3. ANALIZA PERFORMANTELOR FINANCIARE Mentinerea si dezvoltarea in afaceri a entitatilor economice sunt conditionate de desfasurarea de catre acestea a unei activitati rationale, eficiente. In economia de piata, activitatea economicé rationalé este activitatea care genereazé profit. Profitul sau beneficiul este expresia baneasca a cstigului obfinut in urma unei operatiuni, actiuni sau activitati, iar conditia generala a obtinerii profitului este activitatea economica rentabila. Nivelul rezultatelor obtinute reprezinté, pentru orice manager, masura eficientei activitatii desfagurate. Rezultatele sunt refleciate in contul de profit si pierdere, situatie care prezinté modul de obtinere al acestora pe tipuri de activitati si serveste adoptari deciziilor la nivelul managementului, in vederea coordonariiintregii activitai a entitati: Aspectele esentiale ale analizei_performantei (rentabilitatii) financiare sunt urmatoarele: 1. Analiza de ansamblu a performantei financiare pe baza contului de profit si pierdere 2. Analiza performantei financiare cu ajutorul ratelor. 3.1. Analiza de ansamblu a performantei contului de profit Contul de profit si pierdere permite urmérirea activitatii desfasurate de intreprindere pe tipuri de activitati, pe o pericada de timp determinaté, de obicei durata exercitiului financiar. Desfagurarea aclivilajii pentru alingerea scupului inleprinderi, nu este allceva decat 0 inlantuire continua de operatiuni de achizitii, plai, productie, vanzari si incaséiri care influenteaza contul de rezultate. Fiecare dintre aceste operatiuni este subordonata obfinerii unui rezultat net, prin realizarea unui surplus financiar la fiecare nivel de activitate. Contul de profit si pierdere grupeaza veniturile si cheltuielile unei intreprinderi pe tipuri de activitate, si anume: - activitatea de exploatare - activitatea financiara Contul de profit si pierdere este una din situatiile financiare care permite atat evidentierea rezultatelor partiale ale celor doua activitéti, cat si a rezultatelor globale. Cu ajutorul acestei situatii se explic modul de constituire a rezultatului exercitiului in diferiteetape, permitand desprinderea unor concluzii legate de nivelul performantelor financiare alo activitatii deef&gurate de o intreprindere, intr-o anumit& perioada de timp. Pentru calculul si analiza formérii progresive a rezultatului exercitiului se folosesc nSoldurile intermediare de gestiune” (S/.G.), care reprezinté indicatori ce pun in evidenta etapele formar rezultatului exercitiului. Un prim aspect urmarit in cadrul analzei de ansamblu a performantelor financiare, vizeaz& modul de formare al fiecArui indicator in parte, pe nivele de activitate, astfel: a). Nivelul de exploatare in acest segment de activitate sunt prezentati indicatorii care permit evaluarea performantelor la nivelul activitatii principale (de baza), adica activitatea de exploatare. Marimea absoluta a rentabilitatii activitatii de exploatare este reprezentata de rezultatul exploatarii REZULTATUL EXPLOATARII (RExpl) apare ca urmare a derularii fluxurilor de exploatare, care cuprind operatiuni economice cu caracter specific, obignuit si repetitiv. Aceste operatiuni vizeaza activitatea normala si curenta a unei intreprinderi, excluzand influenta unor factori cu caracter financiar. RExpl = Venituri din exploatare (VExpl) - Cheltuieli de exploatare (CExp!) Formarea rezultatului exploatérii are la baz contributia diferitelor componente (solduri intermediare de gestiune) din activitatea de exploatare la constituirea veniturilor, astfel, Cifra de afaceri neté (CAN) evidentiaz4 dimensiunea portofoliului de afaceri realizate de o intreprindere in relatiile cu diferiti parteneri. Fiind un indicator de volum al activitatii unei intreprinderi, cifra de afaceri neta cuprinde ,sumele provenind din vanzarea de bunuri si prestarea de servicii ce intra in categoria activitatilor curente ale persoanei juridice, dupa scdderea reducerilor comerciale, a taxei pe valoarea adaugata si a altor impozite si taxe aferente’” Ca si modalitate de calcul, CAN se determina prin insumarea veniturilor rezultate din livrarile de bunuri, executarea de lucrari si prestarea de servicii si altor venituri realizate din relatiile cu tertii, mai putin rabaturile, remizele si alte reduceri acordate clientilor. CAN = Qy + Vy Ra + Vseunde: Qy - productia vanduté (venituri din vanzarea produselor finite, a comifabricatelor, a produeclor reziduale, din lucr&ri executate gi eervicii prestate, din studii si cercetar, din redevente, locatii de gestiune si chirii, din activitati diverse: comisioane, servicii prestate in interesul personalului, punerea la dispozitia tertilor a personalului unitatii, din valorificarea ambalajelor, alte venituri realizate din relatille cu terti); Vy — venituri din vanzarea marfurilor, Ra - reduceri comerciale acordate; Vse — venituri din subvenfii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete. Productia exercitiului (Qe) evidentiazd dimensiunea activitatii comerciale a unei intreprinderi productive atat in relatia cu terti (clientil) prin productia vanduta si variatia productiei stocate, pe de o parte, cAt si in relatia cu sine ins&si prin productia imobilizata, pe de alta parte. Productia exercifiului este un indicator specific unitatilor industriale, m&surand volumul global al activitatii desfagurate. Ea include valoarea bunurilor si servicillor ,realizate” de intreprindere pentru a fi vandute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii. unde: Qex = Qy t AQs + Q) Qy - productia vanduta (venituri din vanzarea produselor finite, a semifabricatelor, a produselor reziduale, din lucrari executate si servici prestale, din sludii gi cercelaii, din redevenle, localii de gestiune gi chitii, din activitati diverse: comisioane, servicii prestate in interesul personalului, punerea la dispozitia terfilor a personalului unitatii, din valorificarea ambalajelor, alte venituri realizate din relatille cu terti); AQs - reprezinta variatia in plus (caz de stocaj — sold creditor) sau in minus (caz de destocaj - sold debitor) intre valoarea la cost de productie efectiv a stocurilor de produse $i productia in curs de executie de la finele perioadei si valoarea stocurilor inifiale a produselor si productiei in curs; Q, = reprezinta productia exercitiului ce este conservata de intreprinderi sub forma imobilizarilor utilizate in scopuri proprii. Atat in