TEZE © UN ION COTEANU GRAMATICA DE BAZA A LIMBII ROMANE EDITURA ALBATROS Bucuresti @ 1982 Prima editie in format electronic Editie ingrijita de dl. E.E. Bibliotescu e_Bibliotescu@yahoo.com docs.torrents.ro @ Romania @ 14 aprilie 2006(pagina goala)SUMAR Introducere 1 Propozitii si fraze oo... ee fete eee 2 Felurile propozitiilor 6.06.66. 3 Parfile de vorbire 4 Substantivul 5 Gennl la substantive, 6 Numérul la substantive 7 Cazul Ja substantive ...... 20... 8 Propozifii care au rol de substantiv in frazd ...... B Adjectival .o....cccccceee sees ese ee ence eu eee 10 Numeralul ,. AM Articolul 12 Pronumele 13 Pronnmele personal... ec ce cee ce eee e eee 14 Celelalte feluri de pronume ooo. ee ee ee eee wee 15 Verbul 16 Tranzitivitatea .... 17 Modul, persoana, timpul .... 18 Indicativul 0... 19 Conjunctival 20 Conditionalul gi optatival 0.0. eeen eens cw eeee 21 Imperativul . 22 Infinitivul 23 Gerunziul — 2it 214 21724 Participiul 25 Supinul 26 Conjugarea 27 Verbul ca predicat 28 Adverbul ..... 29 Prepozitia 30 Conjnnctia 31 Tuterjectia 32 Propozitia simpli si propoz 33 Parfile principale si parfile secundare ale propozitiei.. 34 Structura general a frazei 35 Transformarea, contragerea si expansinnea 36 Topica... 87 Vorbirea directa-vorbirea indirect’ 38 Principalele figuri de stil Indice de_ materi 225 227 229 248 252INTRODUCERE Ce este in fond o gramaticd? Cind spunem orice lucru, cit de simpli, peinfelesul celorlalft; punem in miscare un numa de reguli, fara de care nu am ft tn stare sit legdm ici doud cuvinte intre ele, Regulile acestea; de care de multe ori nici nu ne dim seama, formeazd in mintea noastré o gramaticd, nu numaidectt tivdjata in scoala; ct deprinsd de la pavinti, odaté cu primele cuvinte, cu jocurile; cu cele dintti poozii copilavesti invafate pe de vost, 0 gramatica folosité meren, ori de cite ort vorbim sau scriem, ascultém sau citim spusele aliora. Ea seamind cu un mecanism, bundoara cu cel de ceasornice, dintre care uncle aratd, cum stim, orele st minutele, altele si numdrul zilet din lund, altele chiar luna anilui. Orele si minutele sint indicate de un mecanism, pentru ziua lunii si luna anului e nevoie deincd unul sau mat multe mecanisme angrenate tntr-wn tot cu cel dintii. Tot astfel, cine vorbeste despre lucruri simple, se foloscste de 0 gramaticd asemd: natoare cu mecanismul ceasornicelor care arata orele si minutele. Cine vorbeste despre stiinfd, arta, litcraturé sau tehnicd are nevote de o gramaticé mai dezvoltaid. De aceca ne trebithe o gramaticd mai bogatd $i mai nuanfata decit cea deprinsd fara studi, Ce este o regula gramaticald? O regulé gramaticala este o formula simpla de tipul daca atunct” pe care o avem tofi in minte $i o punem tn practicad aproape in mod atitomat. Dacé am spus, de exemplu, se aude, atunct se aude poate fi combinat cu diferite cuvinte, cum sint bine, aici, aproape, acum efc, saw cum sint: c&, dact, cum ete., dar nu cu eu, noi, voi etc. Tot astfel, dacd am spus cai, $4 apot vorbim despre unul singur, acela nu poate fi decit cal.In sfirsit, dacd vrem sé spunem ca o persoand tace, putem s-o facem indicind numele persoanei, addugind un el sau ea, dupa cum este vorba de un birbat sau de o femeie, sau pur st simplu fara aceste specificdri (tace). Dupa cum se vede, unele reguli au doud sau mai