Functiile de nutritie

Organismul uman realizeaza schimburi de materie si energie cu mediul

de viata prin
Intermediul functiilor de nutritie:
Digestia
Circulatia

Respiratia

Excretia

Metabolismul
 A.Digestia si absorbtia
-Ingestia alimentelor
-Masticatie
Cavitate bucala -Digestie chimica
-Propulsia bolului
alimentar in faringe

Faringe si -Deglutitie si propulsia bolului

Esofag alimentar in stomac
-Digestie mecanica si propulsie
Stomac -Digestie chimica
-Absorbtie:alcool,apa,cloruri
Intestin subtire -Digestie mecanica si propulsie
Ficat -Digestie chimica
Pancreas -Absorbtia nutrimentelor

-Digestie chimica
Intestin gros - Absorbtie:apa,vitamine si
electroliti
-Propulsie si eliminare
 Sistemul digestiv apare pentru prima data la celenterate si
este format dintr-un orificiu buco – anal inconjurat de tentacule si o
cavitate gastrica.
La viermii plati (platelminti ) sistemul digestiv este format din:
Orificiu buco – anal
Faringe musculos;
Intestin ramificat;
La viermii inelati sistemul digestiv este format
din:
Gura
Faringe: -musculos;
-glandular;
Esofag: -gusa
Pipota
Intestin

La moluste sistemul digestiv prezinta pentru prima data

o glanda anexa ( hepato – pancreasul ) care elaboreaza
enzime necesare digestiei, dar care are si rol in secretia
calvarului

La cefalopode intestinul terminal prezinta o glanda numita punga cu cerneala.

La artropode sistemul digestiv este format din:
Aparat bucal
Faringe
Esofag
Stomac triturator
Intestin

La vertebrate sistemul digestiv este format din:

tub digestiv alcatuit din: -Cavitate bucala
-Faringe
-Esofag
-Stomac
-Intestin subtire
-Intestin gros

glande anexe : -Glande salivare

-Ficat
-Pancreas
 Digestia incepe in cavitatea bucala si se finalizeaza in intestinul gros.

1.Digestia bucala.Timpul scurt cat stau alimentele

in gura permite mai ales prelucrarea lor mecanica
prin masticatie si impregnarea cu saliva.
Masticatia este un proces complex prin care
alimentele solide si semisolide sunt prelucrate
mecanic prin taiere, zdrobire si triturare
Masticatia contribuie la formarea bolului
alimentar, intervine in declansarea activitatii
glandelor salivare si stimularea receptorilor gustativi
si olfactivi care vor declansa secretia altor glande digestive.

Deglutitia consta dintr-un lant de reflexe prin care

bolul alimentar, format in cavitatea bucala,
strabate faringele si esofagul, ajungand in stomac.
Se pot diferentia trei timpi succesivi in deglutitie :
bucali , faringiani si esofagiani.
Saliva este formata din 99.5% apa si 0.5%reziduu uscat.Unul dintre cele
mai importante roluri ale salivei este cel digestiv,realizat de enzimele
ptialina si maltaza,care descompun amidonul in dextrina si,respectiv,
in monozaharide
 2.Digestia gastrica reprezinta ansamblul transformarilor
mecanice si chimice prin care bolul alimentar devine,
la nivelul stomacului,chim gastric.Cele doua functii ale
stomacului sunt:secretorie si motorie

Functia secretorie consta in secretia sucului gastric,

produs de glandele gastrice. Sucul gastric este un
lichid incolor, limpede sau usor opalescent, in functie
de continutul sau in mucus si foarte acid.
Sucul gastric este constituit din : 99% apa si
1% substante organice(enzime, mucus) si
substante anorgnice(HCl, cloruri de Na, K, fosfati de
Ca, Mg).
Principalele procese chimice, gastrice se desfasoara sub actiunea urmatoarelor
enzime : pepsina, labfermentul, gelatinaza, lipaza.Mucusul gastic are rolul de
a proteja mucoasa gastrica de diverse actiuni nocive, in special de
autodigestie, sub actiunea pepsinei si a HCl.

