ACADEMIA ROMANA MARIA MAGDALENA SZEKELY, STEFAN S. GOROVEL CONTRIBUTH LA ISTORIA TREI-IERARHILOR EXTRAS DIN ANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE ,,A, D, XENOPOL" XXX, 1993 IASI EDITURA ACADEMIE] ROMANEMARIA MAGDALENA SZEKELY STEFAN S. GOROVEL CONTRIBUTI! LA ISTORIA TRELIERARHILOR * a) Contextul urbanistic Principala regedinja a domnilor Moldovei inci din vremea lui Ale- xandru Lapusneanu, la inceputul secolului XVII lasii se infatisau. vi tatorilor tot ca un targ. ,Acest orag - scria un cdlugdr italian contem- poran — este asezat jumatate in ges, iar cealalté jumatate pe coasla unui deal ; nu are insd ziduri ; numai palatul domnese este inconjurat de o parte cu ziduri i de cealaltA parte este inchis cu barne imbucate unele intr-altele. Langa palat este un lac prea frumos, bogat in pestii cei mai gustosi, dar nimeni nu are voie sA pescuiasci fara invoirea anume a domnului. In fata palatului, pe celalalt mal al lacului, se afli o mandri mandstire de calugari din Ordinul Sfantului Vasile, dar schis- matici, numité Galata. Locuinjele orasului, foarte putine la numar, sunt toate din pimant, insi cea mai mare parte din ele sunt facute din barne imbucate unele intr-allele. Peste ele se asterne lut amestecat cu pleava, cu béligar de cal si cu api, DupA ce se usucd acest material, sc i, i albese aceste case ca si cum ar fi nu din pAmant ci de 2id, fapt cine nu se pricepe, ia usor drept Piatra ceea ce de fapt nu e dect lut. Aceste case ei si le impodobese cu pridvoare si bal- coane iesite in afara, pentru a putea sta in timpul verii la rdcoare, si le acoperé de cele mai multe ori cu paie. Numai casele boierilor Si cea a domnului sunt acoperite cu ‘sindrili. Toate sunt izolate una de alta si fiecare din cle fsi are ograda sa cu grajduri pentru vite. Numai’ bise- ricile si palatul domnului sunt de zid“ 1, Acest orag fl primea, la 1634, pe noul domn, fost mare vor ic al Moldovei, Lupu Coci, care dup’ insciunare sa numit Vasile voievod, ti din comunicirile prezentate de autori la Simpozionul Treé tie $¢ artuali asi, 10 iunie 1993), acest text revrozinté un fragment din docu Pentru HABITAT PRUIECT S.A. IASI, in Rerspectiva restau wlui Trei Terarhi. Autorii nu au beneficiat’ de materialul documentar adunat pentru editirea in colectia Documenta Romaniag Historica; in unele cazuri, nd Catalogul (CDM), s-au folosit, dupa original: documente din deporitele Arhivelor Statului din Bucuresti (Direclia Generally Pentru facilitarea aeccsuluf 1a ele, d-nii Marcel Clucd si Silviu Vacaru sunt rugati i aici, cele mai alese multumiri. ‘ rdini despre Parile Romane, vol. V, ingrijit de Maria Holban, M, M. Alexandrescu-Dersca-Bulgaru, Paul Cernovodeanu, Bucuresti, 1973, Pp. 75. e436 Aspectul asezitii era cel putin dezolant : cdteva ulife, de-a lungul carora se insirau case de negustori si ateliere mestesugaresti, strivite de masivi- tatea turlelor si a clopotnitelor de biserici, curtea domneascé, un numar de poduri si apa vesnie murdaré a Bahluiului. Era mult de construit gi de refacut in acest Joc. Cum era firesc, domnul a inceput lucrarile de reparatii la curtea domneascd. Un sol polon, Jerzy Krasinski, scria, la 1636: ,Castelul era inainte vreme destul de siracacios, dar domnul de acum, pentru a avea o locuinté comoda, |-a restaurat foarte bine si la indreptat si a facut intarituri bune de jur imprejur“ 2. Eforturile lui Vasile Lupu pentru refacerea curtii sunt reflectate si de documentele vremii : In 8 august 1635, din cancelaria domneasea pornea citre judele Bistritei o scrisoare cu rugdmintea de a trimite cuie de sindrilé ; in aceeasi vreme, se pornisera lucrartle la curtea din Suceava : Dumitrasco parcdlabul va scric, in acest context, tot bistritenilor, pentru cuiele de © sindrila, fie de treabi s& acoperim curtile Mariei Sale domnului nostru, in oras la Suceava‘, Cererile pentru asemenea materiale, ca si pentru mesteri (cdramidari, tiglari, dulgheri) se vor repeta si in anii rmitori?. Prin urmare, chiar de ia inceputul domniei sale, Vasile Lupu indreptat aténtia catre resedintele domnesti, incereand si le confere aspectul pe care un asemenea ansamblu trebuia sa il aibé. Ceea ce a reusit la Iasi, ne-o spune episcopul Marco Bandini, aflat in