cazulimobilizarilor corporale, cat si a celor necorporale evaluarea se face la nivelul coetului de productio. in cazul intreprinderilor industriale, productia exercitiului este formata din cifra de afaceri la care se adauga productia stocata, respectiv imobilizata. Daca la nivelul intreprinderilor industriale existé decalaje intre momentul fabricar si cel al facturdirii, precum gi valori semnificative ale productiei stocate si imobiliazte, atunci productia exercitiului ofera o imagine mai fidela a activitatii intreprinderii decat cifra de afaceri Cu toate acestea, datorité faptului c& productia exercitiului este formata din elemente eterogene (unele evaluate in pret de vanzare, altele la cost de productie), iar metoda de evaluare a stocurilor poate modifica rezultatul, productia exercitiului, ca indicator de volum, necesita interpretari detaliate si nuantate. Marja comerciala (MC) determina performantele entitatilorr care functioneaza in sfera distributiei_si comercializarii iar, in cazul intreprinderilor din alte domenii, performantele rezultate din activitatea de comert prin magazinele proprii. Activitatea comerciala presupune cumpararea gi revanzarea marfurilor, acestea fiind considerate bunuri cumparate pentru a fi revandute in aceeasi stare. De obicei marfurile sunt vandute in aceeagi stare in care au fost achizifionate sau pot suferi unele mici transformari (ambalare, divizare, sortare etc.) MC = Vym-Ca unde. Vm — veniluri din vanzarea mdarfurilor, C.-costul de achizitie al mérturilor vandute (cheltuieli_privind marturile). Ca = Pretul marfii + Cheltuie Cheltuielile accesorii se refera la taxe vamale, prime de asigurare, comisioane, accesorii onorarii aferente, cheltuielile de transport. Marja comerciala trebuie trataté nuantat in functie de tipul politicii de vanzare promovat de intreprindere si tipul activitatii comerciale (cu am&nuntul, en gros, produse de larg consum, produse industriale etc.). in general, entitafile specializate in comertul cu marfuri de lux fata de cele care comercializeaz& marfuri prin autoservire, vor avea o marja comercial mai ridicata.Marja industrialé (MI) reprezint veloarea nou creat in activitatea productiva decfaigurata de 0 entitates intr-o perioad dotorminat’ de timp, respectiv durata exercitiului financiar. MI = Qe - Consumul intermediar Consumul intermediar = Cumparari de materii prime (CM) + Alte cheltuilei si cumparari externe (Cheltuieli privind prestat executate de terti (L.)) le externe sau Lucrari si servi Valoarea adaugaté (VA) exprima cresterea sau plusul de valoare realizat de entitate prin utilizarea factorilor de producti intr-o perioada de gestiune. Aceasta crestere de valoare, peste valoarea bunurilor si serviciilor provenind de la terfi, este generaté de activitati de productie si comercializare (calcul prin metoda deductiva). VA= MC +MI Valoarea adéugaté reprezinté pentru intreprinderi sursa de acumulairi banesti care este utilizaté pentru remunerarea participantilor direcfi si indirecti la activitatea sa Valoarea addugata va reveni: - personalului si organismelor sociale, sub forma cheltuielilor cu personalul - statului, sub forma de impozite, taxe, varsdminte asimilate si impozit pe profit - _actionarilor si bancilor, sub forma dividendelor si cheltuielilor financiare - entitatii, sub forma de autofinantare (amortizare si profit net nerepartizat), Purnind de la aceasta moualilale de reparlizare a valurii adduyale, puter utiliza pentru calculul indicatorului o alté metoda, numité metoda aditiva, care presupune insumarea elementelor componente a acestuia: VA=S +14 Dp + Pat Am sau VA=S+1+Dp+Div+ Ar unde’ S-salari; Am —amortizarea anuala; Dp - dobanzi; | —impozite, taxe si varsaminte asimilate; P,,— profit net;Div - dividende; A, — autofinantarea (amortizarea + profitul nerepartizat). In ultima perioada, valoarea adaugaté este descompusa in functie de structura producfiei in valoare adaugata vandutd, corespunzatoare productiei vandute si valoare adaugata produsé, aferenta productiei stocate i imobilizate. Utilizarea acestor nofiuni obiga intreprinderea producatoare sa separe costurile de productie in costuri externe gi costuri interne sau costuri adaugate. Valoarea adugata este un instrument de analiza foarte util, deoarece permite: ¥ méasurarea contributiei fiecdrui factor de productie la crearea bogatiei intreprinderii, cu ajutorul metodei ratelor, Ratele utilizate in aprecierea contributiei fiecérui element component la realizarea valorii adaugate (numite si rate de remunerare a valorii adaugate) sunt - pentru personal Cheltuieli cu salarile / Valoarea adéugata - pentru stat: Impozite, taxe, varsaminte / Valoarea adaugata - pentru creditori: Cheltuieli cu dobanzile / Valoarea adaugats = pentru actionari: Dividende / Valoarea adaugata - pentru intreprindere: Autofinantare / Valoarea adéugata Y compararea intreprinderitor in vederea masurdi contibufiel tor int-un anumit sector. Daca se compara doua intreprinderi cu o cifré de afaceri comparabila, una limitandu-se la vanzarea de marfuri, cealalta la realizarea de produse, atunci si contributia fiecdreia la activitatea economic a sectorului este diferita. Valoarea addugata are o semnificatie mult mai mare decat cifra de efaceri, deoarece cifra de afaceri insumeaza toate cifrele de afaceri situate in amonte de intreprindere, pe cénd valoarea adaugaté indicd exact care este rolul intreprinderii in realizarea productiei sale; ¥ aprecierea cresterii intreprinderii in mod real, comparativ cu rata cresteri cifrei de afaceri; ¥ masurarea gradului de integrare a intreprinderii, pe baza_raportului VALOAREA ADAUGATA / CIFRA DE AFACERI NETA. Pentru doua intreprinderi cu aceeasi cifrd de afaceri, cu cat rezultatul raportului este mai mare, cu atat intreprindereaeste mai integrata. Prin integrare infelegem o intreprindere care a asimilat un numar mare de faze de fabricatio, fara a recurge la servicille altor intreprinderi (pentru executarea unor lucréri sau furnizarea unor subansamble) Rata valorii adaugate (VA / CAN) araté structura productiei intreprinderii care va avea 0 influent asupra nevoilor de finantare. Aceasta rat este de 12-20% in sectorul comercial, mai mare de 30% in sectorul industrial si de 40% in sectorul tipografiei si sticlariei. (Peyrard, Joselle, Analyse financiere, Ed. Vuiberl, Paris, 1996, pay. 23) ¥ aprecierea gradului de utilizare a factorilor de productie. Pentru dou intreprinderi