Functia motorie este asigurata de musculatura neteda a stomacului,

Care executa miscari peristaltice(contractie/relaxare) si miscari tonice
-prin miscari de adaptare a capacitatii stomacului la continutul sau.
 3.Digestia Intestinala propriu-zisa are loc in intestinul
subtire
sub actiunea combinata a sucurilor : pancreatic,
intestinal si a bilei , iar produsii simpli rezultati sunt
resorbiti pana la valvula ileo-cecala in proportie
de peste 90%.
Functia secretorie:
SUCUL PANCREATIC este un lichid incolor, inodor
si alcalin. Contine substante anorganice precum si
substante organice.

BILA este un lichid verde sau galben,

alcalin, amar,continand 97, 98% apa ,
anumiti electroliti, pigmentii biliverdina
si bilirubina, saruri biliare,
colesterol, lecitina.
SUCUL INTESTINAL are un pH alcalin.
Contine mucus,bicarbonati si enzime:
lipaza intestinala,
dizaharidazele si peptidazele.

Functia motorie:Intestinul realizeaza miscari peristaltice,segmentare si pendulare..

 Absorbtia intestinala

Nutrimentele se absorb la nivelul intestinului subtire prin doua tipuri de mecanisme:

a.pasive(fara consum de energie)
b.active(cu consum de energie)
Absorbtia glucidelor
a.Mecanism pasiv-pentru unele pentoze;
b.Mecanism activ-pentru hexoze.
Absorbtia proteinelor
a.Mecanism pasiv-la polul luminal al enterocitului,
Se absorb sub forma de aminoacizi.
b.Pinocitoza –pentru anticorpii din colostrul matern
Care trec la nou-nascut.
Absorbtia lipidelor
Mecanism pasiv-pentru acizi grasi si glicerina.Glicerina este
hidrosolubila.Acizii grasi sunt de 2 tipuri:
-cu lant scurt:transportati in stare libera direct in sangele
portal;
-cu lant lung,care se combina cu glicerolul,resintetizand
trigliceridele.
 FIZIOLOGIA INTESTINULUI GROS

Intestinul gros realizeaza 3 functii:*secretie*absortie*motorie

1.FUNCTIA SECRETORIE
consta in secretia mucusului,care usureaza inaintarea si eliminarea materiilor
fecale.mucusul nu contine enzime,de aceea la acest nivel nu au loc procese
de digestie.cantitati mici ramase neprelucrate sunt supuse unor procese de
fermentatie si putrefactie subactiunea enzimelor secretate
de bacteriile din intestine.
FERMENTATIA are loc la nivelul cecului,a colonului ascendent si a
jumatatii drepte a colonului transvers.
PUTREFACTIA are loc in jumatatea stanga a colonului transvers,in
colonul descendent si sigmoid;Consta in degradarea proteinelor
neabsorbite pana la aminoacizi si gaze (H2S)

2.FUNCTIA DE ABSORBTIE consta in absorbtia apei, a electrolitilor, a vitaminelor

si a unor mici cantitati de glucozasi aminoacizi.

3.FUNCTIA MOTORIE este asemanatoare cu cea a intestinului subtire,

Intestinul gros realizand miscari peristaltice,segmentare si tonice.
 B.Circulatia
Totalitatea lichidelor corpului aflate in afara celulelor formeaza mediul
Intern.La om,acesta are urmatoarele componente principale:
sangele
limfa
lichidul interstitial
SANGELE
Sangele este un tesut fluid (care poate curge) alcatuit din celule
sau elemente figurate si un lichid intercelular numit plasma.

Plasma
55%
Neutrofila Hematii Trombocite
Limfocit

Bazofila Monocit
Elemente
figurate 45% Eozinofila
Hemostaza si coagularea sangelui

Hemostaza este mecanismul care permite oprirea hemoragiei in cazul

unei leziuni vasculare.
In hemostaza intervin 3 factori: vascular, trombocitar si plasmatic (coagularea).

