KÕBE ZÁRT TÖRTÉNELEM

Tanulmányok Emõdi János 80. születésnapjára

ISTORIA ÎNCHISÃ ÎN PIATRÃ

Studii în onoarea lui János Emõdi, la 80 de ani
Studia Historica Transylvaniensia 3.
Sorozatszerkesztõ: Tõtõs Áron
 KÕBE ZÁRT TÖRTÉNELEM
Tanulmányok Emõdi János 80. születésnapjára

ISTORIA ÎNCHISÃ ÎN PIATRÃ

Studii în onoarea lui János Emõdi, la 80 de ani

Szerkesztõk / Editori:
Katócz Zoltán – Emõdi András – Lakatos Attila

Editura Collegium Varadinum

Nagyvárad, 2021
 A kötet megjelenését támogatta:

© Szerzõk és szerkesztõk, 2021

© Collegium Varadinum Egyesület, 2021
© Romániai Magyar Doktoranduszok és Fiatal Kutatók Szövetsége, 2021

Szövegkorrektúra: Darabont Éva, Simina ªtef, János Szabolcs

Tipográfia és borítóterv: Voiticsek Ilona és Voiticsek Árpád

A hátsó borítón:
Emõdi János a Coapta cu trei uºi (dr. Sólyom-Fekete Ferenc) barlang szájában – 1969,
dr. Szatmáry László felvétele – (Krecsunesd / Crãciuneºti, Hunyad m.)

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

Kõbe zárt történelem: Tanulmányok Emõdi János 80. születésnapjára =
Istoria închisã în piatrã: studii în onoarea lui János Emõdi,
la 80 de ani / szerkesztõ Katócz Zoltán, Emõdi András, Lakatos Attila.
– Oradea: Collegium Varadinum, 2021
ISBN 978-606-95377-0-1

I. Katócz, Zoltán, (ed.)

II. Emõdi, András (ed.)
III. Lakatos, Attila (ed.)

902

Nyomdai munkálatok: LITERA PRINT, Nagyvárad

Tel.: 0732-115.445; e-mail: literaprint@gmail.com
 TARTALOMJEGYZÉK

Elõszó ...................................................................................................................... 7
Emõdi János tudományos közleményei / Publicaþiile ºtiinþifice ale lui
Emõdi János .......................................................................................................... 9
Tiberius Bader: Eine süddeutsche Gemeinde – Hemmingen in der Vor-
und Frühgeschichte. Forschung und Forscher – ein kurzer Überblick 15
O comunã din sudul Germaniei – Hemmingen-ul pre- ºi
protoistoric. Cercetãri ºi cercetãtori – scurtã trecere în revistã ............. 22
Mihaela Savu, Florin Gogâltan: Sondajul arheologic din Peºtera
Ungurului de la ªuncuiuº (1995) .................................................................... 30
Katócz Zoltán: Gondolatok az Érszalacs – vida-hegyi település késõ
rézkori leleteirõl.................................................................................................... 69
Gruia Fazecaº, Florin Gogâltan: Aºezarea din bronzul timpuriu de la Tarcea
„Dealul Mare” (jud. Bihor) ............................................................................... 114
Gyurka Orsolya, Hágó Attila Nándor, Nagy Norbert, Romát Sándor,
Molnár Zsolt: Régészeti kutatások Nagykároly–Bobáld 2B lelõhelyen.... 138
Carol Kacsó: Contribuþii la cunoaºterea ariei de rãspândire
a descoperirilor Suciu de Sus/Lãpuº în nordul Transilvaniei................. 186
László Attila: A rész és az egész. A Gáva–Holihrady kultúra bukovinai
régészeti emlékeinek értelmezésérõl ................................................................. 209
Alexandra Gãvan: Consideraþii privind unele descoperiri aparþinând
epocii bronzului efectuate în peºterile din judeþul Bihor........................ 263
Cãlin Ghemiº: Istoricul ºi stadiul actual al cercetãrilor arheologice din
endocarstul Munþilor Pãdurea Craiului......................................................... 283
Nikolaus Boroffka: Elite marginale. Câteva observaþii asupra României
moderne ºi relevanþa lor pentru înþelegerea tezaurizãrii ºi a exprimãrii
statutului în preistorie ........................................................................................ 313
Romát Sándor: Érmihályfalva Árpád-kori leletei .......................................... 335
Sebastian Belbe: Árpád-kori palack és kiöntõcsöves edénytöredék
a szatmárnémeti körgyûrû 1. számú régészeti lelõhelyrõl ........................ 353
Wanek Ferenc: Valójában milyen birtokokat cserélt 1299-ben az Erdélyi
püspökség a Kolozsmonostori Apátsággal? ................................................... 368
Emõdi Tamás: Pálos kolostorokról és bazilita remeteségekrõl
(13–14. század). A buzgói rendház ................................................................. 391
Szõcs Péter Levente: Egy láda Tasnádról és „kincsei” ................................... 434
Emõdi András: Adatok a Meziádi-barlang és a dél-bihari hegyvidék
megismerésének, feltárásának kezdeteihez ...................................................... 451
Balla Tünde, Lakatos Attila: Rómer Flóris kéziratos jelentése
a nagyváradi vár 1883. évi ásatásáról ............................................................. 476
Fechete-Porsztner Kitti, Mihálka Nándor, Doru Marta: Újabb adatok
a nagyváradi vár középkori és reneszánsz kori topográfiájához.
A nagyváradi vár régészeti ásatásai a 2010–2015 közötti helyreállítások
során ........................................................................................................................ 504
 ELÕSZÓ

Ha az erdélyi, és különösen a partiumi magyar tudománytörténetnek akad

egy olyan közös vezérfonala, motívuma, amely szinte minden szakterületre és
minden korszakra érvényes, akkor az az intézményi háttér, elsõsorban a
kutatás és a kutatóképzés intézményeinek már-már történelmi léptékben kóros
hiánya. Európa e sarkában, a sajátos történelmi körülmények okán hamvában
elsorvadt tudományszervezési kísérletek, nemcsak emberpróbáló és jellem-
formáló, a kilátástalansággal dacoló erõfeszítéssé tették a felfedezõ munkáját,
de kitermelték a régió történetírásának és régészetének talán legjellegzetesebb
alakjait, a teljes kutatóhálózatok munkáját felvállaló, egyszemélyes intéz-
ményeket Téglás Gábortól, Rómer Flórison és Roska Mártonon át Emõdi
Jánosig… egy különleges szakma legendáit, akik a hiányzó anyagi és szervezési
hátteret saját, szûkös erõforrásaikból pótolva alkották meg életmûvüket.
Az európai tudományos világ egyetemek és kutatóintézetek köré szervezõdõ
hagyományai szerint, kezdetben jeles tanárszemélyiségek tanítványi köre tisz-
telte meg idõs mesterét kerek, jelképes évfordulókon emlékkötettel, elsajátított
tudásuk csokorba szedett válogatásával. A jövendõ korok levéltári kutatói
sosem fognak olyan egyetemi bizonyítványokra bukkanni, amelyeket az idén
80 esztendõs Emõdi János állított volna ki, sem olyan szakdolgozatot, disszer-
tációt találni, amelyet õ pártfogolt volna, neve nem fog feltûnni egyetlen
múzeum, egyetem vagy kutatóintézet bérlistáján sem. Mégis iskolát teremtett.
Kikezdhetetlen türelmével, konok és fáradhatatlan kitartásával, a levegõvétel
természetességével megélt szerénységével, de leginkább a kutatómunka, a felfe-
dezõ és örökké keresõ életszemlélet szent, mégis mindig derûs megszál-
lottságával régészek, történészek, néprajzkutatók, barlangászok megannyi
nemzedékét nyûgözte le és fertõzte meg egy életre.
E kötettel Emõdi János kollégái, pályatársai, tanítványai… szellemi családja
szeretne tisztelegni a 80 esztendõs legenda elõtt, aki, bár szavait mindig
szûken mérte, életpéldájával örökké arra emlékeztet minket, hogy a körül-
mények, a nehézségek soha, legfeljebb a kifogások állhatják útját a kutató
emberi szellemnek.
A szerkesztõk
 EMÕDI JÁNOS
(Sonkolyos, Misid-völgy, 2006)
 Elite marginale 313

NIKOLAUS BOROFFKA *

Elite marginale
Câteva observaþii asupra României moderne ºi relevanþa lor
pentru înþelegerea tezaurizãrii ºi a exprimãrii statutului
în preistorie

Cuvinte-cheie: România, þigan, rom, tradiþiile romilor, elitã, statut social,

expunere, depuneri, arheologie

Rezumat: Dupã o scurtã privire de ansamblu asupra istoriei romilor în

România, sunt descrise câteva aspecte contemporane, ale acumulãrii de bogãþie
ºi ale afiºãrii acesteia, exprimate în forme specifice ºi în anumite ocazii.
Privind situaþia modernã din perspectivã arheologicã, se remarcã faptul cã
elita pe care am surprinde-o „arheologic” este într-adevãr o elitã (a poporului
rom), dar în acelaºi timp ºi o minoritate marginalizatã ºi discriminatã. Se
pune întrebarea ce elite vedem, de fapt, atunci când vorbim despre înmor-
mântãri arheologice „regale” ºi se face apel la a se lua mai acut în considerare
posibilitatea existenþei în preistorie a societãþilor multietnice/multiculturale.

