MINISTERUL EDUCATIEI $I CERCETARII FSteratu ra universala Manual pentru clasa a Xl-a Miorita Baciu Rodica Lungu loana Danetiu Achim Stoian Corint heio) MR cen Bei‘Manualul a fost aprobat prin Ordinul ministrului Educatiei si Cercetirii nr. 4742 din 21.07.2006 in urma evaluarii calitative organizate de citre Consiliul National pentru Evaluarea gi Difwzarea Manualelor si este realizat in con- formitate cu programa analiticd aprobati prin Ordin al ministrului Educatiei si Cercetirii nr. 3410 din 07.03.2006. Date despre autori ‘Miorita Baciu: Doctor in filologie, grad didactic I, profesor Ia Liceul Teoretic on Creanga” din Bucuresti si in invatamén- tul universitar. A publicat, ca autor, Polenul clipei, Editura Teora— 1996, si, in colaborare, manuale (Limba roména. Manual pentru clasa a V-a, Editura Teora — 1995-2005), auxiliare didactice la editurile Recif ~ 1996, Teora — 1999 si 2000, Corint — 2000, Tribuna invajamdntului ~ 2000, Dacia ~ 2000 si 2001, E.D.P. — 2004 si 2005; studi si articole in presa din tara si din strainatate. Rodica Lungu: Gradul didactic I, profesor la Colegiul National Gh. Lazar” din Sibiu, inspector de specialitate Is Inspectoratul $colar Judetean Sibiu, membra a grupului de lucru al C.N.C. si membra in Comisia Nationala de Limba si Literatura Romana. A publicat, in colaborare, Caiete metodice — Limba si literatura romana, Editura Casei Corpului Didactic Sibiu ~ 2001 si Teste pentru admitere. Limba roméina si comunicare, Editura Academiei Fortelor Terestre, Sibiu — 2004. Limba si literatura romana. Bacalaureat 2006, Editura Corint, Bucuresti, Teste pentru bacalaureat 2006, Editura Nomina. Toana Dénefiu: Doctorand in filologie, profesor, grad didactic I, director al Liceului Teoretic Constantin Noica” din Sibiu. A publicat, in colaborare, Teste pentru admitere, Limba romana si comunicare, Editura Academiei Fortelor Terestre, Sibiu, 2004. Achim Stoian: profesor, grad didactic I, Colegiul National ,,Octavian Goga” din Sibiu. A publicat, in colaborare, Teste pentru admitere, Limba roména si comunicare, Editura Academiei Fortelor Terestre, Sibiu, 2004. Referenti stiinifici: Conf. univ. dr. Gheorghe Manolache, Facultatea de Litere si Arte, Universitatea ,Lucian Blaga” din Sibiu. Prof. gr. I Elena Vlad, directoarea Colegiului National Pedagogic Andrei Saguna” din Sibiu Descricrea CIP a Bibliotecii Nationale a RomAniel Literatur universali: manual pentru clasa a XI-a / Miorita Baciu, Rodica Langu, Ioana Dinetiu, Achim Stoian, - Bucuresti: Corint, 2006 Bibliogr. ISBN (10) 973-653.939-3; ISBN (13) 978-973-653.939-8 I. Baciu, Miorita TL Lungu, Rodica IIL Danefiu, Joana IV, Stoian, Achim 82.09(075.35) 82-82=135.1(075.35) Redactor: Cornelia Garmacea Tehnoredactare computerizati: Cristina Gvinda Coperta: Valeria Moldovan Editura CORINT Difwzare: Redactia si administratia: Splaiul Independentei, nt. 202A, sector 6, Bucuresti Str. Mihai Eminescu nr. 54A, sector 1, Bucuresti Tel: 319.88.22; 319.88,33; 319.88.55; 319.88.66; 319.88.77 Tel.: 319.47.99; tel,/fax: 319.48.20 E-mail: vanzari@edituracorint.ro www.edituracorint.r0 Toate drepturile asupra acestei lueriri sunt rezervate Editurii CORINT, parte component a Grupului Editorial Corint. 2006 Tiparul executat la FED PRINT S.A.I. OMULANTIC Creatii si creatori reprezentativi Creatii ale popoarelor primitive « Literatura oral. Lirica: Cantece (de mune’, de rizboi, ritua- live, de leagim, de dragoste ete.); Epica: Mituri cosmogonice, Jegende totemice, base, fabule, paremiologie Literatura Antichitatii orientale © Mileniul al [ll-lea 7H. Literatura sumero-babiloniana. Serieri epice: Epopeea lui Ghilgames, Poemul epic: Enuma Elis © 2400 .H-1400 iH. Literatura egipteana. Scrieri magice si sapi- entiale: Textele piramidelor, Cartea mortilor, imnuri: Imnul lui Eknaton; epica: Povesiea celor trei frafi ¢ Secolele al VIlI-lea—al I-lea 1H. Literatura ebraic&: Vechiul Testament (Psal- mii, Cantarea Cantaril © Secolele al V-lea 1 H—al V-lea dH. Literatura indian’. Epopei: Ramayana: Mahabharata; Sakintala de Kalidasa @ Secolul al V-lea LH Literatura chineza. Cartea cdniecelor; poe- mele lui Du Fu Literatura Antichitatii greco-latine Secolele al X11-lea—al TV-lea i.H. Epopeea: Homer, Iliade, Odiseea; poemul didactic: Hesiod, Munci si zile; poezia lirica: Sapho, Alceu; Pindar; Anacreon: fabule: Esop; tragedii:. Eschil, Persii; Sofocle, Antigona; Euripide, Medeea; comedii: Aistofan, Pasarile; filosofie, estetica: Platon, Banchetul, Socrate; Aristotel, Poetica; proza istorica; Herodot, Istorii, Cato cel Batran, Originile © Secolele al TV-lea i HI 4.1. ‘Tragedia: \Licofron; comedia: Titus Maccius Plautus, Ulcica; epopeea: Publius Vergilius Maro, Eneida; poezia lirica: Publius Vergilius Maro, Georgicele, Bucolicele; Quintus Horatius Flaccus, Epistola edire Pisoni. Arta poeticad; Publius Ovidius Maro, Tristele, Ponticele, Metamorfozele; Titus Lucretius Carus, Despre natura lucrurilor; proza: Cicero, Catilinarele, Filipicele; Caius Tulius Caesar, Comentarii despre razboiul cu galii, Comentarii despre rdzboiul civil.Sada Coordonate ale operet Iliada ,,povesteste luptele pe care grecii din insule si din peninsula — aheii sau danaii intr-un cuvant — le dau de now ani incheiati impotriva troienilor, din pricind c& frumosul Paris, protejatul zeitei Afrodita, a rapit-o [...] pe Elena, mult frumoasa sotie a lui Menelaos, regele Spartei si fratele lui Agamemnon. Poema incepe cu sfada intre Agamemnon, mai marele tuturor ostilor, si Ahile, capetenia Mirmidonilor, care se si retrage suparat in cort, Ia corabii, si nu mai ia parte la lupte din clipa cand Agamemnon, pentru ci fusese silit s-o dea »»Prima impresie pe care o lasd cititorului lectura Hiadei este grandoarea [...] rezultind din | faptul ed poetul isi plaseazd eroti in perspectiva unui idea! moral, idealul de barbie, fort, glorie[...]” (Ovidiu Drimba) inapoi pe roaba sa, Hriseis, parintelui ei, preotul Hrisis, protejat de zeul Apolo, se despagubeste, luand-o pe Briseis, roaba lui Ahile. Luptele inversunate, ce urmeaz si in care atafia dintre eroii ambelor tabere cad victime, in frunte cu Patroclu si Hector, acesta fruntas al troienilor, celilalt al aheilor, scot la lumini diversitatea ca- racterelor si a patimilor, uneori meschine, ce-i framénta pe eroii greci si troieni, cum ar fi de pilda dihonia dintre Ahile si Agamemnon, prici- nuit’ mai putin din cauza unei femei, ct din implirfirea prizii de rizboi.” (Perpessicius) infruntarea dintre Hector si Patroclos CAntul al XVI-lea —fragmente— [..] Patroclos sdlbatic s-a ndpustit in lupta. De trei ori se avantd, aidoma lui Ares, strigand ingrozitor, si de trei ori ucide cate noud troieni. Dar a patra oard, cand pornea asemeni unui zeu din Olimp in valtoarea luptei, atunci, 0 Patroclos, fi-a aparut in fata sfarsitul viefii tale! [...] (801) Lancea lui Patroclos i s-a frant in mand, lancea lui cea lunga, zdravand si grea, ferecaté-n arama. Paviza ce-i ajunge pand la cdlcdie ti cade la pdmant. Apoi fiul lui Zeus, stdpdnul Apolo, ii desprinde platosa si Patroclos se tul- burd in adéncul inimii. Trupu-i e vldguit si sta inmdrmurit; orbirea él apaséi! [...] a. Vidguit de un zeu, de mana lui Apolo, si de lancea vrdjmasd, totusi — ocolind neindurata Moarte — Patroclos se intoarse spre ceata alor sai. (818) Dar Hector l-a vétzut plecand —rémnit de-a- rama — si pand in preajma