In mecanismul coagularii se disting doi timpi esentiali:

-formarea trombinei
-transformarea fibrinogenului in fibrina
Coagularea este un fenomen complex, in care intervin un numar de
treisprezece factori:
I (fibrinogenul); VIII (factorul antihemofilic A)
II (protrombina) IX (factorul antihemofilic B)
III (tromboplastina tisulara) X (factorul Stuart-Prower)
IV (calciul) XI (globulina antihemofilica C)
V (proaccelerina) XII (factorul Hagemann)
VI (accelerina) XIII (factorul stabilizator al fibrinei)
VII (proconvertina)
 Etapa I
Punctul-cheie este reprezentat de
factorii X, V si IV, asupra carora
actioneaza doua sisteme. Primul,
denumit intrinsec, porneste de la
factorul XII activat si, prin transformari
enzimatice, activeaza pe rand factorii
XI, IX si VIII, formand, in final, un complex
capabil sa activeze factorii X si V in
prezenta ionilor de calciu.
Rezultatul este protrombinaza,
care cliveaza molecula de protrombina,

eliberand cea mai puternica enzima a coagularii – trombina.In acelasi sens

actioneaza si sistemul extrinsec, in care tromboplastina tisulara joaca rolul cel
mai important.

Etapa a II-a
Al doilea timp consta in transformarea fibrinogenului in fibrina.
Fibrinogenul - globulina elaborata mai ales in ficat - se transforma,
sub influenta trombinei (enzima proteolitica ce apare numai in cursul coagularii),
in fibrina - stadiul final al coagularii.
 Sistemul AB0 si aglutinogenele acestui sistem

Sistemul AB0 se bazează pe existenţa a două aglutinogene, notate

A şi B, şi a două aglutinine specifice: α (anti A) şi respectiv β (anti B).

Grupa Grupa Aglutinogen Aglutinine Primele eritroblaste care

(Landsteiner) (Janský) (antigen) (anticorpi) prezintă pe membrană
aceste antigene apar în
0(zero) I Nu are α si β luna a III-a de viaţă
intrauterină. Antigenele
A II A β A şi B au o
B III B α structură de bază
AB IV A si B Nu are comună.
Sistemul Rh

Sistemul Rh (Rhesus sau CDE) clasifică

sângele uman după prezenţa sau absenţa unor
proteine specifice pe suprafaţa hematiilor.
Determinarea statutului Rh ţine cont de cea mai
frecventă dintre acestea: factorul D, sau
antigenul D.Indivizii ale căror hematii prezintă
antigen D pe membrană
sunt consideraţi Rh+ (pozitiv), ceilalţi Rh-
(negativ). Spre deosebire de sistemul AB0, în
sistemul Rh absenţa antigenului nu presupune existen
anticorpilor specifici; indivizii Rh- nu au în mod

normal în ser anticorpi D.Statutul Rh se asociază obligatoriu grupei din

sistemul AB0, astfel că "grupa sanguină" este exprimată prin adăugarea
semnului + sau – la grupa AB0; de exemplu: A+, B+, 0+, 0- etc.
Aceste informaţii reprezintăminimul necesar în practica medicală pentru
realizarea unei transfuzii.
CIRCULATI
A
SANGVINA
Circulatia sângelui este un mecanism complet în a carui reglare intervin
diverse sisteme ale organismului: sistemul nervos, hormonal si sistemul umoral.
Trei parametri caracterizeaza aparatul circulator: debitul sanguin, presiunea
sanguina al rezistenta periferica.Debitul sanguin este definit de volumul de
sânge care se scurge în sistemul vascular într-o perioada precisa de timp.El
este constant atunci când corpul este în repaus, dar poate varia în orice
moment, dupa starea sau nevoile organismului.Presiunea sanguina
desemneaza, în ceea ce o priveste, forta pe care sângele o exercita
asupra peretilor vaselor, cum ar fi arterele sau venele. Sângele circula
datorita diferentelor de presiune care îl propulseaza în sistemul vascular.
Acest lichid se scurge astfel cu fluiditatea dintr-o regiune de înalta presiune,
cum este aorta, spre o regiune de joasa presiune, cum sunt marile vene.
Propulsarea sângelui este controlata de aparatul cardio-vascular si de sistemele
nervos si hormonal. De natura extrinseca, acest al doilea control al volumului
sanguin se realizeaza prin intermediul unei duble inervatii a inimii implicând fibre
simpatice si parasimpatice; primele au un efect accelerator asupra frecventei si
asupra volumului de sânge ejectat, celelalte modereaza frecventa cardiaca.
 Ciclul cardiac
CICLUL CARDIAC (CC) este constituit din succesiunea a 2 etape:
sistola - faza de contractie
diastola - faza de relaxare

