LISA KLEYPAS SCANDAL iN PRIMAVARAPROLOG — Am luat o hotarire legata de viitorul lui Daisy, si-a anuntat Thomas Bowman sotia si fiica. Desi unui Bowman nu-i place sa se recunoasea Anfrint, nu mai putem ignora realitatea. — Care este realitatea, tat? intreba Daisy. — Nu esti facuta pentru ‘aristocratia britanic&. incruntat, Bowman adauga: sau poate ca nobilimea’ nu este facuta pentru tine. Investitia facuta tn cautarea de soti n-a prea meritat. Stii ce inseamna asta, Daisy? — Ca nu sint o marta de valoare? incerca ea si ghiceasca. Nici n-ai fi zis c& Daisy implinise-douazeci si doi de ani, ca era o femeie in toata firea. Micutd, subtire, cu parul inchis la culoare, isi pastrase agilitatea si exuberanta unui copil, in timp ce alte femei de virsta ei devenisera deja niste matroane sobre. Parea o papusa abandonata, de portelan, aga cum statea ghemuita jn fotoliu. Pe Bowman il deranja s-o vada mereu cu o carte-in poala, tinind un deget intre pagini; ca s& stie unde a ramas. Eraevident ca de-abia astepta ca el sa termine ce avea de spus, ca sa-si poata continua lectura. _ ~ Lasa cartea jos, spuse el. - Bine, tata. Daisy deschise cartea, ca sa vada la ce pagina ramasese, dupa care o puse deo- parte. Chiar si acest gest il enerva pe Bowman. Carti, carti... la vederea lor isi amintea imediat de esecul fiicei lui in ale cdsatoriei. _. Tr&gind dintr-un trabuc, Bowman se aseza pe un-scaun din salonul apartamentului de hotel pe care-| ocupau de mai bine de doi ani. Sotia lui, Mercedes, era asezatd pe un scaun fragil, linga el. Bowman era un barbat masiv, rotund ca un butoi, mereu nemultumit. Era complet chel, dar avea o mustata groasa, ca 0 perie, ca si cum toata energia necesara cresterii parului i se consumase, atrasa fiind de buza superioara. . La inceputul casniciei lor, Mercedes fusese 0 fata subtirica, iar de-a lungul anilor se subtiase si mai mult. Parul lung, negru, era mereu strins tntr-un coc sever. incheieturile fi erau-atit de fragile, incit Bowman le-ar fi putut fringe cu un simplu gest. Chiar si cind statea complet nemiscatd; ca acum, Mercedes dadea impresia unei energii nervoase, continue. Bowman nu regretase niciodata ca o alesese de sotie pe Mercedes — ambitia ei de fier corespundea intrutotul cu ambitia lui. Era o femeie neobosita, colturoasa chiar, care se straduia mereu pentru locul familiei ei in societate. Mercedes era cea care insistase sa le aduca pe fete in Anglia, atunci cind.isi d&aduse seama ca nu putea patrunde in elita New York-ului. —-Vom trece. peste capetele lor, pur si simplu, spusese ea, hotarita. $i chiar reusise cu fata cea mare, Lillian. Lillian reusise cumva sa-si adjudece premiul cel mare, pe Lordul Westcliff, al cdrui pedigree era aur curat. Contele era o mare achizitie pentru familia lor. Dar acum Bowman era nerabdator sa se -intoarca in America. lar daca Daisy. ar fi avut de gind sa ia un sot cu titlu nobiliar, ar fi facut-o pina atunci. Venise vremea ‘sa puna piciorul in prag. ~ Gindindu-se la cei cinci. copii ai sai, Bowman se intreba cum de-i sem&nau cu totii atit de putin. . ‘$i el si Mercedes erau doi oameni hotariti, si cu _ toate astea cei trei fii ai lor erau de-a dreptul placizi, acceptau totul asa cum era. Lillian era singura care parea sa mosteneasca ceva din spiritul agresiv al lui Bowman... dar era femeie, deci era de-a dreptul o risipa. Si apoi era Daisy. Dintre toti copiii lui, pe ea Bowman o intelegea cei mai putin. De mica, atunci: cind i se spunea cite o poveste, ea nu tragea niciodata concluziile corecte. Punea intrebari care nu aveau legatura cu ce i se parea lui relevant. Cind ii -explicase de ce investitorii care nu riscau aveau parte de dobinzi moderate, Daisy il” intrerupsese, spunind: — Nu-i asa ca ar fi minunat daca pasarile colibri - ar putea da petreceri, iar noi am fi atit de mici.incit am putea fi invitati?.De-a lungut anilor, eforturilor [ui Bowman de a o schimba pe Daisy li s-a raspuns cu o Tezistenta | dirza. Ei Ti placea felul ei de-a fi si pace. Dat fiind c&é Bowman era de-a dreptul enervat de felul impredictibil de a fi al fiicei sale, nici nu-| mai mira ca barbatii dispusi so ia de nevast&é nu se prea inghesuiau. Ce fel de mama avea sa fie, daca ar-fi-vorbit Incontinuu de. zine alunecind pe-un curcébell in: toc sa le bage copiilor in cap reguli Stricte? = - Mercedes intervent in discutie, cu vocea pierita de consternare.- = — Dar, -draga domnule Bowman, sezonul nu s-a incheiat. Sint de p&rere ca Daisy a facut progrese excelente. Lordul Westcliff i-a facut cunostint& cu citiva tineri care s-au aratat foarte: interesati sa-i devina cumnati. — Mi se pare, spuse Bowman, incruntat, ca tinerii aceia sint mai degraba atrasi in a se fnrudi. cu Westcliff, decit de a o avea pe Daisy drept sotie. O tintui pe Daisy cu privirea: are vreunul ain eh ‘de gind sa te ceara? — De unde sa stie ea? spuse Mercedes. ~ Femeile. stiu fntotdeauna. lucrurile astea. -Raspunde-mi, Daisy. Exista vreo posibiltate ¢ sate _ Ceara vreunul de nevasta? Fata ezita, apoi raspunse franc: — Nu, ‘tata. — Asa ma gindeam si eu: isi incruciga degetele groase si-le privi autoritar pe cele douad femei. Faptul c& nu ai deloc succes a-devenit suparator,fiica mea. Cind ma gindesc la cheltuielile cu toate rochiile si zorzoanele... la plictiseala indurata la. baluri... Mai mult decit atit, toate astea m-au retinut in Anglia, in timp ce e nevoie de mine la New York. lata de ce m-am hotdrit s4-ti alég eu sotul. — Si la cine te gindesti, tata? © - —La