multe solutit, in timp ce altele au una singurda (cal-cai). Si unele si celelalte nu sint decit raporturile cuprinse in formele cuvintelor sitn grupdrile de cuvinte, in propozi{ii si fraze. Cite raporturi sint atitea reguli avem, dar ele nu cresc la infinit, pentru ca, de exemplu, ce se tntimpla cu tace, se poate intimpla si cu aude, bate, cere, drege, expune, geme, icneste, jeleste, merge, petrece, ramine, vede ete. Ce reprezinté o gramaticd de baza? Dacé luém gi comparim gramaticile din mintea celor ce stiu roméneste, tn toate intilnim un numér de reguli nedeosebite prin nimic intre cle, orictt de tnvdjaji si de talentafi sint cei ce le intrebuinteazd. Ele constituie impreund gramatica de 6 az a. Regulile din gramatica de bazd au caracter general. Ele se suprapun adesea cu reguli particulare, care trebwie sa fie de asemenca luate tn seamé, cdci derivd din cele dintit. Gramatica uzului Gramatica de bazd ca st oricare dintre gramaticile derivate din ea pot fi descrise tn diverse feluri, dar modalitafile mai importante sint wrmatoarele dowi? a) sa se infafiseze schema, adicé sd se enumere in forma gencrald si abstractd toate regulile acelei gramatici ; b) sa se infifiseze uzul, adicd aplicafiile concrete ale regu: Hloy din schema st posibilitapile folosirii lor. Unul este strins legat de functitle tndeplinite de cuvinte gt de grupuri de cuvinte, Funcfiile, la rindul lor, sint incluse intr-wen fel sau altul in cuvtnte st in grupurile de cuvinte de diverse mavimt cu care trebute sd se potriveascad perfect. Dat fiind ca din momentul cind o gramaticd este pusd in miscare, toate pirfile ei servesc la construirea de propozifit, fraze, grupart de fraze etc.; ea functioncazd ca un aparat mental a cérui existenfa se Justificd st se explicd prin reaultatele exprimate.Gramatica normei culte (gramatica normativa) Din unele reguli gramaticale rezulta doud sau mat multe solufit. De obicet, una dintre acestea este mai des folositd de comunitatea de limba din care facem parte. Cind coincide si cu imaginea pe care comunitatea si-a facut-o despre cele mai reusite forme de exprimare, atunci acea solufie este declaratd obligatorie si devine norma pentru aspectul cultivat al limbii. Solupia adopiata se poate sé nu fie la un moment dat st cea mai raspindita, dar sa corespunda din alte puncte de vedere cu cea ce se considera ca este necesar pentru buna expri-~ mare. Solufiile gramaticale vidicate la acest rang formeazd un corp de norme pentru limba cultd, numitd si literard. Sistemul lor constituie gramatica normativa a limbti. Fiind rezultatul unei lungi selecfit, ea serveste ca model, céci se intemeiazd pe uzul cult al limbii st permite totodaté dezvoltarea ordonata a acesiuia, Diversele tipuri de gramatici si scoala Studiul gramatictt tn scoalé coincide cu cerinjele unet gramatici intemeiate pe norma cultd, sarcina profesorului de limba romana fiind de a face pe elev st dispund — tn cunostinfa de cauzé — de un registru variat si nuanfat de reguli prin a ctror aplicare sd ajungad tn timpul cel mai scurt, si potrivit cw situafitlein care el se poate afla, la cea mai bund organizare a vorbirti st scrierit, tay prin aceasta sé se exprime clegant st precis. Existd in acest scop tehnict pedagogice, dar oricare dintre cle viscd sd se piardé in amédnunte lipsite de