cu acelasi nivel al valorii adéugate si cu structuri de exploatare identice, utilizarea factorilor de productie poate fi diferité. Dac& pornim de la relatia productivitati muncii exprimaté cu ajutorul valorii adagate, aver: Valoarea adiugati/Numar de personal = (Active imobilizate / Numar de personal) * (Valoarea adagaté / Active imobilizate) Productivitatea muneii = Gradul de inzestrare tehnicd muncii_ * Randamentul activelor imobilizate Se observa cA productivitatea munci va fi cu atét mai mare cu cat gradul de inzestrare tehnicd (dotari cu echipamente modeme, cu grad inalt de modernizare) si randamentul activelor imobilizate este mai mare Analiza valorii adéugate trebuie efectuaté cu prudenta deoarece cresterea sa nu este neaparat un semn al prosperitatii entitatii, putndu-se inregistra in acelasi timp o scadere a rezultatelor comerciale si 0 inrdutatire a trezoreriei. Astfel, dacd are loc majorarea chelluielilor cu personalul gi a prejurilur produselor finile (ra ca vanzdrile 9& urmeze aceeasi tendin{a, rezultatul si rentabilitatea intreprinderii se pot reduce brusc. In concluzie, in ceea ce priveste importanta analizei valoarii addugate, putem aprecia faptul ca: - valoarea adaugata reprezinta sursa principala de autofinanfare a rezultatului din exploatare $i a rezultatului net al exercitiului; - valoarea adaugata reprezinté sursa principala de autofinantare a activitatii entitatii; - valoarea adaugata exprima gradul de integrare economica a unei entitatii; - valoarea addugata reprezinta sursa de remunerare a personalului; - valoarea addugata constituie sursa de finanfare a obligatiilor bugetare; - valoarea addugata reprezinta sursa de sporire a rezervelor entitatil;- valoarea adaugata reprezinta sursa de remunerare a capitalurilor proprii; valoarea adiugat& roprozinti sursa do romunoraro a2 capitalului strain (imprumutat); - valoarea addugaté masoara contribufia entitafii la obfinerea PIB al unei fari Excedentul brut al exploatérii (EBE), Rezultatul brut din exploatare (RBExp!) sau insuficienta bruta de exploatare, reflect rezultatul economic brut al entitatii degajat de activitatea de exploatare, fiind considerat primul sold intermediar de gestiune cu semnificatie in termeni de rentabilitate, Acest indicator reflect rezultatul obtinut de o intreprindere din activitatea de exploatare, rezultat neinfluentat de volumul altor venituri din exploatare, respectiv de volumul amortizarilor si provizioanelor. Cu alte cuvinte, indicatorul nu este influentat de politica economica intema a intreprinderii reflectaté in amortizari si provizioane, pe de o parte, iar pe de alta parte, excluderea altor venituri si cheltuieli din exploatare se justifica prin faptul c& acesti indicatori se refera la perioade de activitate, altele decat cele ale exercifiului financiar curent. Ca indicator care evidentiaza performantele economice ale unei intreprinderi legate de activitatea de exploatare (operatii legate de productie, de activitatea comercial sau prestari de servicii), excedentul brut al exploatarii este resursa principala a entitatii care influenteaza atat indicatorii de eficienta cat si capacitatea de autofinantare a acesteia. Din acest motiv se considera c excedentul brut al exploatarii reflect contributia capitalului la crearea bogattiei intreprinderii Pe de alld parle, se consider’ oa indicalorul cunsliluie un rezullal parfial, irr sersul c& nu {ine cont de toate cheltuielile suportate de entitate in activitatea sa de exploatare (neluand in calcul cheltuielile cu amortizarea si nici provizioanele din exploatare) Relatia de calcul a excedentului brut al exploatarii este: EBE = VA + Vee - (I+ CP) unde’ VA - valoarea adaugata; Vse - venituri din subventii de exploatare (reprezinta subventiile primite de intreprindere pentru acoperirea pierderilor, pentru diferentele de pret la produsele subventionate si elte subventii din partea statului sau a altor unitati patrimoniale) ;|. — cheltuieli privind impozite, taxe si varsaminte asimilate (cuprind cheltuiolile cu impozitele, taxele gi vare&mintele euportate de catro intreprindere, cu exceptia impozitului pe profit, cum ar fi: impozitul pe cladiri, taxa pentru folosirea terenurilor, taxa asupra mijloacelor de transport); CP - cheltuieli cu personalul (reprezinta cheltuielile cu salarille cuvenite personalului cat si alte cheltuieli cu personalul suportate de entitate). Excedentul brut al exploatarii obfinut prin deducerea remunerdrii statului si a personalului din valoarea adaugata reprezint de fapt contributia capitalului la crearea bogatiei intreprinderii, permitand mentinerea si dezvoltarea capitalului tehnic si remunerarea capitalurilor investite. Daca EBE se calculeaza prin metoda aditiva atunci se porneste de la rezultatul exploatarii Rezultatul exploatarii joane de exploatare rivind despagubiri, donatii si activele cedate) - Venituri din provizioane privind exploatarea Ite venituri din exploatare Excedentul brut al exploatai O alta modalitate se bazeaza pe diferenta dintre veniturile din exploatare incasabile (veniluri monetare) gi chelluivlile Ue exploatare platibile (chelluieli monetare). EBE = Venituri monetare - Cheltuieli monetare Veniturile monetare imbraca forma intrarilor de disponibilitati (imediat sau la termen) si sunt aferente vanzérilor de marfuri, productiei exercifiului si subventiilor pentru exploatare. Cheltuielile monetare constituie iesiri de numerar (imediat sau la termen) si se concretizeaza in costul de achizitie al marfurilor vandute, consumurile intermediare provenite de la terfi, cheltuielile de personal, precum si impozite, taxe si varsdminte asimilate. in acest caz, excedentul brut al exploatdirii este o rezultanta a fluxului potential de disponibilitti aferent ciclului de exploatare, deoarece momentul inregistrarii veniturilor nucoincide cu momentul incasarii, iar momentul inregistrarii unor cheltuieli nu coincide cu momentul platii Relatia de mai sus devine: Excedentul —_Venituri brut al exploatare exploatirii (in cursul exercitiului) (In exercitiul urmator) (in cursul exercitiului Venituri in Cheltuieli de Cheltuieli de jcasate + exploatare de incasat - exploatare plitite - _exploatare de pliti (in exercitiul urmator) de unde: Excedentul Excedentul de Venituri din Cheltuieli de brut al = trezorerie + exploatare = exploatare de cexploatarii al exploatirii (ETE) de incasat platit Veniturile si chelt variatiei nevoii de