Matthew Swift... Ea il privi de parca innebunise: Mercedes inspira adinc. - _ _— Nu:se poate, domnule Bowman! N-are niciun sens! Ceavantaj am avea noi sau Daisy daca s-ar casatori cu el? Domnul Swift nu este aristocrat si nici nu are avere... — Este un Swift si este din Boston, contracara - Bowman. E o familie de vaza. Are un nume bun, si ce e mai important, Swift imi este devotat. Are o minte ager si e un afacerist abil. Pe el fl vreau de - ginere. Vreau ca el sA-mosteneasca compania, la timpul cuvenit. , ~ Dar ai trei fii care s-o mosteneasca. E dreptul- lor, prin nastere! spuse Mercedes, scandalizata. © __7 Nici unuia dintre ei nu-i pasa de afacerea mea. Si nici n-au de gind s& se implice. Gindindu-se la Matthew Swift, care inflorise sub tutela lui in ultimii . zece ani, Bowman se simti cuprins de mindrie. Baiatul fi semana mai mult decit oricare dintre copili lui. Nici unul dintre ei nu are ambitia si singele lui rece, © -continua Bowman. El va fi tatal mostenitorilor mei. ' —Ti-ai iesit complet din minti! striga Mercedes. Daisy interveni, cu un calm care-! descumpani pe tatal ei: -— Trebuie sa subliniez ca in toate acestea este necesara si contributia mea. Mai ales in problema mostenitorilor. Si te asigur ca. nimic pe lumea asta nu m-ar putea determina sa am copii cu un barbat pe care nici macar nu-I plac. : — Credeam ca te-ai gindit ca macar acum sa fi si tu.de folos cuiva, mormai Bowman. intotdeauna contracara prin forta orice incercare de razvratire. ~ Credeam ca vrei si tu sa ai barbatul tau, casa ta, in loc sa continui sa duci o viata de parazit. Daisy se trase inapoi, de parca ar fi palmuit-o. — Nu sint un parazit! — Da? Atunci explica-mi in ce fel beneficiaza. lumea asta de.prezenta ta. Ce-ai facut tu pentru cineva, oricine-ar fi el, in viata ta? Fortata de tatal ei sa-si justifice existenta, Daisy _ ramase tacut&, privindu-t impietrita. - — Ti-am dat. un ultimatum, spuse “Bowman. Gaseste-ti un barbat acceptabil pina la sfirsitul lui mai. Daca nu, te mariti cu Swift.CAPITOLUL 1 — N-ar fi trebuit sa- i povestesc ce s-a intimplat, spuse Daisy in aceeasi seara, in timp ce masura cu pasul, in sus si-n jos, salonul. N-ar trebui sa te — ’ tulbure nimic, data fiind starea ta. Dar dacd nu spuneam cuiva simteam ca explodez, lucru care te-ar fi tulburat, cred, si mai tare. Sora ei mai mare isi ridica fruntea de pe umarul protector al sotului ei. — Povesteste-mi, spuse Lillian, luptind din greu cu un nou val de greata. Sint tulburata doar atunci cind oamenii se ascund de mine. Statea pe un - fotoliu, sprijinindu-se de Westcliff, care ii intindea o lingurité cu inghetata de lamtie. Ea inchise ochii in timp ce inghitea; genele lung si negre fi adumbriré obrajii palizi. — Te simti mai bine? o intreba Westcliff cu blin- dete, stergindu-i o ploatura care i se prelingea in coltul gurii. Lillian dadu din cap. era tot mai | palida.— Da, imi e mai bine, cred. Of! Roaga-te sa fie baiat, Westcliff. Va fi singurul tau-mostenitor. Eu nu mai trec niciodata prin asa ceva... - —- Deschide. gura, zise el si-i intinse inca o lingurita de inghetata. in orice alta zi, pe Daisy ar fi impresionat-o aceasta scena de familie... se intimpla foarte rar ca cineva s-o vada pe Lillian atit de vulnerabild sau pe Marcus atit de blind si de preocupat. Dar Daisy era _atit de absorbita de propriile probleme incit nici nu- i observa. — Tata mi-a dat un ‘ultimatum! izbucni ea. in seara asta.. - Asteapta putin, zise Westcliff, incercind sase indrepte. Sotia lui se sprijini si mai puternic de el, lasind ca o mina sa i se odihneasca pe pintec. El fi murmura ceva, cu fata cufundata tn parul ei negru, jar ea fi raspunse cu un oftat. _. Oricine ar fi fost martor la tandretea cu care Westcliff isi invaluia sotia n-ar fi putut s& nu remarce cit de mult se schimbase el, cel care era. recunoscut pentru’ ‘raceala firii sale. Devenise mai putin distant — zimbea mai mult, ridea mai des — iar standardele sale legate de comportamentul in societate devenisera mai putin rigide. Ceea ce era -un lucru bun, mai ales pentru-cel cate o avea drept -Sotie pe Lillian si drept cumnatd pe Daisy. — Ochii lui Westcliff, atit de intunecati la culoare incit pareau de-a dreptul negri, se strinsera usor, privind in directia lui Daisy. Desi nu scoase vreun cuvint, Daisy intelese din privirea lui c& dorea s-oprotejeze pe Lillian de orice Sau oricine i-ar fi tulburat linigtea. Deodata, Daisy se simti “rusinata. pentru ca. _ alergase la ei, sa le povesteasca cit de. nedrept fusese tatal ei. Ar fi trebuit sa-si tina problemele pentru ea. Cind-acolo, venise intr-un suflet la sora ei mai mare, ca un copil rasfatat. Dar cind Lillian deschise ochii si o privi cu caldura, zimbind, .o mie de amintiri din copilaria lor parura ca plutesc prin ‘aer. Intimitatea dintre cele doud surori era ceva mai puternic decit orice incercare a unui sot protector. — Haide, spune-mi. Ce-a zis cApceadunul? o in- treba Lillian, cuibarindu-se linga Westcliff. — Daca& nu-mi gdsesc un sot pina la sfirsitul lui mai, mi-| alege el. Si ghici cine e! Poti ghici? — Nici nu-mi pot imagina c& ar putea agrea pe cineva, spuse Lillian. — Ba are un preferat, replica Daisy. Singura per- soana din lume cu care tata-e de acord suta /a suta. Pina si Westcliff incepea sa para interesat de subiect. — ll cunose? —O sa&-l cunosti curind, zise Daisy. Tata i-a trimis vorba sa vind incoace. Va sosi saptamina viitoare la Hampshire, sa ‘participe la vinatoarea de la