capitala Moldovei in i646, in timpul unei vizitatii apostolice : In ceea ce pri- veste aparen\a sa exterioara, palatul nu arata asa stralucit, insi peretii dinduntru, ipbrécaji in covoare, tapiserii, draperii de matase, stralucind de aur si argint, infStiseazi o maiestate oarecum regeascd a acestui principe. Scauncle acoperite cu o panza foarte fini de in, sunt impodo- bite cu {inte de aur si argint, Constructia palatului nu este toata de piatra si nici toaté de lemn. Caci tureii nu ingaduie sa fie construite in intregime din piatra decdt doar manastirjle* *. Din dreptul acestei fastuoase curti domnesti in sus. paralel cu apa Balluiului, se desehidea Ulita Mare sau a Boierilor (astazi, strada Stefan cel Mare), care trecea prin fata bisericii catolice, pe atunci o constructie de Jemn, sia Bisericii Albe. In stadiui actual al informatiilor, nu putem aledtui o harta cadastrala completa a Ulitei Mari, intrucat nu avem la dispozilie sirurile de documente care si povesteasca istoria caselor, cu succesiunea proprietarilor. Totusi,, citeva informatii se pot culege din actele existente. Coroborarea lor contribuie la refacerea, in linil generale, a infatisarii a ei strazi la mijloc de veac XVII. O vom face si. noi, in paginile urmaloare, pornind din dreptul Biscricii Albe (locul actualei mitropolii), in jos, citre curtea domneasca. In apropierca Bisericii Albe se afla o cas4 cu pivnita de piatra, pro- prictatea lui Dumitru Rogcu, vornic de Botosani, care i-a daruit-o mitro- politului Varlaum iar acesta, la randul sau, unui nepot, Andrei Mojoc*. Fa se invecina cu un loc al ,,preofilor lesesti*. In acelasi perimetru se 116, — lorga, Documente, XV/2, p. 1012, 1014, 1028, 1041, 1056, 1072, latoré straini, V, p. 228. 5. ASB, Mandstirea’ Galata, XIV/28, XIV/29, XIV/30, XIV : ‘CDM, IV, p. 31, nr. 36. i ee2 CONTRIBUTH LA CSTORIA TRET-IERARHILOR 497 aflau si casele lui Jon Cardiman mare paharnic, mostenite de fiica sa, Safta Soldan.®. Dar cea mai mare aglomerare de case si dughenc se afla {n asa-numitul Targ Vechi, cuprins intre Ulita Podului Vechi (actuala strada Costache Negri) si Ulia Sf. Vineri (actuala stradi Anastasie Panu). Aici, documentele atest’, pentru perioada domniei lui Vasile Lupu : casele lui Vasile Batog, mostenite de fili lui, Arsenie, Pavel si Axinia, care le-au vandut lui Voico zlatariul?; casele lui Tilioi potcovarul, Statie si Hareta® ; casele lui Necula, Réjan zaraful, Gheorghe bacalul ? ; locul de casi al lui Hristodulos, in fata dinspre curte*", precum si Jocul de al lui Lefter negutatorul dupa casa lui Bejan selariul* !!, Documentele pomenese si numele altor proprietari de case, majo ritatea cu pivnite de , satu locuri de case, dar fara o precizare foarte strictA a perimetrului in care erau amplasate. Presupun cd ele se aflau pe partea stang&é a Ulitei Mari, intre Ulita Podului Vechi gi viitoarea biserica Sf. Dumitru-Bals. In aceasta categorie se inscriu: casele lui - Jonasco Cujbd vornicul, situate langa cele ale Banitului si ale lui Con- stantin diacul, vandute lui Mihw croitorul, iar de acesta, lui Gheorghe croitorul '*, casele cu pivnita de piatra ale lui Saidir al doilea logofat " si locul cu case gata“ si cu pivnite de piatra al lui Castea Bucioc, mos- tenite de ginerele sau, Vasile voda 4, Dupa construirea bisericii Trei Ierarhi, langi zidul ei au aparut case de barne, locuite de lane peveful, lonasco Parvu’ colivarul, Nacul de la vistierie sau Moise croitorul ". Pe scurt, Ulita Mare se infatisa ca o aglomerare de case cu aspect sdrdcicios, intoemai ca in descrierea episcopului Bandini: De departe, orasul se arata celor cc-] privese ca o noua Roma, deoarece turlele, bise- Ticile $i mandstirile ofera ochilor oarecare maretie, iar daca intra cineva, nu afl inauntru decat colibe si cocioabe, si nici chiar marii boieri foarte bogati nu au case méarete si nu le construiesc decat cu peretii de lemn acoperit cu lut“'®, Acest spatiu distona in totul eu luxoasa curte a lui Vasile Lupu, situaté in imediata apropiere. Este imposibil ca voda si nu fi sesizat contrastul izbitor dintre interiorul resedintei domnesti. si ceea ce se afla in afara zidurilor ei, Va fi gandit atunci domnul: un plan, iam tice azi de urbanizare, cu at&t mai mult