EDUCATIE $I CONTEMPORANENTATE, 45 3. Formele educatiei si relatiile dintre ele Pornind de la varietatea situatiilor de invatare si de la gradul diferit de intentionalitate actionala, educatia se poate obiectiva in trei ipostaze: educatia formala, educatia nonformala si educatia informal’. Educafia fermata. Se refer la totalitatea influentelor intentionate si sistematice, elaborate in cadrul unor institugii specializate (scoala, universitate), in vederea formarii personalit&tii umane. Educatia si instruirea sunt explicite in virtutea unor obiective clar formulate, iar procesul se caracterizeaz& prin intensitate, concentrare a informatiilor si continuitate. Scopul acestui tip de educatie il constituie introducerea progresiva a elevilor, in paradigmele cunoasterii si instrumentalizarea Jor cu tehnici culturale care le vor asigura o anumit’ autonomie educativa, Pregatirea este elaborata in mod constient si egalonat, fiind asigurata de un corp de specialisti pregatiti in aceasta directie. Informatiile primite sunt cu griji selectate si structurate, caracterizandu-se prin densitate i riguro- zitate stiingific’. Educazia formala permite o asimilare sistematizaté a cunostintelor si faciliteazi dezvoltarea unor capacitati, aptitudini si atitudini necesare pentru insertia individului in societate. Educatia formald este puternic expusd si este infuzatd de exigenjele suprapuse ale comandamentelor sociale si, uneori, politice. Ea este dimen- sionaté prin politici explicite ale celor care se afl& Ja putere la un moment dat, Formalul r&spunde unei comenzi sociale, fie de asigurare a transmiterii zestrei istorice $i culturale, fie in vederea formérii profesionale. ,,O caracteristicd nu mai putin insemmnat a educatiei formaie - observa Teodor Cozma ~ o constituie actiunea de evaluare care este administrats in forme, moduri gi etape anume stabilite, pentru a facilita reusita scolar, succesul formiarii elevilor. Trebuie s4 retinem gi faptul ca evaluarea in cadrul educatiei formale revine cu deosebire fiec&rui cadru didactic si institutiei in ansamblu” (Cozma, 1988, p. 49). Cu toate c& educatia formala este generalizat si indispensabil3, unii autori (Vaideanu, 1988, pp. 227-228) nu uitx s& retiefeze si unele carente ale acesteia: centrarea pe performantele inscrise in programe care las4 putin loc imprevizibilului, tendinta de ingurgitare a cunostintelor, predispunerea catre rutind si monotonie etc. Educatia nonformala. Cuprinde totalitatea influentelor educative ce se deruleaza in afara clasei (activititi extra-para-periscolare) sau prin intermediul unor activitdti optionale sau facultative. Termenul nonformal desemneazi 0 realitate educational mai putin formalizatS sau neformalizatd, dar totdeauna cu efecte formative (Cozma, 1988, p. 50). Acfiunile incluse in acest perimetru se caracterizeaz4 printr-o mare flexibilitate si vin in intampinarea intereselor variate, individuale ale elevilor. Educatia de tip nonformal a existat dintotdeauna. Ceea ce este nou astizi in legdturd cu aceast4 manier4 de a educa rezida in organizarea ei planificat3. In unele situatii, educatia nonformala poate fi o cale. de ajutor pentru cei care au sanse mai mici de a accede la o scolarizare normala: siraci, izolati, locuitori din zonele retrase, analfabeti, tineri in deriva, persoane cu nevoi speciale (We Landsheere, 1992, p. 566). Printre obiectivele specifice acestei educatii, se pot enumera : a) sustinerea celor care doresc si-si dezvolte sectoare particulare in comert, agricultura, servicii, industrie etc. ;6 INTRODUCERE iN PEDAGOGIE b) ajutarea populatiei pentru a exploata mai bine resursele locale sau personale ; c) alfabetizarea ; d) desavarsirea profesional sau initierea intr-o noua activitate ; e) educatia pentru sAnatate sau timpul liber etc. Exista riscul ca activitatile derulate sub insemnele nonformalului s& cultive derizoriul, s& vehiculeze o cultura’ minora, ,popular’”, desueti. Trebuie constientizat faptul c& procesul de vulgarizare a stiinjei, artei, culturii