mosie. . _Westcliff incerca sa-si aminteasca toate numele pe care Thomas Bowman le adaugase recent pe lista invitatilor la vindtoarea:de primavara. . — Americanul? intreba el. Domnul Swift? —Da.Lillian o fixa pe Daisy cu privirea. Apoi, cu un oftat, isi ingropa. fata in pieptul lui Westcliff. La inceput, Daisy se temu ca avea s& izbucneasca in plins, dar-curind isi:dadu seama ca Lillian doar chicotea, fara sa se poata abtine: — Nu se poate... cit poate fi de absurd... nu e posibil... — Nu ti s-ar mai padrea la fel de amuzant daca tu ar trebui sa te mariti cu el, se strimba Daisy. Westcliff tsi muta privirea.de la una din surori la cealalta. - . — Dar ce e in neregula cu domnul Swift? Din cite mi-a spus tatal tau, e un tip respectabil. _ : — Totul e in neregula cu el, spuse Lillian, rizind. — Dar tatal tau 7l stimeaza mult, spuse Westcliff. ~ Tata se simte magulit. Swift se straduieste sai semene si se-agata de fiecare cuvint al lui. Contele se gindi la vorbele sotiei sale in timp ce © _ ii intinse iar o lingurité de inghetata. Ea scoase un sunet de placere cind inghetata ii aluneca pe git. — Tatdl tau exagereaza cind spuné ca domnul Swift e inteligent? o intreba Westcliff pe Daisy. + E inteligent, recunoscu ea. Dar nu poti purta o discutie’ cu el. {ti pune o mie de intrebari, se asteapta sa-i dai o mie de detalii, dar el nu spune nimic. / . — Poate e timid, spuse Westcliff. Venise rindul lui Daisy sa izbucneasca in ris. — Te asigur, domnule, cA nu e deloc timid. Este... facu o pauza, cautindu-si cuvintele.‘Raceala innascuta a lui Matthew Swift era insotita de un aer de superioritate care-| facea de-a ' dreptul nesuferit. Nu-i puteai spune. nimic — el le stia pe toate. Daisy crescuse intr-o familie care nu agrea compromisul, asa ca nu era prea dornica s& aiba. in preajma inca o persoana rigida si certareata. Dupa parerea ei, faptul c&se integra atit de bine in familie nu era un argument tn favoarea lui. : *. Poate ca Swift ar fi fost mai usor de tolerat daca ar fi fost cit de cit fermecator sau atragator. Dar nu _ fusese binecuvintat nici macar cu un pie de gratie. * Nu avea nici simtul umorului. “Si mai era si ~ disproportionat: foarte inalt si desirat. isi aminti cum ji atirna haina pe umerii largi; parea ca tnduntrul ei nu se afla nimic. — Cred ca ar fi mai usor s&-ti spun ca n-am nici, un motiv s&-I plac, in loc sa- ti insir toate cite nu-mi plac la el. — Nu e nici macar atragator, recunoscu Lillian. E un pachet ambulant de oase. Atinse usor pieptul puternic al sotului ei, ca un semn de adoratie muta _ fata de fizicul lui puternic. Westcliff parea amuzat. . — Are totusi si vreo calitate? - Ambele surori cazura pe ginduri. — Are o dantura frumoas&, spuse Daisy ‘intr-un final. — De unde stii? o intreba. Lillian. Ca nu zimbeste niciodata.— Judecata voastra e prea severd, .spuse Westcliff. Poate cai domnul Swift s-a mai schimbat de cind nu I-ai vazut.. : — Nu intr-atit tncit s& accept sa ma marit cu el, ~ zise Daisy. — Nici nu:trebuie, dac&: nu-| vrei, spuse Lillian, vehementa, stringindu- i mina. sotului ei. Nu-i asa,” Westcliff? — Asa e, iubito, murmur el. — $i nu-i asa ca nu-| vei ldsa pe tata sao ia pe” Daisy-de ling& mine? insista Lilian. = Bineinteles ca nu. Totul se- negociaza pe. lumea asta. Lillian se lipi de el, increzdtoare. — Vezi? i se adresa lui Daisy. Nu trebuie sa-ti faci probleme. Totul e sub control. Dupe care casca lung. Vazind ca pe sora ei o fura ‘somnu, Daisy zimbi. Pe deasupra capului lui Lillian, ea ti inttiini privirea lui Westcliff si-i facu semn ca voia sa plece. El fi raspunse dind din cap. iar privirea i:se intoarse imediat spre Lillian, care era deja pe jumatate ~ adormité. Daisy nu se putu impiedica sa nu se intrebe daca $i pe ea avea s-o priveasca vreodata. - cu atita dragoste un. barbat. . Daisy era convinsa ca Westcliff avea sa incerce s-o ajute, chiar si numai de dragul lui Lillian. $tia insa ca, oricita influenta ar fi avut contele, tatal ei putea fi inflexibil.Desi avea sa i se impotriveascé din toate ’ puterile tatalui ei, Daisy simtea totusi c& nu avea prea multe-sanse. Se opri in prag, privind ingrijorata la perechea care ramasese asezata. Lillian adormise deja, cu capul sprijinit pe pieptul lui Westcliff. Acesta ti surprinse privirea ingrijorata. — Tata... incepu Daisy, apoi tsi musca limba. Westcliff era partenerul de afaceri altataluisau.Nu se cddea sa i se plinga tocmai lui. Dar expresia lui. blinda o incurajé:s& continue. M-a numit parazit, spuse ea in soapta, ca sa n-o deranjeze pe Lillian. --Mi-a zis c& n-am fecut niciodaté nimic. pentru nimeni. — $i tu ce i-ai réspuns? o intreba Westcliff. — Nu mi-a venit nimic in minte. Westcliff fi facu semn sa se apropie, iar ea fl asculta. Spre mirarea ei, fi lua mina intr-a lui si o strinse usor. Contele, de obicei foarte circumspect, nu mai facuse niciodata un asemenea gest. — Daisy, spuse el cu blindete, majoritatea vietilor nu se remarca prin realizari deosebite. Ci se ~ masoara intr-un numar infinit de fapte marunte. De fiecare data cind faci un gest frumos fata de cineva sau fi aduci un zimbet pe fata, viata tacapata@ sens. . Nu te indoi niciodata de valoarea ta. Lumea ar fi un - loc mult mai pustiu fara Daisy Bowman. Putini oameni ar indrazni sa spunad ca Stony Cross Park nu e unul dintre cele mai frumoase locuri din Anglia. Proprietatea din Hampshire erafoarte vasta, cu p&duri aproape de rnepatruns, pajisti-pline de flori, iar pe malul riului Itchen se inalta conacul