Sistola atriala (0,11 sec): În timpul sistolei, presiunea în atrii creste de la 0-2
mmHg la 4-6 (6-8) mmHg si depaseste presiunea diastolica ventriculara astfel
încât fluxul sangvin este dinspre atrii spre ventriculi. Regurgitarea sângelui este
împiedicata de contractia musculaturii circulare de la varsarea venelor
pulmonare si venelor cave.
Diastola atriala (0,69 sec): Corespunde relaxarii atriale si se suprapune sistolei
ventriculare si primelor 4 faze ale diastolei ventriculare.

Sistola ventriculara (0,27 sec) - etapele sistolei VD sunt identice cu cele ale
sistolei VD. Din motive didactice este prezentata doar SVS. Presupune mai
multe etape:
> contractia izovolumica (0,05 sec, între închiderea mitralei si deschiderea aortei)
> ejectia rapida (0,09 sec, asigura circa 70% din volumul de sânge ejectat)
> Ejectia lenta (0,13 sec, asigura circa 30% din volumul de sânge ejectat)
 ACTIVITATEA CARDIACA

Diastola ventriculara (0,53 sec): Presupune mai multe etape:

> protodiastola fiziologica (0,04 sec)
relaxarea izovolumica (0,08 sec)
> umplerea pasiva rapida (0,11 sec)
> umplerea pasiva lenta = diastazis (0,19 sec)
> umplere activa (0,11 sec, asigura circa 10% din sângele ventricular).
ELECTROCARDIOGRAMA

Electrocardiograma este reprezentarea grafica a

activitatii electrice cardiace, fiind metoda cea
mai larg raspandita pentru a investiga activitatea
electrica a inimii.

In electrocardiografie se folosesc electrozi asezati

pe corpul pacientului, in diferite puncte.Initial se
folosesc 3 electrozi, asezati lanivelul mainii drepte,
al mainii stangi si al gambei stangi.Pentru a putea
analiza campurile electrice cardiace si in planul
orizontal, se mai folosesc 6 electrozi in imediata
vecinatate a cordului.
 Marea si mica circulatie
Vasele de sange alcatuiesc o retea prin care sangele circula de la inima catre
Toate organele corpului(artere) si de aici inapoi,la inima(vene)

CIRCULATIA ARTERIALA
Sistemul arterial al marii circulaţii este format din artera
aortă şi ramurile ei,de unde şi denumirea de sistem aortic.
Artera aortă pleacă din ventriculul stâng. Traiectul ei se subImparte
în trei porţiuni şi anume: aorta ascendentă, arcul aortic şi aorta
descendentă.
Aorta ascendentă începe din ventriculul stâng şi se termină la nivelul
Trunchiului brahiocefalic.
Arcul aortic se întinde de la trunchiul brahiocefalic pîna la ligamentul arterial
Aorta toracală se întinde de la ligamentul arterial până la diafragm.
Aorta abdominală se întinde de la diafragm până la bifurcarea ei în cele 2
artere iliace comune, la nivelul vertebrei 4.