importanid daci nu sint intemeiate pe cvaluarea cit mai exactd a gramaticit de care dispune cineva la data la care se tncepe educarea vors birii si scrievit. Studiul gramaticit in scoalé nu trebwie impovdrat cu toate subtilitagile oferite de un cuvent lingvistic sau altul, scopul tnvdjarit neftind teoria gramaticala si nici terminologitle; adesea foarte complicate, ct limba romana ca obicct prin care gindirea se poate perfectiona si exprimain formele cele mat eficace, Aplicarea. principiilor expuse ated se face in carica de Safa dupé un plan care nu corespunde totdeauna cu tradifia, nd prioritate uzlut, am fost obligafi sd cercctém si modul in cave structurile limbit romdne raspund functiilor enunfuarilor $i an inccrcat sd conducem expunerea noastrain asa fel inctt sd facem pe cititor sd compare sau sé alcatuiascd el insust constructiile despre care vorbim.sau pe care i le sugeram. Am putea rezuma punctul nostru de vedere in afirmafia cd, in cartea de fafa, am privit functia ca un element care-gt subordoneazd structura sau, allfel spus, ca structura trebuie si se afle in serviciul funcfiet. Discutarea amadnunfité a raporturilor dintre funcfie st structurd nu intré insa in cadrul expunerii noastre. Indi ferent ta ce concluzic s-ar ajunge, ni s-a pdrut mai avantajos pentru studiul limbii romédne in stadiul actual al cunoslinfclor sd insistam asupra rolului dominator al funcjiet, socotind ca in felul acesta ne plasim mai aproape de ceea ce ne-am obisnuit sé numim tn ultimele decenii ,cultivarea limbii ro- mane,Capitolul 1 PROPOZITII SI FRAZE De obicei, oamenii vorbesc folosind grupuri de cuvinte, nu cuvinte izolate, Sa privim cu atentie citeva asemenea grupuri: (a) (1) Am pe masa... Am pe mas un vas de flori. (2) Lenea e.. Lenea e cucoand mare. (3) Vasile Vasile si-a pastrat calmul. (4) Dati-mi... Dati-mi un kilogram de mere, (5) Baietii au parcurs... Baietii au parcurs pe jos un drum foarte lung. Grupurile din coloana (A) nu au fnteles clar, pe cind cele din coloana (B) au. Acestea din urma sint pro pozitii. Sa lu’m acum in discutie seria de propozitii subliniate din exemplele de mai jos care fac parte din dialoguri curente1 (1) — Cind plecati? — Mtine. (2) — M& cunoasteji? — Da. (3) — Cine lipseste? ~— Tonescit. (4) — Alo! — Da! Cine e la telefon? (5) — Aveti sticle de Jampa? — Nu! — Dar calendare? — Nici! — Atunci... ce magazin e dsta? — Farmacicl uiCuvintele: mtine, da, Ionescu, alo, nu, dar calendave, nict, armacie sint tot propozitii, fiindc& au inteles clar in situatiile in care au fost rostite, insemnind, de fapt: (1) Miine (plecim). (2) Da, (va cunosc). (3) Ionescu (lipseste). (4) Alo! (m& auzifi?). (3) Nu (avem sticle de lampi!). Dar calendare (aveti)? Nici (calendare nu avem)! (Magazinul sta este) farmacie! O propozitie = un singur predicat. Sa cercetim mai de aproape propozitia Vasile si-a pastrat calmul, Ea ne spune c& persoana numit& Vasile a facut ceva (Gi-a pastrat calmul). Cuvintele care ne dau de stire ci o persoani, o fiint& sau un lucru fac ceva, sint predicate. S& lukm acum propozitia Lenea e cucoand mare. Grupul de cuvinte ¢ cucoand (mare) aratice este lenea. Dach am fi spus Lenea este rusinoasd, este ruginoasd ar fi aritat cum este lenea. Cuvintele sau grupurile de cuvinte care arat& ce este sau cum este ceva sau cineva