fond de rulment pentru exploatare (ANFRE) ile realizabile in exercifiul urmator au o influent directa asupra Exeedentul Excedentul de Productia —-Variatia Variatia brutal = trezorerie + Variatia + imobilizaté + creantelor - datorillor exploatiri al exploatiril (ETE) _stocurilor deexploatare de exploatare De unde rezulta ca: EBE = ETE + ANFRE C&nd indicatorul EBE are valoare negativa el se numeste Insuficienta brut sau Deficit brut al exploatai Ca si destinatie, EBE este utilizat pentru: - remunerarea capitalurilor investite, proprii sau imprumutate (plata dividendelor si plata dobanzilor c&tre creditori); - plata impozitului pe profit; = rambursarea imprumuturilor; - mentinerea echipamentului pe baza amortizarii; - dezvoltarea entitatii prin sumele repartizate din profitul net. Ratele utilizate in aprecierea eficientei utilizarii (destinatiei, repartitiei) ERE sunt: - rata marjei brute a exploatérii, determinaté ca raport intre excedentul brut al exploatarii si cifra de afaceri neta;Run - rata rentabilitatii economice calculaté ca raport intre excedentul brut al exploatarii si capitalul investit; Con Cheltuieli_ financiare EBE - rata cheltuielilor financiare = 100 Im prumuturi rambursate rata de rambursare a imprumuturilor = ae 100 Di ends ra ~ rata dividendelor — 0 = rata amortizarii = AMOMEATE 199 EBE Analiza excedentului brut al exploatarii evidentiaza rolul pe care acest indicator i! define in cadrul entitatii: - permite masurarea performantelor economice ale intreprinderii prin calculul indicatorilor relativi ai rentabilitatii (rata marjei brute a exploatarii, rata rentabilitatii economice) - permite acoperirea obligafiilor intreprinderii, daca nivelul indicatorului este suficient de mare. in acest caz se vor putea rambursa imprumuturile si plati dobanzile aferente, se vor putea reinnoi imobilizarile pe seama amortizarii si se vor acoperi riscurile din provizioanele constituite. Diferenta va fi distribuité: statului (impozit pe profit) actionanilor (dividende) $1 entita (autotinantare) - excedentul brut al exploatarii este independent de de politica financiara a entitafii (nu este influentat de structura financiara a intreprinderii care modifica nivelul cheltuielilor si veniturilor financiare), de politica de investitii (reflectata in amortizare), de politica de provizioane (nu ia in considerare provizioanele), de politica de dividend (reflectata in repartizarea profitului net), de politica fiscal (nu ia in considerare modul de calcul al impozitului pe profit). Cu alte cuvinte, EBE reflecta rezultatul exploatarii obtinut doar din efortul propriu al intreprinderii. Astfel, rezulta ca: Rezultatul exploatirii = Excedentul brut + Alte venituri din exploatare, - Alte cheltuieli din exploatare, (Rexpl) al exploatarii (EBE) —_Venituridin provizioane privind Cheltuieli cu amortizarea gi exploatarea provizioanele din exploatareAlte venitur din exploatare cuprind veniturile din creante recuperate de la client gi debitori diversi si alte venituri din exploatare, altele decat cele enumerate la categorile anterioare, Veniturile din provizioane privind exploatarea constituie venituri care provin din diminuarea sau anularea provizioanelor pentru riscuri gi cheltueli, pentru deprecierea activelor imobilizate gia activelor ciculante, ‘Alte cheituieli de expioatare se retera la pierderile de creante provenind de la clienti in itiglu sau ineert Amortizarile $i provizioanele reprezinta cheltuiel’ de exploatare privind amortizarle imobilizarilor corporale gi necorporale, precum si provizioanele constitute pentru deprecierea activelor imobilizate si circulant. b). Nivelul financiar Acest nivel evidentiazé operatiunile economice care se refera la activitatea financiara si care au un caracter obignuit, repetitiv si specific. Derularea acestor operatiuni sta la baza determinarii REZULTATULUI FINANCIAR (RF). Rezultatul financiar ar trebui s& exprime eficienta operatiunilor financiare ale intreprinderii ca: plasamentele financiare sau patticipatiile intreprinderii, datoriile si imprumuturile, RF = Venituri financiare (VF) — Cheltuieli financiare (CF) in sfera activitatii financiare, rezultatul care reflecté efortul propriu al intreprinderii in ceea ce priveste aceasta acivitate este Rezultatul brut financiar (RBF). RBF = Venituri financiare brute (VFB) - Cheltuieli financiare brute (CFB) unde: RBF - rezultatul brut financiar; VFB - venituri financiare brute calculate ca diferenté intre veniturile financiare totale si veniturile finenciare privind provizioanele; CFB — chelluieli financiare bile calculate ca diferen|é inte chelluietile financiare totale gi cheltuielile privind amortizarile si provizioanele Sau: RBF = [Veniturile financiare — (Alte venituri financiare + Venituri privind provizioanele]] - [Cheltuieli financiare — (Alte cheltuieli financiare + Cheltuieli privind provizioanele si amortizarea)] Sau: RBF= Rezultatul -_—Alte veniturifinanciare, + Alte cheltuielifinanciare, financiar (RF) Venituri privind provizicanele _Cheltuieli privind provizioanele ‘si amortizareac). Nivelul global 4. Rezultatul brut total (RBT) RBT = RBExpl + RBF 2. Rezultatul brut al exercitiului (RBE) RBE = RExpl + RF ‘3. Rezultatul brut inainte de deducerea dobanzilor $i impozitelor (RBDI) RBDI = RBE + CHD unde: RBE —reprezinté rezultetul brut al exercitiului; CH - reprezinta cheltuieli privind dobanzile Acest indicator evidentiazé capacitatea entitatii de a finanta din resurse proprii serviciul datoriei fata de banca finantatoare. 