Sistemul arterial al micii circulaţii este format din trunchiul arterei pulmonare şi din
ramurile lui. Trunchiul arterei pulmonare pleacă din ventriculul drept şi după 3-4
centimetri se împarte în artera pulmonară stângă şi artera pulmonară dreaptă.
Artera pulmonară stângă are un traiect orizontal şi o lungime de circa 3 centimetri
Artera pulmonară dreaptă are un traiect aproape orizontal şi o lungime de circa
5-6 centimetri.
 CIRCULATIA VENOASA
Sistemul venos al marii circulaţii este reprezentat de totalitatea venelor care
conduc sângele în vena cavă superioară şi cavă inferioară ce se deschid în
atriul drept.
Vena cavă superioară colectează sângele venos de la nivelul extremităţii
cefalice, al membrelor superioare şi al trunchiului .este aşezată în mediastinul
anterior, are o lungime de 6-8 centimetri şi se întinde de la cartilajul primei
coaste până la atriul drept. Ea are ca origine trunchiurile venoase
brahiocefalice iar ca afluent marea venă azygos.
Vena cavă inferioară adună sângele venos din organele abdominale şi
pelviene, din pereţii cavităţii abdominale şi din membrele inferioare pe care îl
varsă în atriul drept. Ea ezultă dun unirea celor 2 vene iliace comune şi urcă
pe dinaintea coloanei vertebrale, fiind aşezată la dreapta aortei. În drumul său
este acoperită de duoden, pancreas şi ficat. Vena cavă inferioară străbate
diafragmul, pătrunde apoi în pericard şi se varsă în atriul drept. În vena cavă
inferioară se varsă 2 categorii de vene afluente: viscerale, care aduc sângele
din viscerele abdominale şi pelviene şi parietale care aduc sângele de la
pereţii abdominali.
Sistemul venos al micii circulaţii: mica circulaţie începe cu artera pulmonară
care ia naştere din ventriculul drept şi se termină cu venele pulmonare care se
varsă în atriul stâng. Arteriolele care ajung la nivelul acinilor pulmonari dau
naştere capilarelor din peretele alveolocapilar. Acestea se strâng apoi în
venule şi în vene de calibru din ce în ce mai mare, formând în cele din urmă
două vene pulmonare pentru fiecare plămân. După ce străbat pediculul
pulmonar, aceste vene se varsă direct în atriul stâng, ducând sânge îmbogăţit
în oxigen la inimă, pentru a continua apoi din nou marea circulaţie.
 

IMUNITATEA ORGANISMULUI

Organismul uman manifesta fata de ceea ce-

I propriu o toleranta totala
Dobandita in viata embrionara,in timp ce
fata de substantele straine are
o reactie brutala,avand tendinta de a le
elimina,prin punerea in joc a unui
Sistem de aparare numit sistem imun.
 C.RESPIRATIA
Respiratia implica trei procese:
1.Ventilatia pulmonara
2.Schimbul de gaze
3.Respiratia celulara

1.Ventilatia pulmonara consta in succesiunea a doua procese:

Inspiratia este un proces activ si consta in cresterea volumului cutiei toracice.
Expiratia este un proces pasiv,prin care cutia toracica revine la dimensiunile
Initiale.
 VENTILATIA – consta in succesiunea inspiratiei si expiratiei.
Frecventa miscarilor respiratorii in repaus este de 16 respiratii / minut la Barbat
18 respiratii / minut la femei

Sistemul respirator este caracterizat de anumite valori.

 
Capacitatea pulmonara totala reprezinta suma mai multor volume
pulmonare.
 
-Volumul curent: (VC) = 500 cm -volumul de aer introdus in timpul
inspiratiei
si eliminat prin expiratie.
-Volumul inspirator de rezerva ( VIR ) –volum de circa 1500 cm care este
introdus in tiimpul unei respiratiii
fortate.
-Volumul expirator de rezerva (VER) – 1000- 1500 cm – aerul eliminat
printr-o
expiratie
fortata.
-Volumul rezidual (VR ) - 1500 cm - cantitatea de aer care ramane in
- plaman, deoarece acestia nu pot fi complet goliti de aer.
 
[ CP = VC+ VIR + VER + VR ]
CAPACITATEA VITALA = VIR + VC+ VER.
 
Cantitatea de are mobilizata /minut = DEBIT VENTILATOR =
500ML x 16 RESPIRATII /’ MINUT
2.Schimbul de gaze

După ventilaţia alveolară, urmează o nouă etapă a procesului respirator;

aceasta este difuziunea oxigenului din alveole în sângele capilar şi
difuziunea în sens invers a dioxidului de carbon.
Procesul se desfasoara in 3 etape:
1. Etapa pulmonara – trecerea O in sange si a CO in alvelole
 Schimbul are loc doar în condiţiile în care există o diferenţă de presiune,
iar sensul procesului va fi totdeauna orientat dinspre zona cu presiune mare
cstre zona cu presiune mică.