sint tot predicate, atunci cind este (era, a fost, va fi etc.) se exprima sau se subintelege. Sa_vedem, in sfirsit, propezifia Am pe mast un vas de flori. Dinca aflim c& (et, cel care vorbesc) am pe masit ceva, Grupul de cuvinte am pe masd contine predicatul am. Lucrul, persoana, fiinta etc. despre care predicatul spune ceva pot si nu intreprinda nici o actiune in propozitie, ci sii fie, sé stea, sé doarma, sé aibd ceva etc. In gramaticd se spune, totusi, ci ele fac ceva. Dar nu numai in gramatica. In vorbirea de toate zilele, la o intrebare ca Ce face tata?, se poate raspunde: ,,St4 in pat“, sau ,,Are de lucru“, sau ,,Este fn concediu“ etc, Prin urmare, predicatul este cuvintul sau grupul de cuvinte care arata ce face, ce este sau cum este lucrul, persoana, fiinta la care se referd propozitia. 12In limba romana, 0 propozitie are totdcauna un predicat gt numai unul, chiar atunci cind el este numai gindit. Aceasta regula se respecta si in cazuri ca: Fata mogul era frumoasd, harnicd si infeleapta; cuvintele era frumoasd, harnicé si injeleapta formeazi un singur predicat, fiindcd se refera impreund la fata (mostdui), aratind cum era ea. Regula amintita functioneaza si atunci cind predicatul este numai gindit, ca in: Cu ce treburi pe la noi? Daca predi: catul ar fi fost si rostit, propozitia ar fi fost: Cu ce treburt afi venit (sau vii, sau venifi) pe la noi? Un predicat + mai multe subiecte = o singura propozitie. Lucrul, persoana, fiinta, ideea etc. despre care predicatul spune ca fac ceva, ca sint ceva sau cineva ori cd sint intr-un anumit fel se numesc subiecte. Fata (mosului) din propozitia de mai sus este un grup de cuvinte care contine subiectul fata. Intr-o propozitie ca N-are acum timp de plimbare, subiectul despre care predicatul ave spune ceva; este o persoana (el sau ea), dar ea nu este numita. O propozitie nu poate si aibi decit un predicat si numai unul, dar mai multe subiecte; de exemplu: Gaina, rata domestici, curcanul si bibilica au picrdut deprinderca de a zbura. Conditia este ca predicatul s& spuni ceva despre toate subiectele la care se refer’, luate impreund. Doua sau mai multe predicate = o frazil. | S& luém urmitoarele constructii: (1) Ciinii latra, caravana trece, (2) Culegeti flori si daruiti-le din toat& inima. (3) S-ar scilda baiatul, dar se teme ci e prea rece apa. In fiecare dintre constructiile (1) — (3) sint doud sau trei predicate, deci doua sau trei propozitii, dar unite fntr-un tot prin infelesul lor. Acestui ,,tot* fi spunem fr az 4. 13Definitia propozi, Propozitia este un grup de cuvinte sau un cuvint cu inteles clar, avind un singur predicat (exprimat ori gindit): Definitia frazei: Fraza este un grup de cuvinte cu fnteles clar, avind cel putin doud predicate (exprimate ori gindite).Capitolul 2 FELURILE PROPOZITIILOR 2.1 FELURILE PROPOZITULOR DUPA INJELESUL LOR Numarul de propozitii formate de fiecare dintre noi fn cursul vietii este atit de mare, incit nu poate fi socotit, ins& tipurile fn care aceste propozitii intra ca in niste tipare sint foarte putine. S& compardm intre ele propozitiile de mai jost (1) Pamintul se invirteste in jurul soarelui, (2) Unde este strada Blinari? (3) Deschide usa! 4) Ce frumos apus de soare! (5) SA mai astepte, oarc? Propozitia (1) se numeste asertiv&. La fel ca ea sint sute si