lui strabate vijelios tabdra dusmand, si-n partea mai de jos a pantecu- lui il izbeste cu lancea. Pand-n adanc se-mplanta in carne tdisul. Viteazul se pravale si jale i-a cuprins pe tofi cetasii danai. Asa cum un leu biruie mistretul pe-o culme de munte; au luptat améndoi darji si semefi, pentru dreptul de-a bea dintr-un mic izvoras, iar leul |-a dobordt cu pute- rea lui pe mistretul ce rasufla din greu; tot astfel Priamidul il ucide pe Patroclos, care multi lupta- tori dobordse-n ardnd.Lupta dintre Ahile si Hector CAntul al XXII-lea —fragmente— —Blestemate Hector! Nu-mi vorbi de-nfelegeri Intre oameni si lei nu pot fi jurdminte, si nici invoire intre lup si miel. Caci ei fard-ncetare vor, inversunati, pieirea celuilalt. Noi suntem sortiti urii! Nu poate incdpea nici un legdmant, pand in clipa in care se va fi prabusit unul dintre noi, sdturand de singe pe Ares cumplitul. Sosit-a tim- pul, acum, sd-fi védesti vanjosia, Adund-ti pute- rile, de esti bun sulitas; fii plin de indrdzneald! Nu vei putea sedpa. Atena, de indaté, prin bragul ‘meu puternic te va dobort si plati-vei atunci toate suferintele ce le-am indurat, cand prietenii mei cdzut-au la pdmant ucisi de lancea ta, de furia lancii tale! (273) Dupd aceste vorbe, isi roteste sulita si-o zvdrle drept in faté. Dar slévitul Hector 0 vede venind si se da la o parte. [...] (279) — Ai gresit, Ahile; tu n-ai cunoscut din spusele lui Zeus ceasul morfii mele — dupa cum te faleai. Rosteai vorbe viclene, mester in cuvinte. Voiai sd ma-nspdiménti, iar eu, cuprins de teamd, sd-mi uit vitejia... Nu vei infige arma intre umerit mei, fugarit de tine. In pieptul meu implant-o, de wreun zeu iti ingdduie, Dar iatd lancea mea, ocoleste-o de pofi. De-ar incdipea intreagd in carnea lui Ahile, n-ar mai fi asa crunt razboiul pentru Troia, dupd moartea ta, pacoste a troie- nilor! Asifel_a vorbit. Si, rotindu-si lancea cu, um- bra-lungd, i-o zvarle in fata. Fard sd dea gres, a nimerit pe-Ahile in mijlocul scutului, Dar arama respinge lovitura aramei.[...] Hector — ménios — sté pe loc, umilit; nu are alte sulita sa-l infrunte in lupta.[...] (306) Dupa aceste vorbe, Hector isi trage sabia ce-i atdrna la sold, zdravand, uriagd. Adundndu-si puterile, porneste ca un vultur zburdnd in indlfimi, ce din nori se-avanta si rdpeascd un miel sau iepure fricos, tarandu-se pe Ahile il panseazii pe Patroclos (scenéi de pe un vas cu figuri rosii) glie, La fel de navalnic e Hector, Priamidul, cand isi ridied sabia. Ahile e salbatic in mania sa! Frumosu-i scut ii acoperd pieptul; pe capul sdu se clatind stralucitoru-i coif, lucrat in patru creste, unde falféie coama din aur scénteind; Hephaistos a prins-o de tui, ldsind-o apoi sd cada bogata, in jur. Precum, in miez de noapte, inainteazii o stea, pe cer, cea mai frumoasd, Luceafatrul lucind pe bolta instelatd, la fel — in mii de focuri — strdluce arama pe care-o roteste Ahile-n dreapta sa. Plin de venin si urd, cautd cu privirea locul unde-ar ‘patrunde téisul mai ugor, in frumosul trup al slavitului Hector. E-acoperit de arme lup- tdtorul viteaz, de armele smulse, dupd ce i-a luat viata, vajnicului Patroclos. Intr-un singur loc i se vadeste carnea, in locul unde gatul cu umerii se-mbind. Acolo mai lesne il loveste arma; si var- ful va strépunge fragedu-i grumaz! Dar lancea de ‘frasin, de-aramé-ngreunaté, nu i-a taiat gatlejul Se ndruie-n farand, dar mai poate rosti cateva cuvinte, in timp ce Ahile, falnicul Ahile, grdieste cu méndrie: — Céind jefuiai armura viteazului Patroclos, credeai cdi de pedeapsd te voi fi izbavit? [...]a OIA AA a Tb ara ce bet tht BB Dap’ cum remarea Ovidiu Drimba, Mania ui Ahile este ideea dominanté a poemului si intreaga actiune a Jliadei araté cum se naste, cum evolueazi, ce consecinte provoaci, cum se stinge si ce urmari are potolirea acestui sentiment.” Conflictul interior se nuanteaz prin confruntarea furiei protagonistului cu orgoliul lui Agamemnon, si, exteriorizéndu-se, determin’ complicarea tramei (intrigei). Stirile conflictuale ale murito- rilor bulverseazi cerurile si-i obliga pe nemuritori sé ia atitudine. Zeul suprem arbitreazi cea ce pentru divinititi pare a fi un joc care-i anima in plictiseala lor milenara. © Comentafi tipologia conflictului exterior. ‘Aceasti opera literari este .,Unul dintre cele mai timpurii si mai nesecate izvoare de poezie”, iar Homer este ,,cel mai vechi rapsod al Universului”. (Perpessicius) Bd Tema epopeii si elementele de recurenti ale acesteia sunt centrate pe umanitatea antic, pe reprezentantii ei exemplari gi pe existenta tragi determinata de transcendent. Omul Antichititii grecesti traieste sub imperiul fatalitatii si al spaimei de reactiile divinitatilor olimpiene. © Pornind de la aceste repere de interpretare a textului, identificafi in fragmentele citate teme gi particulariziri ale acestora, atitudini si comporta- mente ale eroilor si situafii care si evidentieze raportul om-destin. ‘Alcatuiti un portofoliu de prezentare (imagini, date de identificare) a zeilor Eladei. Avand in vedere afirmatia lui Ovidiu Drimba ca Iliada ,este poemul care elogiaza tine- refea, curajul, forta, onoarea si gloria — virtutile supreme spre care aspiri grecul epocii homerice, [..-] in opozitie cu orgoliul si cupiditatea as conducatorilor militari, cu egoismul, trufia i une- ori lasitatea acestora”, identificati temele epopeii. Formulati opinii asupra personajelor si asupra contextului situational. El Daca modelul uman al epocii homerice este soldatul, eroul, ,,individul forte, care se ridica in fafa cetatii pentru a discuta sau a viola legile” (Anne Ubersfeld), identificati in textele citate fi- guri de eroi antici. in Cantul al I-lea al epopeii sunt enumerati protagonistii evenimentelor din ambele tabere: aheii (danaii) si troienii (dardanii).. © Pornind de la constatarea lui Perpessicius ca Homer ,,creeazi fiinte fictive aidoma celor reale”, alegeti cate doi eroi din fiecare tabiira, alfii decat Hector si Ahile, si alcituifi-le cate o fig de iden- titate in fictiune, dupa modelul: nume, origine (umand, divin’), loc de bastind, fapte eroice, repere fizice si caracteriale etc. Bi Din perspectiva criticului Erich Auerbach, scenele dinamice pot fi considerate nuclee epice distincte care se dezvolt& in mici unitii epice, de sine stitétoare, agezate intr-o anumita ordine, fi- xati de practica rapsodic. Prezentarea scenelor de bitdlie ¢ realizati dup un model compozitio- nal care debuteazi cu notarea, printr-o compara- fie, a momentului cfnd ostile angajate in conflict pomese una spre cealalti. in continuare, discursul epic se construieste prin acumuléri cantitative de detalii despre originea celor care lupti si sunt ucisi, aminunte biografice destinate si staneasca compasiunea. Descrierea modului in care sunt ucigi croii si notarea momentului (climax) cénd acestia se prabusesc este realizati printr-o for- muli conventional care cuprinde fie o metaford, fie 0 comparatie. © Numiti si exemplificati alte modalititi de constructie a subiectului si a personajelor in frag- mentele citate si aplicati la textul suport formula de analiza a scenei de lupti propuse de teoreti- cianul literar german,Gi Actiunea se desftigoara pe doua planuri: cel uman si cel divin. © Comparati divinitatile mitologice si eroii umani, actiunile lor, tehnicile discursive prin care sunt evidentiati in context si