***
L-am cunoscut pe Ioan (János) Emõdi în 1983, cu ocazia documentãrii
legate de lucrarea mea de doctorat despre cultura Wietenberg, prin vizitarea
mai multor muzee ºi colecþii din România. Îndeosebi vizita la colegul Emõdi
mi-a rãmas în memorie datoritã faptului cã, în ciuda dificultãþilor acestei
perioade în România, m-a invitat acasã fãrã rezerve ºi mi-a arãtat colecþia sa
arheologicã remarcabilã. Abia în timpul conversaþiilor am aflat cât de diverse
erau interesele sale – profesional ca muzician clasic la Orchestra Filarmonicã
din Oradea ºi, în acelaºi timp, un speolog ºi arheolog entuziast, preocupãri
diverse pentru care a primit recunoaºtere generalã în România ºi internaþional,
ca istoric tratând practic toate perioadele, de la paleolitic pânã în timpuri
moderne1. Mai ales studiile sale privind epocile bronzului ºi fierului, în
special depozitele ºi tezaurele2, precum ºi folosirea resurselor minerale în
*
Deutsches Archäologisches Institut. Eurasien-Abteilung, Im Dol 2–6, D-14195 Berlin.
nikolaus.boroffka@dainst.de
1
De ex. lucrãrile din 1977 ºi 2009 (Emõdi 1977; 2009) – vezi ºi lista bibliograficã în acest volum.
2
Menþionez aici doar publicaþiile importante despre peºterile de la Cioclovina ºi Igriþa, cea
de-a doua dând ºi numele unei grupe culturale (Emõdi 1978; 1980; Chidioºan, Emõdi 1982).
314 Nikolaus Boroffka

Transilvania sunt urmãrite de mine cu mult interes. Întemeiat pe lucrãrile sale

arheologice, contactul nostru a cunoscut dese întreruperi ºi reluãri spontane.
Generos, sincer ºi modest, Ioan Emõdi m-a întâmpinat pe mine, la
vremea aceea un simplu student, cu cordialitate, fãrã ca originea ºi prestigiul
profesional sã fi jucat vreun rol. Om al ºtiinþelor dar ºi om de culturã ºi
artist, minoritar prin originea maghiarã, Ioan Emõdi întruneºte mai multe
faþete care se contopesc într-o personalitate aparte. Sper ca lectura urmãtoare-
lor reflecþii despre tezaure, expresie socialã ºi identitate culturalã sã îi facã
plãcere.
***
Grupul etnic cunoscut în general în românã sub termenul de „þigani”
se autodefineºte sub termenii de romani, romi, sinti, cu alte câteva variante.
Aici, întrucât va fi discutatã în principal situaþia României moderne, vor fi
folosite termenul principal „rom” ºi ortografia localã.
În general, aºa cum a fost remarcat de mulþi cercetãtori, trebuie subliniat
de la început faptul cã discuþia privind istoria ºi obiceiurile romilor este
destul de dificilã din cauza extremei mobilitãþi a grupului etnic, care nu este
legat permanent de un spaþiu determinat ºi, s-a presupus, nu are nevoie ºi,
ca atare, nu are o istorie scrisã sau tradiþii scrise proprii3. Relatãrile istorice,
antropologice sau etnografice au fost publicate preponderent de persoane ºi
oameni de ºtiinþã aparþinând altor populaþii. Incertitudinea include chiar
aspecte simple precum stabilirea a cine aparþine unui anumit grup de romi.
Astfel, informaþii de bazã privind dimensiunea populaþiei rãmân incerte, cu
o mare variaþie a estimãrilor, autodeclararea apartenenþei etnice fiind distor-
sionatã de factori diverºi, inclusiv de teama de discriminare sau de simpla
neînþelegere a întrebãrii. Acestea sunt surse majore de eroare, care trebuie
reþinute, atât pentru statisticile guvernamentale, precum ºi pentru discursul
ºtiinþific4.
Dupã numeroase ºi variate teorii privind originea ºi migraþia lor, romii
europeni au fost mai recent identificaþi ca un grup coerent genetic (populaþie
fondatoare)5. Cei mai apropiaþi lor sunt grupuri de populaþie care trãiesc în
nordul ºi nord-vestul Indiei ºi Pakistanului, de unde probabil au plecat pe
la mijlocul mileniului 1 d. Hr., teorie propusã anterior pe temeiuri lingvis-

3
De ex. Ioviþã, Schurr 2004, 267.
4
De ex. Ioviþã, Schurr 2004, 268.
5
Cercetãrile timpurii legate de regimul naþional-socialist din Germania ºi susþinute de
oameni ºi instituþii de renume precum Ferdinand Sauerbruch ºi Deutsche Forschungs-
gemeinschaft, au fost discutate de Fings et al. 1997. Pentru unele dintre cele mai recente
studii genetice, a se vedea Kalaydjieva et al. 2001; Ioviþã, Schurr 2004; Mendizabal et al. 2012.
Despre riscurile politice, etice, discriminatorii ºi comerciale ale cercetãrii genetice, a se vedea,
de exemplu, Greely 2001. Vezi ºi Friemann, Hofmann 2019.
 Elite marginale 315

tice6. Conform cercetãrilor mai noi traseul migrãrii a fost probabil prin
Persia, Caucaz ºi Anatolia, de-a lungul coastei sudice a Mãrii Negre ºi nu
unul nordic, de-a lungul stepelor eurasiatice7. De asemenea, sunt infirmate o
serie de prezumþii mai vechi, cum ar fi asocierea lor cu invaziile tãtarilor sau
originea în castele superioare de rãzboinici indieni, lansate pentru revendi-
carea unei poziþii sociale mai ridicate. Pentru Europa, cea mai timpurie
atestare se aflã în Imperiul Bizantin8, în jurul anului 1050, iar rãspândirea
lor în toatã Europa a început probabil din zona balcanicã, foarte curând
dupã aceea, în secolul al XI-lea. În documente mai târzii, menþionãrile sunt
mai dese, pe teritoriul României, însã, încep abia din anul 1385 când dom-
nitorul Dan I transfera mãnãstirii Tismana bunuri ale mãnãstirii Vodiþa, de
lângã Turnu Severin, pe care le primise de la unchiul sãu Vladislav I, printre
care se numãrau ºi 40 „tabere/aºezãri“ (sãlaºe) de „aþigani” 9.
În documentele perioadei medievale ºi pânã la începutul istoriei mod-
erne, dacã apar, sunt numiþi iobagi, care ar putea fi vânduþi la fel ca obiect-
ele. Iobãgia nu a fost singura condiþie posibilã a romilor sau a altor þãrani;
aºa cum se menþiona pe scurt în Transilvania, þãranii ºi þiganii liberi intrau
uneori în mod voluntar în iobãgie, pentru bani ºi/sau hranã10. În þara
Româneascã ºi în Moldova legile din 1843, 1844 ºi 1847 i-au eliberat pe
iobagii aflaþi în proprietate publicã, inclusiv a Bisericii Ortodoxe (episcopii,
mãnãstiri etc.), iar în 1855–1856 sclavia a fost în general abolitã11. În Transil-
vania statutul de iobag a fost desfiinþat de facto in 1785, recunoaºterea
juridicã e datã însã abia în 1848.
Aceastã schimbare a statutului juridic nu a însemnat sfârºitul marginali-
zãrii romilor, nici în România, nici în altã parte a Europei. Persecutarea ºi
represiunea legalã din partea statului român a luat forme extreme sub guver-
nul mareºalului Antonescu, când romii sunt consideraþi „periculoºi” ºi „in-
dezirabili”, cu consecinþa deportãrilor ºi lichidãrilor în Transnistria, începând
cu 194212. Guvernele comuniste de dupã rãzboi au urmãrit sã „creeze o
naþiune omogenã din punct de vedere etnic”, iar romii erau consideraþi
„neintegraþi social, cu mentalitate înapoiatã ºi o atitudine negativã faþã de
viaþa profesionalã ºi socialã“. În sfârºit, discriminarea continuã ºi astãzi, în

6
Achim 2004.
7
De ex. Ioviþã, Schurr 2004, 275.
8
Soulis 1961, 145.
9
Achim 2004.
10
Verdery 1983, 168: „6 May 1755. Free gypsy Ion Lukács ties himself in perpetual servitude
to General Farkas Macskásy for fifteen florins, a horse, three-and-a-half bushels of wheat,
and four cups of wine.”
11
Achim 2004.
12
Achim 2004.
316 Nikolaus Boroffka

ciuda faptului cã romii sunt oficial recunoscuþi ca minoritate etnicã, cu un

reprezentant garantat în parlament13.
Stigmatizarea ºi inhibarea autodeclarãrii ca rom sunt vizibile în general
în statisticile istorice. În ciuda remarcabilului mozaic pe care îl formeazã
multele grupuri etnice la începutul secolului al XX-lea, în documentaþia
vremii romii nu figurau deloc ºi, prin urmare, erau statistic ºi oficial „invizi-
bili”. În 1930, în primul recensãmânt în care sunt înregistraþi, ei reprezintã
oficial doar 1,5% din populaþie. În cel mai recent recensãmânt, cel din 2011,
aproximativ 3,2% (619 000 de persoane)14 din populaþia totalã a României (ca.
19 milioane) s-au declarat a fi „romi/þigani”, dar estimãrile variazã de la 1,5
la 2,5 milioane (posibil mai mult de 13%)15. Conform recensãmântului ºi auto-
declaraþiilor, majoritatea romilor sunt membrii ai Bisericii Ortodoxe Române.
Descriºi în principal de cãtre „strãini”, romii sunt organizaþi preponde-
rent în clanuri/ triburi familiale ºi/sau grupuri ocupaþionale, fiecare condus
de un „bulibaºã“. În anul 2011, în România existau mai multe persoane care
prin auto-încoronare concurau ca „conducãtori” de ansamblu ai comunitãþii
romilor, fie doar în România, sau în întreaga lume: regele Florin Cioabã (din
1997, moºtenind poziþia de la tatãl sãu, regele Ioan Cioabã, care îºi asumase
titlul în 1992) ºi împãratul Iulian Rãdulescu („încoronat” în 1993), – cei doi
fiind înrudiþi – iar din 2007 regele Dan Stãnescu, fiul regelui Ilie Badea
Stãnescu „Torticã”, care la rândul sãu fusese încoronat rege în 2003, în
vechea bisericã episcopalã din Curtea de Argeº, revendicând reluarea vechii
tradiþii regale româneºti.
În general, pot fi recunoscute douã categorii istorice principale de Romi:
permanent sedentari ºi foarte mobili16.
Grupurile sedentare (vãtraºii) trãiau în sate, frecvent dependenþi de nobili
sau de mãnãstiri (de exemplu cãrãmidarii) ºi adesea s-au integrat complet,
renunþând la folosirea limbii romani. Grupurile mai mobile (lãieþii) sunt de
obicei alcãtuite în funcþie de meºteºuguri: geambaºi, ursari, cãldãrari sau cãl-
dãraºi, fierari, costorari sau spoitori, aurari/zlãtari/giuvaergii (uneori ºi spãlã-
tori de nisip aurifer)17, rudari, blidari ºi lingurari, potcovari, fierari sau meº-