mii de propozitii din diversele domenii ale vietii. De exemplu: Tuberculoza se vindcecd astdzt definitiv. Tepit unor cactusi Sint frunze modificate. Petrolul se distileazd in rafinarit. Apa confine sdruri minerale st microorganisme, Ceasornicul ma- Soard timpul. Toamna se numéra bobocit. Niment nu-st cunoaste sfirsitul. Mama face placinte. etc, Propozitia (2) se numeste interogativa. La fel ca ea sint toate propozitiile prin care se intreabi ceva: Afi citit cartea aceasta? Cine a scris-o? Nu mi-at gdsit stiloul pe undeva? Ce doriti? Incotro? Propozitia (3) se numeste im perativ a, Ea poate fi: a)imperativa propriu-zis§&, care exprimd un ordin, o porunci: Lasé pisica in pace! Bagafi-vd minjile in cap! Staft pe loc! Nu misca! 6) hortativa4, care exprimd un indemn, o rugiminte: (Hai) sé mergem la strand ! Poftifi la masa 1 Sd ne apucém de lucru! Spune-ne, bunico, o poveste { 15Propozitia care exprima o dorinta se numeste optativa: As minca ceva dulce! N-ai urea tu acum, pe caldura asta, un sirop de la gheafa? Jelui-m-ag codrului! Propozitia (4) este exclamativa. Ea indicd o stare sufleteasca de admiratie, de incintare, de repulsie, o suferinta, © compasiune etc.: (Ptii,) frumos cdfel! Ce miros imbatator ! (Uf,) ce célduré! Tevibita imbulzeald! (Vai,) ce mé doare capul ! Propozitia (5) este dubitativa, exprimind sovaiala. De cele mai multe ori, ea cuprinde o negatie: Sa plece, sd nu plece...; Sd fiintrat, sé nu fitnlrat...; Sd spund, sd nu spund...$ etc., dar si (fara negatia nu): Sa plece, sé ramind...; Sa fi intrat, sd fi asteptat etc. Aceste propozitii pot fi afirmative sau negative: felul propo- afirmativa: negativa: zitiei ASERTIVA: Trenul a plecat Trenul nu a plecat la Ja timp. timp. INTEROGATIVA: Ati citit pe N-ati citit pe Arghezi? Arghezi? IMPERATIVA: @. propriu-zisd Deschideti usa! Nu deschideti usa! 6, hortativd: Spune-ne poves- Nunespune povestea! tea! OPTATIVA: As pleca dupi- N-as pleca dupa- amiaza. amiaza. EXCLAMATIVA: Citamaisuferit, Cit n-a suferit, stira- saracul! cul! * 2.2 FELURILE PROPOZIJIILOR DUPA STRUC- TURA LOR O propozitie poate s& fie exprimat& numai prin subiect — ca in cazul: (— Cine lipseste?) — Jonescu?; numai prin predicat, de exemplu: (— Unde este Ionescu?) — Lipsvste! * Uneori, exclamativa negativd are acelagi infeles cu exclae Mativa afirmativa. 16sau, numat printr-o parte care nu este nici subiect, nici predicat: (— Cind va intoarceti?) — Marfi! Ea poate s& fie insi exprimatd atit prin subiect cit si prin predicat: Calul fuge. Vine toamna sau poate s& contina si alte parti: Calul acesta fuge ca sigeata. BR curind vine toamna cenuste. Subiectul si predicatul sint numite pirftiprincipale, iar propozitia alcdtuita numai din ele, propozitie sim p14. Cind este formata din subiect si predicat, si amindoud sint exprimate, ea este o propozitie simpla si complet, iar cind ii lipseste una dintre cele doua parfi, ea este simpli, dar incompleta sau eliptica. Propozitia cu subiectul si predicatul exprimate, dar si cu alte parti, care se numesc secundare, este 0 propozitie dezvoltata. Dacd are numai parti secundare, ea este socotitaé — de asemenea — propozitie dezvoltata, desi nu are uneori decit un singur cuvint; de exemplu: — Marfi. In aceste condifii, ea este o propozitie dezvoltata si, in acelasi timp, eliptica. 