problematizati aseminitile si diferentele. in fragmentul citat, ,,Ahile € salbatic in mania sal!” care-l dezumanizeazd si care ¢ directionata spre Hector, ucigasul lui Patroclos. © Identificafi in text atitudini ale involutiei morale a eroului si comparafi comportamentul acestuia cu cel al lui Hector. Evidentiati si alte trasdturi de caracter ale combatantilor, numite sau sugerate in fragmentele de text. EX caracterizati in paralel personajele anga- jate in dialog! in lupta (zei si / sau oameni, semi- zei). Veti avea in vedere faptul ci Homer uti- lizeaza variate modalitati de portretizare a eroilor: caracterizarea prin discurs (Ahile e violent in lim- baj, Hector vorbeste calm si misurat), caracteri- zarea prin epitetul ornant (,,Ahile cel iute ca soimul”, ,,iutele Ahile”, ,,Ahil, iutele de picior”, »Soimanul Ahile”, ,,imbujorata Briseis”, ,,iscusi- tul Ulise”, ,aheii cei ferecafi in arama”, »sagetagul Apolon”), caracterizarea unui personaj printr-o comparatie / comparatii seriate (Nestor, »ciruia graiul din guré mai dulce-i cura decat mierea”). © Identificati si alte modalititi de caracterizare a eroilor antici si opinati de ce lipsesc de obicei din descrierea lui Homer elementele referitoare la fizicul personajelor. in fragmentul din manual apar insa si elemente de identificare a eroilor, care fac trimiteri la imaginea lor in fictiune. © Pornind de la fragmentul citat, motivati opti- unea scriitorului pentru descrierea realizata prin ignorarea elementelor de fizionomie. © Avand in vedere afimatia lui Ovidiu Drimba, conform careia ,,descrierea homericd este esentialmente narativa, scurti, precis’, vigu- roasa”, argumentati opinia ci a descrie inseamna in fond, a nara cea ce vezi. Teatrul din Epidaur Fe hiobibliografic © Homer (Homeros) s-a nascut, dupa spusele Iui Herodot, in Ionia ‘sau in insula Chios in secolul al } Vill-lea 7-H. El a fost poet epic si | aed. Numele lui inseamna ,,Orbul” sau ,,Ostaticul”. Potrivit legendei, a cAlatorit mult si se presupune 4 a trait in insula Chios. Cu timpul, biografia sa devine legendara. Exist cel putin sapte biografii fictive ale lui Homer si el este revendicat de patru regiuni ale Greciei antice: regiunea Smymei, a Colofonului, insula Chios, Ionia, O parte din critica modern’ a negat inst existenta lui fizic’, instituindu-l ca | personaj mitologic. Marile cteatii epice care i se | atribuie, Iliada si Odiseea, au fost considerate de unii exegeti drept o redactare unitara a unor cantece epice din Ciclul troian. Aristotel in| Poetica ii atribuie Ini Homer si 0 epopee comic, | | Margites. De asemenea, este considerati a fi scrisi de Homer gi epopeea parodic’ Batracho-| myomachia (Batdlia broastelor cu soarecii). Poemele homerice circuld pe cale orala in mai multe variante. Compunerea gi redactarea defi- nitivé s-au realizat din initiativa lui Pisistrate, la Atena, in secolul al Vi-lea 1H. Editia princeps a Iliadei a aparut la Florenta, in 1488.Dicfionar cultural © Epoca homerici (secolele al XII-lea — al VIII-lea i.H.) este perioada istoricd in care se de- sivarseste formarea poporului grec, pe fondul succesivelor migratii ale dorienilor, aheilor, ionie- nilor. Poemele homerice oferi informatii asupra formelor athaice de viata si de organizare politica si sociala a grecilor, de la comunitatile de triburi si pand la polisuri! si exalt’ triumful cetiii Micene si cuceririle ei din intreaga lume gre- ceased. in secolul al XIlI-lea iH. hegemonia acesteia dispare, iar cultura si civilizatia Eladei par a intra fn penumbra pentru mai multe sute de ani, © Epopeea homerici este considerati debutul literaturii grecesti si este o capodoperi care apare relativ brusc, fiind compusa de un creator genial, aparent izolat gi fara predecesori. Ciclurile epice populare despre eroi sau divinititi (Hercule, Oedip etc.) constituie cadrul cultural al aparitiei Hiadei (secotul al VIMI-lea i. H.). Iiada este alca- tuiti din 24 de cénturi (15.000 de versuri), Actiunea se desfisoar’ pe parcursul celui de-al Masca lui Agamemnon nouilea an al asediului Troiei. Scena actiunii este campia Troiei, pe unde curge fluviul Scamandru, sau Olimpul, licagul zeilor. ,,Cele povestite [...] umplu complet cémpul de actiune, curgerea aceasta de fenomene se petrece in prim-plan, adic& neincetat, intr-un prezent local si temporal deplin.” (Erich Auerbach) ,.Personajele nu sunt prezentate in evolutie, ci incremenesc intr-o varsta prestabilita, nu se schim- ba aproape deloc in zece ani de razboi.” (Erich Auerbach). © Ahile ,,crescut de centaurul Chiron, miticul dascil al Antichitaii, si-a ales intr-adevar un des- tin eroic printr-o optiune tipicd pentru vechii greci si dragostea lor de faima nemuritoare. El a prefe- rat moartea timpurie, incununat& de o risuniitoare victorie, unei existente lungi si puse la adtipost de orice ameninfari, dar care I-ar fi privat de glorie.” (Zoe Dumitrescu-Busulenga) ,,Hector reprezinti eroul ideal, curajul dublat de 0 noblete sufleteascd si de devotament pentru ai sai.” (Ovidiu Drimba) ne 1. Ilustrati caracteristicile stilului_homeric (organizarea textului prin alternarea modurilor de expunere, figurile semantice, registrele stilis- tice, recurenta violentei de limbaj, viziunea hiperbolica gi alegorica etc.). in rezolvarea ce- | rinfei, veti avea in vedere faptul cd textul de | | referint este o traducere, 0 convertire a origi- nalului la datele limbii romane, 2. Iliada elogiaz’ un model uman: luptitorul singeros, eroul devotat idealului de glorie. © Rescrieti dintr-o perspectiva personala trama epopeii, pornind de la ipoteza ci ,,rizbo- jul troian nu va avea loc” (Jean Anouilh). 1 Polis, oras-cetate in limba greac’.ea Antigona Coordonate ale operet Antigona este fiica lui Oedip, regele Tebei. Dupa ce acesta a pirlsit cetatea (orb, ca pedeapsi pentru vina tragic’ de a se fi cdsatorit cu mama sa, Iocasta), iar cei doi fii ai lui, Eteocle si Polinice, au murit in razboi, rege va deveni Creon, fratele locastei. Creon ordona ca tui Eteocle sa i se facd funeralii demne de un erou, in timp ce Polinice va fi lasat prada pistrilor si animalelor silbatice. Antigona e oprita prin edict regal si-¢i facd datoria sacra fata de fratele mort, datorie obligatorie dupa morala timpului. Ea este neinteresatié de tema -vinovatiei lui Polinice, pentru ca cei vii nu mai , -Esentialul e sd cuceresti ‘Nu sd accepti. Nu sd sti; sd optezi, — intre cine si cine, intre ce si ce? Tin dinainte cu invinsul.”” (Constantin Noica) de Sofocle au dreptul si-i judece pe cei morti. Antigona isi ingroapi fratele in ciuda interdictiei. Pentru a 0 pedepsi, Creon 0 condamni la moarte, apoi se rizgindeste si o inchide intr-un mormént de pia- tri. Antigona se sinucide. Este inflexibila fafa de punctul de vedere pe care-I apara, e netemitoare in fata morfii, o priveste ca pe o eliberare de sufering’. Triumf moral, principiile promovate ti supravietuiesc. Fiul lui Creon — logodnicul Antigonei —, Hemon, se sinucide dup’ moartea iubitei; sofia lui Creon, Euridice, se sinucide si ea, neputand suporta durerea de a-si fi pierdut fiul. —fragmente— Creon [..] cum de-ndrézznesti tu legile séi-mi calci? Antigona Nu Zeus mi-a dat asa porunci! Nici Dike! — Ce std cu zeii din Infern — atare legi Nu a dat omului. Jar eu porunca ta N-o socotese atdt de tare-ncat pe om Sé-l facé-a-nfréinge chiar si legile zeiesti Cé-aceste legi nu sunt in slove scrise, nu! Nainte de soroc, mai bine-o fi! Sd mori 1 Dike, zeita dreptaii. 