalarea dinjilor. Dac reuseste si se imbrace singur, copilul va fi laudat si in urmitoarele 10 minute va fi rasphitit cu ceva care fi va face placere. Daca dupa un timp considerat rezonabil pentru imbricare (10-15 minute) el tot nu este complet imbricat, trebuie lisat singur in camera pentru a o face. Daca timpul util s-a scurs gi parintele este in pericol sa intarzie la locul de muncéi, mama fl mai poate imbrica inc’ odati, dar fri si-i mai adreseze vreun cuvant, si copilul va simfi nemul{umirea ei. Pedeapsa nu va fi in nici un caz suprimarea micului dejun. Metoda time-out se poate folosi gi la mas dac’ copilul refuz% si mandnce. intre mese se suspend’ gustarile si cind intreaga familie a terminat de mancat se string toate farfuriile, nu se mai administreazi desertul mult asteptat, iar pant la masa urmatoare copilul nu va mai primi nimic de mancare, eventual doar mici cantititi de lichide, Copilul va fi insi Hiudat pentru mesele pe care le primeste corect Objinerea controlului sfincterian este o alti piatra de incercare a problemei de disciplinare a pregcolarului. Inainte de a i se pretinde st dobandeascd controlul sfineterelor, copilul trebuie si cunoascd la perfeetie unu-dowa cuvinte care se referi Ia scaun si la oliti. Injelegerea semnificatiei exacte a acestor cuvinte este esenjiali. Este probabil ca un control sfincterian eficient si nu se instaleaze fnainte de 24 luni. Efortul de a-1 obtine fnaintea acestei varste poate fi incununat de succes, dar foarte mult insisten{{ poate contribui la alterarea relafiilor normale parinti-copii si la crearea unui conflict mami-copil, care nu este necesar. Deoarece copilul invati foarte mult imitind si observand, ocazional va insoti parintii la baie si acestia fi vor explica gi ariita folosirea closetului, Copilul nu va fi tinut pe olitt mai mult de 10- 15 minute ,,in asteptarea scaunului™. Se stie ck nici adultul nu are scaun ,la comand’, si cu att mai putin se poate cere acest lucru copilului. Scaunul poate fi prevazut la ora la care este cel tai probabil, adic dup’ masa. Controlul si evacuarea sfincterului trebuie si devina un proces agreabil pentru parinti si copii si pedepsirea fizicd nu va fi utilizatd pentru a realiza acest deziderat. Rezultatul negativ se poate solda cu un conflict major pirinti-copil care este bine si fie evitat. Copilul trebuie ajutat si aibi o motivatie atunci cand foloseste corect olita. Dacii pedepsirea corporalii a copilului este blamatii de pediatri si pedagogi, parinfilorle trebuie oferita o alta alternativa pentru bataia sau pedepsirea corporala. Aceasta alternativa este time-out. Metoda nu este deloc noua gi se cunoagte din literaturd de peste un seco! pedepsirea gcolarului care este pus la colt” in clasi. Se va tine cont cli in acest moment se opereazii o separare brutala pdvingi-copii, necesara atat unora, cat si celorlalti pentru relaxare sau calmare. Procedeul are eficienyd ins la 2 ani, nu gi la 8 ani! Cel mai mare dezavantaj al acestei metode, cat gi a pedepsirii corporale, este ci pirintele fl invaji pe copil ce trebuie sé nu facd si nu cea ce trebuie sa facd, scopul final al masurilor educative. Bataia (pedepsirea fizicd) are un efect temporar gi 0 valoare educativé mica; ea poate fi folosit doar dact metoda time-out a rimas fara efect dupa incereari repetate, timp de 3-4 zile la rand (dar acest lucru devine exceptional de rar necesar), Unii copii ,,braveaza*, sunt veseli gi fac glume ciind sunt agezafi la locul de pedeapsi, cdutiind sa-si conving’ pirinii cl nu consider’ time-out 0 pedeapsi, ba chiar aceasti separare le face placere! Copilul va fi complet ignorat in perioada de pedeapsi; trebuie trecuti cu vederea strategia Iui de a atrage atentia.ir e a 1 [ | Tipuri de dominare parentalet 127 Prescolarul va fi incurajat sa fie capabil de actiuni independente (si se joace singur), copilul foolar sa-si facd singur lectiile, El webuie