Memorie colectivd si memorie istorica a oamenilor, prin circumstantele care s-ar putea reproduce in orice alt timp, ci prin mediul national contemporan. Parinfii mei, ca toata lumea, erau oameni ai timpului lor, la fel $i prietenii lor si toti adultii cu care intram in contact in acea epoca. Cind vreau si-mi reprezint modul de viati si de gindire din acea perioada, spre ei imi indrept reflectia. De aceea istoria contemporana ma intereseaza intr-un mod cu totul diferit fati de istoria secolelor precedente. Bineinfeles, n-as putea spune ci-mi amintesc in detaliu evenimentele, fiinded nu le cunosc decit din c&rti. Dar, spre deosebire de alte epoci, aceasta traieste in memoria mea, fiindc&’ am fost absorbit de ea, iar o intreaga parte din amintirile mele de atunci nu este altceva decit reflectarea ei’. Astfel, chiar dac& e vorba de amintiri din copilarie, n-ar trebui si distingem intre memoria personala, care ar reproduce intocmai impresiile noastre de altadata, care nu ne determina s& iesim din cercul strimt al familiei, al scolii si al prietenilor, si o alté memorie, care s-ar numi istorica si care ar cuprinde doar evenimentele nationale pe care nu Ie puteam cunoaste pe atunci, incit prin intermediul uneia si .patrundem intr-un mediu in care viata noastra se desfasura deja, dar fara stirea noastra, in timp ce cealalt& ne-ar pune in contact numai cu noi ingine sau cu un sine extins doar pina la limitele grupului care inchide lumea copilului. Nu pe istoria invatata, ci pe cea traita se sprijina memoria noastra. Prin istorie trebuie atunci sa se infeleagi nu o succesiune cronologica de evenimente si date, ci tot ceea ce face ca 0 perioada sa se distinga de altele si despre care carfile si relatarile nu ne prezinta decit un tablou destul de schematic si incomplet. ' (V40) Chiar dincolo de parintii mei, adici de tatal meu si de mama mea, prin intermediul bunicilor si al persoanelor virstnice pe care le-am cunoscut in copilarie am putut patrunde intr-o perioada a istoriei si mai indepartata 103Ff MAURICE HALBWACHS Ni se va reprosa c& rapim acestei forme a memoriei colective care ar fi istoria caracterul impersonal, precizia abstracta si relativa simplitate care alcituiesc tocmai cadrul pe care memoria noastra individuala s-ar putea sprijini. Dac& depindem de impresiile pe care ni le-au provocat fie unele evenimente, fie atitudinea p&rintilor nostri fata de eveni- mente care mai tirziu vor avea semnificatie istorica, fie numai obiceiurile si modul de a vorbi si de a actiona intr-o epoca, prin ce se disting ele de tot ce ne umple viata de copil, dar care nu va fi retinut de memoria nationalé? Cum ar fi copilul capabil s& atribuie valori diferite partilor succesive ale tabloului pe care viata il deruleaza in fata lui si de ce ar fi el frapat mai ales de faptele sau trasaturile care retin atentia adultilor pentru ca acestia dispun, in timp si spatiu, de numerosi termeni de comparatie? Un razboi, o revolti, o ceremonie nationala, o serbare populara, un nou mijloc de transport, lucrarile care transforma strazile unui oras pot fi privite, intr-adevar, din doud puncte de vedere. Acestea sint fapte unice in domeniul lor, prin care existenta unui grup este modificati. Dar ele se descompun, pe de alta parte, intr-o serie de imagini care traverseazi constiintele individuale. Daca nu retineti decit aceste imagini, ele vor contrasta cu celelalte, in mintea unui copil, prin singu- laritatea, stralucirea gi intensitatea lor; dar la fel se intimpla si cu multe imagini care nu corespund unor evenimente cu un asemenea rasunet. Un copil ajunge noaptea intr-o gard plin& de soldati. Indiferent dac& acestia se intorc de pe cimpul de Jupta ori se indreapta intr-acolo sau pur si simplu fac manevre, nu-l impresioneaza nici mai mult, nici mai putin. Ce erau din departare tunurile bataliei de la Waterloo daca nu un bubuit confuz de tunet? Un copil mic, redus la perceptiile sale, nu va pastra despre astfel de spectacole decit © amintire fragila si putin durabilé. Pentru ca, dincolo de imagine, s& surprinda realitatea istoricd, trebuie asadar s& iasd din sine, adoptind punctul de vedere al grupului ca si vada in ce fel un anumit fapt marcheazi o daté deoarece 104Memorie colectivé si memorie istoricad patrunde in cercul de preocupiri, interese si sim{4minte nationale. Dar in acest moment faptul inceteaz4 si se mai confunde cu o impresie personala. Reintram in contact cu schema istoriei. Asadar — se va spune — trebuie s& ne sprijinim din plin pe memoria istoricd. Prin intermediul acesteia un fapt exterior vietii mele de copil ajunge sa-si puna amprenta asupra unei zile, a unei ore, iar observarea acestei amprente imi va aminti ziua sau ora; dar amprenta este in sine o marca superficiala, realizata din afara, fara vreun raport cu memoria mea personal si cu impresiile mele de copil. La baza unei asemenea descrieri sta si ideea c& spiri- tele (gindirea) sint separate unele de altele la fel de clar ca si organismele care le servesc de suport material. Fiecare dintre noi este mai intii si ramine cel mai adesea inchis in sine ‘insusi. Cum se explica atunci faptul ca el comunica si isi pune in acord gindurile cu ale altora? Se va admite crearea unui fel de mediu artificial, exterior oricdrei