2 Corifeul, conducitorul corului antic in cadrul reprezentirilor teatrale, Céind nu mai prididesti de-atétea mari dureri Ce azi ma coplesesc, nu-i oare de folos? Replica numeste o trisituri caracteriali definitorie a Antigonei, care constituie si va- | Joarea supremi a omului antic. Argumentati. Corifeu? Ce darzé fire are ea! Ca tatal ei, Nu stie-n fata suferintii-a se-nclina,Corul antic, personajul colectiv, este »vocea” ratiunii. Creon Sa sti ca cei ce-s darji din firea lor sunt cei Mai lesne prabusiti...Si fierul e vartos, Dar cum se-nmoaie-n jar si ce usor il frangi! Neoséndita de-am s-o las din mana mea Pe-aceea ce porunca mi-a céleat... O, nu! Antigona Ei, da, m-ai prins! Mai mult ca moartea-mi ce mai vrei? Creon Atdta doar! Eu moartea-fi vreau si mi-e de Jjuns. Atenfie! Numerotarea replicilor perso- najelor este motivati de sarcina de Iucru. © La inceput cititi numai replicile perso- najului Creon. © Cititi apoi replicile Antigonei. 1. Creon: Din tofi tebanii tu, doar tu gandesti asa. 2, Antigona: Ba tofi gandesc, dar tac, ca... de, esti tu pe-aici..., 3. Creon: Si oare nu rosesti sd nu gdndesti ca ei? 4,Antigona: Cinstirea unui frate-a-i da, rusine nu-il 5. Creon: Nu frate fi-e si cel ce i s-a-mpotrivit? 6. Antigona: Ba da! De-o mama si de-un tata amédndoi. 7. Creon: Slvind pe unul doar, nu-i pangarit cel'lalt? 8 Antigona: Cel care e-n mormant nu ar vorbi asa! 9. Creon: Ba da, de-l pui la rand cu cel nelegiuit. 10. Antigona: Dar el mu i-a fost rob, ci frate el i-a fost. 0 Sfinx (secolul al Vi-lea, Delfi) I. Creon: El fara-si apara; cel'lalt si-o ravasea! 12. Antigona: La Hades, jos, 0 lege-i-una- pentru tofi. 13. Creon: La el, cei drepti nu-s la un loc cu cei marsavi. 4, Antigona: Dar cine-o sti cd-aceasta-i legea pentru morfi? 15. Creon: Chiar si-n mormédnt de-ar fi, dusmanul mi-e dusman! 16. Antigona: lubirea-i rostul viefii mele! Ura, nul Dupa lectura selectiva a replicilor din frag- mentul de text, reflectati asupra convertirii dia- logului dramatic in monolog. | © Comparati tirada Iui Creon cu discursul Antigonei. © Comentati monologul regelui Tebei din perspectiva modalitatilor discursului: adec- varea la situatia de comunicare monologata; la scopul comunicarii; coexistenta functiilor lim- bajului; utilizarea strategiilor de exprimare indirect a opiniei. Traducerea de George Fotino, 1969.1.OmuLantic: — Tb arrdarica betes hit Hi Pomind de 1a opinia lui Christophe Cusset c& .Modelul cel mai imitat este Homer si tragedia nu se abtine si imprumute de la poezia home- rica”, argumentati ideea, identificand in fragmen- tul de text elemente de recurenti miticd din epopeea lui Homer. Pentru rezolvarea temei, veti avea in vedere comportamentul contestatar al Antigone faté de Creon gi pe cel al lui Ahile fata de Agamemnon sau Priam; atitudinea protagonis- tilor fata de destin si moarte; trasaturi caracteriale comune etc. Sofocle infiereaza tirania personificata in figura lui Creon si susfine dreptul Ia libera expri- mare a personalitétii umane. Voinfa omului este prineipalul resort al actului tragic. ,Omul este miasura tuturor lucrurilor” (Protagoras), nu des- tinul, iar orice fapt nefericit’ poate fi ris- ‘cumpirata printr-o constiintd moral, care sii cer- tifice asumarea vinei tragice. Conform resortu- rilor tragediei, victoria Antigonei asupra arbitra- rului, a orgoliului nemisurat gia tiraniei inseam- na moarte. © Precizaji care sunt temele tragediei prin referire la personaje, la raportul dintre om si des- tin, la contextul situational Ey in tragedie ,,Conflictul principal [...] este acela dintre Stat, dintre viata etica, in generali- tatea ei spiritual, si Familie, ca moralitate natu- rali, Acestea sunt puterile cele mai pure ale reprezentarii tragice.” (Fr. Hegel). Sau intre ura [,Purtarea Iui Creon nu e dictata de consideratii de stat, ci doar de ura impotriva mortului.” (J. Goethe)] si iubire (Antigona: ,,Jubirea-i rostul vietii mele...”). © Aduceti argumente in favoarea unuia dintre punetele de vedere exprimate. Cititi textul, identificati motivatia conflic- tului dramatic si problematizaji, in cadrul unei dezbateri pe tema libertatii, conceptul de destin, © in demersul de interpretare utilizati si infor- matii despre tipologia conflictului. Conflictul interior se instituie intre ratiune (Antigona ilus- treaza constiinta existentei unei ordini superioare pasiunilor omenesti, dovedita prin legi ale eter- nitatii: ,,Dar pe vecie-s legi, si nu-s de azi, de ieri”) si pasiune (orgoliul autoritatii masculine si despotismul lui Creon), intre valorile colective si cele individuale, intre general si particular, pro- blematica social a ,secolului de aur” al Atenei lui Pericle. Victima a indraznelii de a se considera imun la efectul legititilor impuse de 0 ordine supraumana, Creon rimdne singur, e invingatorul care nu céstiga nimic. Asa constientizeaza fragili- tatea si locul fiinfei umane in univers. Conflictul exterior concentreazi reactiile personajelor in raport cu arbitrarul actiunilor lui Creon. Antigona, Ismena, Hemon, Tiresias, Euridice se ridica pe rind impotriva tiraniei, dar plitese pen- tru curajul lor. Sursa conflictului si a tragismului este dizarmonia si lipsa comunicirii. Explicati de ce nu pot / nu vor si comunice personajele. Gi .£rou! este personajul central al tragedic grecesti. Cel mai adesea, el este individul forte care se ridic’ in fafa cetatii pentru a discuta sau a viola legile, Cateodati, el reprezinti 0 alta va~ loare, daci nu o alta lege, ca Antigona.” (Anne Ubersfeld). © Ce valori morale sunt evidentiate in tragedia Antigona? Argumentati. Caracterizati in paralel cele dou’ personaje angajate in dialog. Veti avea in vedere faptul ca »Sofocle coboara tragedia la scara umana” (Ovidiu Drimba) gi c& eroii nuanteaz prin com- portamentele gi actiunile lor existenta. © Numiti modalitatile de caracterizare si opinati de ce dramaturgul antic nu portretizeaza perso- najele. Exist in fragmentul dat aluzii la identitat in fictiune a personajelor? Citati versurile. —Sofocle construieste imaginea omului ,secolului de aur” al Atenei, epoci legaté de numele lui Pericle. © Ce calitati ale Antigonei se circumscriu mo- delului? a Se in lume-s mari minuni,/ Mai mari ca omul insa nu-s!/ Purtat de vant, strabate mari/ Prin hula gi prin val spumos, Prin val vuind vije- lios.” (Antigona, Sofocle) BD Numiti si exemplificati dows modalitati de constructie a subiectului / a personajelor. Replicile din finalul fragmentului citat uzeazi de structura discursului aforistic. © Identificati si argumentati caracteristicile acestui tip de cugetare formulata succint si expre- siv, dar cu fort de generalizare. © Comentati semnificatiile replicilor aforistice. Femeie imbréicatit in chiton (statuie anticd) © Sofocle (496-406 i.H.). Is-au atribuit peste o suti doudzeci si trei de tragedii gi drame satirice, dintre care s-au pastrat doar sapte: Aias, Electra, Oedip rege (capodopera lui Sofocle, dupa Aristotel), Antigona (442 HL), Oedip la Colonos, Trachi- niile, Filoctet. Sofocle se inspira in tragediile sale din ciclurile epice populare (Ciclul teban, Ciclul troian), subiectul preferat fiind predestinarea. ‘Actiunea acestor tragedii e simpli, deznodaman- tul catastrofal se configureaza inca de la primele replici ale personajelor. Sofocle acord’ im- portanti conflictului interior, de la nivelul constiintei personajului tragic, care este un erou complex, puternic individualizat. 