4, Rezultatul net al exercitiului (RNE) RNE = RBE - IP 5. Rezultatul net comparabil al exercitiului (RNEC) nec BNE TR unde: RNE — reprezinta rezultatul net al exercifiului; IR — reprezinta rata anualé a inflatiei 6. Capacitatea de autofinantare (CAF) Capacitatea de autofinantare este indicatorul care reflecta potentialul financiar determinat de activitatea rentabilA a unei entit&ti la sfargitul unei perioade, destinat si remunereze capitalurile proprii (prin dividende), s& finanteze dezvoltarea viitoare (prin partea din profit repartizata pentru constituirea rezervelor) precum si sd mentind si sé reinnoiascé activele corporale (prin amortizéin). Capacitatea de autofinantare nu reprezint propriu-zis un sold intermediar de gestiune. Astfel, spre deosebire de Rezultatul brut al exploatarii (RBExpl) sau de Excedentul brut al exploatérii (EBE), care se refera la numai la activitatea de exploatare, CAF fine cont de toate laturile activitatii intreprinderii (activitatea de exploatare si financiara). Inseamna c& fat de EBE, capacitatea de autofinantare constituie un indicator mult mai global al pertormantelor entitati. CAF reprezinté surplusul monetar net global, efectiv sau potential, degajat de ansamblul operatiunilor de gestiune in cadrul unei anumite perioade, care raméne la dispozitia entitatii pe termen lung. Caracterul net se explic prin determinarea acestuiindicator dupa deducerea impozitului pe profit, iar caracterul global prin faptul ca este degajat de intreaga activitate a intreprinderii Capacitatea de autofinantare reprezinté un indicator monetar privind rezultatul exercitiului care rezulté din confruntarea veniturilor monetare cu cheltuielile monetare {inclusiv impozitul pe profit). Capacitatea de autofinajare se poate determina prin doua metode: a). Metoda deductiva b). Metoda aditiva a). Prin metoda deductiva CAF este calculaté ca diferenta intre veniturile monetare (incasabile, corespunzatoare unor incasari efective sau viitoare) si cheltuielile monetare (platibile, corespunzatoare unor plat efective sau viitoare). Punctul de plecare in determinarea capacitatii de autofinantare este excedentul brut din exploatare (EBE) la care se adauga toate veniturile susceptibile de a fi incasate (din activitatea de exploatare si financiara) si se scad toate cheltuielile susceptibile de a fi platite (din activitatea de exploatare $i financiara) Adica: EBE + Alte venituri din exploatare - Alte cheltuieli din exploatare + Venituri financiare (cu exceptia veniturilor din provizioane) - Cheltuieli financiare (cu exceptia cheltuielilor financiare privind amortizarea si provizioanele) pucilul pe profit CAPACITATEA DE AUTOFINANTARE A EXERCITIULUI b). Prin metoda aditiva, calculul CAF pune in evidenta elementele contabile negeneratoare de fluxuri monetare. In acest caz se porneste de la rezultatul net al exercifiului la care se adauga cheltuielile calculate (amortizdri si provizioane), neplatibile la 0 anumité scadenta si se scad veniturile calculate (reluari asupra provizioanelor),Adica: Rezultatul not al oxercitiului (RNE) + Amortizari si provizioane calculate (din activitatea de exploatare si financiara) = Venituri din provizioane (din activitatea de exploatare si financiara) = CAPACITATEA DE AUTOFINANTARE A EXERCITIULUI Indiferent de modul de calcul, CAF este un indicator care reflecté performantele entitatii, punand in evident capacitatea acesteia de a degaja resurse interne de finantare din propria activitate. Ca si resursa, CAF permite finantarea totala sau partial a noilor investiti, finantarea unor nevoi ale activitatii curente, cresterea fondului de rulment, rambursarea imprumuturilor si remunerarea capitalurilor investite. in concluzie, CAF este un indicator al esentei financiare a entitati, reflectand un flux de trezorerie real sau potential (pentru c& se transforma treptat in disponibilititi pe masura incasarilor efective), modificarea sa fiind rezultatul politicii de amortizare, a politic fiscale si a actiunii intreprinderii pe linia cregterii rentabilitatii Astfel, factorii care determina cresterea CAF se referd la: > cresterea veniturilor pe seama’ - cresterii cantitatii vandute; - _cresterii ponderii produselor cu un grad ridicat de prelucrare; - cresterii preturilor ca urmare a cresterii nivelului calitativ; = creglerii productivilayii muni, - diversificarea portofoliului de produse (a gamei sortimentale) prin asimilarea unor produse care asigura o marja mai mare a profitului; - plasarea eficienté a surplusului de disponibilitati > optimizarea cheltuielilor de exploatare $i financiare, prin: - imbunatatirea tehnicilor de fabricatie; - modernizarea tehnologiilor; = controlul riguros al cheltuielilor; - obfinerea unor dobanzi acceptabile la credite, in corespondenta cu rentabilitatea intreprinderii; - practicarea unor politici salariale coerente.Pe baza CAF se pot determina urmatoarele marimi >» CAF / Inveetitii red posibilitatea entitatii de a-gi finanta investitiilo > Datorii financiare / CAF -indicd numarul de ani necesari pentru a asigura rambursarea datoriilor pe baza CAF degajata de entitate > EBE/CAF ~feflecta perticiparea fluxului potential de disponibilitati rezultate din activitatea de exploatare la formarea fluxului de disponibilitéti aferente activitatii totale a entitatii > RNE/ CAF -reflect participarea rezultatului net la formarea CAF 7. Autofinanfarea sau Capacitatea de autofinanfare neta (CAFN) Capacitatea de autofinantare reflecté surplusul financiar degajat in cursul exercitiului de activitatile industriale, comerciale si financiare. Din acest surplus financiar numai o parte va fi destinatd finanfarii dezvoltarii entitatii, Cealalté parte va fi destinata remunerarii aportului actionarilor sub forma dividendelor. Capacitatea de autofinantare ramasa dupa distribuirea dividendelor este reprezentaté de Autofinantare sau de Capacitatea de autofinantare neté (CAFN) care pune in evidenté aptitudinea reala a introprinderii de a se finanta din resurse proprii. Capacitatea de autofinantare (CAFN) —_Capacitatea de autofinantare —_Dividende (CAF) - varsate(DIV) Autofinantarea Dac& resursele deyajale prin aulofinanare nu sunt suficiente pentru a susiine dezvoltarea entitatii prin investiti, atunci se poate recurge la finantari externe. Astfel, autofinantarea desemneaza resursele financiare degajate de activitate in scopul finantarii cresterii viitoare, iar recurgerea la finantarile externe aditionale are loc atunci cand autofinantarea este insuficienta in raport cu amploarea proiectelor de investiti Avantajele pe care le ofera autofinantarea intreprinderii se regasesc in - _constituie resursa interna, proprie esential, destinata finantari, in totalitate sau partial, investitilor, necesarului de fond de rulment si de asemenea cresterii lichiditafii intreprinderii. Autofinanterea este o sursa permanenta de finantare la dispozitia intreprinderi; - asigura entitaii libertatea total in alegerea investifilor (de menfinere, de dezvoltare);- permite, pe de o parte reducerea cheltuielilor financiare, iar pe de alta parte, conditioneaz& recurgerea la noi imprumuturi, adic& in conditiile obtinerii unui nivel ridicat al autofinantarii, entitatea nu are nevoie sa apeleze la resurse de finantare externe (acestea presupunand costuri), lucru care contribuie la cresterea autonomiei faté de bnci