antrenat inu-o activitate care si-i mentind atenjia coneentraté (si coloreze, si deseneze), Pentru pefectionare, repeta aceleasi actiuni zilnic. Daci durata in care am reugit sd-i captim tenia, a crescut zilnic cu 3-4 minute se poate vorbi de un progres. Pentru fiecare reugitd copilul trebuie laudat. Unele tulburari de comportament apar in locuri publice, cu multi lume (pe strada, in mijloace detransport, in magazine de ju Copilul stie c acolo nu se poate recurge la time-out, Nu se vaignora faptul cd un copil se plictiseste dup’ 30 de minute gi nu poate suporta o discutie de 90 deminute intre adulti, discutie pe care nu o intelege. Mersul cu copilul intr-un loc public are un important rol educational; el invata cum trebuie sd se poarte, care este conduita intr-un restaurant, ‘intt-un magazin etc; este preferabil s& fie alese pentru aceste demonstratii momente mai putin aglomerate, Copilului i se va vorbi mereu, explicandu-i-se conduita necesard si pentru mai mult sigurantd trebuie tinut de mind pentru a se mentine si contactul fizie, El trebuie inelus in conversatie daca plimbarea se face in prezenta ambilor paring. Prilejul va fi exploatat maximal pentru scopuri educationale si cognitive. In cazul unor interac{iuni adecvate parin{i-copii, scopul educational fiind inclus, de obicei, nu sunt probleme pentru disciplinarea pregcolarului care nu. sulera de afectiuni care-i interfereaz& capacitatea motorie gi cognitiva. Parinfii hiperprotectori Studiul clasic care a atras atentia medicilor pediatri asupra supraprotectici parentale a fost publicat in anul 1943. Supraprotectia parental apare in cazurile unui contact excesiv intre mamé gi copil, la virsta la care ar fi trebuit si se fi instalat relativa lui independengii. Interactiunile deosebit de stranse intre parinti si copil exclud acestuia alte relatii. Contactul excesiv este fizic gi social i const in prelungirea nedoritA a ingrijirilor gi serviciilor care sunt prestate de ciitre mami, la varsta la care ar fi trebuit s& apard la copil elemente de autoingrijire. Mama doarme cu copilul in pat chiar la varsta de scolar, continua si-l imbrace dimineata, inainte de a pleca la scoala, ii da de mancare in gurd, nu-I lasii si depuna nici un fel de activitate casnica, continua si-i fact baie gi, in general, fi face numeroase servicii nenecesare. Astfel de mame interzie copilului lo: spele singur, mai ales pe cap, sau sa-si schimbe mici obiecte de imbriciminte. Ele ii indicd cu cine sd se joace si cu cine mu, il urmaresc la scoala si la focurile de joaca, il ineurajeazd si-i ceard ajutorul in orice situatie de frustrare, intervin violent féicdnd personal dreptate copilului, aflat in dificultate, merge zilnic la scoala gi pretinde invatoarei si-] reasculte pana objine calificativul maxim, Copilul supraprotejat este, de obicei, anxios, iar mamele igi aroga atitudini hiperprotectoare de infantilizare. Mamele acestor copii sunt restrictive gi limiteazi mult tendintele copilului de a cfipita autonomie. Aceasta hiperdependenti de mama a copilului hiperprotejat va fi distinsa de atagamentul selectiv, tratat anterior. Atagamentul selectiv exprimi securitate emoyionala gi autonomie social, pe cand hiperprotectia materni genereazti in principal lipsti de autonomie. nevrotici si suprainhibati sunt in mod particular victimele familiei, pentru ci se supun_ cu usurinyi tentativelor de constrangere. Mamele copiilor anxiogi sunt mai restrictive si mai severe, limitindu-le mult autonomia sociali prin extensia supracontrolului mater.Interaciunea patringi-copii 2. |. Factori legayi de copil, Copilul hiperpretios este cel mai des vi Se discuti 5 categorii de factori care condue la hiperprotectie familial. ia hiperprotectiei materne. De obicei, acesta s-a nascut dupé o lungi perioada de sterilitate sau dupa avorturi repetate, iar mamele au efectuat un timp indelungat tratamente pentru mentinerea