1 Hoefore, cele care purtau ofrandele pentru zei. 2 Bumenide, fiinte fantastice care fi urmareau pe apace bibiblogbofi © Eschil (526-456 iH.) A seri peste nouazeci de piese de teatru (tragedii si drame cu satiri) si a| invins de treisprezece ori la com-| petitiile organizate in cadrul Marilor Dionisii. Din opera lui s-au pastrat doar sapte tragedii: | Persii, Rugdtoarele, Cei sapte impotriva Tebei, trilogia Orestia (Agamemnon, Hoeforele!, Eume- nidele2) si Prometew inlantuit. © Euripide (480-406 1H). Autor a gaptezeci si opt de tragedii si drame cu satiri, dintre care s-an pastrat doar optsprezece: Andro- maca, Medeea, Ifigenia in Aulida, Alcesta, Hecuba, Hipolit, Oreste, Bacantele, Troienele, Heraclizii, Fenicienele, Electra, Ciclopul etc. 2a © Tragedia. Aristotel in Poetica defineste trage- dia drept ,,imitatia unei actiuni (spectacolul teatral i ii si actiuni care imiti viata. Procedeul care sta la baza creati literare este deci imitatia, mimesis) alese si depline, cu 0 anumita intindere, intr-o limba frumoasi [...], imitatie facut de personaje in actiune [...] si care, stémnind mila gi frica, sivarseste purificarea carac- teristic’ unor asemenea emofii.” Tragedia este spe- cia genului dramatic bazata pe reprezentarea cate- goriei estetice a tragicului si caracterizata prin exis- tenta unui conflict putemic, care se finalizeaz prin prabusirea (moartea) eroilor, dar principiile morale ale acestora supravietuiesc. Deznodamantul catas- trofal al conflictului are un efect purificator (katharsis). Termenul provine din ff. ,,tragédie”, gr. ytragodia”, cAntecul tapului” (,,tragos”, tap), imn intonat cu prilejul serbarilor zeului Dionisos de catre céntireti care purtau masti de tap, pentru a se identifica simbolic satirilor, personaje mitologice. La originea tragediei, aparuta in Grecia anticd, sti ditirambul (poem liric cantat de cor in cadrul Dio- nisiilor, sarbatorile lui Dionisos). © Caracteristicile tragediei. Sursele de inspi- ratie sunt mitologia, legendele populare; temele prezinti natura umana in lupta de a-si gisi echili- brul existential, friméntarile morale si violenta pa- siunilor in confruntare cu ratiunea. Tragedia de- buteazi cu un prolog (a origine monolog/ soliloc- viu, mai tarziu dialog) urmat de partile principale, 1. in fragmentul de text citat se remarca stilul solemn al tragediei, un amalgam de tragic-sublim i de elemente realiste. © Evidentiati particularititile registrului stilis- tic aferent. 2. Pomind de la citatul ,Fiinta omeneasca apare la Sofocle ca in sculptura clasica pe care 0 are necontenit sub ochi, [...] Omul traieste inca intr-o lume cu zei, dar acestia sunt renegati in Dera a kd numite episoade. O tragedie avea intre trei gi cinci episoade. Fiecare dintre acestea era incadrat de cAntece ale corului (,parodosul”, primul céntec, avea caracter liric, celelalte cantece, numite »Stasime”, aveau rolul de a stabili legatura intre episoade). Dupa recitarea ultimului ,,stasimon”, urma exodul, deznodamantul actiunii. Intriga este simpla, urméreste efecte de factura morala, con- flictele sunt catastrofice si necesita, in genere, interventia zeilor. Actiunea este unitar’, se uti- lizeaza regula celor trei unit&ti. Aristotel propune ca actiunea unei tragedii s& se desfisoare pe par- cursul a 24 de ore (unitatea de timp), intr-un singur loc (unitatea de spatiu) si sa fie concentrata in jurul unui singur conflict (unitatea de actiune). Regulile vor fi preluate de poeticile clasicismului modern. @ Eroul nu trebuie sa fie ,nici prea plin de vir- ‘uti, nici prea just. El trebuie si treaca de la fericire la nefericire, nu ca efect al unei crime, ci din cauza unei gregeli.” (Aristotel) © ,Personajele Ini Sofocle posedi toate un asemenea dar al vorbirii si stiu sA prezinte atat de convingator temeiurile purtarii lor, incdt specta- torul ¢ aproape intotdeauna de partea celui ce-a rostit ultima replica.” (J.¥, Goethe). © Dialogul dramatic este conceput ca un schimb de replici intr-un vers (,,stihomitii”), care ,,inchid” 0 idee, au deci valoare aforisticd. Observam pre- zenta ,discursului mixt”, filosofico-poetic (St. A. Doinas). regiuni din care destul de rar mai deseind. [.. Aga incat omul capiti rispunderi, trebuie sa ia seama si si dea seama, in chipuri care-I fac s& se familiarizeze cu solitudinile, cu intrebirile fara rispuns, cu opfiunile fundamentale care due spre prabusiri ori jertfe superioare, dnd nastere tragi- cului.” (Zoe Dumitrescu-Busulenga), formuleazi un punct de vedere personal privind relatia dintre omu! antic si lume, dintre fiina umand gi zeiRealizarea proiectului cu titlul: Ulise si eterna reintoarceré Organizarea activitatii: pe grupuri de lueru. Documentarea si planificarea activititii de project: Pentru rezolvarea cerinfelor, se’vor avea in vedere textele suport, informatiile si. bibliografia oferite, organizarea informatiei (fige de Iucru) si va- lorificarea ei in activitatea de proiect, realizarea pro- dusului final"CD, brosura, pliant ete. Problematica proiectului © Tipologia de referinta: oameni (rege, filosof, artist etc.), eroi (oameni exemplari, modele fiintiale, eroul razboiului troian) © Ipoteza: destinul (soarta oarbi, fatalitatea, pre~ destinarea) este reprezentat de fatum-profetiile Sybilelor, de Moire / Parce, cele trei zeite ale desti- nului care tore firul vietii si-l rup ofnd yor, de zeifa Fortuna); destinul este simbolizat si de panza Penelopei sau de calatoria Iui Ulise. Repere de leetura @ ,ubesc la greci faptul c& merg pani la capiit [..-JLibertatea de a fi absurd sti Ja originea filosofiei.”; ,,Toate miturile fin, poate, de miful cAderii. Fiinde’ daci n-ar fi o fiinfi cizuta, omul near avea nevoie de mituri.” (Constantin Noica) UDIU DE CAZ © Destinul ¢ infeles ca faima, gloria eroului pe ‘cAmpul de lupta si moartea glorioas’ care impiedic’ uitarea numelui rizboinicului. Primii etoi cunoscuti, a cor faim a invins timpul, sunt Ahile si Hector: — Vai, din vointa zeilor, sunt sortit prada Morfii [...] Dar eu nu vreau s& pier fard s fi Iuptat; sf mi-ncu- nnune slava si — print-o vitejie — de-a pururi vreau si fiu amintit de urmagi.” (Hector in Iliada) © fn epopeea Odiseea de Homer, continuarea Miadei, destinul este simbolizat de panza Penelopei (Cénd o va termina, isi va alege alt sof, un nou rege pentru Ithaca) pe care o fese ziua si o desir noaptea, pentru a alunga petitorii nedorifi, care cred cX Ulise a pierit la Troia. Destinul igi giseste un simbol si in peregrinarile Tui Ulise, raticirea tui pe mari (apa, simbol al trecerii timpului) timp de zece ani dup sfarsitul razboiului troian, consecing nefasti a par- ficiparii la batalie. Ulise este un luptator, este puter- nic, ttece de toate probele inifiatice, invinge toate piedicile si se intoaree acasi, in insula Ithaca, la sofia Penelopa si la fiul Telemac. Cei doi soti isi construiesc deci propria soarti. Penelopa ,fese” pinza destinului si o desir dup’ bunul plac, Ulise (Odiseu) invinge toate obstacolele si, caracter puter- nic, cu 0 voinfé fara egal, se intoarce acasi. TEMA: OAMENI SI ZEI UMANIZATI Referat cu titlul: Mitul varstei de aur (Viata cotidiana in epoca lui Pericle) © Texte suport Trim sub o randuiala politica