2.3 FELURILE PROPOZITIILOR DUPA FUNCTIA LOR Functia generala a unei propozifii consté din legiturile ei cu alta propozitie. S4 Iuim urmitoarele exemple: (1) Toamna se numar& bobocii. (2) Tava piere si baba se piaptin’. (3) Ctinele care latré nu musca. (4) Tinarul bate incet la usi. Asteapta linistit. Se aude, in sfirsit, zgomot de pasi. (5) Tindrul bate incet la usi si asteapta linistit pind se aude, in sfirgit, zgomot de pasi. Propozitia (1) nu este legata de alti propozitie, nu depinde de alta si nici nu face pe alta si depinda de ea. Ea este in d e- pendent, de sine statatoare. Propozitiile din fraza (2) nu mai pot fi considerate inde- pendente. Desi nu depind una de cealalta, ele sint ins& as o- ciate intr-o frazi cu ajutorul unei conjunctii. In fraza (3), propozitia care latrd nu muscd depinde de substantivul céinele. Ea este 0 propozitie dependent, 7In fraza (4) avem 0 ingirare de propozitii independente tn ordinea desfasurarii ev: enimentelor, cind in fraza (5), ultimele dou propozitii au fost schimbate in dependente. Prin urmare, propozitiile se impart dupa functia lor gene- rali atit in fraza, cit si in afara frazei, in: a) independente, b) dependente, c) asociate, Propozitiile se mai pot impirfi si dup tipul de frazi din care fac parte. Exista doua tipuri de fraza: fraza formats din doud sau mai multe propozitii asociate ca (2), cdrora li se spune fn aceasta situatie propozitii coordonate, iar frazei astfel alc&tuite, fraza formata prin coordonare, Celalalt tip de fraz& (3) si (5) contine in mod obligatoriu una sau mai multe propozitii dependente, care se numesc sisubordonate, iar frazei cu una sau mai multe subor- donate i se spune frazi formata prin subordonare, Intr-o asemenea fraz&, propozitiile subordonate depind de o propozitie oarecare — numité regenta. tn fraza: Nu mat stia ce sé facé propozitia ce sd fact depinde de nu mai stia care este regenta ei. O propozitie regentd poate si fie ea insisi subordonata alteia, ca in exemplul urmator: Nu mat stia ce sd facd sa-l impace. Nu mai sia este regenta propozitiei imediat urmatoare: ce sé fact, Aceasta, la rindul ei, desi subordonata, este regenta celei care vine imediat dupa ea: sa-l impace, singura care ramine numai subordonatd in fraza luata in discutie. Alta impartire a propozitiilor dupa functiile lor fn frazi se bazeaza pe ideea c& unele au rolul principal, si acestora li se spune principale, iar altele au rol secundar, si acestora li se spune Secundare. in fraza: Nu mai stia ce sd facd sal tmpace propozitia nu mai stia este principald (si regentd); » ce sd facd este secundaré (si regenta), iar » sé-limpace este tot secundard (dar nu si regenta). 18Imprtirea in principale si secundare nu tine seama de celelalte functii ale propozitiilor, ci se adaugi la ele. De aceea, 0 principald poate sa fie si regent&, o secundara poate sa fie regent, dar si subordonata. O principala nu poate sé fie insd subordonala si nict invers, Prin urmare, cind intr-o frazd formatd prin subordonare gisim propozitii care nu sint subordonate in nici un fel altora, stim ca ele sint principale.Capitolul 3 PARTILE DE VORBIRE In vorbire si in scris se folosesc mii de cuvinte diferite. Privindu-le mai de aproape, observim ci, desi sint_ foarte diferite, ele au totusi si asemandri. Uncle sint nume de lucruri, de