cu cit el insusi stépanea in zona respectiva un teren intins, de la curtea domneascit pana in apro- pierea viitoarei sale ctitorii. ,Hire imparateasca“, Vasile voda a vrut sd dea lagilor 0 infiitisare de adevarat& capitalé. A inceput cu palatul domnese, + ASB, ms, 578 (Condica mandstirii Trei lerarhij, 1, 74v—75; ms, 579, f, 339v, 7 Ibidem, Manastirea Galata, XTV/12 ; CDM, IV, p, 32, nr. 36. ® Ibidem, Manastirea Galata, XIV/14 ; CDM, IV, p. 32, nr, 36, ® Iidem, " CDM, III, p, 78, nr. 268: 1_ASR, Manastirea Galat: ® Ibidem, ms, 578, f. 69. \ Ibidem, Proprietatile Statului din Moldova, XXIX (i 1, [bidem, Proprietatile Statului din Moldova, XXIX/1, 5 Ibidem, ms. 578, f. 68, 68v, 69, © Calatori straint, V, p, 328, ibidem, IV, p, 32, nr. 36, XIV/24 ; CDM, IV, p. 32, nr, 36. XXIX/4, *KELY, STEFAN S, GOROVET 4 MARIA MAGDALENA a continuat cu Trei-lerarhii, apoi cu $coala si feredeul din spatele bise- ricii, pe Ulifa Ciubotdreascd sau Saseasca, logic fiind ca procesul sa se incheie cu refacerea uspectului intregii uliti, una din cele mai mari gi mai importunte, inrueat asigura accesul spre regedinja domaului, Din vacate, aciunea lui Vasile Lupu a-a fost finalizata, asa ineat, de pe urma lui, a rémas un monument de arta inconjurat de casute si dughene, menit parca si scoata si mai mult in evident discrepanta care fl socase si pe episcopul Bandini — aceea dintre starea {ari si infAtisarea curtii, Spuneam mai inainte cd Vasile Lupu era proprietarul unui loc in zona curfii domnesti. Un document din 5 august 1669! pomeneste un Joc al manistirii, cumparat de la Vasile voda, ,aproape de ménastire, spre curtea domneasca“. Aceasté marturie mé face si cred ca viiloarea bisericd Trei Ierarhi s-a construit intr-un perimetru aflat in proprietatea domnului, fie cumparat in vremea cand era doar mare dregator al Mol- dovei, fie dobandit prin mostenire de la socrul sau, Costea Bucioc, ase- menea caselor cu pivnité pe care le va darui, la 1650, ,pentru slujba credincioasi* lui Toderasco logofatul '8 i b) Inceperea construct In privinta datei de incepere a edi Trei-lerarhilor, s-au_cmis mai multe ipoteze, unele pornind de la anu! inscris in pisanie (1639), altele — de la demersurile facute de Vasile Lupu, la 1636, pentru adu- cerea din Rusia a doua icoane. De fapt, izvorul care ne ajuta si fixam cu exactilate in timp inceputul Trisfetitelor, este altul. Si anume: o. insemnare a lui Vasile Gagara, vizitator al Iasilor la 1637. Tata ce seria pelerinul rus: ,,..dupa sfatul dat de patriarh cneazului [domnului — n.ns.] si dupa binecuvantarea mitropolitului, au incepul si cliideased 0 manistire cAt cetatea Kremlin, cu un gard de piatra, ca sd aiba unde *s& se apere, cand va veni impotriva lor cu boi tarul ture si tarul Crimeii* , Asadar, constructia a fost inceputi la 1637 sau in ultimele luni ale anului precedent. Aceasta data vine si ea si confirme existenta unui plan de ,urbanizare* in conceptia lui Vasile Lupu —— la 1636, el incheia refacerea curtilor domnesti, pentru ca, imediat dupa aceea, s& declanseze lucrarile pe un alt santier, acela de la Trei Ierarhi. Tn ceea ce priveyte icoanele din Rusia, serisoarea lui Vasile Lupu catre tar, din februarie 1636, spune doar ci ,,... au ramas acolo, in Mos- sova, in impartia voustré, dowd icoane de la arhimandritul lui vodd Barnovschi [...], care au fost facute si pictate la demandul Imparatiei Voastre, de zugravul Nazarie si plata i s-a dat toatd in mana i fiindcd nu le-au putut aduce, au ramas acolo in mainile lui Nazaric ; porun- ceste, farule, a se da acele icoang ale boierilor nostri, si le aduci la noi“. Nici un cuvant despre inceperea unei noi biserici. Din acest mo 1 ASB, ms. 578, f. 69. eta{ile Statului din Moldova, XXIX/1. yi I i, V, p. 148; Gheorghe G. Bezviconi, Cildtori rust in Moldova $i Muntenia, Bucuresti, 1947, p, 43. veg pollviu Dragomir, Contributii privitoare la relatiile Bisericii romdnesti. cu Rusia in veacul XVII, in ARMSI, seria II, tom. XXXIV, 1911-1912, p. 1152, anexa VI (vezi si p. 1147, anexa TV ; p, 1154, anexa VITI).tiv, corespondenja cu farul nu constituie un argument pentru datarea Trei-lerarhilor, ci datarea monumentului dupa insemnarea lui Vasile Gagara — un motiv spre a presupune cA icoanele