13
Pfeifer 2007a; Pfeifer 2007b; Greenberg 2009, 1–2, 9; Totok 2014.
14
Date ale Institutului Naþional de Statisticã: http://www.insse.ro/cms files%5Cstatistici%
5Ccomunicate%5Calte%5C2012%5CComunicat%20DATE%20PROVIZORII%20RPL%202011e.pdf
(ultima accesare februarie 2013).
15
Ioviþã, Schurr 2004, 268.
16
Termenul „nomad“ nu este potrivit aici, de obicei o parte, chiar dacã uneori doar una
micã, a comunitãþii rãmâne într-o aºezare în timp ce restul cãlãtoreºte în þarã în cãutarea
unui venit.
17
Menþionat pentru Moldova deja în 1714 de cãtre Dimitrie Cantemir (1872, 26: „Haec
Cingari colligunt, sordibus purgant, tantumque inde auri sibi comparant, ut et quatuor auri
occas, quae 1600 drachmas faciunt, singulis annis principis coniugi tributi nomine possint
 Elite marginale 317

teri-lãcãtuºi (garduri de fier, încuietori, chei), lãutari, ciurari (site, piepteni,

perii), precum ºi mulþi alþii, cum ar fi florarii, ghicitorii, vrãjitorii, lustragii,
muncitorii necalificaþi în construcþii ºi aºa mai departe.
Astãzi, majoritatea romilor trãiesc în oraºe ºi în sate ºi, deºi multe dintre
numele derivate din ocupaþiile mai sus menþionate sunt încã utilizate, ma-
joritatea ocupaþiilor în sine sunt practic dispãrute. Acest aspect al identitãþilor
de grup, derivat iniþial din activitãþi specializate, îºi pierde acum baza. În
afarã de aceasta, unii romi practicã acum ºi agricultura, deoarece în timpul
redistribuirii terenurilor în perioada post-comunistã, în principal de cãtre
guvernul Iliescu din anii 1990, toþi locuitorii satelor au primit pãrþi din
teren, inclusiv romii ºi nu toþi ºi-au vândut sau închiriat parcelele ulterior.
Modul în care funcþioneazã interacþiunile între identitatea economicã ºi cea
culturalã ºi maniera în care sunt adaptate sau modificate nu au fost practic
studiate ºtiinþific.
Modul de viaþã extrem de mobil, precum ºi câteva obiceiuri tradiþionale
sunt frecvent în conflict cu societatea majoritarã sedentarã. Astfel cãsãtoria
în 2003 a fiicei lui Florin Cioabã (el însuºi cãsãtorit la 14 ani) Ana-Maria
(pe atunci 12 ani) cu Mihai Birita (15 sau 16 ani) a stârnit proteste inter-
naþionale, în unele articole chiar întrebându-se dacã „mireasa copilului þigan”
[a fost] o victimã a violului?” 18. Într-un interviu din 2006, Cioabã a comentat
vârsta cãsãtoriilor, afirmând cã comunitatea Roma „combate îmbãtrânirea
societãþii prin astfel de cãsãtorii timpurii” 19. În România comunitatea romi-
lor este în continuare discriminatã, o parte din comportamentul lor alimen-
tând ºi accentuând invidia ºi resentimentele celorlalþi20.

Acumularea ºi afiºarea bogãþiei

Dupã aceastã scurtã schiþã a istoriei ºi societãþii romilor, cu o vedere
specialã asupra României, mã voi concentra asupra chestiunii tezaurizãrii ºi
a afiºãrii bogãþiei.

solvere“) ºi, puþin mai târziu, pentru Transilvania de Büsching (1785, 244: „Alle siebenbür-
gische Flüsse und alle Bäche, ja selbst die Gewässer, welche durch Regengüsse entstehen,
führen Gold, der Aranyos [nume maghiar, care înseamnã„ auriu ”, în românã râul Arieº]
aber übertrifft in Ansehung desselben alle andere. Die Goldwäscher sind, außer den Wlachen,
welche an den Flüssen wohnen, meistens Zigeuner“).
18
http://www.cbsnews.com/stories/2003/09/30/world/main575953.shtml (ultima accesare
martie 2013).
19
http://www.cbsnews.com/stories/2003/09/30/world/main575953.shtml (ultima accesare
martie 2013). http://www.maxim.ro/circus/feature/841/regale_cioaba_vs_iulian_imparatul.
html (ultima accesare noembrie 2011).
20
Vezi mai recent Lari 2010.
318 Nikolaus Boroffka

În România guvernele comuniste de dupã rãzboi au confiscat metalele

preþioase (monede, bijuterii, veselã)21, încercând sã monopolizeze controlul
asupra aurului ºi argintului. Dupã rãzboi ºi la începutul perioadei comu-
niste, toþi cei care au putut, au încercat sã tezaurizeze bogãþia, fie în monede
de aur, fie în bijuterii. Mãsurile guvernamentale s-au adresat întregii populaþii,
nefiind îndreptate în special împotriva romilor, dar i-au afectat în mod
special pe aceºtia datoritã tradiþiilor lor specifice22. Deºi procesele de confis-
cãri au fost înregistrate cu acribie de cãtre oficialitãþi, accesul la informaþii
privind „naþionalizarea” ºi publicarea acestora sunt în continuare dificile ºi
rudimentare. Cantitatea de aur în litigiu este remarcabilã23: între 1990 ºi 2007
Banca Naþionalã a României a returnat 2,8 tone de aur, multe alte creanþe
fiind rambursate în bani. Aurul returnat consta, în parte, din 200 kg de
monede, o jumãtate de tonã de bijuterii ºi 115 kg de aur dentar. Pânã astãzi,
cea mai mare cantitate primitã de cãtre o persoanã a fost de 12 kg de aur
(pentru un cetãþean român care trãia în afara þãrii la acea vreme), cea mai
mare compensaþie fiind pentru 18 kg de aur, de asemenea pentru un expa-
triat24. Doar aproximativ 20 000 de persoane, din 150 000 de confiscãri în-
registrate, primiserã despãgubiri pânã în 2007, presupunându-se cã majori-
tatea celorlalþi nu au depus cereri din diferite motive (lipsã de informaþii,
decese, fãrã moºtenitori etc.). Este de presupus cã, cantitatea de aur în discuþie
trebuie sã fi fost mult mai mare de vreme ce doar romii din judeþul Botoºani
recupereazã 400 kg de aur25.
Mihai Preda, bulibaºã din judeþul Botoºani, declara în anul 2000 cã „De
la bunicul ºi tatãl meu miliþienii au confiscat peste o mie de napoleoni ºi
cocoºei de aur. Aceºtia reprezentau moºtenirea pe care þiganii o lãsau din
generaþie în generaþie ºi de care te puteai atinge numai în cazul în care era
neapãrat necesar, adicã dacã aveai vreun necaz mare. Singurul lucru care
mi-a rãmas amintire de la ei este un lanþ de aur cu crucifix care are peste
200 de grame. Acesta a fost purtat la gât de toþi bulibaºii þiganilor din
Botoºani pânã la mine”. El adãuga: „Cu cât aveai mai multe astfel de

21
Legea din 14 august 1947 “Se va ceda aurul sub orice forma”: http://ponturifierbinti.com/
aurul-tiganilor (ultima accesare mai 2021).
22
Vezi http://ponturifierbinti.com/aurul-tiganilor (ultima accesare mai 2021).
23
Datele prezentate aici provin în principal din articole din ziare ºi emisiuni de ºtiri,
deoarece nu existã date oficiale, accesibile în mod deschis. Prin urmare, cifrele ºi cantitãþile
indicate trebuie luate cu rezerve. Cu toate acestea, este clar cã bogãþie remarcabilã este
redistribuitã.
24
9 AM News, 4 ianuarie 2008: „Goana dupã aur. Þiganii – coºmarul BNR” – http://
www.9am.ro/stiri-revista-presei/2008-01-04/goana-dupa-aur-tiganii-cosmarul-bnr.html (ultima
accesare mai 2021).
25
Ziarul de Iaºi, 20 septembrie 2000: http://www.ziaruldeiasi.ro/local/botosani/sute-de-kilo-
grame-de-aur-tiganesc-confiscate~ni1h8q (ultima accesare mai 2021).
 Elite marginale 319

monede cu atât erai mai puternic ºi mai respectat între familiile de þigani” 26.
Acumularea monedelor de aur continuã ºi astãzi în rândul romilor, chiar
dacã acest fapt devine public doar în ocazii rare.
„Cocoºei” (datoritã cocoºului galic reprezentat pe reversul monedele
franceze) sau „mahmudele” (monedele de aur turceºti), monedele au fost
colectate în greutãþi de 7 ºi 14 g (standarde de emitere). Numele în sine s-au
generalizat într-o mare mãsurã pentru monedele de aur, fiind aplicate ºi
ducaþilor austrieci emiºi de Franz Joseph (1 sau 4 ducaþi) care uneori pot fi
numiþi ºi „mahmudea”, probabil din cauza faptului cã inscripþiile de pe
aceste monede nu au fost înþelese.
O documentare a fenomenului tezaurizãrii monedelor de aur (argintul
circulã liber) lipseºte în mare mãsurã, obiceiul este însã uneori relatat direct
de cãtre romi sau este exprimat indirect, în cazuri extreme, cum ar fi repor-
tajul despre jefuirea bulibaºei cãldãraºilor din localitatea Potcoavã (judeþul
Olt), de propriul fiu. În cazul din
Potcoavã monedele au fost depuse
într-un borcan, îngropate sub pardo-
sealã ºi acoperite cu plãci încorporate
în ciment, ceea ce corespunde unor
contexte de descoperire preistorice (fig.
1). Fiul, îndrãgostit de o altã fatã de-
cât cea aleasã de familie, ar fi sustras
600 de „mahmudele” (conform imagi-
nilor, probabil, ducaþi austrieci), ceea
ce corespundea unei valori de aproxi-
mativ 500 000 USD la acea vreme,
lãsând alte 300 de „mahmudele“ la Figura 1
locul lor27.
Astfel de depuneri nu sunt în mod clar „pierdute” ºi nici „ofrande
pentru zei” sau pentru alte puteri supranaturale, aºa cum sunt în general
interpretate mai recent depunerile din epoca bronzului28, ci sunt mai degrabã
expresia materialã a bunãstãrii (ascunse) individuale ºi pot fi afiºate public
în anumite împrejurãri. Aceastã bogãþie, expresie relevantã a bazei puterii ºi