fiinte, de insusiri, altele de actiuni, uncle sint numai cuvinte de legitura, unele stau totdeauna numai intr-o anumita pozitie fata de celelalte, altele isi schimba locul. Unele au multe forme, altele numai una. Pornind de la astfcl de asemaniri, ele pot si fie grupate in clase si, in loc de mii de cuyinte, vom avea numai citeva clase cu una sau mai multe trasdturi comune. Acestor clase li s-a dat numele de parti de vorbire. Cistigul realizat prin gruparea cuvintelor in pirfi de vorbire consta in faptul cd ceea ce se intimpla cu un membru al unei clase, se intimpla in principiu cu tofi membrii ei. Cuvintele limbii rom4ne se grupeazi in 10 clase sau parti de vorbire: 1, Clasa substantivelor sau — substantivul 2. Clasa adjectivelor sau adjectivtd 3. Clasa numeraleloy sau mumeralul 4. Clasa pronumelor = sau pronumele 5. Clasa articolelor sau articolul 6. Clasa verbelor sau verbul 7. Clasa adverbelor sau adverbul 8. Clasa prepozifitlor sau prepozifia 9. Clasa conjuncfitlor sau conjuncfia 10, Clasa tnterjecfiilor sau — inlerjecfia,3.1 Clasa SUBSTANTIVELOR cuprinde cuvinte care denumesc lucruri, fiinte, persoane, insusiri, colectivitati, eve- nimente etc. Pentru a stabili daca un cuvint este substantiv, se pun intrebirile: — Ce este acesta sau aceasta? — Cine este acesta sau aceasta? Raspunsul obtinut este obligatoriu un substantiv, 3.2 Clasa ADJECTIVELOR cuprinde cuvinte care {nsofesc substantivele si adaugd ceva la intelesul acestora. Adjectivele raspund la trei intrebari: a. Cum este... (substantivul) ? Cum esie apa? (Este) rece (sau caldd sau limpede sau adincd ete.). La intrebarea de mai sus nu raspund insa toate adjectivele. Astfel, in grupul aceasta carte, aceasta este adjectiv, dar nu raspunde la ,Cum este cartea?“, ci la intrebarea: 5. Care... (substantivul)? Care carte? Aceasta, aceea, asta, aia, cealalid (carte) etc. Nici la intrebarea 6 nu raspund toate celelalte adjective. De exemplu, in grupul zahéy mult avem un adjectiv, pe mult. El nu poate fi obfinut ca raspuns la fntrebarea 8, ci la a treia intrebare: c. Cit, citd, ctfi, cite., (substantivul)? Cit zahar? Mult, pufin. Cifi insi? Mulfi, pufini, nenumaraft etc. (Raspunsul nu trebuie si fie fnsd un numiar precis!). 3.3 Clasa NUMERALELOR este formata din cuvinte care exprima un numéar precis: unu, una, 0, doi, doud, tres, (0) suid, 0 sulé doudzect $i cinci, (0) mie, (un) milion, (doud) miliarde etc., primul, al doilea, a doua, al (0) sutelea, a (0) suta etc., (0) miime, (0) cincime etc. Numeralul rispunde la una din intrebarile: cit, citd, citi, cite puse unui substantiv: Cit dintr-un intreg? Treé patrimi, A cincea parte, Cifi (substantivul)? Cifi insi? Patru si la intrebarile: AJ citelea (substantivul)? A cifa (substan- tivul)? De cile ori? Cifi, cite? @ Nota. Numeralul seamani foarte bine cu adjectivul. De aceea. in gramaticile unor limbi straine, el este numit 21adjectiv al cantitetit sau cantitatic. In limba romana, numeralul nu poate fi inclus printre adjective, pentru cao parte din el se comporta ca substantivele {si unele nume- rale sint, de fapt, substantive), compara, de ex. un grup de cuvinte ca o grdmadd de cérfi si doudzeci de carti. 