au fost solicitate pentru acest lacas. ©) Zidirea ,marelui colegiu“ Imediat dupa sfintirea bisericii cu hramul color Trei Ierarhi, la 6 mai 1639, Vasile vodi Lupu a inceput demersurile pentru completarea agezimantului monastic cu institutii pe care le socotea indispensabile culturii : 0 scoala mai inalta si o tipografie. Pentru ambele, s-a adresat lui Petru Movilaé, mitropolit al Kievului, cu care se inrudea prin sotia Sa, doamna Tudosca. .,Prinjul Vasile al Moldovel — seria Petru Movila la 7 aprilie 1640 — cunoaste rasplata cereascd pe care 0 aduce inteme- ierea de scoli cu profesori piosi si credinciosi De aceea, el a rugat, in maj multe randuri, prin scrisorile sale [...], si i se trimitd calugari instruifi si profesuri savanti, ceea ce i s-a si indeplinit* 2! In adevar, odata cu binecuvantarea sa, Petru Movila a trimis la Tasi pe unul din colaboratorii s4i cei mai apropiati, Sofronie Poceatki, fost rector al Cole- giului kievo-movilean ; pe el, Vasile vodi l-a desemnat nu numai ca egumen ul nou-intemeiatei manastiri a Trei-lerarhilor, dar si ca rector al scolii si (mai apoi) director al tipografiei (termenii sunt, evident mo- derni : rector si director nu se vor intalni in vechile noastre documente...). Din scrisoarea deja mentionata a lui Petru Movila, din 7 aprilie 1640, sc vede clar ca la aceasta data trimiterea profesorilor la Iasi era deja un fapt implinit. Din alte izvoare — a cdror comentare urmeaza imediat — se vede, insd, cd zidirea scolii nu a putut incepe decat peste un an. Aceasta inseamnA cA, din 1639 pana cel putin in 1641 scoala a functionat chiar in incinta méanastirii, Numai asa se explicd si contra- dictia (aparenta, dupa cum se va vedea) intre descrierea lasata de Pietro Deodato BakSi¢ si cea lisati de Paul de Alep. Vizitand Moldova in toamna anului 1641, Pietro Deodato Bak. episcop (catolic) al Sofiei, a gasit Colegiul de la’ Iasi in plina functionare, cu invatémantul in limba latina, ceca ce inaltului prelat i se parea de bun augur pentru intetirea propagandei catolice : ,acest domn — scrie Baksié, referindu-se la Vasile Lupu — a facut in Iasi o méAnistire, in care a adus cAlugari din Rusia gi tin scoalé latineascd, si aproape toti stiu limba latina ; mai mult chiar, staretul e un bun teolog, dar se tine cu totul de legea greceascd* 22 Pe de alta parte, Paul de Alep, la 165 jindu-se de starea cultural a moldov méndstiren sa un eolegiu mare din piatra* 2, RReferinja lui BakSié e categoricA : in toarmna anului 1641, cursurile Se tineau in méndstire — ,...manistire in care a adus cilugsri .) $i tin serie ei Vasile voda, ingri enilor, a cladit pentru ei léngd ap, itescu, L’influence de Voouvr i Mogit evéque ‘ ei 1, L’infil euvre de Pierre Mogila, archevai te Kiev, dans les Principautés. Roumatnes, tn Mel langes PEcole Roumatne en Franset > cota del Eraie times, in Mélanges de U’Fcole Roumaine e: Glatoré striini, V, p. 225, a Caldteré straind despre Tarile Roméne, VI. ed Bulgaru, Mustafa Ali Mehmed, Bucuresti, 1976, p. 46, Blk, ae440 MARIA MAGDALENA SZEKELY, STEFAN S. GOROVEL 2 scoala...“ asa incdt presupunerea cA, un timp, scoala a functionat chiar intre zidurile manastirii e deplin intemeiata **. Se cunose, in parte, si imprejurarile in care Vasile voda a ridicat »colegiul mare de piatra“, vazut de Paul de Alep ,langa mdndstirea sa‘. La 15 aprilie 1641, fostul mare comis Mihail Fortunas a vandut »binecredinciosului si iubitorului de Hristos, domnului nostru, Vasilie voievod, domnului ari Moldovei“, in fafa intregului sfat domnesc, easele sale de pe Ulita Ciubotareasca, in schimbul sumei de 200 de taleri . Din documentele ulterioare, se vede foarte limpede c&4 tocmai pe locul acestor case — achizitionate in aprilie 1641 — s-a zidit marele colegiu, impreund cu un feredeu ale cdrui venituri trebuiau sa revind manastirii. Astfel, la 20 august 1666, Ilias IIT Alexandru intareste Trei- Ierarhilor ,niste casi, ce au fost dreaptA cumparatura lui Vasilie voievod, de la Mihail Furtuna comis, drept doua sute taleri de argint, si acele case au fost la Ulija Ciobotariascd, unde acum, pe acel loc, este scoala si feredeu, aproape de helesteul Bahluiului, care le-au zidit $i le-au facut Vasilie voievod, Iara dup& aceea, accle