care impun anumite restrictii in a acorda credite. Astfel, autofinantarea méreste independenta financiara a intreprinderii si consolideaza capacitatea ei de indatorare. De asemenea, ea permite o strategie de pret mai competitiva, precum si cresterea valorii bursiere a actiunilor. Cresterea CAFN se poate realiza fie prin cresterea CAF, fie prin reducerea dividendelor. In schimb, privilegierea autofinantérii prin inlocuirea platii imediate a dividendelor, cu speranta unui cAstig mai important, dar incert, in viitor, poate genera neincrederea actionarilor. De asemenea, sporirea CAF si a CAFN printr-o politic de sporire a preturilor nejustificaté sau nesustinuté pe baze economice (competitivitate, cresterea_nivelului calitativ al produselor) poate avea consecinfe nefavorabile asupra rezultatelor si rentabilitatii comerciale a intreprinderii jn analiza financiaré, pe lang’ evolufia autofinanfarii in marimi absolute, so urmaresc si ratele autofinantari (in marimi relative) > Rata autofinantéiii imobilizarilor corporale = CAFN/ ACP. > Rata autofinantérii imobilizairilor corporale si financiare = CAFN/ (ACP + AF) > Rata de autofinantare a nevoilur globale ~ CAFN / Nevoia de finanare = CAFN / (ACP +ANFR) unde CAFN —reprezinta capacttatea de autofinantare neta (autofinantarea); ACP — reprezinta imobilizarile corporale; AF — reprezinta imobilizavile financiare; ANFR ~ reprezint variatia nevoii de fond de rulment.3.2. Analiza performantelor financiare cu ajutorul ratelor de rentabil Analiza pertormantei financiare cu ajutorul ratelor de rentabilitate urmareste SA evidentieze raportul de eficienfé dintre efectele de natura profitului si eforturile ocazionate de obfinerea acestor efecte. Fiind un raport intre efectele totale si efortul depus, se poate considera ca ratele de rentabilitate sunt 0 forma de masurare sinteticd a eficientei activitatii economice. Ratele de rentabilitate reprezint&, in general, un raport in care sunt ,asezate fata in fata’ rezultate (efecte) de natura profitului, cu fluxuri de activitate, stocuri, capitaluri avansate (eforturi), urmarind sé caracterizeze cat mai bine, in marimi relative, performanta entitati In functie de marimile utilizate in constructia ratelor de rentabilitate, performanta se poate reflecta prin urmatorul sistem de rate, si anume: a). Ratele rentabilitatii economice; b). Ratele rentabilitatii capitalurilor propri; ©). Ratele de randament bursier (Ratele rentabilitati investifilor de capital), Ratele utilizate au putere informativa diferita, oglindind eficienta diferitelor laturi ale activitatii desfagurate de intreprindere. Ratele reprezinta instrumente utile de analiz& care sintetizeaz’ un volum mare de date intr-o forma mai ugor de infeles, de interpretat si comparat, dar ele prezinta si anumite limite de care trebuie s& se {ind seama, pentru fiecare caz in parte. Astfel, atunci cand se compara rate din perioade diferite trebuie avute in vedere: condifiile in care isi desfagoara activitatea intreprinderea, modificarea condifiilor economice, a procesului productiv, a diferitelor linii de productie sau a piefelor yeuyrafice deservile. Interpretarea ratelor trebuie sa aiba in vedere, pe de o parte, atat natura activitafii intreprinderii, gradul de maturitate $i pozitia intreprinderii in cadrul sectorului, iar pe de alta parte, strategia adoptata de intreprindere pe piafa. De asemenea, analiza separata a unei singure rate sau interpretarea ratelor de rentabilitate fara o analiza corelata cu alte informafii privind conditile economice concrete in care intreprinderea isi desfasoara activitatea, poate conduce /a concluzii eronate in ceea ce priveste situatia performantei acesteia. De aceea, in analiza ratelor de rentabilitate trebuie finut cont de tofi factorii enumerafi pentru a putea stabili schimbérile ce pot interveni in functionarea entitati' si posibilul impact pe care aceste schimbéari il pot produce asupra echilibrului financiar al intreprinderiia). RATELE RENTABILITATII ECONOMICE Ratele rentabilit&tii economice maeoara, pe de o parte, performanta activului total al entitatii fr a fine seama de modul de procurare a capitalurilor (proprii sau imprumutate) alocate pentru constituirea acestui activ, iar pe de alta parte, eficienta politicii comerciale (a procesului de aprovizionare, stocare si vanzare) precum si eficienta resurselor consumate. in cadrul acestei grupe de rate, deosebim: 1. Rata rentabilitatii economice se determina ca raport procentual intre rezultatul brut al exercitiului si activele totale si pune in evidenta contributia elementelor patrimoniale la obfinerea rezultatelor unde: RBE - reprezinta rezultatul brut al exercifiului; AB - reprezinta activul bilantier (activul total) 2. Rata rentabilitatii exploatarii exprima contributia activelor totale la obtinerea rezultatelor din exploatare si masoard eficienta cu care sunt utilizate activele entitafii in activitatea operationala, unde: RExpl —reprezint rezultatul exploatéri. in opinia altor specialisti, indicatorul este denumit Rata rentabilitafii activelor, se determin& ca un raport procentual intre profitul net si valoarea activelor totale ale intreprinderii si masoara gradul de rentabilitate a intregului capital investit in entitate. in literatura anglo-americand, indicatorul mai poarté denumirea de Rata rentabilitail activelor totale (Return on Total Assets - ROA) sau Rata rentabilitafii investitie: (Return on Investment - ROI). ROA(ROI) 3. Rata profitului activelor calculata ca un raport procentual intre profitul inainte de plata dabanzilar si impozitelor si tatalul aetivelor 2, RPL 100 AB unde: RBDI— reprezinta rezultatul brut inainte de plata impozitelor si dobanzilor.4, Rata rentabilitafii brute/nete (Rata marjei brute/nete a exercitiului sau Rata rentabilit3tii comorciale) indica eficienta globala a intreprinderii, adic& arat& capacitatea entitatii de a degaja profit (nivelul brut reflectat de indicator), respectiv eficienta globala a intreprinderii dar influentaté de nivelul impozitului pe profit (nivelul net reflectat de indicator). unde: RNE — reprezinté rezultatul net al exercitiului; CAN — reprezinta cifta de afaceri net& 5. Rata rentabilitafii generale exprimé eficienta consumului de resurse. unde: CTE — reprezinta cheltuielile totale ale exercifiului (mai putin cheltuielile cu impozitul pe profit). b). RATELE RENTABILITATII CAPITALURILOR PROPRII 1. Rata rentabilitafii capitalului