ee nu are de raynit legile altora; departe de a-i imita, suntem mai degrabi © pilds pentru unii, Numele siu este democratia, fiindc& ocdrmuirea statului nu se reazima pe putini, ci pe cat mai multi. in afacerile lor personale, toti ccetifenii sunt egali in fafa legilor, drumul la onoruri ia viata public’ este deschis fiecdruia in misura in care opinia public’ fi apreciaza talentele, dupa merit mai ‘mult, dupa clasa sociala; saricia nu este un motiy de i inferioritate in ochii cetienilor si nu impiedica de a se face folositor Statului pe oricine in stare. [...] Desi pastraim ins aceasti ingiduinté in viata noastra particular, totugi teama ne opreste de a incdlca ordinea publica; ne supunem magistratilor si egilor, mai ales acelora care sunt spre ocrotirea celor care indura nedreptatea si acelor legi care, desi neserise, acopar de ocara tuturor pe oricine le neso- coteste. ‘Am dat minfii nenumarate prilejuri de a se mai rasufla de oboseli, ori prin concursuri si sacrificii succesive, ori in casele noastre prin podoabele ele- gante, ce ne desfatl zilnic si alunga supirarile vieti. Oragul nostru mare face si curga spre dinsul toatebunatifile pamantului si ne putem bucura de pro- dusele failor strdine tot asa de complet ca si de cele ale paméntului nostra propriu. Tubim frumosul, dar cu simplitate, si cultivam stiinfele, fara a ne pierde: {ns ceva din energia noastra. Ne folosim de bogatie ca de un mifjloc de actiune, iar mu pentru fasturi inutile; a marturisi cA esti sirac me 0 rusine; rusinos este si nu caufi si scapi muncind. La noi aceiasi oameni pot si se ocupe de afacerile lor per- sonale gi de treburile publice. Caci mumai noi, pe cel ce nu se intereseaza de treburile statului, il socotim mu ca pe un om catuia fi place linistea, ei ca pe 0 fiinfd netrebnicd, Noi stim s& lum o hotardre asupra unei chestiuni si cautaim a o cunoaste adane, cai nu ‘eredem c& vorba poate fi spre paguba actiuniis dim- potrivé, mai vatimator ni se pare a nu ne lumina indestul prin dezbateri, inainte de a pasi la Iucru. (Tucidide, Cuvaintarea lui Pericle in vol. Razboiul peloponesiac) pues A trait alituri de conducatorul politic cel mai ciu- dat si mai complicatal vechii Grecii. [...] Impreund au participat ca strategi alesi de popor. [...] Herodot istoricul i-a fost intr-adevar prieten, ca si Anaxagoras, filosoful. Pe Phidias il vedea mereu in rastimpul noilor construcfii de pe Acropole. Si tofi, se pare, luau ‘parte Ia prelegerile filosofului celui mai iubit de ei atunci, desi triiaw in aceeasi vreme Parmenide, bitran, insofit de Zenon din Eleea in plind maturitate, ca si Heraclit din Efes, cel putin infeles, ca si, mai trziu, tanarul Socrate. $i multi alti, Era fard indoiala, © epoca de geneze in spirit [...] cum putine a mai cunoscut lumea. In dorinta dea face din Atena cetatea cetatilor, Pericle, a c&rui functie de conductitor incepe din 461 1H, incearca si riscd totul, de fa politic la filosofic si estetic. Libertatea pe care a céstigat-o democrafia atenian’ in ani si ani, prin luptele demo- sului si infelepciunea gi jertfa unor conductitori lumi- nafi ca legislatorul si poetul Solon, Pericle a vrut s-0 pistreze si.s-o exalte prin masuri indriznefe, vi, sporind mult Adunarea Poporuluif...] ficand din dis cufiile purtate cu eleganta in agora centrul viet politice.” (Zoe Dumitrescu-Busulenga, Sofocle gi condigia umand) Problematica acti © Tipologia de referinta: oameni (rege, filosof, attist, legiuitor ete.), oi (oameni exemplari), semizei, fitani, zei, alte fiinfe fantastice (nimfe, satiri, monstri, sirene, vrijitoare etc.); 0 Jume cu unitate in diversitate. ‘ZEL... e Yalori, atitudini, comportamente: Zeii jin” Jumea. [,,S4 fii lumea in loc. Este moarte? Este vviafi?” (Constantin Noica)], oamenii ii imit& (mime- sis), lumea uman’ e copia imperfect a lumii zeilor. + Zeii homerici se deosebesc de pimanteni doar prin calitatea de a fi nemuritori, deci prin natura si fortele lor excepfionale, obfinute, in comparatie cu cei muritori, prin efectul hiperbolizarii. Prin com- portamentul lor, ei sunt insi asemenea oamenilor, singura diferenta e ci sunt... nemuritori. (in Miada Ares url de durere cand este lovit de Diomede gi fuge s8 se adaposteasci in Olimp, zeii sunt rizbuna- tori sau demonstreaz compasiune pentru destinul ‘trecitor al oamenilor: ,.Doara din tot ce pe lume © viatd, risufld si mise’, / Nwe nimic mai de plans gi mai necijit deeat omul”, © Pindar! considera c& ,Numai fii zeilor sunt inyulnerabili” (semizeii). 1 Pindar, poet liric grec care a trait intre ani 520-442 1.H. Din creatia sa s-au pistrat integral doar Olimpicele, ode corale. —_© Spoteza: Mitul varstei de aur” se referi la perioada idilicd in care coexisté credinjele asupra, comuniunii oamenilor cu zeii, in care modelele com= © Argumente: reprezentarea idealé e Grecia antici/ miticd, atemporald, aici identificam ,mitul vin" (Mircea Eliade), mitul eroului civilizator: Prometeu (titan), care aduce oamenilor focul si provoaci rizbunarea zeilor (comportament uma- nizat); Hercule (semizeu, conditie hibrida) gi cele dowisprezece munci ale sale prin care lumea oame- nilor devine un spafiu existenfial mai sigur (ueide ‘monstri mitici care fiiceau ravagii) etc. Societatea umana evolueaz, conducitorii vizionari (Pericle al Atenei) si gnditorii isi pun in practica ideile pentra a construi Utopia, societatea ideal. Modelul uman al anticilor este eroul sau filosoful, iar societatea greacl, datorité acestora, incepe un proces de spiri- tualizare a lumii intregi. © Scutul iui Ahile (in Iiada) este ,oglinda” Greciei mitice. Oameni, case, petreceri, munci agri- cole, toate sunt zugravite aici, pe arma defensiva, intun episod cu.o valoare documentara incontestabils. «=» SI OAMENI — INSTRUMENTE ALE DESTINULUL... © Potrivit conceptiilor timpului, viaja omencasca este randuiti de vointa zeilor. Personajele sunt cre- ‘ate dupa chipul si asemnarea omului dintotdeauna, fie ci e vorba de zei, eroi, semizei sau oameni de rand: ,,Intre Zeus, care cu o singura incruntare de sprincean’ cutremura pziméntul si oricare din manu- itorii carelor de lupta [...] diferenja e numai de scara. Substanfa e aceeasi.” (Perpessicius) © Omul antic este ,,un fenomen al naturii si un element al destinului. Legiturile dintre individ gi Tumea credinfelor, a miturilor si misterelor reli- ‘gioase sunt gi ele active in cadrul destinului uman. Ritmul sufletesc al personajului homeric se con- formeazi nu att unei coerente interioare, dupa cri- teriile omului de azi, ct unei perspective de forte ce-l transcend gi totusi il cuprind gi-l dirijeaza prin interventii neasteptate gi uneori impreyizibile.” (Salvatore Battaglia, Mitografia personajului) BIBLIOGRAF! (eee a 1. Erich Auerbach, Mimesis, Editura Polirom, Iasi, 2000. 2. Christophe Cusset, Tragedia greacd, Institutul European, Iasi, 1999. 3. Ovidiu Drimba, Istoria literaturii universale, vol. 1-2, Editura Saeculum 1.O., Editura Vestala, Bucuresti, 1998. 4. Ovidiu Drimba, Istoria culturii si civilicafiei, vol. 1-10, Editura Saeculum 1.0., Vestala, Bucuresti, 1998-2004. 5. Zoe Dumitrescu-Busulenga, Sofocle si condifia umand, Editura Albatros, Bucuresti, 1974. 6. Homer, Odiseea, vol. I-II, Editura Tineretului, Bucuresti, 1966. a 16 7. Perpessicius, Lecturi strdine, Editura Univers, Bucuresti, 1981 8. Scriitori greci si latini (dictionar), Editura Stiintifica si Enciclopedic’, Bucuresti, 1978. 