casa, unde sint acum scoala cu feredeu, le-au dat Vasilie voievod sfintei sale mandstiri, Treisfetitelea, cu tot venitul“ 5. Acest text s-ar putea interpreta si in sensul ca Vasile voda a pastrat macar o parte din casele comisului Furtuna, inglobandu-le in marele colegiu. Data cand colegiul a fost mutat din incinta manistirii in noul sediu (data care este, implicit, un termen pentru fixarea construirii acestui sediu), nu e cunoscut&. Episcopul Bandini scria, in 1647; ci Vasile vod ya ridicat si scoli in acest claustru [= manastire], care au ars — nu e anul — in duminica Septuagesimei“ ”/, ceea ce corespunde datei de 25 ianuarie 1646. Inscamna, oare, aceasta, cd macur o parte din scoala in- temeiataé de Vasile Lupu, daci nu toatd, si fi ramas in méinéstire pana ta 1646 si numai acest incendiu sa-l fi determinat pe principele Moldovei 84 zideasca o cladire noua ? Exist, pe de alta parte, cdteva marturii, in grupuri pe care le separa doud secole, din care s-ar deduce cA acest eveniment ar putea fi plasat in anul 1644. _ Tezuitul ungur Paul Beke, a cérui relatare despre Moldova dateazd din iunie 1644, are’doua referinte care coincid ; intr-un loc, el spune ca Vasile voda ,inalfaé scoli noi de piatra de o mirime deosebita, uneori cu doua caturi, pentru ca tineretul moldovenesc sa fie initiat in cultura si in moravurj in acelasi fel in care invatatii credintei romano-catolice obisnuiese si educe tineretul" 8. In alt loc, acelasi Beke relateaza discu- tia sa cu Gheorghe Kotnarski, secretarul lui Vasile voda, care i-ar fi Spus : lati edt clédire inalté domnul nostru pentru ca tineretul din Moldova s4 se lumineze, incepand de la scoala cea mai de jos si trecand prin toate clasele“ 2. 4 'V., in acelasi sens, N. oras, Biseri i a See N Gale as, Biserica Trei Terarhi din Iasi, in MMS, pp Th. Codrescu, Uricartui, VII, Iasi, 1886 (in continuare : Uricartul, VID), p. 5. 7, ldtdem, p. 10 (Gi alte documente la p, 12—13, 24, 26—29 ete). ” Calatori straini, V, p. 328. % ibidem, p, 282. ® Ibidem, p. 283.441 CONTRIBUTIT LA ISTORIA TI i Din contextul lor, se vede foarte limpede ci aceste doua referinje ale lui Paul Beke nu se raporteaza la vreo scoala catolicd, intemeiatd de iezuiti sau de vreun alt ordin calugaresc, ci la o scoala pentru mol- dovenii ortodocsi ; or, in Iasi, la vremea aceea, nu poate fi vorba de 0 scoala ,de marime deosebité“ (,cdtd clidire*, spune Kotnarski — si ne amintim expresia lui Paul de Alep: ,,colegiul cel mare“) alta decat cea a Trei-lerarhilor. In acest punct, mai intervine si o coincidenta absolut tulburiitoare, peste care s-a trecut cu vederea (cum s-a trecut si peste alte marturii privind istoria Trei-Ierarhilor). La 1828, cand s-a decis redeschiderea gcolii de la ‘Trei Terarhi, s-a avut in vedere, ca an al intemeierii ei de cdtre Vasile vodd Lupu, anul 1644. Astfel, sigiliul scolii avea urmatoarea legendd: A. 1828. Sigiliu gimnaziei basiliane urzite la 1644“, De asemeni, pisania pusa pe ,corpul de cladiri destinat stoalei* are acest confinut: Ghimnasia Vasiliana a invatdturilor afierosit’ de fericitul domn Vasilie voievod la 1644. Epi- tropia Sholilor nationale la 18284. In fine, la 1830, stabilindu-se averea scolii, se face iarasi referire Ja acelasi an 1644: ,,Actul atingator de zestrea Ghimnazici Vasilianc, cu care au inzestrat-o ctitorul ei, fericitul domn Vasilie la 1644“? mai tarziu, se aduce in discutie inzestrarea ei de citre Vasile voda’Lupu ;cu averile migcatoare, precum glisuieste formalnicul act din anul 1644°*, Caracterizarea aceasta, de ,,formalnicul act“, duce la concluzia ca cei care au lucrat atunci au avut in fafa documente. E mai greu de erezut a anul a fost luat la inlamplare ; pentru sigiliu si pentru pisanie, © asemenea ipotezi ar putea fi, eventual, avutd in vedere ; dar mentio- narea aceluiasi an in documente scrise gi mai ales sintagme ,,formalnicul act“ ni se par argumente destul de grele pentru a accepta existenta unui izvor din care a fost cules acest an. Se intelege. din ultima marturie adusa in discutie, ca era un act de inzestrare cu averile miscdtoare* — deci nu poate fi actul din 7148 (1639—1640), prin care, alituri de averi migcatoare (vite), se dideau Trei-Icrarhilor si citeva mosii (Rachiteni, Tamiseni, Iugani). Trebuie si se admi fie gi cu titlu de ipoteza, deocamdata — ca, printr-un act datat 7152 (vAleat care a putut fi trans- pus in anul de la Hristos 1644), Vasile Lupu a inzestrat scoala cu felurite yaveri misc&toare* (dania din 1639—-1640 privea mandstirea, chiar daca, ulterior, bunurile inscrise in acel act au fost transferate scolii). Pundnd aceste constatéri in corelatie cu afirmatiile lui Paul Beke, s-ar parea ca o singura concluzie se poate desprinde : ,marele colegiu“ de Ja Trei Ierarhi a fost zidit in 1644, cand a primit si o noua inzestrare. Este si concluzia pe care o formulasera, in veacul trecut, Gh, Asachi, A. D. Xenopol si C. Erbiceanu™, dar pe care, mai apoi, istoricii au pi rsit-o, Credem ca ca trebuie reluata. ® N. Grigoras, op. cit., p. 412; folo la 413. 3 Tbidem, p. 412. . Bi fer eearus VIT. p. 185, N. Grigory, up. cil, p. 413. V. si N.C, Bnescu, U4 ii _ IN. Grige o 4 PALS, R escu, Un proces intre epitro} miindstirii {Trei Terarhi lagi gi Epitropia Invatituritor Publice din Molioua tn perivada Regulamentului Organic, in MMS, an, XXXVM, 1961, nv 2, p. 645. “Cf, A. D. Xenopol si C, Erbiceanu, Serbarea scolard de la Iasi, 1885, p. 54.2 MARIA MAGDALENA SZRKEIY, STEFAN S, GOROVET 8 d) Feredeui Pe locul caselor cumparate de la comisul Mihail Furtuna, pe Ulifa Ciubotareasca sau Sdseascd (aproximativ pe ‘locul actualei strazi Cri- san), domnul a inalfat nu numai scoala de la Trei lerarhi, ci yi fere- ul, Acest din urma edificiu i-a atras atentia lui Paul de Alep, care La layi este o baie ridicata de Vasile vodé dupa modelul ae iurcegti, cu eupole, marmura din belgug si cu camere frumoase” ™. Incereariie de a construi la lasi o baie publicd sunt mai vechi: in 1564, Alexandru Lapusneanu cerea bistritenilor zidari care sa inalje 0 baie™. Nu avem dovezi ci dorinja domnului 4 si fost dusa la indeplinire. Vasile voievod va relua acest proiect, va zidi feredeul si va conceda ‘Ttei-lerarhilor veniturile lui”, Actul sdu. va fi reinnoit in 1666 de Ilias Alexandru : ,...incd am dat si am intarit manastirei ce scrie mai sus, Treisfetitelor, cu accle casi, unde sint scoale, si cu feredeu, ca sa fic gi de la domnia mea dreapta ocind si cu tot venitul* iterea acestui document venea in urma unui proces indelungat cu cdlugarii de la manastirea. Golia, care luasera o jumatate din venitul feredeului, pe motivul ca acest agezimant a fost ctitorit tot de Vasile voievod si ca Stefanita Lupu le daduse uric pentru ca venitul baii sa fie impartit de cele doudé manastiri. La judecaté. soborul de la Trei Ierarhi a adus un alt document de la Stefaniti vod’, emis cu un an mai tarziu decat acela pentru Golia, act care intérea dania lui Vasile Lupu aga cum fuscse ea fAcuta, adica manastirii Trei Ierarhi“!. Povestea amanuntita a acestui proces se gaseste intr-un document de la Antonic Ruset (4 ianuarie 1676), domn care a intaril, la randul sau, cdlugarilor ménastirii Trei lerarhi a lor dreapta ocina si danie si miluire, ce au de la ctitorul lor, riposatul Vasilie voievod, si de la fiul sau, rdposatul Stefan voievod, pre feredeul cel mare, cc easte in targ in Iasi, lang’ Bahlui* @, _Domnii care i-au urmat lui Vasile Lupu s-au ingrijit nu numai de veniturile feredeului, ci si de buna lui functionare. De pilda, 1 Ilias Alexandru seutea de la ori i Sees ekoaauin paeG ea de la orice dare pe cei sase butueari si trei bar. ela baie. Cei sase argati care aduceau butuci Ja feredeu pri- meau acccasi scutire si de la Constantin Duca“ si de la Mihail Raco- ete a in 1703, La 1704, numarul argatilor de In feredeu sedidea de la eh 7 rete 4 pentru ca, in 1716, un document si vorbeasci despre cei poeta ad eee) de la baie“. In orice caz, cu touté bunavointa i ‘oate scutirile si intaririle, feredeul mergea din ce in ce ® ASB, ms, 578, £. 104, * Uricariul, VII, p. 10. Gaiatore strdini, V1, p. 53, & Hurmuzaki-lorga, Ducumente, XV 50 2 ASH, ms. 979, f Dv, ee # Urtcariul, VI, p. 10, 2 ASR, ms. 578, i. 101. 2 Uricariul, VI, . 