impozant din piatra de culoarea mierii. _ : Totul era plin-de viata. Mugurii de primavara rasareau din covorul de frunze uscate, printre stejari si cedri, pe cind in partile mai intunecate ale _ padurii infloreau clopoteii. Pajistile erau ptine de greieri care sareau printre primule si cretisoare, in timp ce fluturi cu aripi trans- parente,. albastre; se roteau deasupra petalelor albe, delicate, ale nuferilor. Mirdsea a primavara, aerul era inmiresmat, iar paijistile erau de un verde crud. Dupa o calatorie de douaisprezece ore cu trasura, comparata de Lillian cu o calatorie prin iad, familiite Westcliff si Bowman, insotite de prietenii lor, ajunsera-in sfirsit la Stony Cross Park. : in Hampshire, cerul avea alti culoare, era de un albastru mai deschis — si era mai multa liniste. Nu se auzea zgomot de trasuri sau de potcoave lovind pavajul, nu-erau nici vinzatori ambulanti, nici _ cersetori, nu se auzeau sirenele fabricilor — nimic din toata agitatia asurzitoare a orasului. Aici auzeai numai ciripit de macaleandru, zgomotul facut de cioc&nitoare si din cind in cind cel’ facut de miscarea rapida, ca de sageata, a cite unui pes- carus verde. : Lillian, cdreia cindva. traiul la tara i se paruse groaznic de plicticos, se bucura acum ca venise la " mosie. fi pria atmosfera de la Stony Cross Park, iardupa prima: noapte petrecuta aici arata deja mult mai bine. Acum, ca nu-si mai putea ascunde sarcina cu rochii largi, cu talia inalta, nu mai putea ‘8A apara in public. Alci, la mosie, se bucura de o relativa-‘libertate, desi avea sa se limiteze la un numér restrins de prieteni: Spre marea sa bucurie, Daisy se instalase in dormitorul ei preferat. Acesta.ti apartinuse. cindva surorii lordului: Westcliff, lady Aline, care locuia _ acum in America impreuna‘cu sotul:si cu fiul ei. Dormitorul avea si un cabinet minuscul care fusese adus din Franta, -dintr-un castel din secolul XVII si ’ recreat identic. | se adaugase doar o sofa, perfecta pentru citit sau_motait. Ghemuita pe sofa, cu o carte in brate, Daisy se simtea la adapost de restul lumii. Daca ar fi putut s& ramina aici, la Stony Cross, pentru totdeauna, alaturi de sora ei! Imediat-ce gindi: asta, isi dadu seama ca nici asa n-ar fi fost complet fericita. Voia s&-gi tréiasca propria viata... sa aiba& barbatul ei, copili ei. Era pentru prima oara, din cite-si amintea Daisy, ca ea si mama ei erau aliate. Le unise dorinta de a impiedica aceasta casatori a ei cu odiosul Matthew ‘Swift. — Ce mizerabil! exclamase Mercedes. Sint — - convins& ca el i-a bagat in cap tatalui tau aceasta idee. Am banuit dintotdeauna ca... _ — Ce anume? o intreba Daisy, dar Mercedes isi lipi strins buzele.in timp -ce studia lista. invitatilor, Mercedes 1i spuse lui Daisy ca urmau sa Soseasca citiva tine prezentabili. “= Chiar daca nu sint primi nascuti,. provin din familii cu. titlu nobiliar, ‘spuse. Mercedes. Si nu se gtie niciodata... Citeodata .se. mai intimpla. si nenorociri... o boala fatala, un accident. Pot muri laolalta citiva membri ai aceleiasi familii, iar sotul’ tau se poate trezi ca preia titlul. increzatoare in * calamitatea care avea sa-i schimbe viata lui Daisy, Mercedes reincepu sa studieze atenta lista. Daisy astepta nerabdatoare sosirea lui ‘Evie sia lui St. Vincent, spre sfirsitul saptaminii.. ii -era nespus de dor de Evie, mai ales de cind Annabelle era ocupata cu bebelusul ei iar Lillian n-0 mai putea insoti in plimbéarile ei. In cea de-a treia zi de la sosirea in Hampshire, . Daisy se. hotari.s& porneasca la plimbare de una - singura. O porni pe.o cdrare care-i era cunoscuta din vizitele anterioare. Era imbracata intr-o rochie de muselina albastra, inflorata, purta o pereche de ghete potrivite pentru drum si o paldrioara de paie cu panglici lungi: , Pe cind traversa o pajiste inundaté de apa, printre flori galbene de rostopasca si flori rosii de roua-cerului, Daisy se gindea la problema ei. De ce-i era atit de greu sax -si gaseasca_un barbat? . Nu ca n-ar fi vrut sa se indragosteasca. De fapt, era atit de receptiva la aceasta idee, incit i se parea de-a dreptul nedrept ca nu-si gdsise incadperechea. Se straduise! Dar intotdeauna ceva nu - se potrivea. Daca domnul avea virsta potrivita, sigur era fie - nepasator, fie prea pretios. Daca era blind si interesant, fie avea virsta bunicului ¢i, fie avea vreo ‘problema, mirosea urit sau 0 scuipa ori de cite ori fi vorbea. Daisy stia ca nu era vreo frumusete. Era miniona si slabuta si desi. primise complimente pentru ochii ei sau parul intunecat, contrastind pldcut cu pielea alb& auzise de prea multe ori’ cuvinte precum ,ca un elf” sau ,poznasa” la adresa ‘ei. Femeile care sem&nau cu un elf nu atrageau’ acelasi numar .de pretendenti precum cele care - erau comparate cu Venus. | se spusese adesea si ca petrecea prea mult timp citind, ceea ce era probabil adevarat. Daca i s- - ar fi permis, Daisy si-ar fi petrecut intreaga zi citind _ gi visind. Orice barbat de bun-simt ar fi ajuns ta - ' concluzia ca nu ar fi fost o sotie potrivita, ca nu s-ar "fi ocupat de cas asa cum se cuvine. >. O concluzie '- cit se poate de corecta. Lui Daisy chiar nu-i pasa ce anume. trebuia s& contina o- camara sau de cit sapun era nevoie in ziua cind se spalau rufele. O interesau mai mult _ fomanele, poezia, istoria, tot ce-i permitea sa : zboare’pe aripile fanteziei. Obisnuia sa se uite pe ; geam, fara tinta, in timp ce imaginatia o purta in aventuri exotice, calatorind pe un covor fermecat, traversind