9. Dictionar de termeni literari, Editura Academici, Bucuresti, 1976. 10. Dictionar de filosofie, Editura Politica, Bucuresti, 1978. 11-Dictionar de estetici’ general, Editura Politica, Bucuresti, 1972. 12, Frédéric Laupies, Dictionar de culturi gene- rala, Editura Amarcord, Timisoara, 2001.Il OMUL EVULUI MEDIU Creatii si creatori reprezentativi | medieyala curteneasca (trubadurii, truverii, Minnesingerii, poezia i, poezia dulcelut stil nou) Poezia mistica si cea moralista | Poezia orageneasca (goliarzii) Poezii cu forma fixd: sonet, rondel, gazel, rubaiyat Romane cayaleresti © Ciclul antic: Romanul Troiei, Romanul lui Alexandru # Ciclul breton: Romanul mesei rotunde, Romanul Graalului © Chrétien de Troyes, Lancelot, Wain (Cavalerul cu leul) Wolfram yon Eschenbach, Parsifal © Nizami, Romarul lui Iskander Poeme eroice pera aneeee © Cantecul lui Roland ‘Povestirile color sapte intelepti Caneel Giatue Halima (O mie yi una de nopri) © Cantecul Nibelungilor © Cantecul oastei lui Igor ___ Romane’alegorice + Beowulf Romanereandetalat « Firdusi, Cartea regilor "© Romanul Ini Renart ey Dramaturgia oon ¢ Drama li Misterele ° Miracolele © Farsele &[Wersurile lui Villon) LECTURI PARALELE Cand ziua- i lunga-n madi... — fragment — Cand ziua-i lungé-n mai, mé-mbaté Tril dulce rdsunénd departe, Dar cum il las, ma si sdgeata Prin piept iubirea de departe; Atunci, cale trist si fruntea-nclin, Tar tril si flori de rozmarin Imi par mai reci ca 0 ninsoare. Trist mi-as cata si totodata, Senin, iubirea de departe; Dar nu stiu de-am s-o vad vreodatd, Cai prea ni-s farile departe; Si-s munti, si drumul nu-i putin, Si multe-apoi in loc md fin. Dar facé Domnul cum ii pare! Marele Testament “fragment Je Frangots Villon Leat patru sute cincizeci si sase, Io, Villon Frangois, invajacel, Considerand, intreg la minte, Dedat la ham, dar nestrunit defel Ca esti dator sa iei aminte. In zilele ce pomenite sunt, Pe la Craciun, cand vremea-i rea, Cand lupii se hranesc cu vant, Si-n casa omul vrea sé stea La vatra, sa mandnce si sa bea, Grozava pofid m-a cuprins Sa sfarm catusa dragostei cea grea Ce-mi chinuia biet sufletu-mi incins. de Faufré Radel - au imbinat sentimentul transcendenjei cu picanteria, ‘gestul bufon cu tonul grav, ironia muscatoare ‘eu meditatia grava.” (Gabriela Dantis) Ferice n-oi fi niciodata Fara iubirea de departe, Caci nu-i femeie minunata Ca ea, pe-aproape sau departe; De dragul ei, preaméndru crin, Acolo, eu, la Sarazini, Mi-as duce traiul in prinsoare. Zic drept cai zic ed viaja toata Mi-o dau iubirii de departe, ‘i alt nimic nu md desfata, Pe cat iubirea de departe; Dar in zadar de dor suspin: Un duh ursitu-m-a hain, Iubind, sa n-aflu alinare. Parisul in Evul Mediu © Cititi si discutagi in perechi poeziile de mai sus. a: (manuscris, secolul al XIV-lea)© Poeziile citate ilustreazi doua etape diferite ale Evului Mediu si, implicit, doua tipuri diferite de lirism: lirica trubadurilor (secolele X1-XI, numite secolul eroic gi secolul cavaleresc) si liri- ca orlgeneasc, dezvoltati in veacul burghez (secolul al XV-lea). Propuneti, pentru fiecare poezie, un alt titlu prin care s& fie texualizati / contextualizatS tema iubirii. Comentafi viziunea despre iubire a celor doi poeti. Identificati ipostazele eului liric i ipostaze existentiale ale omului medieval. Corelati opinia voastra cu asertiunea scri- itorului J.L. Borges, care afirma cA, pentru oamenii din Evul Mediu Iucrul esential nu erau coamenii, ci omenirea, nu indivizii, ci specia, nu speciile, ci genul, nu genurile, ci Dumnezeu.” (IL. Borges, De la alegorii la romane) Dicfionar cultural © Evul Mediu (lat. ,,medium aevum”) — epoci istoricd, cuprins’ intre Antichitatea tarzie (destri- marea Imperiului Roman de Apus — anul 476) si epoca moder (ciderea Constantinopolului, 1453); este caracterizati prin: migratia popoarelor si prin etnogeneza popoarelor europene, prin rispandirea crestinismului si cruciadele impotriva ,pagénilor”. in literatura se identifica trei mari perioade: epoca arhaick (secolele V-X), perioada ,,clasici” (se- colele ,eroice si curtenesti” — secolele XI-XIII) si epoca didactie-retoric& (secolul al XIV-lea) @ Trubadurii—poeti provensali (sudul Frantei, secolul al XI-lea) cate cénta iubirea curteneasca; cel mai important reprezentant este Jaufré Rudel. © Truverii — poeti medievali din nordul Frantei, care diversific’ temele liricii trubaduresti; specia predilecta este sonetul. © Minnesingerii — poeti germani care asoci- az iubirii tema naturii, avind ca element de originalitate si elemente de inspiratie popular’. © Poetii ,vaganti” (poefi riticitori) si ,.go- liarzii” — creeaz o lirica origeneasca”, definita prin registrul stilistic ironic, sarcastic sau umoristic. © Dulcele stil nou — nume dat liticii italiene medievale (avind toate caracteristicile liricii curte~ nesti provensale), nascute in centrul Italiei, in Toscana si ajunsi la inflorire maxima in Florenfa; cultiva sonetul si cantona. Vita Nuova a lui Dante este considerati ,,cea mai destvarsiti expresie a dul- celui stil nou.” (Al. Balaci) © rubaiyatul — 0 poezie gnomic’ sau confe- siva, structurata ca un catren. Reeve bibiblogrefce (circa 1431-circa 1474) a fost Frantei. Studiaza la Sorbona, dar este implicat intr-o lupta de strada, injunghiind un preot, apoi fntr-un jaf — delicte care-i adue condamnarea la moarte prin spanzurare, pedeaps’ comutatit in zece ani de exil unul dintre primii mari poeti ai, din Paris. Moare t4nir, in conditii neelucidate. * Opera literard a Ini Frangois Villon: + Micul Testament (Lais), 1456; + Testament (san Marele Testament), 1461; *Balade si poeme (piistrate gratie lui Clément Marot), precum: Dezbatere intre inima si trupul lui Villon, Balada spanzuragilor (Epitaphe Villon), Balada doamnelor din alte vremuri (inclusa in Testament). aCoordonate ale operet Dupi sapte ani de cruciade impotriva mau- rilor din Spania, singura cetate care nu a capi- tulat in fafa lui Carol cel Mare este Saragosa. Regele acesteia, Marsilie, solicita incheierea picii. Carol trimite un sol, pe Ganelon, care insi il trideazi. Maurii atac& ariergarda fran- cilor, condusé de Roland, in defileul Roncevaux. Rezistind eroic, viteazul cavaler nu suna din cornul sau legendar spre a cere aju- tor decét in momentul in care este rinit de moarte. Auzind sunetul magic al cornului, Carol se intoarce in fruntea armatei si-i invinge pe mauri, pedepsindu-1 pe Ganelon. i Moartea lui Roland —fragmente— (strofa 171) Cum seama-si da cé si-a pierdut vederea, Se scoald si puterile-si struneste ‘Si chipul sdu isi pierde-mbujorarea. In fata lui e-o piatré negricioasa; De zece ori cu spada o izbeste: Serdsneste-n ea, dar nici nu se stirbeste. Roland graieste: ,,Ajutor, Fecioara! Ah, Durendali, ce vitrega ursita! 