 2. Etapa sanguina – transportul gazelor prin intermediul sangelui.

Sub forma de oxihemoglobina si si carhemoglobina

3. Etapa tisulara – reprezinta schimbul de gaze la nivelul tesuturilor.

Se realizeaza tot in sensul gradientului de presiune partiala.
 
3.Respiraţia celulară reprezintă totalitatea proceselor metabolice
intracelulare, în urma cărora este obţinută energie nesesară funcţionării
celulei, formată în urma proceselor chimice de oxido-reducere din citoplasmă.
 D.EXCRETIA
Excretia substantelor nefolositoare se realizeaza prin structuri
Nespecializate si specializate.

Sistemul urinar este alcatuit din doi rinichi si din

cai urinare intrarenale si extrarenale.Rinichii
au ca functie principala mentinerea
homeostaziei lichidului extracelular.Aceasta
se realizeaza prin formarea urinii,care este o
plasma filtrata.In procesul formarii urinii,rinichii
regleaza:volumul plasmei sangvine,
concentratia deseurilor din sange,
concentratia electrolitiolor,pH-ul plasmei.
URINA

Urina este un lichid format dintr-un amestec de substanţe eliminate din

organismul vertebratelor. El se formează în rinichi care joacă o funcţie de
filtrare a sângelui, aici urina primară va fi refiltrată şi ajunge pe căile
urinare „uretere” în vezica urinară care la om are o capacitate de cca.
1,5 litri, de unde urina este eliminată în exterior (micţiune) prin uretră şi
organele sexuale externe. Formarea şi eliminarea urinei joacă un rol
important în regularea volemiei sanguine, a echilibrului de electroliţi şi
eliminarea substanţelor de dezasimilare din metabolismul proteinelor care
sunt toxice. Urina la om are o culoare galbenă, culoarea şi conţinutul
urinei fiind un indicator valoros la depistarea al unor boli prin examene
de laborator.

Formarea urinei se realizeaza in trei etape:

1.ULTRAFILTRAREA GLOMERULARA
In aceasta prima etapa a formarii urinei, are loc procesul de ultrafiltrare,
intregit de un al doilea proces fizic — difuziunea.Ultrafiltratul glomerular ajunge in
spatiul urinar dupa ce a traversat, sub influenta unor factori pur fizici, peretele
pluristratificat al membranei filtrante.
2.REABSORBTIA TUBULARA este procesul de trecere a unor constituenti din urina
primara in torentul sanguin prin fenomene de transport pasiv si activ.
Din cantitatea enorma de ultrafiltrat glomerular cu continut aproape identic cu
al plasmei sanguine se reabsorb 99% la nivelul diverselor portiuni ale tubilor uriniferi.
Cea mai mare parte a reabsorbtiei are loc la nivelul tubilor proximali,
reprezentand 80% din intregul proces. Reabsorbtia proximala reprezinta
reabsorbtia obligatorie, restul de 19% se petrece la nivelul tubilor distali si
reprezinta reabsorbtia facultativa. Procesele de reabsorbtie prezinta mari
fluctuatii in segmentul distal al tubului, fiind dependente de numerosi factori
umorali, dar indeosebi hormonali, si, pentru acest motiv, ea a fost catalogata
drept facultativa, desfasurandu-se in functie de necesitatile organismului.

3.EXCRETIA SI SECRETIA TUBULARA

De remarcat ca, desi prezent in aceeasi proportie in ultrafiltratui glomerular ca si
in plasma, ionul de potasiu este eliminat in urina finala datorita excretiei sale la
nivelul tubului distal. Ureea ultrafiltrata este in mare parte reabsorbita, dar ea
apare intr-o concentratie mult sporita in urina finala.
Prin procesul de excretie-secretie se realizeaza indepartarea principalilor produsi
toxici din plasma. Gradul de purificare a plasmei poate fi urmarit, de asemenea,
prin intermediul coeficientului de depurare plasmatica (clearance) a unor
substante care sunt prelucrate in acest mod.
MICTIUNEA

Urina elaborata de rinichi ajunge prin tubii colectori la nivelul papilelor, umple
calicele si bazinetul, apoi prin contractia acestora, este eliminata in ureter.
Prin unde de contractie urina este transportata de-a lungul ureterului
pana in vezica urinara.