propriu evidentiaza eficienta capitalului investit intr-o afacere. unde: CPR - reprezinta capitalurile proprii 2. Rentabilitatea capitalului propriu mai poate fi pus in evident cu ajutorul unei alte rate care se exprima prin raportul procentual dintre rezultatul net al exercitiului si capitalul propriu, numité Rata rentabilitafii financiare. RNE Rey (ROE) 100 CPR in literatura de specialitate straina indicatorul este intalnit sub denumirea de Return on Equity — ROE si mascara gradul de rentabilitate a investitilor facute de actionari atat in activitatea de exploatare cat si in activitatea financiara Importanta acestui indicator rezulta din urmatoarele considerente: - indicatorul pune in evidenté gradul de alocare a fondurilor actionarilor in activitatea curenta, precum si eficienta cu care entitatea angajeazé capitalul actionarilor;- indicatorul reflecta rentabilitatea capitalului actionarilor constituind 0 masura a capacitatii intreprinderii de a plati dividendele cuvenite acestora; - indicatorul permite estimarea cAstigurilor pe o unitate de capital investit in actiuni sau profitul care revine proprietarilor pentru investitiile facute in entitate. Rentabilitatea financiaré este influentaté de trei factori, si anume: marja profitabilitatii (rata rentabilitatii comerciale), viteza de rotatie a activelor si levierul financiar. Ryy (ROE) = BNE CAN AB 199 — Ry -N, CAN AB CPR unde: Re-reprezinta marja neta a exercitiului (Rata rentabilitétii comerciale); N,— reprezinta viteza de rotatie a activelor (numar de rotatii); Ly L¢—reprezinta levierul financiar. Ca urmare a competifiei, rentabilitatea financiaré se egalizeazd la nivelul intreprinderilor. Atingerea unui grad ridicat al rentabilitéti’ financiare de cétre o intreprindere atrage competitori dornici s& atinga gi ei o astfel de performanta. in timp, aceasta competitie acerba va redirija spre medie, rentabilitatea capitalului propriu obfinuta de entitatea prospera. Marja neté a exercitiului arata capacitatea intreprinderii de a obtine profit, ea reprezentnd un indicator specific al performantei financiare, fiind functie atat a levierului de exploatare, cat si a valorii adaugate, sintetizand cAstigurile obtinute de fiecare unitate monetara rezultaté din vanzari Viteza de rotatie a activelor, ca factor de influenta al ratei rentabilitatii financiare, pune jn evidenté eficienta cu care sunt utilizate activele, reflectand vanzarile realizate de fiecare unitate monetare a activelor utilizate. Levierul financiar (Factoru! de multiplicare a capitalului propriu): reflect dimensiunea fondurilor utilizate de intreprindere pentru finantarea activelor, prezinta in mod sintetic datorille intreprinderii, constituie o functie a structurii activelor si reprezinta o masuré a increder reditorilor capacitatea entitatii de a genera suficient numerar si echivalente ale numerarului necesar pentru rambursarea datoriilor. Levierul financiar exprima de fapt, atitudinea intreprinderii fata de risc si rentabilitate, deoarece entitatea utilizeaz& atat resurse atrase si imprumutate, cat si sursele actionarilor. inseamna ca rata rentabiitati tinanciare este intluentata de tre! politic: ale intreprinderii: - politica ratei rentabilitatii comerciale, care exprim& comportamentul comercial al intreprinderii. Maximizarea ratei rentabilitatii financiare se poate realiza prin cresterearezultatului net al exercifiului pe seama sporirii volumului de activitate si a ameliorarii marjelor; - politica vitezei de rotatie a capitalului investit. in acest caz, maximizarea ratei rentabilitatii financiare se poate obtine prin cresterea randamentului activelor totale prin utilizari a imobilizarilor corporale si reducerea nevoii de fond de rulment; - politica indatorarii, care joacd rolul de amplificator a deciziilor comercial si industriale, care contribuie la maximizarea ratei rentabilitatii financiare prin ‘imbunatatirea structurii financiare, fie pe calea cresterii capitalurilor proprii, fie pe calea cresterii indatorarii, cu conditia ca rata rentabilitatii economice sa fie mai mare decat rata dobanzii. intre primii trei factori si rata rentabilititi financiare exista o relatie directa, in timp ce influenta levierului financiar depinde de raportul existent intre intre rata rentabilitéti economice gi rata dobénzii practicate pe piat. In functie de corelatia dintre rata rentabilitétii economice gi rata dobanzii, enfitatea se poate afla in una din urmatoarele situati: = dobanzile de pe piata sunt mai mic decat rata rentabilitatii economice. Apelarea la resurse externe pentru finantare va determina cresterea pasivului, care se va reflecta si in cresterea raportului zs (PB — reprezinta pasivul bilantier, iar PB=AB), efectul regéisindu-se in cresterea ratei rentabilitati financiare; - dobénzile de pe piata sunt mai mari decat rata rentabilitatii economice. Riscul nerambursarii resursolor prumutate limiteaz’ accesul entitafii la contractarea do credite si determiné rambursarea creditelor contractate anterior, conditie care va conduce la reducerea pasivului, respectiv a raportului efectul fiind de micgorare "PR" a ratei rentabilitatii financiare. Pentru a constitui un stimulent pentru potentialii investitori, rata rentabilitaii financiare a entitatii trebuie sa fie superioara ratei medii a dobanzii de pe piata financiara. in scopul evidentierii contributiei capitelului investit in active imobilizate, la obinerea profitului financiar, modelul ratei rentabilitatii fnanciare se poate descompune astfel: AL CAN BR CPR Al C Rye (ROE) “100 = Gp N, “Ry unde: Gr—reprezinta gradul de acoperire a activelor imobilizate din capitalul propriu; N,— viteza de rotatie a activelor imobilizate (ca numar de rotatii);Rg — reprezinté rata marjei nete a exercitiului (rata rentabilitatii comerciale); Din analiza indicatorului ee deeprind urmatoarele concluzii: - in cazul in care investitia in imobilizari fnantaté din capitalul propriu creste, sporeste rentabilitatea financiara a entitatii; - in situatia in care numérul de rotatti a activelor imobilizate este mai mare fata de exercitiul financiar precedent, atunci se inregistreazA o crestere a rentabilitatii financiare; - daca rata marjei nete a exercitiului este in crestere in comparatie cu perioada precedent’, atunci se va inrergistra o sporire a ratei rentabilitatii financiare. 