gindiri perso- nale, dar care le cuprinde pe toate, un timp gi un spatiu co- lective, precum si 0 istorie colectiva. in astfel de cadre gin- durile (impresiile) indivizilor se unesc, ceea ce presupune ca fiecare dintre noi sa nu mai fie, pentru moment, el insusi. Va reveni imediat in sine, introducind in memoria sa puncte de reper si diviziuni pe care le aduce gata facute din exterior. Pe acestea le vom lega de amintirile noastre, dar intre amintiri si punctele de sprijin nu va exista nici un raport intim, nici o comuniune de substanta. De aceea notiunile istorice si gene- rale n-ar juca aici decit un rol foarte secundar: ele presupun existenta prealabila si autonoma a memoriei personale. Amintirile colective s-ar aplica peste cele individuale, per- mitindu-ne o stapinire mai facila si mai sigura a acestora; dar ar trebui mai intii ca amintirile individuale s& fie prezente. Altfel memoria noastra ar lucra in gol. A existat cu siguranta ziua in care |-am intilnit pe cutare coleg pentru prima data ori, cum spune domnul Blondel, prima zi in care am mers la liceu. Aceasta este o nofiune istoricd; dar, daca in. interior 105i i agi a MAURICE HALBWACHS n-am pastrat nici o amintire personala despre aceasta prima intilnire sau despre prima zi de liceu, aceasta notiune va ramine in aer, cadrul va ramine gol, iar eu nu-mi voi aminti nimic. Astfel incit pare evidenta prezenta, in orice act de me- morie, a unui element specific, care este insasi existenta unei constiinfe individuale capabile sa-si fie siesi suficienta. Dar putem oare sa distingem cu adevarat, pe de o parte, o memorie fara cadre, care n-ar dispune pentru cla- sarea amintirilor sale decit de cuvinte din limbaj si de citeva notiuni imprumutate din viata practica, iar de cealalt parte un cadru istoric sau colectiv, fara memorie, care n-ar fi construit, reconstruit sau conservat in memoriile individuale? Credem ca nu. Din momentul in care copilul depageste etapa strict senzitiva a vietii si se intereseazd de semnificatia imaginilor gi tablourilor pe care le percepe, putem spune c& el gindeste in comun cu ceilalti, iar gindirea sa se imparte intre torentul impresiilor personale si diferitele curente de gindire colectiv’a. El nu mai este inchis in sine insusi, _ deoarece gindirea sa stipineste acum perspective complet noi, in cadrul c4rora simte c& nu este singurul observator; totusi nu a iesit din sine, iar pentru a se deschide catre seriile de ginduri comune membrilor grupului siu nu este obligat sa-si goleasci mintea cdci, printr-un anumit aspect sau sub un anumit raport, aceste noi preocupari indreptate in afara intereseazi intotdeauna ceea ce noi numim aici omul in- terior, adic’ nu sint cu totul strdine de viata noastri personal. [Astfel, cind un barbat, capul familiei, primeste o viziti, chiar daca oaspetele este strain, chiar dac& obiectul vizitei sale nu-i intereseazi, membrii familiei vor retine epoca si durata acestui fapt constind in introducerea in grupul domestic a unui corp strain: dar acesta inceteazi sa fie un element strain, odaté ce se produce un eveniment, cineva intra in casa lor, sau tatal si mama, gindirea tat&lui si a mamei este, temporar, abatuta dinspre ei. Aceasta este doar © comparatie care ne ajuta sa intelegem ca, dacd un anumit 106Memorie colectiva si memorie istorica: eveniment politic sau national isi las’ amprenta in constiinta personala a cuiva care asista la el, e pentru c4 aceasta reac- tioneaza imediat si da de la sine, spontan, marca corespun-. zatoare atitudinii, in care se regaseste deci pe deplin.] in copilarie, Stendhal a asistat, din coridorul casei in care locuia bunicul sau, la o razmerit& populara izbucnita la Grenoble la inceputul Revolutiei, de Ziua olanelor: »lmaginea pe care o pastrez — spune el — e cit se poate de limpede, s& fie vreo patruzeci si trei de ani de atunci... Un lucrator palarier, impuns in spate cu o baioneta, dupa cite se spunea, mergea cu multa greutate, sustinut de doi barbati pe dupa umerii cdrora isi petrecuse bratele. Era fara haina, camasa si pantalonii de nankin sau bumbac erau naclaite de singe. Rana din care singele siroia din belsug era la sale, cam in dreptul buricului... fl revazui pe nefericitul lucrator urcind toate etajele casei Périer... Cum e. $i firesc, asta-i amintirea mea cea mai limpede din vremurile acelea”* (Vie de Henry Brulard, p. 64). Avem aici, intr-adevar, o imagine, dar situat& in centrul unui tablou, al unei scene populare si revolutionare la care Stendhal a fost spectator: probabil ca, mai tirziu, a auzit de multe ori relatarea, mai ales c& aceasta revolta aparea drept inceputul unei perioade politice foarte agitate si de o importanta decisiva. In orice caz, chiar daca pe moment nu cunostea locul pe care aceasta zi il va ocupa cel putin in istoria orasului Grenoble, forfota neobisnuita a strazii, gesturile si comentariile parintilor sai erau de ajuns ca sa inteleagd ci evenimentul depasea cercul familiei sale si al cartierului. La fel, intr-o alti zi se vede in biblioteca, ascultindu-l pe bunicul sau intr-o inc&pere plina de lume. »Dar de ce atita lume? Cu ce ocazie? Imaginea nu-mi spune nimic. E doar o imagine” ** (ibidem, p. 60). Ar mai fi pastrat * Ibidem, pp. 60-62 (n. tr.). “* Ibidem, p. 58. 107