26
Ziarul de Iaºi, 20 septembrie 2000: http://www.ziaruldeiasi.ro/local/botosani/sute-de-kilo-
grame-de-aur-tiganesc-confiscate~ni1h8q (ultima accesare mai 2021).
27
„Jaf în familie” 17:00 stiri la ProTV 19 aprilie 2010: http://stirileprotv.ro/programe-
inregistrate/83/stirile-protv-de-la-ora-17-00-cu-monica-dascalu-19-04-2010.html (ultima accesare
martie 2013), într-o versiune diferitã (lãrgitã) pe 20 aprilie 2010 la „acasa direct, Poveªtiri
adevãrate: A furat mahmudelele din iubire”: http://www.acasatv.ro/emisiuni/bulibasa-din-
potcoava-a-ramas-mai-sarac-cu-600-de-mahmudele-si-ilbanuieste-de-jaf-pe-fiul-sau-video.html
(ultima accesare septembrie 2011).
28
De ex. A. Hänsel, B. Hänsel 1997; Hansen 2008, cu bibliografia.
320 Nikolaus Boroffka

statutului social în rândul romilor,

poate fi, în anumite ocazii, afiºatã ºi
uneori „datã” mai departe ºi trans-
misã altora.
Asemenea ocazii pentru afiºarea
ºi/sau transmiterea unei pãrþi a „tezau-
rului” pot fi astãzi logodnele sau nun-
þile. Un bun exemplu este logodna29,
în 2010, a Steluþei Mihai (13 ani),
fiica unui lider Rom din Strehaia,
judeþul Mehedinþi, cu Nasie Mihai (14
Figura 2
ani), cei doi tineri primind mai mult
de 20 kg de aur, din care 10 kg au fost afiºate sub
forma a 700 de mahmudele agãþate pe benzi textile
roºii, la vedere, pe scenã, lângã muzicieni (fig. 2). Vii-
toarea mireasã purta bijuteriile bunicilor iar costumul
tânãrului Mihai era înnobilat de o cravatã de solzi de
aur. La o nuntã romanó deosebitã, în Costeºti (judeþul
Argeº), în 2009, mireasa fusese practic îmbrãcatã în
monede de aur (fig. 3), similar fiicei lui Ferdinand
Stãnescu la nunta din 2011 (fig. 4)30, ocazii repetate de
transmitere de segmente de avere considerabile31.
Mireasa din Costeºti ar fi putut, dacã s-ar fi întâl-
nit vreodatã, sã facã cu uºurinþã concurenþã femeii
îngropate în mormântul „princiar” scitic din tumulul
2 din Arzhan, Republica Tuva, care, împreunã cu bãr-
batul pe care îl însoþea, primise aproximativ 20 kg de
obiecte de aur, din care o bunã parte ornamentau ºi
Figura 3

29
Vezi Adevãrul de pe 1 mai 2010 „Prinþesa Steluþa, logodnã cu sute de salbe de aur ºi zestre
din Dubai”: adevarul.ro/news/eveniment/video—galerie-foto—printesa-steluta-logodna-sute-salbe-
aur-zestre-dubai-1_50bd3fe67c42d5a663c919ed/index.html (ultima accesare text: mai 2021,
poze: martie 2013) ºi de pe 2 mai 2010 „Logodnã cu zece kilograme de aur“: adevarul.ro/
news/eveniment/logodna-zece-kilograme-aur-1_50ad40a27c42d5a66391990e/ index.html (ul-
tima accesare text: mai 2021, poze: martie 2013).
30
Vezi Adevãrul din 8 octombrie 2011 „Nuntã þigãneascã lângã Iaºi. Bulibaºa Ferdinand
Stãnescu îºi mãritã fata“: http://adevarul.ro/locale/iasi/update-nunta-tiganeasca-iasi-bulibasa-
ferdinand-stanescu-isi-marita-fata-foto-1_50ad89f67c42d5a66396fb43/index.html (ultima acce-
sare text: mai 2021, poze: martie 2013).
31
Nunta din Costeºti din 2009 a fost arãtatã pe 20 aprilie 2010 „acasa direct, Poveªtiri
adevãrate: A furat mahmudelele din iubire”: http://www.acasatv.ro/emisiuni/bulibasa-din-
potcoava-a-ramas-mai-sarac-cu-600-de-mahmudele-si-ilbanuieste-de-jaf-pe-fiul-sau-video.html
(ultima accesare septembrie 2011). Despre preþul miresei la romi (bulgari), inclusiv corect-
area multor neînþelegeri, vezi Pamporov 2007.
 Elite marginale 321

acopereau practic mantalele ºi panta-

lonii (fig. 5). Camera mortuarã, con-
struitã din grinzi de lemn, era cãptu-
ºitã confortabil cu materiale textile,
bogat echipatã cu instrumente ºi arme
ºi, la fel ca mormintele descrise mai
jos, ar putea fi interpretatã ca o „lo-
cuinþã pentru viaþa de apoi” 32.
Un alt mod de expunere fas-
tuoasã, practicat mai recent de romi,
este construirea de vile, cu o esteticã Figura 4
extrem de specificã, cu decoraþiuni
scumpe ºi foarte încãrcate, materiale
ºi spaþii interioare foarte generoase
(fig. 6). Adesea sunt integrate anu-
mite (presupuse) simboluri cu statut
ridicat, cum ar fi semnul € (fig. 4),
steaua Mercedes (chiar dacã rãsturnatã
ca în fig. 7) sau referinþe la „perso-
nalitãþi” cunoscute (vila Tarzan). Aces-
te clãdiri se detaºeazã în mod clar de
casele „obiºnuite” ale majoritãþii popu-
laþiei ºi sunt deja deseori desemnate
ca „palate þigãneºti”.
În timp ce casele fastuoase pot
face parte din viaþa de zi cu zi, în
timpul „riturilor de trecere” bogãþia
este afiºatã mai ostentativ, aºa cum
s-a menþionat deja sumar pentru lo-
godne ºi nunþi. În România modernã
Figura 5
ºi în Republica Moldova evenimen-
tul perfect este înmormântarea ºi se exprimã atât prin somptuozitatea mon-
umentul de suprafaþã (mausoleu) ºi prin elaborarea camerei mortuare cât º
prin complexitatea festivitãþilor în sine. Astfel, structurile arhitecturale cu
coloane, cupole, materiale de construcþie scumpe (de ex. marmurã, ferestre
termoizolante ºi ornamente aurii sau aurite) rãmân în permanenþã vizibile
ºi pãstreazã în viaþã memoria decedatului (fig. 8)33.

32
Čugunov et al. 2010.
33
Vezi, de ex., Adevãrul din 29 iunie 2011: “Þiganii din Timiºoara au ridicat palate cu
turnuleþe pentru morþi. Un loc de veci cu termopane ºi marmurã costã 10.000 de euro.”:
adevarul.ro/news/societate/Tiganii-timisoara-ridicat-palate-turnulete-morti-loc-veci-termopane-
322 Nikolaus Boroffka

Figura 6 Figura 7

Pentru indivizii cu statut aparte

sunt organizate procesiuni foarte
scumpe, adesea pe camioane supraîn-
cãrcate34, acoperite cu nenumãrate
flori exotice, iar mesele stivuite cu
alimente ºi bãuturi sunt accesibile
îndoliaþilor pe parcursul mai multor
zile sau pot fi distribuite sãracilor35,
ca simbol al generozitãþii, al „bogãþiei”
Figura 8 sufleteºti creºtine. Camerele mortuare
subterane pot fi utilate ca niºte case
cu tot mobilierul mai mult sau mai puþin necesar, statui aurite, ºemineuri,
lãmpi, computere, precum ºi conexiuni de telefon ºi fax, care, cel puþin, în
timpul festivitãþilor par funcþionale (becurile lãmpilor sunt aprinse!) ºi nu

marmura-costa-10000-euro-galerie-foto-1_50ada2ec7c42d5a663987cb5/index.html (ultima acce-

sare text: mai 2021, poze: martie 2013). Aceste monumente funerare sunt vãzute cu invidie
ºi dezgust de unele grupuri: „Cavourile þigãneºti cât palatele cu turnuleþe sufocã cimitirele”,
postat pe 3 mai 2010. http://blog.nouadreapta.org/2010/05/cavourile-tiganesti-cat-palatele-
cu-turnulete-sufoca-cimitirele/ (ultima accesare martie 2013) sau „Timiºoara, pãmânt þigãnesc.
Dupã ce ºi-au fãcut palate ilegal, þiganii au trecut la cavouri“:
http://www.tracologie.info/minoritari/timisoara-pamant-tiganesc-dupa-ce-si-au-facut-palate-ile-
gal-tiganii-au-trecut-la-cavouri-2053.html (postat pe 6 martie 2010, ultima accesare septembrie
2011) – pagina “Thracia. Identitarian Press Agency” a fost între timp închisã.
34
De ex. „Mega inmormantare la tzigani.”: http://www.220.ro/animale/Mega-Inmorman-
tare-La-Tzigani/BKNuP46FiD/ (ultima accesare martie 2013); „Inmormantare la tigani in
Roman: http://www.youtube.com/watch?v=LjdhuKzuOzY (postat în 2012, ultima accesare
mai 2021); „A murit Vladimir Cârpaci: http://www.youtube.com/watch?v=ZYld0yyV5eY (postat
25 februarie 2013, ultima accesare mai 2021) ºi multe altele.
35
ªtirile din 29 aprilie 2010 la „ªtirile ProTV Chiºinãu: Bulibasa tiganilor din Otaci a fost
inmormantat intr-un cavou de 50 mii euro”: http://www.protv.md/sport/social/bulibasa-
tiganilor-din-otaci-a-fost-inmormantat-intr-un-cavou.html# (ultima accesare martie 2013). Pentru
obiceiuri similare în alte regiuni vezi McFarlane 1943.
 Elite marginale 323

sunt simboluri „false” (fig. 9)36. De

remarcat este comentariul celor apro-
piaþi bulibaºei Preda din Otaci, cu
privire la observaþia cã a fost „surprin-
zãtor” îngropat fãrã armã: „…rudele
spun cã nu se mai respectã aceastã
tradiþie” (sublinierea autorului)37. Lip-
sesc însã evidenþele concrete ºi nu
existã alte indicaþii sau menþiuni pri-
vind depunerea de arme în practicile Figura 9
funerare ale romilor. Aceste caracte-
ristici demonstreazã statutul social ridicat al decedatului, dar nu rãmân
vizibile, ci sunt pãstrate doar în memoria participanþilor ºi a privitorilor.
Dupã cum am remarcat, grupuri de romi au fost documentate pe teri-
toriul României de mai bine de 600 de ani ºi, foarte probabil, prezenþa este
anterioarã acestei prime menþionãri, cu toate acestea, ei rãmân „invizibili”
în statisticile de populaþie de pânã la începutul secolului al XX-lea, în
ciuda atestãrilor oficiale. Aceeaºi situaþie se repetã în plan arheologic, pânã
acum nefiind identificat nici un mormânt sau aºezare romani38. Puþinele
înmormântãri din Europa Apuseanã atribuite acestei populaþii39, în mãsura
în care au putut fi datate, se plaseazã cronologic cel mai devreme în Evul
Mediu târziu sau în epoca modernã. O posibilã explicaþie pentru lipsa gene-
ralã a urmelor arheologice pentru înmormântãrile mai vechi ale þiganilor
poate fi obiceiul de a distruge ºi arde cãruþa ºi posesiunile decedaþilor40 ºi
depunerea mortului în lipsa oricãror inventare sau ofrande. Cu toate acestea,
în ciuda mai multor descrieri ale unor astfel de evenimente, aceastã practicã
nu a avut caracter universal nici spaþial, nici temporal iar romii au rãmas