3.4 Clasa PRONUMELOR este formata din cuvinte ¢are au rolul de a tine locul substantivului: ev, tw, el etc., meu, tdu, sau etc., acesta, aceasta etc., cine, oricine, ce, cineva, ceva ete. Unele pronume nu fac intr-adevar decit s4 {ind locul sub- stantivului, altele indicd si ceva in plus. Acesta, de exemplu, tine locul unui nume de obiect sau de persoana si in acelasi timp arat& c& obiectul sau persoana se afld aproape de vorbitor, acela tine locul unei persoane sau al unui lucru aflate departe de vorbitor, cine, ce etc. tin locul unui obiect, fiinte, persoane necunoscute sau intentionat nedefinite de vorbitor etc. 3.5 Clasa ARTICOLELOR. Articolul este uneori un cuvint, alteori, nu. Cind spunem, de exemplu: Astdzi este 0 zi frumoasd, punem inaintea lui zi cuvintul o, dar nu pentra ca s& numardm zilele, ci pentru a arita ci una dintre ele, cea de ast&zi, este frumoasd. Cuvintul o este articol. Tot astfel, in A fost odatd un mos si-o baba, un sio sint articole, c&ci cu ele nu incepem s4 numaram gi nici sd aritam ca este vorba despre mogul sau baba cu nr. 1, ci despre un mos oarecare si o babé oarecare. S& comparim acum cuvintul creion dintr-o propozitie ca N-am creion (am numai pix) cu acelasi substantiv din Creionul acesta este bine ascufit. Creton nu are articol, creionul fusa are. Articolul lui este -/, dar -7 nu este un cuvint. 3.6 Clasa VERBELOR cuprinde cuvinte care aratad c4 diversele obiecte (lucruri, fiinte, persoane etc.) fac ceva: sint, se mised, gindesc, maninca, dorm, muncesc, lenevesc, se cearla etc. Pentru a vedea dac&i un cuvint este verb, punem fntre- barea: Ce face? la substantiv sau la pronume, iar cind nu avem aceasta posibilitate, punem intrebarea: Ce se iniimpla (aici, 22acolo etc.)?, la care putem primi raspunsuri ca: arde, plond, fulgerit, se intunecd, dar si ca se face (curdtenie), se munceste ete. 3.7 Clasa ADVERBELOR. Adverbul este un insotitor al verbului, la intelesul cdruia adaugi ceva: (citeste) mull, (zboard) sus, (merge) agale. In general, el indicd impreju- rérile in care se petrece lucrarea verbului, Unele adverbe s-au specializat ca auxiliarc ale adjecti- velor si altor adverbe: mai frumos, foarfe frumoasé, mat Dine, fare bine etc, 3.8 Clasa PREPOZITIILOR. Prepozitiile sint cuvinte care Icagi substantivele si pronumele de verbe, substantivele intre cle, dar nu si verbelé intre cle; de exemplu: merge (verb) spre casd (substantiv), alunecd pe sine (substantiv), vorbeste (verb) cu ef (pronume), cel despre care se vorbesle, ceas de mind, cdlimard cu cerncald, struguri din vie etc. Prepozitia sti totdeauna inaintea substantivului sau cuvintelor pe care le leaga. 3.9 Clasa CONJUNCTIULOR. Conjunctiile sint cuz vinte care leaga intre ele propozitii, verbe, adjective, adverbe; substantive: “Nu bea, nici nu méanincd. Vazind gi facind, Bun sau rdu, O fata si un bdtat, etc. 3.10 Clasa INTERJECTHLOR., Interjectiile stint strigdte, tipete, suspinuri, mormAaicli, zgomote reproduse cu ajutorul sunctclor articulate: ah/, of!, vail, hdis!, ceal pirruun!, hm hirst, pleosc !, trosc! etc. Ele sint cuvinte numai in masura fn care sint formate din sunete vorbite. 3.11 PARTI DE VORBIRE FLEXIBILE $1 PARJI DE VORBIRE NEFLEXIBILE Primele 7 parti de vorbire din tabloul nostru au calitatea de a se modifica in cursul vorbirii dup& anumite reguli, Accast& calitate se numeste fle xiune, iar cuvintele care oau sint fle xibile, Celelalte 3 parti de vorbire (prepozitia, 23