oceane, cautind comori pe insule tropicale.. : Oe we geintiorau, inspirati de povestile cu eroi curajosi, cu porniri nobile. lar.acesti barbati imaginari.erau mult mai interesanti decit cei reali... vorbeau cu cuvinte alese, excelau fn duelurile cu spada si stiau $8 fe. fure doamnelor cite 0 sdrutare. Bineinteles ca Daisy nu era atit de naiva incit s& creada ca asemenea barbati existau cu adevarat, dar trebuia s& recunoasca ca, in comparatie cu ei, barbatii reali erau... anosti. isi ridica fata spre soarele blind care-si.arunca - un manunchi de raze printre frunzele copacilor. Daisy cinta un cintec alert, numit ,Fata batrina de la mansarda”: Hai, veniti, bogati, sdraci, Mai destepti sau prostdnaci, ' Sa vind orice barbat Ca eu nu m-am maritat.” Curind ajunse acolo unde dorea: a o fintina la care mai venise de citeva ori, insotita de alte fete de virsta ei, tot nemaritate. Era o fintinad a dorintelor. Traditia spunea ca aici locuia un spirit care iti indeplinea orice dorinté,; daca aruncai un ac. Exista insa si un pericol: daca te apropiai prea mult, spiritul te putea trage in fintina si-i deveneat: sotie, pentru totdeauna. Pind acum, Daisy isi pusese dorintée doar in numele prietenelor ei — si toate se implinisera.:Acum avea nevoie ca magia sa functioneze si pentru ea. isi scoase palaria si 0 ageza pe jos, apoi se apropie de fintina si privi in apa tulbure. isi strecura mina in buzunar si scoase o hirtie in care erau.” infipte mai multe ace. , — Spirit al -fintinii, eu n-am avut norocul s&-mi gasesc sotul visat, asa ca te las pe tine. Nu-ti pun nici o conditie, nu-ti cer nimic in mod special. Vreau doar s&-| gasesti pe barbatul potrivit mie. Si sa stii ca nu am idei preconcepute. . Arunca acele in fintinad. Metalul stratuci prin aer, ‘inainte sa atingd suprafata agitata a apei si sa se scufunde fn apa tulbure. — Ar fi bine ca toate acele s& se concentreze pe aceeasi dorinté, spuse ea. Ramase citeva clipe cu ochii inchisi, gindindu-se. Sunetul scos de o pitulice care prindea o insectaé din zbor acoperi sunetul. apei. Din spatele ei se auzi un trosnet, ca o creanga rupta. Daisy se intoarse si vazu un barbat apropiindu- ‘se de ea. Era la numai citiva metri departare. Crezuse ca era singura si cind-colo cineva era atit de aproape! Inima fi batea cu putere. Era la fel de inalt si de vinjos ca si sotul lui Annabelle. Parea ins mai- tinar — probabil nu implinise inca treizeci de ani. . —_larté-ma, spuse el incet, surprinzindu-i ex- presia. N-am vrut sa te sperii. .— Nu m-ai speriat, minti ea, chiar daca pulsul i se accelerase nebuneste. Am fost doar... putin surprinsa. El se apropie de ea, tinindu-si miinile in buzunare. — Am sosit in urma cu citeva ore. Mi s-a spus cd ai iesit la plimbare. I se parea cunoscut. $i el ° privea de parca s-ar fi asteptat ca Daisy s&-I recunoasca. Dar ei i se intimpla adesea sa uite persoane carora le fusese prezentata. " . = Egti oaspetele lordului Westcliff ? incercd ea disperata sa si-| aminteasca. El o privi amuzat. — Da, domnisoara Bowman. Stia si cum o cheama. Daisy ‘I privi si mai intrigata. Nu-si imagina cum de putuse sa uite un barbat atit de atragator. Avea trasaturi puternice, bine conturate. Era prea masculin ca sa poata fi numit frumos. Un barbat remarcabil. Ochii tui -albastri contrastau cu pielea bronzatad. Avea ceva extraordinar, ca o forta care o acu sa se dea un pas inapoi. El se apleca sa o priveasca si atunci ea isi dadu seama ca era tuns mult. mai scurt dectt obisnuiau europenii. Era tuns in stil american. De fapt, si - vorbea cu accent american. lar mirosul proaspat pe care il simtea acum... daca nu se insela... era cel al sapunului Bowman? Brusc; Daisy isi dadu seama cine era. Genunchii aproape ca-i cedara. — Tu esti, murmura ea, uimita. Se afla in fata lui Matthew Swift.CAPITOLUL 2 Probabil ca s-a.clatinat usor, de vreme ce el a _ intins bratele si a prins-o. — Domnule Swift, spuse ea, incercind instinctiv sa se retraga. - Erat cit pe ce sa cazi in fintind. Hai, vino cu mine.» ~ Strinsoarea lui era blinda dar si ferma i in acelasi _ timp. O trase departe de fintina. Suparata c& fusese indepartata aproape cu forta, Daisy se incorda. Unele lucruri nu se schimba niciodata, isi . -spuse ea. Matthew Swift era la fel de dominator ca intotdeauna. ~ . : Nu. se putea insd abtine sa nu-l priveasca . insistent. Dumnezeule, nu mai vazuse niciodata o. asemenea transformare! Fostul ,pachet ambulant de oase” devenise un barbat vinjos, care emana caldura si vigoare. Purta un costum elegant, cu o croiala lejera, care ii punea in valoare muschii. Diferentele nu erau- numai de ordin_fizic. Maturitatea il facuse mai increzator, mai constient de ‘calitatile lui. Daisy si-| aminti din ziua in careincepuse sa lucreze pentru tatal ei: un oportunist costeliv imbracat intr-un costum scump, dar prost croit, cu pantofi ponositi. . - Aga gindesc familiile bune din Boston, spusese tatal ei, cu indulgenta, atunci cind pantofii lui ajunseseré s& fie comentati in familia. lor. | Pantofii sau paltonul trebuie sa te tind o viata, indiferent cit& avere ai avea. Daisy se smulse din strinsoarea lui. — Te-ai schimbat, spuse ea, incercind sa se adune. / a —Tu nu, fi replicd el. Nu-si putea da seama daca era un compliment sau 0 critica. Ce faceai aici? — Eram... Am vrut sa... Daisy cauta in van o explicatie plauzibila. E o fintina a dorintelor. Expresia lui serioasa nu se schimba, desi tn ochii albastri fi aparu o luminita amuzata. - — Sa inteleg ca