36
Vezi „Tradiþii la rromi – aur, acordeon, fax ºi veiozã în cavou!” publicat în “acasatv.ro”
13 aprilie 2009: http://www.acasatv.ro/emisiuni/la-povestiri-adevarate-traditii-la-rromi-aur-acord-
eon-fax-si-veioza.html (ultima accesare septembrie 2011) ºi ºtirile din 29 aprilie 2010 la
„ªtirile ProTV Chiºinãu: Bulibasa tiganilor din Otaci a fost inmormantat intr-un cavou de
50 mii euro”: http://www.protv.md/sport/social/bulibasa-tiganilor-din-otaci-a-fost-inmorman-
tat-intr-un-cavou.html# (ultima accesare martie 2013).
37
ªtirile din 29 aprilie 2010 la „ªtirile ProTV Chiºinãu: Bulibasa tiganilor din Otaci a fost
inmormantat intr-un cavou de 50 mii euro”: http://www.protv.md/sport/social/bulibasa-
tiganilor-din-otaci-a-fost-inmormantat-intr-un-cavou.html# (ultima accesare martie 2013).
38
Pentru situaþii similare din Ungaria modernã vezi Bánffy 2013 – mulþumesc lui S.
Hansen pentru cã mi-a atras atenþia asupra acestui studiu.
39
Vezi Völling 1990, care oferã câteva exemple, în principal din Germania (cu literatura mai
veche). Contrar concluziilor sale, eu vãd o expresie a statutului în înmormântãrile moderne
deosebit de generoase.
40
De ex. Crooke 1909; Sanderson 1969.
324 Nikolaus Boroffka

„invizibili” 41 arheologic. Dupã schimbãrile politice din anii 1990, romul

„arheologic” a devenit brusc extrem de vizibil, foarte distinct, deºi nu ime-
diat, ci cu o întârziere de câþiva ani. Tezaurizarea a fost ºi este practicatã
(oricare ar fi motivele), iar prezentarea fastuoasã a bogãþiei se manifestã în
arhitectura civilã ºi funerarã, în motivistica, masa ºi supradimensionarea
bijuteriilor, în ritualurile tipice de tranziþie, subliniind coeziunea grupului:
botezuri, nunþi, înmormântãri.
Motivele acestei „apariþii” bruºte ºi „vizibilitatea” extraordinar de ridi-
catã nu ºtiu sã fi fost studiate pânã acum. La prima vedere este evidentã
presupunerea cã o astfel de manifestare deschisã, provocativã a bogãþiei ºi a
statutului a devenit posibilã abia dupã perioada comunistã. „Libertatea”
oferitã de România democraticã modernã permite, cu siguranþã, o mai mare
afiºare ºi este posibil sã fi fost nevoie de ceva timp pentru recuperarea sau
acumularea unei asemenea averi, ceea ce ar putea explica de ce acest lucru
nu a avut loc imediat. Cu toate acestea, cred cã o asemenea explicaþie este
prea simplistã. Este de remarcat cã întreaga situaþie aminteºte oarecum de
procesele observate în rândul nobililor din Ungaria ºi Transilvania în secolul
al XVIII-lea: „…Ungaria ºi Transilvania din secolul al XVIII-lea nu erau
departe de a fi feudale. Instituþia feudalã de bazã a recrutãrii armatei nobi-
liare a fost abolitã acolo abia atunci când a apãrut o armatã permanentã în
1715 ºi chiar ºi atunci a fost reinstituitã ºi chematã de patru ori între 1790
ºi 1807, în timpul rãzboaielor napoleoniene.” … „Pe mãsurã ce statul a
dobândit treptat independenþa instituþionalã ºi a uzurpat funcþiile militare
ale nobilimii, aceºti nobili s-au schimbat dintr-o castã rãzboinicã într-un
grup de statut preocupat de afiºare ºi consum ostentativ” (sublinierea auto-
rului).42 O situaþie similarã poate fi remarcatã ºi în Antichitate: societatea
care cândva adora rãzboinicii ºi eroii se schimbã într-una urbanã, elitistã, în
care educaþia ºi toleranþa devin mai importante în definirea statutului so-
cial43. Luând în considerare schimbãrile din viaþa romilor, de la o societate
foarte mobilã la una stabilitã în oraºe ºi sate ºi pierderea multor ocupaþii
tradiþionale, iniþial definind grupuri, acum adesea pãstrate doar ca nume care
identificã aceste grupuri, expunerea atât de pregnantã a bogãþiei poate fi
folositã, poate nu în mod conºtient, pentru a crea sau a întãri o nouã iden-
titate. Trebuie subliniat aici faptul cã nu toþi membrii comunitãþii romanó
au potenþialul economic care poate fi expus admiraþiei grupului ºi invidiei

41
Despre „invizibilitatea” sau „vizibilitatea” romilor în general, a se vedea Bastos 2009.
Întrebarea cu privire la mãsura în care aceastã negare a existenþei anumitor grupuri de
populaþie a fost intenþionatã de administraþia de stat sau de alte reþele sociale este mai puþin
discutatã aici, dar este posibil sã fi jucat un rol chiar în preistorie.
42
Verdery 1983, 134–135, cu dovezi exemplificând consumul excesiv ºi afiºat al nobilimii
la pag. 156–159.
 Elite marginale 325

celorlalþi. Afiºarea bogãþiei se practicã într-o vreme în care statul este preocu-
pat de combaterea corupþiei ºi de transparenþã, aceste eforturi luând parþial
aspecte neobiºnuite, cum ar fi publicarea în internet a declaraþiei de avere a
funcþionarilor publici, cu consecinþa expunerii involuntare a situaþiei economice.
Sunt relevante aceste observaþii asupra unei situaþii moderne ºi pentru
preistorie?
Presupunând cã am putea sã cercetãm arheologic situaþia actualã, atât
casele romani, cât ºi mormintele lor ar fi considerate ca „princiare” sau
„regale”, chiar dacã nu-i vedem purtând sau dând mai departe multele biju-
terii arãtate comunitãþii cu ocazia logodnelor ºi a nunþilor. Chiar sunt aceste
case ºi înmormântãri cu adevãrat domneºti ºi regale? Ele aparþin într-adevãr
unei elite ºi putem accepta cu siguranþã cã este o elitã care se considerã
„regalã”, deci, în cadrul grupului lor etno-cultural, am identifica arheologic
corect clasa înaltã/regalã. Cu toate acestea, plasate în contextul mai larg al
întregii populaþii din regiune ºi privite din perspectiva majoritãþii dominante
ºi, într-adevãr conducãtoare, nu mai avem de-a face, în nici un caz, cu o elitã,
ci mai degrabã cu liderii unei secþiuni destul de mici (chiar având în vedere
estimãri procentuale mai mari), ai unei pãrþi a populaþiei din România
marginalizate social!
Din punct de vedere arheologic, am interpreta astfel, în mod eronat,
elita extrem de expresivã a unei minoritãþi etnice marginale ºi discriminate
ca aparþinând unui grup de populaþii mult mai mare ºi foarte heterogen
(români, maghiari, germani etc.). Manifestãrile elitei/elitelor în ansamblu,
dacã existã, ar pãrea destul de palide faþã de cele ale romilor, cel puþin în
ceea ce priveºte urmele (arheologice) conservate pe o duratã mai îndelungatã.
Mai mult decât atât, acest fenomen apare dupã mai bine de 600 de ani de
„absenþã” arheologicã. Desigur, acestea nu au provocat schimbãrile politice
în sine ºi nu numai circumstanþele sau „modele” socio-politice44, ci mai ales
momentul ºi locul sunt decisive pentru determinarea a cine poate, doreºte
sau are nevoie sã-ºi exprime statutul, în ce manierã ºi în ce context. În cazul
romilor din România, acest lucru pare a se petrece abia acum, având în
vedere libertatea de a face acest lucru ºi nevoia de (re-) definire a propriei
identitãþi. Evident, situaþia are influenþã asupra a ceea ce vom surprinde mai
târziu în urmele arheologice.

43
Sherratt 1995, 39 nota 51; Joffe 1998, 307; N. Boroffka, R. Boroffka 2013. Grupurile
sociale sunt frecvent supuse schimbãrii prioritãþilor în exprimarea statului ºi sancþionãrii
din partea celorlalþi. Dacã berlinezului de ieri îi era de ajuns sã urce într-un Mercedes sau
BMW, cel de astãzi trebuie sã expunã marca cãruciorului copilului printre rafturile maga-
zinului cu produse exclusive, „bio/eco/organice”, trebuind sã salveze în acelaºi timp clima
ºi viitorul planetei.
44
Pentru un studiu interesant privind schimbãrile în structura ºi fundalul ideologic al unor
cimitire istorice din America, fãrã schimbãri politice majore, vezi McGuire 1988.
326 Nikolaus Boroffka

În consecinþã, se pune întrebarea ce elite stau în spatele înmormântãrile

definite arheologic drept „princiare” sau „regale” ºi cine depune, de fapt,
tezaurele, indiferent de motivele care implicã aceastã stringenþã?
Pentru România vechile modele trebuiesc revizuite, aici majoritatea
culturilor „monolitice” discutate pentru cea mai mare parte a preistoriei,
fiind, cel mai adesea, doar superficial sau deloc definite45. În sud-estul Eu-
ropei, dar nu numai aici, materiale „strãine” au fost analizate pentru stabi-
lirea conexiunilor cronologice sau a contactelor culturale de schimb ºi/sau
comerþ46, ignorându-se de obicei posibilitatea ca acestea sã indice coabitarea
mai multor „culturi” în anumite regiuni ºi perioade.
Voi menþiona doar douã exemple de pe teritoriul României, ºi câteva
din Eurasia:
În epoca bronzului timpuriu, sau mai exact în jurul anului 2500 î. Hr.,
în sud-estul Transilvaniei (ºi bineînþeles ºi în zonele învecinate) gãsim în-
mormântãri ale culturii cu amfore globulare, ale culturii Schneckenberg ºi ale
culturii Monteoru în aceeaºi microregiune, pe lângã materialul din aºezãri,
în care întâlnim în continuare influenþe din alte cercuri destul de îndepãr-
tate, precum cultura cu ceramicã ºnuratã/Glockenbecker, Nagyrév/Hatvan ºi
Aunjetitz/Únětice. Existã, aºadar, cel puþin trei „culturi locale” care folosesc
simultan acelaºi spaþiu funerar ºi influenþe puternice (dacã nu dorim în mod
direct sã le considerãm ca fiind o altã populaþie) în spaþiul de habitat din
partea a altor trei culturi „strãine”, indicând probabil o mobilitate ridicatã47.
Contextul expus nu este singular, cercetãri recente din Polonia48 au confirmat
o situaþie similarã pentru o perioadã ceva mai târzie de aici.
Pentru epoca bronzului târziu de pe teritoriul României, ipoteza coabi-
tãrii mai multor grupuri culturale într-o anumitã zonã a fost deja propusã
de B. Hänsel pentru cultura Noua49. Aceastã idee a fost extinsã de Popa ºi
Boroffka, pe baza aºezãrii culturii Noua de la Þichindeal50, unde este docu-
mentatã participarea culturilor cu ceramicã hallstattianã, Wietenberg, Mon-
teoru, Bistreþ-Iºalniþa ºi canelatã. În acest caz, indivizii din aºezarea Noua,
despre care în mod tradiþional se presupune cã au fost foarte mobili (!), i-au
integrat pe „ceilalþi” sau cel puþin au avut contacte intense, demonstrând