sarcinii. Mama hiperprotectoare este, de obicei, mai in virsti de 30 de ani si are (si probabil va avea) un singur copil, Copilul unic are risc major de a deveni hiperprotejat. Alt categorie de factori se referi la evenimente nedorite in leg&turé cu nasterea copilului: sarcind complicati sau evenimente patologice ameningitoare de viafa, nastere prematura, patologie neonatal care a necesitat interventie terapeuticd in sectia de terapie intensiva, intubatie, respiratie asistati, exsangvinotransfuzie, alimentatie parenteral’. Boala gravi a nou-niscutului genereazd anxietatea pArin{ilor conducind la sindromul de copil vulnerabil (vuinerable child syndrome) Degi in momentul externdirii din sectia de terapie intensiva copilul este, de obicei, vindecat gi in afara oricarui pericol vital, parintii continua si-1 considere si ulterior fragil gi vulnerabil ‘Separarea indelungati de parinti in perioada neonatal este un motiv de anxietate. Copii cu malformatii congenitale sau cu probleme neurologice dupa nastere, copiii cu bali cronice care necesiti internfri repetate si supraveghere medicaki de lung’ durat& sunt cel mai des si candidatila supraprotectie materna. Parinfii anxiogi apeleazii excesiv la serviciile medicale, chiar pentru probleme minore sau inexistente. Familiile care au cunoscut experienta tragic a morfii unui alt copil suntin mod invariabil hiperprotectoare fata de copilul restant sau inlocuitor. Factori legati de mama. Mamele copiilor supraprotejati nu sunt, de obicei, salariate si, deci, no sunt antrenate in vreo activitate cu utilitate social. Adeseori, ele sunt lipsite de caildura sufleteascd si afectiunea sotului, Copilul este singura lor satisfactie si reugit gi manifestand grijd excesiva fati de el, mama isi revarsd de fapt intreaga energie si toate disponibilitiitile afective intr-o singura directie. Cu cat satisfacfiile de ordin marital sau profesional sunt mai reduse, cu atit mai excesiva este legatura ei cu copilul, unica punte care o leagii de ume, Intentiile mamelor hiperprotectoare sunt totdeauna bune gi, de obicei, ele nu realizeazd raul pe care il produc copilului, limitindu-i maximal actiunile independente Factori legati de ciistitoria piringilor. Familia copilului supraprotejat suferi de lips de comunicare adecvata intre parteneri. Tatil copilului lipseste mult timp de acasi, este preocupat excesiv de activitatea profesional’ gi nu-i impartigeste soyiei preocupiirile. Relatiile dintre tal si mami sunt mai mult simbolice gi nu rar se constat’ ci viata lor sexual este lipsit de satisfactii. Lipsa satisfactiilor vietii conjugale este compensati de mami prin cregterea excesiva arelatiilor cu copilul, ciiutind sa inlocuiasea printr-o alta relatie lipsa de comunicare adecvati cu sotul. Cresterea relatiei cu copilu! scade intensitatea leg aturilor cu sojul, iar scdderea legaturii conjugale are ca efect o intensificare a interactiunilor cu copilul. Raspuns la sentimente de ostilitate ale mamei, Aceasta situatie paradoxalii se naste atunei cand ‘mama nutreste sentimente de respingere si insatisfactie fat’ de copil (care nu corespunde expectantelor ei), Aceastii eventualitate este produs’ fn familiile in care copilul sufera de o deficien{i fizicd sau mentala. Mama nu recunoaste gi nu poate accepta existenta acestor sentimente pe care le considera monstruoase $i atunci le deghizeaza intr-o atitudine pe care o considera acceptata social gi anume hiperprotectie. Aga se explica atasamentul excesiv al unor mame fafa de copiii lor encefalopati, care nu le pot oferi nici un fel de satisfactii, dar pe care ele continua si-i iubeased cu disperare. Tulburari emofionale ale parintilor. Nevroza sau bolile psihiatrice ale parintilor genereazd hiperprotectia copilului. P: I consider hiperdependent, chiar atui cd nu exist acest tip de manifestiri. fn aceasti situatie, piringi ipohondri, preocupagi de boli imaginare ale lor sau ale