efectul e garantat? *— Toti localnicii vin aici. E o fintinad legendara. Se uita fix la ea exact in felul in care-i displacea ei. Nu-i scdpa nici un detaliu. Daisy simti cum se imbujoreaza, sub privirea lui ‘patrunzatoare. — Sice dorinta ti-ai pus? — E ceva intim. — Din cite te cunosc eu, ar putea fi orice. — Nu ma cunosti deloc, replicé ea. Doar ideea ca. tatal ei ar fi maritat-o cu un barbat care se insela amarnic in privinta ei... o innebunea. Casatoria lor ar fi fost o afacere, un schimb de bani si de obligatii. Dar si o dezamagire. Era convinsa ¢a nici el_nu era foarte atras de ea. Nu s-ar fi casatorit cu.ofata ca ea daca n-ar fi fost la mijloc compania tatalui ei. — Poate ca nu, incuviintaé Swift. dar vorbele ii pareau false. El:era de parere c& 0 cunostea prea bine. Privirile li se intilnira, sfidatoare. - Daca e vorba de o fintina legendara, spuse Swift, n-ag vrea sa ratez 0 asemenea ocazie. Scoase din buzunar o moneda din argint. Trecuse ceva vreme de cind Daisy nu mai. vazuse. bani _americani. ~ Ar trebui s4 arunci un ac, zise ¢ ea. - N-am. ~ — Dar asta e o moneda de cinci dolari, spuse Daisy. Doar n-ai de gind sa o arunci? — N-o arunc. O consider o investitie. Mai bine mi-ai spune cum trebuie sA procedez atunci cind imi pun dorinta. N-as vrea sa irosesc atitia bani. —iti bati j joc de mine. - Nicidecum. Dar pentru ca n-am mai facut asa ceva pina acum, mi-ar prinde bine un sfat. Astepta raspunsul ei, dar cind deveni evident c& acesta nu avea s& soseasca, zimbi. Bine, o s-o arunc oricum. Atunci reactiona si Daisy. Desi era absolut evident ca-si batea joc de ea, nu se putu abtine. O dorinta nu era ceva lipsit de importanta, mai ales cind era insotit&’ de o moneda de cinci dolari. La naiba! . Se apropie de fintina si spuse: — Mai_ inti tii moneda in pana pina se incalzeste. _ Swift se apropie si mai mult de ea.“ioe $i apoi? — Inchizi ochii si te concentrezi asupra a-ceea ce-ti doresti. Trebuie sa fie.o dorinté personala. Sa - . hu fie legata de vreo fuziune sau_vreo investitie bancara. — Eu numa gindese la altceva decit la afaceri. _ Daisy ii privi sceptica iar el ti raspunse cu un zimbet fugar. . Oare-| mai vazuse‘cindva zimbind? O data, poate chiar de doua ori. isi amintea vag una dintre aceste ocazii, cind buna lui dispozitie fusese tradata de o grimasa. Dar zimbetul lui de-acum era altfel, dezarmant si ispititor... un strop de caldura care-o facu s& se intrebe ce fel de om se ascundea sub aparenta sobra. Daisy se simti usurata cind zimbetul lui disparu iar fata ji redeveni impietrita, ca intotdeauna. : ~ Inchide ochii, ti reaminti ea. Sterge-ti totul din: minte, cu exceptia dorintei. : El isi cobort pleoapele, dindu-i- ocazia_ sa-| studieze fara. ca el s4 observe. Nu mai parea un baietel... trasaturile ii erau puternic conturate, nasul un pic prea lung, maxilarul trada incapatinare. _ Swift arata ins mult mai. bine. Tradsaturile coltu- .foase erau indulcite de genele lungi, negre si de gura senzuala. — Si acum ce fac? murmura el, raminind cu ochii inchisi. Daisy era ingrozita de dorinta care o cuprin- sese... Sa se apropie de el si sa-i exploreze obrajii cu virfurile degetelor.| ) ented i hie ee — Cind ti s-a fixat in minte o imagine; reusi ea sa spuna, deschizi ochii si arunci moneda in fintina. Fara sa se uite spre fintind, el arunca moneda chiar in centrul ei.: ~ Daisy simti cum inima ‘incepe sa-i bata cu putere, asa cum i se intimplase cind citise pasajele - mai deocheate din Logodna tui Penelope, in care o fecioara fusese rapita de un barbat rau, care o ferecase intr-un turn pind cind ea avea s4 accepte s@ renunte la virtute. Daisy isi daduse seama.c& romanul era o . prostioara inca de cind fl citise, dar asta nu-i rapise din placerea lecturii. Chiar fusese dezamagita cind Penelope fusese salvata de Reginatd, eroul cu parul de aur, care nu era nici pe departe la fel de ‘interesant ca ticdlosul. Bineinteles ca perspectiva de a fi incuiata intr- un turn fara c&rtile ei nu i se parea deloc atra- ~ gatoare. Dar monologurile amenintatoare ale ticalosului_ despre frumusetea lui Penelope si ~ dorintele lui, forta cu care el voia sa o faca a lui se dovedisera de-a dreptul incitante. . “Ce noroc pe ea ca Matthew Swift se transformase jntr-atit incit sa semene leit cu ‘ticdlosul din imaginatia lui Daisy! : — Ce dorinta ti-ai pus? fl intreba ea. ~ E ceva personal, zimbi el. Ea fsi ridic& paldria. Trebuia sa scape de _prezenta lui iritanta. -— Eu ma intorc, ti spuse peste umar..La reve- dere, domnule Swift. Plimbare placuta in conti- nuare. ’ Spre uimirea ei, el o ajunse din citiva pasi. — Te insotesc. . — Mai bine nu, spuse ea fara s&-| priveasca- — De ce nu? Doar mergem in aceeasi directie. ~ Pentru ca mie imi place sa ma plimb in tacere. — Voi tacea, atunci.. Mergea in continuare cot la cot cu ea. Daisy isi dadu seama.ca nu avea rost sa mai obiecteze, de vreme ce el era atit de hotarit, asa ca strinse din buze. Peisajul era la fel de frumos ca intotdeauna, dar placerea de a-l admira'i se rsipise. _ Nu era deloc surprisé ca’ Swift nu-i luase in seama obiective. Fara indoiala ca asa avea sa fie si cAg&toria lor. N-ar fi contat ce-si dorea ea. Ar fi ignorat-o si ar fi facut oricum numai ce-voia el. Probabil ca el o crezuse la fel de maleabila ca atunci cind era doar un copil. La cit era de arogant, probabil crezuse ca ea avea sa-i fie recunos- c&toare ca se gindise sa 0 ia-de sotie. Se intreba daca el avea s& se mai oboseasca sa 0 ceara, ~ macar. Probabil