45
Pentru o discuþie criticã a „conceptelor” de culturã, aspect cultural, grup etc. din România,
a se vedea Motzoi-Chicideanu 2011, 673–682. Vezi intenþia de a depãºi utilizarea unor
„culturi” definite imprecis ºi, în schimb, de a folosi perioade de timp mai neutre ºi la
Daróczi, Ursuþiu 2015.
46
De ex. Motzoi-Chicideanu 1995, cu literatura mai veche.
47
Vezi Motzoi-Chicideanu 2011, în cadrul culturilor respective, fiecare cu literaturã supli-
mentarã.
48
Pokutta 2013, 185–186, 195–200, cu literatura de specialitate.
49
B. Hänsel 1976, 67–68.
50
Popa, Boroffka 1996.
 Elite marginale 327

încã o datã faptul cã mai multe grupuri culturale pot trãi simultan în acelaºi
spaþiu.
Un exemplu din neolitic de grupuri de populaþie diferite, identificate
recent, care trãiesc împreunã, este Arbon Bleiche 3 în Elveþia, datat între
3384–3370 î. Hr. Deºi arhitectura ºi utilizarea plantelor par sã fie aceleaºi în
întreaga aºezare, existã elemente de ceramicã care par „strãine”. Iniþial, aces-
tea au fost interpretate ca reprezentând influenþe culturale externe sau tradiþii
tehnologice diferite. În special analiza detaliatã a rãmãºiþelor osteologice de
animale ºi peºte, precum ºi a preferinþelor alimentare, demonstreazã foarte
convingãtor coabitarea a douã grupuri de populaþie diferite în aceeaºi pe-
rioadã de timp ºi loc. Situaþia este acum interpretatã ca ilustrând un grup
local, pe de o parte, ºi noii veniþi din est, pe de altã parte, ambii trãind în
douã pãrþi separate ale aceleiaºi aºezãri ºi (parþial) practicând gestionarea
diferitã a resurselor. Deºi diferenþele sunt vizibile, coabitarea a fost aparent
paºnicã ºi a dus, în cele din urmã, la schimbul de tehnologie între cele douã
grupuri.51
Migraþiile din epoca bronzului sau prezenþa „strãinilor” au fost discu-
tate în mod repetat de cãtre arheologi, inclusiv problema interacþiunilor
dintre zona sud-est europeanã ºi Grecia52. Mai ales în epoca fierului, prezenþa
aparentã a „strãinilor” este mult mai frecvent remarcatã ºi acoperã distanþe
mai mari. Menþionãm aici ca exemple influenþa norico-panonicã în perioada
timpurie a epocii fierului roman în Germania53, sau femeile „strãine” „tri-
mise/date”, chiar peste mare, pentru a stabili sau a consolida contacte la un
nivel înalt în regiunea Adriaticã54, sau alte femei „strãine” din cimitirul
epocii târzii a fierului (Xiongnu) din Ivolga55, în Transbaikalia. Motzenbäck-
er a discutat situaþii similare pentru Caucaz, o regiune astãzi foarte eterogenã
din punct de vedere etnic ºi cultural, avertizând asupra interpretãrilor prea
grãbite ale „strãinilor” ºi ale „migraþiilor invazive”.56 Pentru Antichitate ne
putem aminti de mètoikoz din Grecia, un termen care desemna un strãin,
de obicei grec, stabilit permanent în oraº (în special Atena), dar lipsit de
drepturile cetãþeneºti, deci fãrã drepturi politice, care îºi cumpãrã un anumit
grad de protecþie a statului plãtind un impozit special (metoêkion). Mètoikoz
nu putea cumpãra ºi stãpâni pãmânt ºi, prin urmare, se ocupa îndeosebi de
comerþ ºi meºteºuguri, situaþie destul de similarã celei a evreilor ºi romilor
din perioada medievalã ºi modernã, pânã dupã mijlocul sec. al XIX-lea.

51
Capitani, Leuzinger 1998; Jacomet et al. 2004; Doppler et al. 2011.
52
De ex. Hüttel 1980; B. Hänsel 1981, fiecare cu literatura mai veche.
53
Bemmann 1999.
54
Teržan 1995, îndeosebi 95–100.
55
Brosseder 2007.
56
Motzenbäcker 1997.
328 Nikolaus Boroffka

Strãinii din Evul Mediu au fost studiaþi pe larg de Brather, care oferã o gamã
largã de exemple de populaþii eterogene din punct de vedere etnic, cu sprijin
din partea surselor scrise57. Astfel, vedem „strãini” în multe pãrþi ale Lumii
Vechi ºi probabil cã am putea identifica astfel de cazuri pentru toate perio-
adele istorice ºi preistorice.
Un aspect colateral aici dar interesant, aºa cum a remarcat deja Brather,
este cã cel mai frecvent femeile sunt considerate „strãine”. Acesta poate fi un
punct de vedere specific occidental58, deºi existã câteva exemple în care bãrbaþii
sunt socotiþi strãini.
În majoritatea cazurilor tratate de arheologii menþionaþi mai sus „strãi-
nii” sunt înþeleºi fie ca prezenþe izolate (deºi în cazul unora dintre femeile
„date” este vorba de un schimb regular), fie ca indicaþii ale contactelor
comerciale sau de schimb, fie ca dovadã a migraþiilor (invazive), care au
provocat înlocuirea sau restructurarea „culturilor” precedente. Mai ales pen-
tru perioadele preistorice nu este luatã în seamã posibilitatea coexistenþei mai
multor „culturi”, în acelaºi timp ºi în acelaºi spaþiu. Posibilitatea existenþei
în preistorie a fondului multicultural ºi/sau multietnic, ar trebui, dupã pãrerea
mea, sã se bucure de interes mai sporit în cercetarea arheologicã.

Elites on the Margin

Notes on Modern Romania and their Significance for
Hoarding and the Demonstration of Status in Prehistory

Key-words: Romania, Gypsy, Rom, Romani traditions, Elite, Social status,

display, hoards, archaeology

Abstract: After a brief overview of Romani (Rom) history in Romania

some modern observations are described, especially concerning the accumu-
lation of wealth and its conspicuous display in specific forms and on certain
occasions. Looking at the modern situation from an archaeological point of

57
Brather 2004, pentru întrebarea pusã aici în special capitolul 13, despre strãini, „minoritãþi”
ºi populaþii eterogene etnic, pp. 276–322.
58
De ex. într-o scurtã notã a lui Wels–Weyrauch 1989. Hüttel (1980), deºi nu remarcã
direct, pare sã considere un bãrbat strãin ca proprietar al harnaºamentului neobiºnuit de
la Tiryns. Pokutta (2013, 183) a identificat, de asemenea, membrii unuia dintre grupurile
de imigranþi din cultura Únětice din Silezia ca fiind bãrbaþi, remarcabili prin statutul
(presupus) înalt!
 Elite marginale 329

view, it is remarked, that the elite we would see “archaeologically” is indeed

an elite (of the Romani people), but overall a marginalized and discriminated
minority. The question is put, which elites we actually see when speaking of
archaeological “royal” burials, and an appeal is made to take the possibility
of multi-ethnic/multicultural societies in prehistory into consideration more
strongly.

Marginalisierte Eliten.
Bemerkungen aus dem modernen Rumänien
und ihre Bedeutung für die Tesaurisierung
und Zurschaustellung von Status in der Urgeschichte

Schlüsselworte: Rumänien, Zigeuner, Rom, Romani Traditionen, Elite, So-

zialer Status, Zurschaustellung, Horte, Archäologie

Zusammenfassung: Nach einem kurzen Überblick zu dem Romani

(Rom) Geschichte in Rumänien werden einige moderne Beobachtungen be-
schrieben, insbesondere zur Ansammlung von Reichtum und dessen auffäl-
liger Zurschaustellung in spezifischen Formen und bei bestimmten Gelegen-
heiten. Unter Betrachtung der modernen Situation von einem archäologis-
chen Standpunkt wird festgestellt, dass die Elite, die wir „archäologisch“
sehen würden tatsächlich eine Elite ist (der Romani Bevölkerung), diese aber
insgesamt eine marginalisierte und diskriminierte Minderheit sind. Die Frage
wird gestellt, welche Elite wir eigentlich erkennen, wenn wir archäologisch
von „fürstlichen“ Gräbern sprechen, und es wird dazu aufgerufen die Mögli-
chkeit multiethnischer/multikultureller Gemeinschaften in der Urgeschichte
stärker in Betracht zu ziehen.