se realizeaz4, in mare parte, prin educatia nonformala, mai ales atunci cand aceasta nu este articulat cu educatia institutio- nalizaté. Cum ne atentioneaz& unele hicriri recente (vezi L’Education non-formelle : réseaux institutionnels et pratiques sociales, 1991, pp. 9-19), se vor lua masuri ca, prin procesul de ,,popularizare” a culturii datorate educatiei nonformale, si nu se perverteasc& valorile acesteia. in mod concret, aceste influente se exercit& prin intermediul cercurilor, concursurilor, olimpiadelor gcolare si sunt inifiate fie de scoali, fie de organizatiile de copii si de tineret, de organizatiile de parinti, de organizatiile confesionale etc. Activit&tile sunt dimensionate si coordonate tot de specialisti (profesori, tehnicieni, cercettori etc.), dar care ,,isi joac& rolurile mai discret, asumandu-si adesea misiunea de animatori sau de moderatori” (Vaideanu, 1988, p. 231). Includem aici si emisiunile de radio gi televiziune, special structurate si fixate pentru elevi, caracterizate prin continuitate sau frecventi ridicati (emisiunile gen Telescoala) si realizate cu profesionalism de catre pedagogi (chiar gi activitatea unor reviste sau ziare, in msura in care se adreseaza explicit copiilor gi elevilor, st4 tot sub semnul educatiei nonformale). Raportul educatiei nonformale cu educatia formala este unul de comple- mentaritate (Cozma, 1988, p. 50), atat sub aspectul continutului, cat si sub aspectul modalit&gilor si formelor de realizare. Educafia informal. Include totalitatea informatiilor neintentionate, difuze, etero- gene, voluminoase - sub aspect cantitativ - cu care este confruntat individul in practica de toate zilele si care nu sunt selectate, organizate si prelucrate din punct de vedere peda- gogic. Informatiile respective pot fi organizate si institutionalizate (insi din perspectiva altor instante si interese decdt cele pedagogice, intruc4t mass-media, de pilda, posed si © anumitS structura gi intentionalitate), dar deseori sunt complet aleatorii, infuzate inconstient in gAndirea si comportamentele indivizilor, in imprejurarile si contactele spontane ale existentei cotidiene. Se pare cd educatia informala preceda si depaseste ca durati, continut si modalititi de insinuare practicile educatiei formale. Cele mai semnifi- cative mesaje informale sunt cele emise de mass-media. Pentru ca o informatie obtinuti prin mass-media s& devind functional’, adic& o cunostin&, ea trebuie integrat, conexati si semnificat& valoric in sistemul de reprezentiri si cunostinye achizitionate anterior. fn educafia informala, importante sunt incercarile si triirile existentiale, care, cumulate si selectate, pot incuraja aparitia unor raporturi noi, din ce in ce mai eficiente, cu realitatea inconjuratoare. in contextul informal de educatie, initiativa invatarii revine individului ; educafia este voluntara, iar grilele de evaluare sunt altele decat in educatia formala, competenta intr-un domeniu sau altul fiind criteriul reusitei. Analiza comparativ a celor trei modalitati ne face s4 credem c& toate strategiile sunt necesare, avand in vedere diferentele la nivel de cadre, mijloace, conginuturi si pozitii aleEDUCATIE $I CONTEMPORANEITATE, 47 educatilor, aceast4 yariabilitate venind in intémpinarea situatiilor tot mai,complexe in care sunt pusi oamenii in societatea contemporan’. intr-o perspectiva sistemic&, se poate lesne observa c& toate cele trei dimensiuni ale educatiei au cate ceva specific de indeplinit (cf. Pain, 1990, p. 233). i Situcaga formala oferdi: ca demers initial, introducerea individului in tainele muncii intelectuale organizate ; © posibilitatea de a formaliza cunostintele, plecAnd de la achizifii istorice si practici reiesite din actiune * recunoasterea achizitiilor individuale ; © formalizarea si concretizarea achizitiilor in alte modalit&ti educative pe plan social. . Educagia nonformala : © raspunde adecvat la necesitatile concrete de actiune ; © ofer& un prim moment de abstractizare prin extragerea de cunostinte din practic’ ; * faciliteaz4 contactul cu cunostinte plecand de la nevoile resimtite de educati ; © demitizeaz’ functia de predare. }. Educazia informald furnizeazd : © o sensibilizare la contactul cu mediul ambiant ; © momentul declansarii unui interes de cunoastere pentru subiect ; * posibilitatea trecerii de Ja un interes circumstantial la o integrare mai cuprinz&toare ; © posibilitatea unei explorari personale, far’ obtigatii sau prescriptii ferme ; ©. 