avea s&-i arunce un inel in poala si - s&-i spuna sa si-| puna pe deget. Co isi continuau plimbarea tacuta, iar Daisy se abtinea sa nu o rupa la fuga. Swift avea picioarele _ x» atit de.lungi ca un singur pas de-al lui era cit doi. de-ai ei. Daisy se simti cuprinsa de-resentimente.Plimbarea era simbolica pentru viitorul lor. Oricit de repede ar fi inaintat ea, nu-l putea intrece. intr-un final se hotart s& rupa tacerea. ~ Tui-ai-dat ideea tatalui meu? exploda ea. — Ce idee? - De ce faci pe naivul? Sti bine fa ce ma refer. - — Nu, nu stiu. Se parea ca el isi dorea ca jocul s& continue. - intelegerea dintre tine si tata. Te insori cu mine ca sa-i mostenesti compania. Swift. se opri atit de brusc incit in alte . circumstante ar fi bufnit-o risul. Parea sa se fi izbit de un perete invizibil. Daisy se opri la rindul ei si se- intoarse cu fata spre el, cu miinile incrucisate la piept. El parea descumpanit. — Eu... isi drese glasul ca sa Poa continua. Nu stiu despre ce vorbesti. . — Nu stii? spuse Daisy, uimita. Presupusese deci gresit. Tatal ei nu-i dezvaluise ‘si-lui Swift planurile lui. Daca s-ar fi putut muri de rusine, Daisy ar fi ~ pierit pe loc. Fosnetul frunzelor paru mult amplificat de tacerea care urma. Desi fi era imposibil sa-i citeasca gindurile, Daisy era convinsa ca Swift analiza acum rapid toate posibilitatile. . . > Tata mi-a spus asta: si parea’ ca totul era aranjat, zise ea. Am crezut ca ati discutat in timpul ultimei lui vizite la New York.~— Nu mi-a spus niciodata aga ceva: Nici macar nu mi-a trecut prin minte s& ma insor cu tine. $i n- am ambitia-de a mosteni compania. — La tine totul se.rezuma la ambitie. — Asta asa e; spuse el privind-o indeaproape. Dar nu trebuie neaparat s ma casaitoresc cu tine ca s&-mi asigur viitorul. : — Tata pérea convins ca ai_fi incintat sa- ci devii © ginere. $i asta pentru ca tii mult la el. ~ Am invatat multe de le el, veni raspunsul, atit de predictibil. — Sint.siguraé de asta. Ai primit de la el multe lectii care s&-ti fie de ajutor in lumea afacerilor. Dar niciuna care sa-ti fie de folos in valacerea” care se numeste viata. — Vad ca dezaprobi felul in care face afaceri tatal tau. . — Doar faptul ca si-a inchinat lor viata si sufletul, ignorindu-i pe cei care iliubesc.- —__ — Dar asta ti-a permis 8a traiesti in lux, remarca el. Inclusiv sansa de a te cdsatori cu un nobil . britanic.” — Nu mi-am dort niciodata sa traiesc in lux! Am. vrut doar o viata linistita. — Sa stai-singura intr-o biblioteca si sa citesti? . ~spuse Swift. Sa te plimbi prin gradina? Sa te bucuri de compania prietenilor? — Dal — Cartile sint scumpe. La fel si casele frumoase, cu gradini. Te-ai gindit vreodata ca cineva trebuie sa plateasca pentru ca tu sa duci 0 viata linistita?Daisy tres&ri. Aceasta intrebare semana mult cu acuzatiile tatalui ei. Swift fi surprinse reactia. Expresia ise | schimba. incepu s& spuna ceva, dar Daisy il intrerupse: — Nu e treaba ta sa stii cum imi petrec eu viata sau cine plateste. Si nu-mi pasa de parerile tale. N- ai nici un drept sa mi-le impui si mie. — Ba da, daca viitorul meu e legat de al tau. — Nu este! — Ipotetic vorbind. Oh, cit fi ura Daisy pe cei care se legau de ~ fiecare cuvint al celuilalt! -- Casatoria noastré nu-va fi decit ipotetica! Tata mi-a dat ragaz pind in mai s&-mi gasesc un sot - si o sa-| gasesc! : Swift o privi cu interes. — Pot chiar sa ghicesc ce fel de barbat Tti cauti. Cu parul deschis la culoare, .aristocrat, sensibil, mereu bine- -dispus sicu mult timp la dispozitie.... ° — Da, il intrerupse ea, intrebindu-se cum reusea el s& faca in asa fel, incit.acea descriere s& para ~ atit de prosteasca. -— Mi-am inchipuit eu. Suficienta. din tonul {ui fi puse nervii la incercare. Singurul motiv pentru care o fata care arata ca tine nu si-a gasit un sot timp de trei sezoane este ca ai stabilit niste criterii impo- sibile. Nu te multumesti decit cu barbatul perfect. * De aceea incearca tatal tau sa-ti forteze mina. Pentru moment, ea ramase descumpanita de cuvintele lui ,care arata ca tine”. De parca ar fi fostvreo mare frumusete. Hotartt lucru, le: ‘Tostise cu sarcasm. ~ Nu-mi doresc barbatul perfect, rosti ea printre dinti. Spre deosebire de sora ei, care putea sa injure cu o fluenté remarcabila, tui Daisy fi era greu sa vorbeasca atunci cind era nervoasa. Stiu prea bine ca asa ceva nu exista. — Atunci-cum de n-ai -reusit s&-ti gasesti un barbat? Pina si sora ta a facut-o. -— Cum adica ,pina si sora mea”? — Mary Lillian, iti dau un milion. Fraza ti amuzase pe cei din cercurile inalte din Manhattan. De ce crezi c& in New York nimeni nu s-a inghesuit, in ciuda dotei imense? ‘Pentru ca este cosmarul oricdrui barbat. ~ Asta a pus capac. — Sora mea e o bijuterie, iar Westcliff a avut suficient bun-gust sé vada asta.'El s-ar fi putut casatori cu oricine, dar a vrut-o pe.ea. Sa te vad daca ai curajul sa repeti ce mi-ai spus mie in fata contelui! Se rasuci pe caiciie si o porni pe carare, .. mergind cit putea de repede. : Swift o ajunse imediat, mergind nonsalant, cu Miinile in buzunare. | — Sfirsitul {ui mai, murmura el. Cam scurt timpul. | Sint numai doua& tuni. Cum o s& gasesti atit de repede un pretendent? — O sa ma asez intr-un colt ¢ cu ° placuta de git, daca va fi nevoie. : — Iti urez succes, sincer. in nici un caz n-as vrea sa cistig prin neprezentare, domnisoara Bowman.