Lista ilustraþiilor [List of illustrations / Liste der

Abbildungen]
Figura 1. Potcoava, jud. Olt. Schiþã dupã situaþia jefuirii in aprilie 2010 a tezaurului
de monede de aur, aflate sub pardoseala din gresie, în casa bulibaºei cãldãraºilor
(graficã proprie).
Figure 1. Potcoava, county Olt. Sketch of the situation of a coin treasure under a tile-
floor, in the house of the kettlemaker bulibaºa, robbed in April 2010 (graphic of
the author).
330 Nikolaus Boroffka

Abbildung 1. Potcoava, Kreis Olt. Skizze der Situation eines Schatzes von Goldmünzen
unter einem Fliesenboden im Haus des bulibaºa der Kesselflicker, im April 2010
beraubt (Zeichnung des Autors).
Figura 2. Monede de aur („mahmudele“) atârnate pe benzi textile, pe scenã alãturi de
muzicieni, la logodna Steluþei Mihai cu Nasie Mihai în 2010 (screenshot dupã: 2
mai 2010 Adevãrul „Logodnã cu zece kilograme de aur“, vezi nota 29).
Figure 2. Gold coins („mahmuds“) sewn to textile strips hung up on the stage with the
musicians at the bethrothal of Steluþa Mihai and Nasie Mihai in 2010 (screenshot
after: 2 mai 2010 Adevãrul „Logodnã cu zece kilograme de aur“, see note 29).
Abbildung. 2. Goldmünzen („Mahmude“) auf der Bühne neben den Musikern an
Textilbändern aufgehängt, bei der Verlobung von Steluþa Mihai und Nasie Mihai
2010 (Bildschirmfoto nach: 2 mai 2010 Adevãrul „Logodnã cu zece kilograme de
aur“, siehe Anmerkung 29).
Figura 3. Desenul miresei împodobite cu monede de aur pe suport textil roºu la o
nuntã romanes din Costeºti, în 2009 (graficã proprie).
Figure 3. Drawing of the bride bejewelled with gold coins on red textiles at a Romani
wedding in Costeºti, in 2009 (graphic of the author).
Abbildung 3. Zeichnung einer Braut mit, auf rote Stoffbänder genähten, Goldmünzen
geschmückt bei einer Romani Hochzeit in Costeºti, 2009 (Zeichnung des Autors).
Figura 4. Fiica lui F. Stãnescu la nunta ei din 2011 la Grajduri. De remarcat simbolul
€ de pe casa din fundal (screenshot dupã: 8 octombrie 2011 Adevãrul „Nuntã
þigãneascã lângã Iaºi. Bulibaºa Ferdinand Stãnescu îºi mãritã fata“, vezi nota 30).
Figure 4. Daughter of F. Stãnescu at her wedding 2011 in Grajduri. The €-symbol on
the house in the background may be remarked (screenshot after: 8 octombrie 2011
Adevãrul „Nuntã þigãneascã lângã Iaºi. Bulibaºa Ferdinand Stãnescu îºi mãritã
fata“, see note 30).
Abbildung 4. Tochter von F. Stãnescu bei ihrer Hochzeit 2011 in Grajduri. Bemerkenswert
ist das €-Symbol an dem Haus im Hintergrund (Bildschirmfoto nach: 8 octombrie
2011 Adevãrul „Nuntã þigãneascã lângã Iaºi. Bulibaºa Ferdinand Stãnescu îºi mãritã
fata“, siehe Anmerkung 30).
Figura 5. Reconstrucþia costumelor perechii înmormântate în mormântul princiar de
la Arzhan 2, Tuva. Mantalele sunt decorate cu placuþe de aur, pantalonii barbatu-
lui sunt lucraþi din „þesãturã” de mãrgele miniaturale de aur (dupã Čugunov et
al. 2010, Fig. 225–226).
Figure 5. Reconstruction of the costume of the pair buried in the Royal grave of
Arzhan 2, Tuva. The coats are decorated with gold plaques, the trousers of the
man worked by “woven” miniature gold beads (after Čugunov et al. 2010, Fig.
225–226).
Abbildung 5. Rekonstrukþion der Kleidung des Paares aus dem Fürstengrab von Aržan
2, Tuva. Die Mäntel sind mit Goldplättchen verziert, die Hose des Mannes ist aus
“gewobenen” kleinen Goldperlen gearbeitet (nach Čugunov et al. 2010, Abb. 225–
226).
Figura 6. Vilã opulentã în Turda. Foto 2011.
Figure 6. Oppulent villa in Turda. Foto 2011.
Abbildung 6. Oppulente Villa in Turda. Foto 2011.
Figura 7. Vilã din Huedin cu presupuse simboluri de prestigiu (stele Mercedes, dar
rãsturnate) ºi referire la proprietar, numitã dupã o figurã de film bine cunoscutã.
Foto 2008 ºi 2011.
 Elite marginale 331

Figure 7. Villa in Huedin with presumed prestigious symbols (Mercedes stars, but
upside-down) and owners reference, named after a famous cinema personage. Foto
2008 and 2011.
Abbildung 7. Villa in Huedin mit angenommenen Prestigesymbolen (Mercedessterne,
aber auf Kopf) und Verweis auf den Besitzer, nach einer berühmten Filmfigur
benannt. Foto 2008 und 2011.
Figura 8. Monumente funerare remarcabile ale romilor din Timiºoara, 2011. În spate
sunt vizibile morminte „obiºnuite”, mai mici, precum ºi capela funerarã (screen-
shot dupã: 29 iunie 2011 Adevãrul „Þiganii din Timiºoara au ridicat palate cu
turnuleþe pentru morþi. Un loc de veci cu termopane ºi marmurã costã 10.000 de
euro“, vezi nota 33).
Figure 8. Fastuous Romani burial monuments in Timiºoara, 2011. In the background
smaller and more modest „usual”, graves are visible, as well as the chapel (screen-
shot after: 29 iunie 2011 Adevãrul „Þiganii din Timiºoara au ridicat palate cu
turnuleþe pentru morþi. Un loc de veci cu termopane ºi marmurã costã 10.000 de
euro“, see note 33).
Abbildung 8. Herausragende Romani Grabanlage in Timiºoara, 2011. Im Hintergrund
sind kleinere und bescheidenere „übliche” Gräber zu sehen, sowie die Friedhof-
skapelle (Bildschirmfoto nach: 29 iunie 2011 Adevãrul „Þiganii din Timiºoara au
ridicat palate cu turnuleþe pentru morþi. Un loc de veci cu termopane ºi marmurã
costã 10.000 de euro“, siehe Anmerkung 33).
Figura 9. Camera funerarã mobilatã a unui rom cu statut aparte (screenshot dupã: 29
aprilie 2010 ªtirile ProTV Chiºinãu: „Bulibasa tiganilor din Otaci a fost inmor-
mantat intr-un cavou de 50 mii euro”, vezi nota 36).
Figure 9. Furnished burial chamber of a high status Roma (screenshot after: 29 aprilie
2010 ªtirile ProTV Chiºinãu: „Bulibasa tiganilor din Otaci a fost inmormantat
intr-un cavou de 50 mii euro”, see note 36).
Abbildung 9. Möblierte Grabkammer eines Roma von hohem Status (Bildschirmfoto
nach: 29 aprilie 2010 ªtirile ProTV Chiºinãu: „Bulibasa tiganilor din Otaci a fost
inmormantat intr-un cavou de 50 mii euro”, siehe Anmerkung 36).

Bibliografie [Bibliography / Literaturverzeichnis]

Achim 2004: V. Achim, The Roma in Romanian history. Budapest, Central European
University Press 2004.
Bánffy 2013: E. Bánffy, The nonexisting Roma archaeology and nonexisting Roma archaeol-
ogist. In: P. F. Biehl, C. Prescott (eds.), Heritage in the context of globalization:
Europe and the Americas. New York, Springer Science+Business Media 2013, 77–83.
Bastos 2009: J. P. Bastos, From negative visibility to positive invisibility – who needs to use
gypsies (Roma) as the anti-citizens of civilized Europe? Paper presented at the Workshop
Interethnic Relations: Multidisciplinary Approaches, Lisbon, 13–15 May. Internet:
http://imiscoecrosscluster.weebly.com/workshops.html (mai 2021).
Bemmann 1999: J. Bemmann, Norisch-pannonische Trachtbestandteile aus Mitteldeutschland.
Zur Bedeutung fremden Sachguts am Beginn der älteren römischen Kaiserzeit in Mittel-
deutschland. Arbeits- und Forschungsberichte zur Sächsischen Bodendenkmalpflege
41, 1999, 151–174.
332 Nikolaus Boroffka

N. Boroffka, R. Boroffka 2013: N. Boroffka, R. Boroffka, Auf, singet und trinket den
köstlichen Trank! Gedanken zur Darstellung von Festen in der Ur- und Frühgeschichte. In:
C. von Carnap-Bornheim, W. Dörfler, W. Kirleis, J. Müller, U. Müller, Ulrich
(eds.), Von Sylt bis Kastanas. Festschrift für Helmut Johannes Kroll zum 65.
Geburtstag. Offa 69–70, 2012–13. Neumünster, Wachholtz Verlag 2013, 171–188.
Brather 2004: S. Brather, Ethnische Interpretationen in der frühgeschichtlichen Archäologie.
Geschichte, Grundlagen und Alternativen. Ergänzungsbände zum Reallexikon der
Germanischen Altertumskunde 42. Berlin ºi New York, Walter de Gruyter 2004.
Brosseder 2007: U. Brosseder, Fremde Frauen in Ivolga? In: M. Blečić, M. Črešnar, B.
Hänsel, A. Hellmuth, E. Kaiser, C. Metzner-Nebelsick (eds.), Scripta Præhistorica in
honorem Biba Teržan. Situla 44, 2007, 883–893.
Büsching 1785: A. F. Büschings große Erdbeschreibung. Sechster Band, Das Königreich Un-
garn mit den einverleibten Ländern, und das Großfürstenthum Siebenbürgen. Troppau,
Joseph Georg Traßler 1785.
Cantemir 1872: Demetrii Cantemirii Principis Moldaviæ Descriptio Antiqvi et Hodierni
Statvs Moldaviæ ad fidem codicvm dvorvm in bibliotheca Academiae Mosqvitanae Scien-
tiarvm Servatorvm post Alexandrvm Papiv-Ilarian Itervm Edita 1714. Republicat ca:
Operele proincipelui Demetriu Cantemiru, typarite de Societatea Academica Romana, Tomu
I. Descriptio Moldaviæ, cu chart’a geographica a Moldaviei si un fac-simile. Bucuresci,
Typographia curtii (Lucratorii Asociati) 1872.
Chidioºan, Emõdi 1982: N. Chidioºan, I. Emõdi, Grupul cultural Igriþa de la sfîrºitul epocii
bronzului. Crisia 12, 1982, 61–86.
Crooke1909: W. Crooke, The Burning of the Property of a Gypsy at Death. Folklore 20 (3),
1909, 353.
Čugunov et al. 2010: K. V. Čugunov, H. Parzinger, A. Nagler, mit Beiträgen von K.
Pustovoytov, J. Fassbinder, H. Becker, G. I. Zajceva, V. A. Dergačev, M. Scott, A
A. Semencov, S. S. Vasiliev, B. van Geel, J. van der Plicht, L. M. Lebedeva, K.-U.
Heußner, I. Sljusarenko, B. Armbruster, A. Stauffer, D. V. Pozdnjakov, E. Gode-
hardt, H. M. Schellenberg, V. Myl´nikov, R. Neef, N. Benecke, M. Pruvost, Ch.
Weber, T. A. Čikiševa, M. Schultz, T. H. Schmidt-Schultz, Der skythenzeitliche Fürsten-
kurgan Aržan 2 in Tuva. Archäologie in Eurasien 26. Steppenvölker Eurasiens 3.
Mainz, Verlag Philipp von Zabern [2010].
Capitani 1998: A. de Capitani, U. Leuzinger, Arbon-Bleiche 3. Siedlungsgeschichte, einhe-
imische Traditionen und Fremdeinflüsse im Übergangsfeld zwischen Pfyner und Horgener
Kultur. Jahrbuch der Schweizerischen Gesellschaft für Ur- und Frühgeschichte 81,
1998, 237–249.
Daróczi, Ursuþiu 2015: T.-T. Daróczi, A. Ursuþiu (with contributions by Sz. S. Gál and
I. Kelemen), Worship, habitation, refuge. Bronze and Iron Age sites of the Lower Feneº
Valley I–II. Patrimonium Archaeologicum Transylvanicum 8. Cluj-Napoca, Mega
Publishing House 2015.
Doppler et al. 2011: Th. Doppler, S. Jacomet, S. Pichler, B. Röder, J. Schibler, Soziale
Verhältnisse vor 5400 Jahren. Uni Nova 116, 2011, 45–46.
Emõdi 1977: I. Emõdi, Descoperiri din paleolitic pe Valea Criºului Repede. Prima atestare a
paleoliticului pe teritoriul oraºului Oradea. Lucrãri ªtiinþifice, Seria B (Istorie) 1977, 5 7.
Emõdi 1978: I. Emõdi, Noi date privind depozitul de la Cioclovina. Studii ºi Cercetãri de
Istorie Veche 29 (4), 1978, 481–495.
Emõdi 1980: I. Emõdi, Necropola de la sfîrºitul epocii bronzului din peºtera Igriþa. Studii ºi
Cercetãri de Istorie Veche ºi Arheologie 31 (2), 1980, 229–273.
 Elite marginale 333