Un adult produce cca 1500ml de urina/zi,iar capacitatea vezicii urinare

Este de 700-800 ml.
Vezica urinara este caracterizata prin plasticitate-proprietatea de a-si
Mari capacitatea in timpul umplerii fara modificari semnificative ale
Tensiunii peretilor si ale presiunii intraveziculare.

Reflexul mictiunii este declansat de distensia peretelui vezical,in care se gasesc

Receptori specifici.Impulsurile sunt transime unui centru nervos simpatic
din maduva lombara.Acesta trimite eferente prin fibre postganglionare care,
Alaturi de fibrele hipogastrice,inhiba contractiile,relaxeaza muschiul vezical si
Maresc tonusul sfincterului intern.
 E.METABOLISMUL
Prin metabolism se înţelege totalitatea transformărilor biochimice
şi
energetice care au loc în ţesuturile organismului viu. Metabolismul
este
un proces complex, ce implică schimburi de materii şi energii, şi
care
include două procese (simultane) opuse:
catabolism / dezasimilaţie - totalitatea proceselor chimice de
degradare
a substanţelor din organism; se produce în special ruperea Metabolismul
legăturilor calciului
dintre atomii de carbon, din moleculele diferitelor substanţe;
anabolism / asimilaţie - procesele chimice de biosinteză a
substanţelor
ce intră în alcătuirea materiei vii. Reacţiile anabolice se
caracterizează
prin consum de energie şi se numesc reacţii endergonice (reacţii
endoterme).
NUTRIMENTELE

Nutrimentele sunt reprezentate de catre acizii aminati, acizii grasi, glucidele

simple, mineralele, vitaminele, apa si alcoolul. Fibrele nu sunt considerate
ca fiind nutrimente, deoarece elementele pe care le contin nu sunt absorbite
de catre mucoasa intestinala. Absorbite de catre enterocite
(celulele intestinale), nutrimentele trec in circulatia sangvina si sunt utilizate
de catre organism pentru a-si satisface necesitatile nutritionale.
- Nutrimentele energetice sunt proteinele, lipidele, giucidele si alcoolul.
- Nutrimentele neenergetice sunt mineralele, vitaminele si apa.
In organism, ele joaca un rol de constructie si/sau de protectie.
VITAMINELE

Vitaminele sunt grupate in doua categorii (aceasta clasificare fiind utila

mai mult din punct de vedere nutritional):
- liposolubile (A, D, E, K), acestea depozitandu-se in tesuturi liposolubile si in ficat
- hidrosolubile (C, P, B) pe care organismul le foloseste imediat, altfel se pierd
prin urina. Singura vitamina hidrosolubila ce poate realiza depozite este vitamina
B12 (la nivel hepatic), aceste depozite mentinandu-se ani de zile. Vitaminele
liposolubile sunt solubile in lipide si insolubile in apa, iar utilizarea
(digestia si absorbtia lor) depinde de capacitatea organismului de a
procesa lipidele alimentare.
Vitaminele hidrosolubile se absorb in proportii mari din tubul digestiv, insa
au nevoie de prezenta acidului clorhidric in sucul gastric. Excesul lor este eliminat
urinar, organismul nerealizand, cu o singura exceptie, deja amintita, depozite
(in caz de insuficiente, carentele lor apar foarte repede).
Kcalorii 1600 2000 2800

Paine, 6 portii 9portii 11portii

cereale

Legume 3portii 4portii 5portii

,cartofi

Fructe 2portii 3portii 5portii

Branzet 2-3portii 2-3portii 2-3portii

uri

Carne, 2 portii 3½ 3portii

Peste, portii
Oua

Grasimi 53 portii 73portii 93portii

totale

Zahar 6portii 12portii 18portii

Total
 Proiect realizat de:
Cociorva Stefania Doriana
Clasa a XI-a C