1 Durendal, numele sabiei lui Roland, armii cu puteri magice, asemenea comului de vanitoare, ae > Eposul medieval. Poemul eroic Céntecul lui Roland »»Ciclul regelui Charlemagne — si mai ales Chanson de Roland — este cea mai bund oglindire «a ceea ce constituie temeiul feudalitafii si relatia interumand: ‘fidelitatea absolutd a vasalului fata de seniorul si suzeranul © Inspirat de evenimente istorice reale din secolul al VITI-lea — bitilia de la Roncevaux, unde ariergarda armatei lui Carol cel Mare a fost atacati de basci, la intoarcerea din expeditia impotriva Saragosei — Céntecul lui Roland este unul dintre celebrele ,,chansons de gestes” din Franfa secolului al XI-lea. Poemul ilustreazi strilucit caracteristicile eposului medieval: narare a unor evenimente eroice, proiectie in mitic si fabulos, model uman cavaleresc, definit prin vite- jie si spirit de sacrificiu, loialitate fata de suzeran si ctedint& fagé de Dumnezeu; registru stilistic retoric, versuri ample, decasilabice. Eu mor si nu-mi mai esti de trebuingd, Cu tine-am céstigat atdtea lupte Si-atdtea necuprinderi, stdpanite De Carol cel cu barba colilie. Jn méini de las sé nu ajungi vreodata! Un bun vasal te-a ménuit atdta, Ramai fara pereche-n sfanta Frana!”HD Pomind de la fragmentul citat, identificati twisituri definitorii ale modelului cavaleresc. Raportati portretul realizat la modelul uman al Antichitatii, ilustrat intr-una dintre epopeile homerice. Organizati in (trei) grupe de Iucru, dez- bateti problematica metamorfozelor unor modele umane si completati urmatorul tabel: Caracteristici Ideal antic ‘Ipostaze definitori ‘Trisituri fice ‘Trastturi psihice “Trisituri morale ‘Opfiuni / valori existentiale ie MeN Da eae 1. Raportafi-va la prezent si exprimati-va | opinia privind recuperarea / desuetudinea mo- delului eroic in lumea contemporan’. Valo-| rificati si asertiunea lui Mircea Eliade, care afir- ma in eseul Miturile lumii moderne: ,Omul modem suport influenta unei mitologii difuze care ii propune numeroase modele de imitat. Eroii, imaginari sau nu, joaca un rol important in formarea adolescentilor europeni: personajele romanelor de aventuti, eroii de razboi, gloriile de cinema etc.” | 2. Cititi si alte ,,chansons des gestes” si evi- denfiati int-o paralelé aseménirile si dife-| rentierile modelelor cavaleresti. ‘»CAntecul lui Roland a avut un impact? } imediat asupra epocii medievale si asupra( + celor care au urmat. Popularitatea acestui, | poem a determinat poefii vremii sa creeze, ) acele ,,chanson de gestes” care ne-au par- \-venit pe cale scrisd, poeme de fictiune alcdtu? (site ca naratiune episodica si fragmentara.” ~ e (Marilyn Saint-Louis) = ‘deal medieval Ideal contemporan Investirea unui cavaler (ecolul al XI-lea, manuscris medieval) 2Opera totala Divina Comedze singurd carte ca find cea mai bund din toaté literatura, cred cd as alege «Divina comedie» 4 lui Dante." (LL. Borges) de Dante Alighieri Goordonate ale operet I. Poem vizionar si alegoric, epos de sintezi a tuturor cunostintelor stiintifice, morale, teologice si cosmologice ale Evului Mediu, ,autobi- ografie” spiritual unici in literatura lumii, Divina Comedie este viziunea poematica a unei cAlitorii imaginare in Infern, in Purgatoriu si in Paradis. Amplul poem, alc&tuit din trei cantice (canturi), dezvolta in incipit un topos al literaturii medievale, ,,amiaza vietii” (culmea arcului vie~ tii noastre”, scrie Dante in Convivo), durata inte- rioara a riscrucii sia dilemelor morale. Cuprins de regretul de a-si fi irosit viata in placeri iluzorii dup’ moartea preaiubitei Beatrice, Dante are o viziune care ii ofera adevaratul sens existential. CAlitoria imaginaré a poetului prin tinuturile mortii incepe ca riticire printr-o padure ntunecat, sugerdnd labirintul liuntric: »Spre amiaza vietii ajuns fara de veste, ma pomenii intr-o padure deas’, c&ci raticisem calea catre creste.”* © Amenintat de trei fiare, 0 pantera, 0 lupoaica gi un leu ,,cu bot flimand” — simboluri alegorice ale vicleniei, licomiei i violentei — cel ce s-a abitut de la ,,calea caitre creste” este salvat de aparitia lui Vergiliu, poet divin, lumina fri moarte”. Caléuzit de cel trimis de Beatrice, ,,domniti a virtufii”, florentinul isi incepe calitoria in Infern, intrand in finutul * Traducere de Eta Boeriu. 22 mortii si-al disperdrii: ,,Lasati orice speranta voi ce intrati aici! / Pierduti sunteti de-mi treceti peste prag”. Dante il urmeaza pe Vergiliu, trecdnd poar- ta infernalA, ,,vestibulul”, unde sunt imbolditi per- petuu sovatielnicii, care nici onoare n-au, nici in- famie”. Primul cere din taramurile umbrelor este Limbul, ,,un elizeu pagan” (Francesco De Sanctis), adevarat .panteon al oamenilor ilustri”, unde rimén pentru vecie virtuosii nebotezati — Vergiliu, Homer, Aristotel, Cezar. Singura pedeapsa a celor care nu cunosc postulatele crestinismului este aceea de a nu putea contempla Dumnezeirea. © Celelalte opt cercuri ale Infernului sunt organizate in trei lumi (cu cercuri, cu bréuri, cu vaile rele — malebolge), care corespund celor trei mari categorii de nelegiuiri: necumpatarea si vio- lenta / siretenia / tridarea. Sortiti ispasirii vegnice sunt damnatii iubirii, lacomii, avarii gi risipitorii, furiosii, ereticii, ucigasii, sinucigasii, nelegiuitii si sodomitii, camatarii, garlatanii si seducatorii, lingusitorii si ghicitorii, ipocritii si hofii, falsifica- torii, intrigantii si tradatorii. Trei dintre acestia — Brutus, Cassius (ucigasii lui Cezar) si luda — sunt sfartecati in cele trei guri sinistre ale lui Lucifer, arhetip al tradarii, exilat in punctul cel mai de jos al Infernului, in temnita teluricului. Contemplarea chipurilor hidoase ale ingerului cazut incheie calatoria lui Dante in Infern.in Cercul al doilea, sunt pedepsiti cei care au pacatuit din dragoste; intre ei, Francesca si Paolo Malatesta, cdzind prada unei iubiri interzise, au fost ucisi de sotul Francescai, seniorul din Rimini, fratele mai mare al lui Paolo. Cantul V fragmente— 25, Simjeam acum vuind ca 0 padure scrdsnit si geamdt stranse dimpreund, ce se roteau prin tainitile sure, 28. pe unde-n veci nici soare nu-i nici lund si-ntreg vdzduhu-ntarétat tresare si muge surd ca marea pe furtund. 31, Dréicescul iures care-n veci nu moare pe morti fi poarta-n voia lui, orbeste, si crunt fi zbate-n apriga valtoare, 34. lar cand vantoasa-i smulge si-o porneste, fasnese strigdri si vaier lung pe vale si blesteme spre cel ce zimisleste. 37. Véizui atunci cd pe-astdt cruntdi cale sunt osdndifi cei ce-au robit in gand puterea minfii poftelor carnale, 40. $i cum pe-aripi se lasd rand pe rand fugind de toamnd pasari cdlatoare, la fel si ei se lasd dusi de vant, 46. $i cum cocorii-si céintd jalea-n vaier si stolul lor o dara lungé-nscrie, la fel vazui venind plangénd prin aer 49. Un sir prelung purtat de vijelie si-am intrebat: ,,Maestre, cine-s oare cei osdnditi de noaptea plumburie?” Bernini - Extazul Sfintei Tereza (fragment) 94. —De vrei s-asculti povestea noastra amara ori sd ne-ntrebi, te-om asculta si-om spune, pénd ce véntul nu ne-ndeamnd iard. 97. Cetatea-n care m-am néscut pe lume pe farm adasta unde Padul moare cu-ai sdi si apa si-o revarsd in spume, 100. Iubirea care-n cei alesi tresare il prinse-n mreji cu-a mea fipturd, moarta in chip ce si-azi, cand mi-amintese, md doare. 103. Iubirea care pe iubiti nu iartaé de chipu-i drag, pe veci m-a-nlantuit, incét, cum vezi, nu-i chin seine despartd. 106. lubirea aceeasi moarte ne-a sortit: strafund de iad pe ucigas l-asteapta. Asifel grat. Si cum sedeam méhnit 115. Si-ntors spre ei: ,, Francesca, am spus, pe fata mi-asterne lacrimi dorul téu si chinul; ci spune-mi tu, pe céind eragi in viayt IIB. si ined dulce va erd suspinul cum de v-afi prins in mreaja de ispite si dragostei i-afi cunoscut veninul?” 121. — Nui chin mai mare-n vremi nenorocite decét ~ rdspunse-n lacrimi si pali — sd-fi amintesti de clipe fericite, 23