Emõdi 2009: J. Emõdi, Cãrãmizi din Bihor (Adenda II). Crisia 39, 2009, 93–96.
Fings et al. 1997: K. Fings, H. Heuss, F. Sparing, From “Race Science” to the Camps. The
Gypsies during the Second World War. Hartfield, University of Hetfordshire Press 1997.
Friemann, Hofmann 2019: C. J. Friemann, D. Hofmann, Present pasts in the archaeology
of genetics, identity, and migration in Europe: a critical essay. World Archaeology 51 (4),
2019, 528–545.
Greely 2001: H. T. Greely, Human Genomics Research. New Challenges for Research Ethics.
Perspectives in Biology and Medicine 44 (2), 2001, 221–229.
Greenberg 2009: J. Greenberg, Roma Victimization: From Now to Antiquity. Columbia
Human Rights Law Review 41 (1), 2009, 1–12.
A. Hänsel, B. Hänsel 1997: A. Hänsel, B. Hänsel (eds.), Gaben an die Götter. Schätze der
Bronzezeit Europas. Museum für Vor- und Frühgeschichte – Bestandskataloge 4.
Berlin, Staatliche Museen zu Berlin – Preußischer Kulturbesitz, Freie Universität
Berlin, Seminar für Ur- und Frühgeschichte 1997.
B. Hänsel 1976: B. Hänsel, Beiträge zur regionalen und chronologischen Gliederung der äl-
teren Hallstattzeit an der unteren Donau. Beiträge zur Ur- und Frühgeschichtlichen
Archäologie des Mittelmeer-Kulturraumes 16–17. Bonn, Rudolf Habelt Verlag GmbH
1976.
B. Hänsel 1981: B. Hänsel, Lausitzer Invasion in Nordgriechenland? In: Beiträge zur Ur-
und Frühgeschichte, Festschrift W. Coblenz I. Arbeits- und Forschungsberichte
zur Sächsischen Bodendenkmalpflege 16. Berlin 1981, 207–223.
Hansen 2008: S. Hansen, Bronzezeitliche Horte als Indikatoren für „andere Orte“. Das
Altertum 53, 2008, 291–314.
Hüttel 1980: H.-G. Hüttel, Ein mitteleuropäischer Fremdling in Tiryns? Jahrbuch des Rö-
misch-Germanischen Zentralmuseums Mainz 27, 1980 (1982), 159–165.
Ioviþã, Schurr 2004: R. P. Ioviþã, Th. G. Schurr, Reconstructing the Origins and Migrations
of Diasporic Populations: The case of the European Gypsies. American Anthropologist
106 (2), 2004, 267–281.
Jacomet et al. 2004: S. Jacomet, U. Leuzinger, J. Schibler, Die jungsteinzeitliche Seeufersied-
lung Arbon Bleiche 3, Bd. 3, Umwelt und Wirtschaft. Archäologie im Thurgau 12.
Frauenfeld 2004.
Joffe 1998: A. H. Joffe (with comments by M. Dietler, Ch. Edens, J. Goody, S. Mazzoni,
P. N. Peregrine,), Alcohol and social complexity in Ancient Western Asia. Current
Anthropology 39 (1), 1998, 297–322.
Kalaydjieva et al. 2001: L. Kalaydjieva, D. Gresham, F. Calafell, Genetic studies of the Roma
(Gypsies): a Review. BMC Medical Genetics, 2001, 2:5.
(http://www.biomedcentral.com/1471-2350/2/5) Ultima accesare mai 2021.
Lari 2010: S. P. Lari, Hate Speech against the Roma in Romania. Discourse analysis on three
Romanian Newspaper’s Internet Forums. Unpublished Master Thesis, University of
Helsinki, Faculty of social Sciences, social and Cultural Anthropology (Helsinki
2010).
(https://www.doria.fi/bitstream/handle/10024/62957/hatespee.pdf) Ultima accesare
martie2013 / (https://core.ac.uk/download/pdf/14914044.pdf) Ultima accesare mai
2021.
McFarlane 1943: A. McFarlane, Rudari and ‘Greek’ Gypsy Death Customs. Journal of the
Gypsy Lore Society, Series 3, 22, 1943, 60.
McGuire 1988: R. H. McGuire, Dialogues with the Dead. Ideology and the Cemetery. In: M.
P. Leone, P. B. Jr. Pottery, (eds.), The Recovery of Meaning. Historical Archaeology
334 Nikolaus Boroffka

in the Eastern United States. Washington ºi London, Smithsonian Institution

Press 1988, 435–480.
Mendizabal et al. 2012: I. Mendizabal, O. Lao, Oscar, U. M. Marigorta, A. Wollstein,
L. Gusmão, V. Ferak, M. Ioana, A. Jordanova, R. Kaneva, A. Kouvatsi, V. Kučcinskas,
H. Makukh, A. Metspalu, M. G. Netea, R. de Pablo, H. Pamjav, D. Radojkovic,
S. J. H. Rolleston, J. Sertic, M. Jr. Milan Macek, D. Comas, M. Kayser, Reconstruct-
ing the Population History of European Romani from Genome-wide Data. Current
Biology 22, 2012, 2342–2349.
Motzenbäcker 1997: I. Motzenbäcker, „Fremdlinge“ in Mescheti? Eurasia Antiqua 3, 1997,
329–351.
Motzoi-Chicideanu 1995: I. Motzoi-Chicideanu, Fremdgüter im Monteoru-Kulturraum. In:
B. Hänsel (ed.), Handel, Tausch und Verkehr im bronze- und früheisenzeitlichen
Südosteuropa [Kongress Berlin 1992]. Prähistorische Archäologie in Südosteuropa
11. Südosteuropa-Schriften 17. München ºi Berlin, Südosteuropa-Gesellschaft,
Seminar für Ur- und Frühgeschichte der Freien Universität zu Berlin 1995, 219–242.
Motzoi-Chicideanu 2011: I. Motzoi-Chicideanu, Obiceiuri funerare în epoca bronzului la
Dunãrea Mijlocie ºi Inferioarã I–II. Bucureºti, Editura Academiei Române 2011.
Pamporov 2007: A. Pamporov, Sold like a donkey? Bride-price among Bulgarian Roma.
Journal of the Royal Anthropological Institute N.S. 13, 2007, 471–476.
Pfeifer 2007a: A.-K. Pfeifer, „Lustig ist das Zigeunerleben …”. Ein Abriss über den Antizigan-
ismus in der deutschen Geschichte. Hinterland 7, 2007, 32–34.
Pfeifer 2007b: A.-K. Pfeifer, Die inkorporierte Differenz. Antitziganistische Vorurteile sind auch
unter jungen WissenschaftlerInnen in Rumänien weit verbreitet. Bericht über eine Inter-
viewserie. Hinterland 7, 2007, 35–45.
Pokutta 2013: D. Pokutta, Population Dynamics, Diet and Migrations of the Unetice culture
in Poland. GOTARC Series B 60. Gothenburg, University of Gothenburg 2013.
Popa, Boroffka 1996: D. Popa, N. Boroffka, Consideraþii privind cultura Noua. Aºezarea
de la Þichindeal, jud. Sibiu. Studii ºi Cercetãri de Istorie Veche ºi Arheologie 47 (1),
1996, 51–61.
Sanderson 1969: S. F. Sanderson, Gypsy Funeral Customs. Folklore 80 (3), 1969, 181–187.
Sherratt 1995: A. Sherratt, Alcohol and its Alternatives. Symbol and Substance in Pre-indus-
trial Cultures. In: J. Goodman, P. E. Lovejoy, A. Sherratt (eds.), Consuming habits.
Drugs in history and anthropology. London ºi New York, Routledge 1995, 11–46.
Soulis 1961: G. C. Soulis, The Gypsies in the Byzantine Empire and the Balkans in the Late
Middle Ages. Dumbarton Oaks Papers 15, 1961, 141–165.
Teržan 1995: B. Teržan, Handel und soziale Oberschichten im früheisenzeitlichen Südosteuropa.
In: B. Hänsel (ed.), Handel, Tausch und Verkehr im bronze- und früheisenzeit-
lichen Südosteuropa [Kongress Berlin 1992]. Prähistorische Archäologie in Süd-
osteuropa 11. Südosteuropa-Schriften 17. München ºi Berlin, Südosteuropa-Gesell-
schaft, Seminar für Ur- und Frühgeschichte der Freien Universität zu Berlin 1995,
81–159.
Totok 2014: W. Totok, Nationalismus und Verschwörungstheorien in rumänischen Medien.
Südosteuropa Mitteilungen 54 (2), 2014, 30–43.
Verdery 1983: K. Verdery, Transylvanian Villagers. Three Centuries of Political, Economic, and
Ethnic Change. Berkeley ºi Los Angeles ºi London, University of California Press 1983.
Völling 1990: Th. Völling, Die Zigeunergräber von Kalkar. Zum Totenbrauchtum bei den
Sinti heute. Rheinisch-Westfälische Zeitschrift für Volkskunde 34–35, 1989–1990,
61–95.
Wels-Weyrauch1989: U. Wels-Weyrauch, „Fremder Mann“? Germania 67, 1989, 162–168.