CARACTERIZAREA PERSONAJULUI ION Liviu Rebreanu este considerat de c&tre criticd literara cel mai mare creator de viata al literaturii romane, unul dintre intemeietorii romanului romanesc modern, care se manifesta artistic in perioada interbelic’.Mare parte a operei sale se Incadreazi curentului literar realism. Principalele sale tras&turi, evidente siin opera lui Rebreanu, sunt prezentarea veridica a realit3tii, obiectivitatea, impartialitatea, observatia tipurilor umane caracteristice, reliefarea individului ca produs al societatii in care trdieste, prezentarea amanuntelor semnificative si ale3tuirea descrierilor minutioase, stilul impersonal, sobru, precis si concis. Stilul rebrenian se remarca prinrefuzul total al subiectivismului, prin preferinta pentru exprimarea exact’, cduténd mereu "cuvantul care exprima adevrul”. Maniera obiectivi de exprimare presupune crearea de tipuri umane cu viat sufleteasca proprie i independent’ de cea a creatorului lor. in legatur’ cu aceast maniera inovatoare de a scrie, criticul literar T. Vianu afirma cé Rebreanu “a dat vietii o oper’ si operei o viata”, afirmatie pe deplin intemeiatd. Seria romanelor rebreniene se deschide cu “lon”, publicat in anul 1920, remarcat prin obiectivitate, fiind prima scriere care se opune idilismului simanatorist si eticismului transilvanean. Opera literara “lon” este un roman — specie a genului epic in prozd, de mare fintindere, Cu personaje numeroase si actiune complex, desfésurata pe mai multe planuri narative si dezvoltind conflicte puternice. Ca tipologie este un roman realist-obiectiv prin reprezentarea veridica a societitii romanesti si prin crearea unor tipuri umane aflate in strnsa legaturd cu mediul din care provin, naratjunea laa persoana alll-a, narator neimplicat, omniscient, omniprezent. Este si un roman social, deoarece autorul realizeaz3 o adevarati monografiea satului ardelenesc de la inceputul secolului al XX-lea, prezentnd in detaliu toate aspectele vietii rurale. Tema romanului o constituie lupta t&ranului roman pentru pimnt intr-o societate ‘impértitd in siraci si bogati. Pe parcursul romanului se desprinde idea c3 dorinta de pamant duce la dezintegrare morala atunci cand aceasta depasite limitele normalului, transformandu- se in obsesie. Viziunea despre lume se dezvolta in jurul ideii c& literatura este o creatie e cameni si de viat’, da vietii un tipar care fi surprinde dinamismul si fluiditatea. Aceast’ proiectie permite reprezentarea lumii cu o privire impartial, cu 0 voce impasibil’, atribute ale unui narator-demiurg, omniscient, care urméreste existenta umana angrenat in fluxul carbei deveniri Titlul operei este dat de personajul principal, eponim, sugerdnd caracterul comun al numelui propriu lon.Personajul lon este unul de refering literar’ roman’, concentrand tragica istorie a tSranului ardelean din primele decenii ale acestui secol.inc& de la inceputul romanului, la hora satului se evidentiaz dintre jucdtori, feciorului lui Alexandru Pop Glanetasu, lon, urmarind-o pe Ana cu 0 privire stranie, “parc& nedumerire si un viclesug neprefacut”, apoi o vede pe Florica “mai frumoasé ca oricdngd (...) fata viduvei lui MaximOprea”. Desi fi era draga Florica, lon este constient c& “Ana avea locuri si case si vite multe”. Conflictul interior care marca destinul fl&c3ului este vizibil inc8 de la inceputul romanului. “lute si harnic ca ma-sa”, chipes, voinic dar sdrac, lon simte dureros prapastia dintre el si “bocotanii” satului ca Vasile Baciu. Cand acesta-i zice “fleandur8, sérantoc, hot si télhar” lon se simte biciuit, nu suport ocard si reactioneaza violent. De la inceput lon este sfasiat de dou forte, glasul p&méntului si glasul iubirii, czdnd victima acestor doua patimi. Patima pentru pmant il mAcina pentru ca “piméntul Tie drag ca ochii din cap”. Toat fiinta lui este mistuit& de “dorul de a avea pamant mult, cat mai mult”, deoarece “iubirea p&méntului |-a st3pdnit de mic copil (..) de pe atunci plméntul i-a fost mai drag ca o mama Find dominat de dorinfa de a fi respectat in sat, stpanit de 0 dorintS nvalnic’, un temperament controlat de instincte primare, hotarat si perseverent in atingerea scopului, dar siviclean, lon isi urzeste cu meticulozitate si pricepere planul seducerii Anei. Asadar, setea de pamant este trisétura dominanté a personalitatii sale, fScdnd din el un personaj memorabil prin aceea ca intreaga sa energie este canalizatd indeplinirii scopului de a avea pamént: “glasul pamantului patrundea navalnic in sufletul flacdului ca o chemare, coplesindu-I. Se simtea mic si slab ct un vierme pe care-I calct in picioare. Alta data, lon exclama impatimit: ““cat pamant, Doamne.” Dupé ce o Isa ins&rcinata pe Ana, atitudinea lui lon este rece, distant, cinicd, refuzi s8 vorbeasc3 cu ea si-i spune s3-I trimitd pe taicd-siu s8 discute. Cand trateaz3 problem’ zestrei cu Vasile Baciu, lon este “semet si cu nasul in vant", sfidator, constient ci detine controlul absolute asupra situatiei si c’-I poate sili si-i dea pimantul la care atta ravnise, astfel in urma comportamentului séu, lon fiind caracterizat indirect. Cand s-a insurat cu Ana lon s-a insurat, de fapt, cu p&manturile ei, sotia devenind o povara jalnica si Capitolul “Nunta” il surprinde pe lon intre cele doua glasuri, devenite voci, mai int8i “ce-ar fi oare daca as lua pe Florica si am fugi amandoi tn lume s& scap de urdtenia asta”, ca apoi, in clipa imediata urmatoare s& gandeascd in sine cu dispret “si s8 rman tot calic pentru 0 muiere. \comodi ‘Trdirile lui lon in lupta pentru a intra in posesia pménturilor lui Vasile Baciu sunt cele mai diverse: de la brutalitate, violent&, la prefacatorie si incdntare, astfel el fiind caracterizat indirect.Odata satisfaicuta patima pentru p&mant, celdlalt glas ce mistuie sufletul lui lon, iubirea patimaga pentru Florica, duce fra dubiu la destinul tragic al eroului. lon este omorat de c&tre George, care ii prinde pe cei doi in flagrant. Astfel personajul este drastic pedepsit de autor, intrucat el se face vinovat de dezintegrare moral, raspunziitor de viata Anei si al copilului lor, tulburand linistea unui c&min, a unei intregi colectivitati