0 marja de libertate de actiune pentru elaborarea unui proiect personal ; ©. posibilitatea de a gestiona propriul proces de formare. in acelasi timp, pot fi invocate mai multe rafiuni pentru o integrare a celor tei modalitafi : capacitatea de a rspunde la situafii si nevoi complexe ; constientizarea unor situatii specifice, cu totul noi; © mai buna constientizare a unor nevoi individuale si colective ; © mai mare sensibilitate la situatii de blocaj care cer noi abordari si rezolvari ; ameliorarea formarii formatorilor ; facilitarea autonomizarii ,,formatilor” ; conjugarea eforturilor din mai multe subsisteme sociale care au in vedere educatia. oe eesee Dar pot fi retinute, simultan, si unele ratiuni contrare acestei integr4ri posibile dintre educatia formal, nonformala gi informal’, atunci cand : © se pune in aplicare un sistem mai selectiv al indivizilor ; * aceast4 conjugare functional% apeleazi la un sistem centralizat care poate rapi din marja de libertate a actiunii in interiorul fiecArei modalitati ; © este urmarit’ menfinerea unei disjunctii intre inteligenta abstract& si inteligenta concret& (scop care, cel putin teoretic, poate fi admis). in afar’ de pledoaria pentru o integrare a celor trei ipostaze ale educatiei, unii autori propun modalit%ti concrete de articulare (Vaideanu, 1988, pp. 236-237), precum subli- nierea codurilor de referint’ (concepte fundamentale) si a codurilor de interpretare48 INTRODUCERE {N PEDAGOGIE (criterii, metodologii), prin cresterea ponderii disciplinelor umaniste cu un grad ‘de generalitate mai mare (filosofie, istoria culturii gi civilizatiei, literatura etc.), prin introducerea $i sporirea orelor de sintez§ si/sau a orelor la dispozitia profesorului, ta care alti autori (Cozma, 1988) mai adauga integrativitatea instrumental pe axa transdis- ciplinara a continuturilor gi activitagilor scolare, metoda abordarii infuzionale etc. Coordonarea gi articularea celor trei ipostaze ale educatiei constituie 0 problema complex’. Experientele nonformale ale scolarilor nu sunt intotdeauna cunoscute si exploatate in scoala. Articularea se poate realiza la mai multe niveluri (cf. Hamadache, 1993, p. 15): * in perspectiva structurilor verticale, administrativ-ierarhice, asigurand 0 comple- mentaritate benefic& intre actiunea unitara a statului $i initiativele comunitatilor de baza ; © in perspectiva structurilor orizontale, locale sau participative, care asiguri arti- cularea intre diferiti intervenienti socioculturali © la nivelul retelelor, cum ar fi centrele de sprijin dintr-o anumit& zona, facilitand conlucrarea dlintre mai multi factori grupali sau individuali. Cert este c& toate cele trei educafii ,paralele”, chiar daci au propriul camp de actiune si functionalitati diferite, ing&duie extensiuni si intrepatrunderi benefice, aceast’ articu- Jare conducand la intarirea Jor reciproca $i 1a eficientizarea demersului educativ. Cele trei forme se sprijinad‘si se conditioneaz& reciproc. Trebuie recunoscut totusi ci, sub aspectul succesivitatii in timp si al consecinjelor, educatia formala ocup’ wn loc privi- legiat, prin necesitatea anterioritatii ei pentru individ si prin puterea ei ‘integrativa si de sintezi. De amploarea si profunzimea educatiei formale depinde calitatea coordonarii si integrarii influentelor nonformale si informale. C4 la un moment dat ponderea educatiei se poate deplasa in favoarea nonformalului sau a informalului este adevarat. Depinde cand, cu ce se pleacd mai departe si ce reuseste individul si (mai) fac in continuare.