— Nu vei cistiga. nicicum! Stai-linistit, nimic pe lumea asta nu ma va face sa accept sa-ti fiu sotie! Imi pare rau de biata femeie care se va alege cu tine —-nu-mi imaginez cine ar putea merita un barbat atit de rece, de ingimfat... — Asteapta. Tonul lui se imblinzise. incerca sa fie conciliant. Daisy... — Nici sa nu-mi rostesti numele! — Ai dreptate. A fost o impolitete. imi cer scuze. De fapt voiam sa spun ca nu e cazul sa fim ostili. Sintem pusi_in fata unui fapt cu consecinte grave pentru amindoi. Trebuie s4 ne purtam civilizat sisa * gdsim o solutie acceptabila. — Existaé o singur& solutie, zise ea. Sa-i spui tatalui meu ca refuzi categoric sa te casatoresti cu mine. Promite-mi asta si o s4 ma port civilizat. Swift se opri, obligind-o pe Daisy sa faca la fel. Ea se intoarse spre el, ridicind o sprinceana, intrebator. Doar nu era o promisiune greu de facut, dat fiind tot ce-i spusese mai devreme. El o privi insa.lung. Desi ramasese cu miinile in buzunare, fi simtea incordarea din corp. De parca ar fi incercat sa auda ceva. O cerceta rapid din priviri. Stralucirea ciudata din ochii lui o infiora. O pindea asa cum un tigru isi pindeste prada, isi spuse ea. il cerceta la rindul ei, incercind disperata.sa-i citeasca gindurile. — Nu, spuse el cu blindete, de parca si-ar fi spus-o doar lui. ~ , Daisy clatina din cap. Buzele i se uscasera, asa ca trebui sa si le umezeasca cu virtul limbii ca sapoata vorbi. O enerva faptul cael ti urmarea orice miscare. : ~ Nu, adica nu te insori cu mine? fl intreba ea. — Nu, adica nu-ti promit c& n-o sa ma insor. Spunind asta, 0 porni inaintea ei, pe alee. — Incearca sd te chinuie, i ii spuse Lillian atunci cind Daisy fi povesti intreaga intimplare. Stateau in salonul de la etaj, impreund cu cele doua prietene apropiate, Annabelle Hunt si Evie, lady St. Vincent. Se cunoscusera cu doi ani in urma, patru fete de maritat care, dintr-un motiv sau altul, nu gasisera un Pretendent acceptabil. in societatea victoriana se considera ca femeile, mai superficiale sitcu mai putina minte, nu puteau lega prietenii de aceeasi calitate cu barbatii. Numai barbatii stiau sa fie loiali, numai ei puteau avea relatii oneste si de inalt nivel spiritual. Lui Daisy toate astea i se pareau o prostie. Ea si celelalte fete ramase neméaritate... ei bine, foste... aveau completa incredere una in cealalta. Se ajutau, se incurajau, fara vreo urma de gelozie. Daisy le iubea pe Annabelle si pe Evie aproape la fel de mult ca si pe Lillian. {si imagina cum, peste _ ani, aveau s& paldvrageasca despre nepoti, laun ceai cu biscuiti. — Nu pot s& cred c& domnul Swift nu stia nimic, continua Lillian. E un mincinos. S-a inteles cu tata s&-i mosteneasca compania. - Lillian-si Evie sedeau in fotolii tapisate cu bro- cart, linga fereastra, in timp.ce Daisy si Annabelle. stateau pe podea, infasurate in fustele ample. O fetita cu cirlionti negri-se tira printre ele, facind din cind in cind cite o pauza sa scormoneasca covorul, cu degetele-i minuscule. Era Isabelle, fetita lui- Annabelle si alui Simon . Hunt. Avea zece luni si cu siguranté nu mai exista un ait copil intr-atit de iubit ca ea. in ciuda tuturor’ asteptarilor, domnul Hunt nu_ fusese deloc dezamagit ca primul lui nascut fusese fata. O adora, nu se rusina sa o tind in brate in. public si sa o alinte. Erau putini tati care mai faceau : asa ceva. Hunt ji spusese chiar lui Annabelle ca-si --dorea sa mai aiba citeva fiice, in viitor, pentru ca ambitia lui dintotdeauna fusese sa fie iubit de mai multe femei. Asa cum era de asteptat, ' copilul era foarte frumos — ar fi fost de-a dreptul imposibil ca Annabelle s& aiba altceva decit un copil exceptional. Daisy lua fetita fn brate sio alinta putin, dupa care o lasa din nou pe covor. . — Trebuia s&-! auzi, zise ea. Era de’ o aroganta . incredibila. Mi-a spus chiar ca e vina mea c& nu m- am maritat incd..Ca mi-am fixat standarde prea - Inalte. Mi-a tinut 0 prelegere despre cit de scumpe sint cartile si modul meu de viata. - > — Doar n-a indraznit! exclama Lilian, Inrogindu-se de furie. Daisy regreta imediat ca-i spusese toate astea. Doctorul ji. recomandase.. lui Lillian s& nu se - enerveze, mai ales in ultimele luni de sarcina. Cu’ "un an-in urma, ea ram&sese insdrcinata, insapierduse sarcina. Fusese o pierdere. grea pentru ea, tinind mai ales cont de constitutia ei robusta. in ciuda asigurarilor doctorului cd nu ea era de vina pentru asta, Lillian fusese metancolica timp de citeva saptamini dupa aceea: Dar cu sprijinul lui Westcliff si al prietenilor, Lillian si-a revenit, treptat. Acum ca era din nou insarcinata, era mult'mai — atenta. Din nefericire pentru ea, nu facea parte din categoria femeilor care infloresc in timpul sarcinii: fi era greata in permanenta si era adesea prost- dispusa. _..~ Nu admit asa ceva! exclama Lillian. N-o sa te mariti cu Matthew Swift, iar pe tata o sa-t ia naiba daca incearca s& te ia din Anglia! Daisy puse o mina pe genunchiul surorii ei, ca sa 0 calmeze. incerca sa-i zimbeasca, privind-o in ochi. = Totul va fi_bine, spuse ea. _ Ne gindim noi la ceva. Va trebui s-o facem. Fusesera mult prea apropiate, multiani. in absenta afectiunii parintilor, Lilian gsi Daisy se iubiserd si se sprijinisera reciproc.. - Evie era cea mai putin vorbareata dintre ele. Se bilbfia. usor, atunci. cind era nervoasa sau foarte. emotionata. Cind se cunoscusera, cu doi ani in urma, Evie se bilbiia atit de rau, incit era de-a dreptul frustrant sa porti o discutie cu ea. Dar de ‘cind nu mai locuia cu abuzivul ei tata si se casatorise cu lordul. St. Vincent, devenise mai increzatoare.