3. Rata de acoperire a dobénzilor reflecté capacitatea profitului rezultat din activitatea entitati de a acoperi dobanzile bancare. RBDI 008 = e100 CHD unde: RBDI - reprezinta rezultatul brut inainte de plata impozitelor si dobanzilor; CHD ~ reprezinta cheltuieli privind dobanzile. Indiferent de modul de analiza utilizat, caile de sporire a rentabilitatii trebuie sa urmareasca doua directi: minimizarea eforturlor si maximizarea efectelor, sau devansarea ritmului de crestere a cheltuielilor de ctre ritmul de crestere a veniturilor. Avand in vedere ratele de rentabilitate prezentate anterior, putem evidentia urmatoarele cai de crestere a performantei financiare: & Roducerea costurilor bazata pe diminuarea cheltuiclilor materiale gi a celor cu munca vie prin: - utilizarea cat mai completa si mai eficient& a capacitatii de productie existent; - automatizarea, mecanizarea si modernizarea utilajelor si instalatiilor existente; - introducerea de noi utilaje si tehnok cu randamente superioare; - sporirea fondului de timp efectiv utilizat prin eliminarea pierderilor de timp de orice natura; - scurtarea duratei de timp de efectuare a reviziilor si reparatiilor; - perfectionarea tehnologillor de fabricatie; - aprovizionarea la timp cu materi prime gi materiale intr-o cantitate i calitate corespunzatoare procesului de productie; - dimensionarea optima a stocurilor de materii prime, produse in curs de executie si produse finite;- ridicarea nivelului calficarii fortei de munca; reducerea tipului normat pe unitate de produe, prin m&euri de crogtere a productivitatii muncii. > Cresterea volumului producfiei constituie 0 cale indirect de crestere a ratei rentabilitatii activitati, deoarece ea actioneaza indirect, prin reducerea costurilor, deoarece costurile fixe gi cele lent variabile nu cresc sau cresc intr-un ritm inferior cresterii volumului productiei > Realizarea unei structuri eficiente a productiei trebuie sa fie corelaté cu cerintele pietei si sd urmareasca asimilarea de produse noi, cu performante supericare, precum si imbunatatirea structurii pe calitai a productiei. O structura eficienta a productiei se reflecta in nivelul ratei medii a rentabilitati, deoarece cresterea ponderii produselor cu 0 rata a rentabilitétii mai mare decdt rata rata medie a perioadei de baz va conduce la cresterea ratei medii a rentabilitti in perioada analizaté. > Accelerarea vitezei de rotatie a resurselor, respectiv scurtarea duratei unui circuit are, de asemenea, efecte pozitive asupra ratelor de rentabilitate, ca urmare a faptului c& se obfine un volum mai mare a profitului, fara a fi necesaré sporirea volumului resurselor. > Folosirea parghiei de prefuri stimuleaza intreprinderile in vederea asigurérii gi cresterii rentabilitati, dar aceasta se poate face doar in corelatie cu cresterea nivelului calitativ si a complexitatii produselor. c). RATELE DE RANDAMENT BURSIER (RATELE RANDAMENTULUI INVESTITILOR DE CAPITAL) Ratele de randament bursier, numite si rate ale actiunilor si dividendelor, exprima rentabilitatea prin prisma remunerarii investitorilor in actiuni, prezentand interes, in primul rand, pentru actionari. Importanta acestor rate a crescut in ultima perioadé deoarece, finantarea de pe piata de capital este o alternativa a finantarii de pe piata monetara. Actionarii sau investitorii care achizitioneazé actiuni ale entitatii urmaresc un scop dublu: - sd incaseze un dividend mai mare decat in cazul in care igi investesc capitalul intr- © alt& afacere sau daca igi constituie un depozit bancar, asumdndu-si in acest caz riscul neincasarii dividendelor prognozate;- i speculeze valoarea titlului la bursa, asumandu-si riscul scaderii cursului actiunilor cotato la burss. Analiza ratelor de randament bursier se poate efectua pe baza profitului net sau pe baza dividendelor repartizate, informatiile find destinate actionarilor care manifesta interese diferite in functie de optiunea de investitii a fiecdruia. in acest sens, idicatorii de interes major pentru actionari/investitori sunt: 1. Castigul pe actiune (Earning per Share — EPS) evidentiaz randamentul intern al unei actiuni si se determina ca raport intre rezultatul net al exercifiului si numarul de actiuni emise si aflate in circulatie. RNE NA EPS unde: RNE - reprezinta rezultatul net al exercifiului; NA ~ reprezint& numarul de actiuni 2. Rata capitalizarii profitului arata orofitul net generat de capitalul investit intr-o actiune. 100 ee RNE ° “ Capitalizare bursieré PPA-NA unde: EPS— reprezinta cAstigul pe actiune; PPA —reprezinta pretul de piata al unei actiuni (cursul actiunii). Capitalizare bursiera = Ultimul curs bursier la incheierea exercitiului (PPA) x Numarul de actiuni emise (NA) 3. Coeficientul de capitalizare bursierd (Price to Earning Ratio - PER) este forma invers a ratei capitalizarii profitului care arat de cate ori investitorii sunt dispusi s& plateasca nivelul profitului net pe o actiune. PER Capitalizarea bursierts PPA-NA RNE R) 1004. Raportul dintre valoarea de piafa si valoarea contabilé a unei actiuni (Market to Book Ratio — MTBR) indic& valoarea pe care piotele financiare o confer echipei manageriale si structurii entitatii in functiune. PPA MIBR= unde: VCA — reprezinta valoarea contabila a unei actiuni 5. Rata distribuiril dividendelor arti proportia din rezultatul net al exercifiului care este repartizat pentru remunerarea actionarilor. DIV =—_.100 Row RN, unde: DIV — reprezinta dividende totale anuale repartizate. 6. Rata capitalizarii dividendului (Randamentul dividendelor) se determina ca raport procentual intre dividendul pe o actiune gi preful de piafa al unei actiuni (cursul actiunii). _ DIVA DIV A100 Ry = 100 PPA Capita ire bursiera DIV NA DIVA= unde: DIVA ~ reprezinta dividendul net pe o actiune. 7. Rata de acoperire a dividendelor (Capacitatea de acoperire a dividendelor) se determina ca un raport procentual intre rezultatul net al exercitiului si dividendele care se cuvin actionarilor. Roy = AE DIV Indicatorul masoaré proportia in care profitul net al exercitiului este distribuit 100 actionarilor sub forma de dividende. in cazul in care entitatea repartizeaza intregul profit sub forma de dividende, piata nu permite obfinerea unor profituri suplimentare cu acelasi capital investit si atunci este de asteptat ca profitul sé rémAna constant, iar actiunile intreprinderii sa fie cotate la acelasi pret. Indicatorul ofera un indiciu despre politica entitatii in cea ce priveste reinvestirea profitului si plata dividendelor.