11—14 3 ASB, ms. 579, £14, 4 Tbidem, ms. 5 ieee xB, ms, 570, i. 102v. 7 Ibidem, ae143 ASTORIA ‘TiU:1-18I 5 A USTORIA Tit maj prost: la 1 aprilie 1717, cdlugarii se plangeau ca nu au nici un venit de la feredeu“ **, Toate aceste informatii spun multe despre gradul de civilizatie al locuitoriior enpitalei Moldovei in gorii epocii moderne... O noua incercare de a repune in functiune feredeul va fi facuta de Mihail Racovita, care miluia manastirea ‘Trei Jerarhi cu dreptul de a fine zece arga{i la feredeu, nesupusi la plata birului domnese “?. Mai tarziu, se va vedea ca nici cresterea numarutni de Tneraton — ceed ce insemna, implicit, o diversificare si o imbuna lilor —, nici scutirea acestora de dari n-au constituit solu{ii pentru a convinge popu- jatia Iasilor si frecventeze baia publica. ha La scurt timp dupa aceea, in incendiul din 20 aprilic 1723, ,,fere- deile, nearzand, au ramas intregi, dupa cum si vad", spune un docu- ment din 1761. Apoi, in vremea lui Grigore Ghica voda, s-au construit in orag niste haznale si au fost adusi de la Jarigrad ,suiulgii*, carora li s-au dat in seamna ,si feredeile, cu toate dresurile si cheltuiala lor“. Cu incuviintarea egumenului Ezechiel, acestia s-au asezat pe locul scolii vechi de la Trei Ierarhi — arsA in 1723 —, au construit o casa si au reparat pivnita risipita. In domnia lui Constantin Racovita, arendas! feredeului au primit un alt loc de casi, ,dehnaintea portai sfintei nastiri, numai preste ulita cea mare si aldturea cu o pivnifa a manasti ce este despre capul podului vechiu“ *!, Tn anii care au urmat, feredeul a mai fost supus unor- luc reparatii, mai ales dupi incendiul devastator din 1753. Cladirea lui s-a pastrat pana in secolul trecut ; la 1809, cand contele de Moriolles, inso- fitorul contelui Brenicki, comandantul armatelor rusesti de pe linia Du- nérii, a trecut prin Iasi, baia continua sA funetioneze, fapt remarcat si de acest calator, care ne-a lésat o amanuntita descriere a edificiulu Tesenii de azi— putini, e drept sliu cum arata vechiul feredeu al oragului din fotografiile facute inainte de demolare. Altii — si acestia tot putini — mai stiu ca in cladirea de_acum a biii se pastreaz’ placa pusd la 1747, dupi terminarea reparatiilor. Inscripjia ci spune ci fe- redeul s-au tocmit si s-au innoit in zilele lui Ioan Neculai voievod, cu toati cheltuiala réposatului Ezechiil, egumenul de la Trisfetitele, si cu osteneala feredeiagului, aznagiului Dima, let 7255, iunie* 5)” ¢) Inchinarea la Athos Urmand un obicei deja incelatenit la vremea aceeu, Vasile vodi a hotarat sa ,afiernseasea“ manastirea Treiterarhilor unuia din Locurile Sfinte si, din cate erau pe atunci avute in vedere (Muntele Athos, Mun- tele Sinai sau una din patriarhiile apostolice — Alexandria, Antiohia si Bf OBB Document privitoare ta familia Callimachi, vol. 1, Bucuresti, \. Lecomte de Notiy, Cateva cuvinte asupra bisericitor Sf. Terarhi, Bucuresti, 1904, p. 33—34, ‘otije sstorice gi arheologice aduna! ucuresti, 1885, p, 224295. _™! Melchisedce, si biserici antice, Bi de pe la 48 de mandstiri444 MARIA MAGDALENA | imul sau Sfantul Mormént), el a ales Athosul. Spre deosebire, oa e. at ctitori, care si-au inchinat asezdmintele uneia sau a an manistirile athonite, Vasile voda a ,,afierosit“ ctitoria sa ieseana intregi comunitati de la Muntele Athos, ceea ce ¢ un lucru ciudat si, oricum, foarte rar. Inchinarea s-a produs la 1641, dar data exact a actului care a consemnat, in chip solemn, vointa ctitorului, nu este cunoscuta inca. Acum un secol, episcopul rus Porfirie Uspenskij, in a sa Istorie a Atho- sului (IIT, 1892), a semnalat existenfa actului in arhiva manéstirii Dio- nisiou *, dar pana azi nici unul din cercetatorii arhivclor athonite nu a adus la lumina acest important document, mentionat de nenumarate ori in luerarile de specialitate. Pana si cea mai recenta si mai amanuntita istorie a relatiilor romano athonite, bazaté indeoscbi pe documentele orl- ginale, il citeaza ‘pe acesia doar dupa bibliografie ‘ In lipsa documentului, nu putem sti, din pdcate, imprejurarile in- chindrii si clauzele fixate de ctitor. Se intelege, numai, c& veniturile culese din proprictatile mandstirii urmau si se imparta in chip egal intre cele 20 de aseziminte de la Sfantul Munte™® Mai putem admite ca inchinarea Trei-Ierarhilor c&tre intreaga comunitate de la Athos nu poate fi desprinsi de atitudinea imperialé a ctitorului, asa de mandru de a fi considerat succesor al basileilor bizantini’ ; pe de alta parte, nu ni Se pare deloc exclus ci acest eveniment s-a aflat in legitura cu aducerea moastclor Sfintei Paraschiva — inscriptie pus& in onoarea acestui din urma fapt di data de 13 iunie 1641. Ar fi, fara indoiala, important de stiut daca inchinarea la Athos a premers marea slujbit prilejuita de asezarea moastelor in biseric’, a fost urmarea sa ori s-a produs chiar cu ocazia aceasta. Oricum, este un episod din istoria Trei-Ierarhilor a cdrui cerectare (ca $i licarea hrisovului de inchinare din 1641), revine viitorului. Fie-ne, totusi, ingéduita o ultima remarcd. Porfirie Uspenski da, dupa c&t se pare, numaj anul: hrisovului de inchinare, care trebuie sa fie 7149 ; dar acestui ,,vileat“ poate sa-i corespunda, in egal masura, anul 1640 (de la 1 septembrie pana la 31 decembrie) si anul 1641 (de la 1 fanuarie pana la 31 august). N-ar fi, deci, imposibil ca inchinarea la Athos sa fi avut loc in ultimele luni ale anului 1640, mai ales ca tocmai in aceasta vreme se constata — la 6 decembrie 1640 (7149) © actiune de inzestrare a ctitoriej cu unele cari de cult ®°, f) ,Sinodul* din 1642 Intre 15 septembrie Si 27 octombrie 1642", s-au desfasurat in Tasi lucrarile unei aduniiri teologice, pe care literatura de specialitate o % Damian P. Bogdan, Despre daniile romdnesti ia Athon, i i a aekeatiee aaa aoe st vox, in Arhiva Roma- ® Pp, S. Nasturel, Le Mont Athos ct les Roumains, Roma, 1986, p. 161. % Tbidem. .'N, Torga, Vasile Lupu ca urmator al impiratilor de rasirit in tutelarea Patriarhiei de Constantinopole si a Bisericii Ortodore, in ARM: s. II, t. XXXVI, 1913 (versiunea francezd In ARBSH, 2, 1914); v. si observatiile risipite de D. Nastase in cercetarile sale privind ideea imperiala in Térile Romane. 8 Melchisedec, op. cit., p. 176—177.a CONTRIBUTII 1-A STORIA TREI-IERARIULOR 445 cunoaste sub numele de sinodul de Ia Iasi. Nu este locul a ‘insista, alc, asupra justetii acestei denumiri si nici asupra caracterului care se poate atribui acestei intruniri de ierarhi ortodocsi ”, Vrem, numai, atragem | atentia asupra unui fapt, trecut de obicei sub tacere — ceea ce este foarte caracteristic pentru istoriografia noastra. oa In toata literatura consultaté pand acum, se afirma — fara nici 0 umbra de indoiala — ca ,sinodul" sau ysoborasul“ a fost gazduit la ‘rei Ierarhi, precizindu-se chiar cd dezbaterile au avut loc in trapeza manéstirii (actuala Salé goticd), ori (dupa o alta opinic) chiar in bi- serica. ‘ ne ; Se intamplA, insi, cd nu am identificat, pand acum, nici un izvor care sa indice Trei-lerarhii ca loc al intrunirit teologice din 1642. Tot datarea topica, ce scris, pan& acum, in legatura cu acest punct at ar spune specialistii in diplomatica | — nu se intemeiaza pe nimic. Ne aflam in fata uneia din realitatile care mineaza serios istoriografia noas- in general : acceptarea, fara nici tra eclesiastica — istoriografia noast un spirlt critic, a tuturor ,,traditiilor“. Numai aga se face cé un foarte erudit istoric al Bisericii noastre, scriind despre ,,evenimentul mondial“ care a avut loc la lagi in 1642, discuta despre cele doua opinii (sinodul a ), dar nu pune nici cel mai mic semn de intre- bare asupra desfaisu. insasi a Sinodului la Trei Terarhi ! Ivoarele contemporane, referitoare la sinod, nu pomenese manas' rea Trei-lerarhilor : nici scrisoarea pe care participantii au adresat-o lui Vasile voda la incheierea lucrarilor ™, nici raportul doctorului Skogardi, martor ocular al evenimentului®, Stirea ne vine din... traditie, Incd la 1874, Filaret Scriban ,stie din traditie* cA lucrarile sinodului s-au finut in bisericd *' ; Melchisedec, la 1885, descrie ‘si el lucrarile sinodului, adéugand : ,,carele dupre traditiune s-a tinut in biserica Trierarchilor“ . O alta traditie, pusa in circulatie de preotul N. M. Popescu, aseaz lucrarile sinodului in trapeza mana- stirii iar pe participanti — in chilile mandstirii ! In loc sA se repete, la nesfarsit, invocarea pura si simpld a traditiei, ar fi fost mai sAnatoasd ciutarea argumentelor care si o sprijine (sau, eventual, -si o combata : la urma urmei, numai adevirul conteazd, dupa ins&si Inva{atura Biscricii noastre, pentru cA ,nimic nu putem impotriva adevarului, ci numai pentru adevar“). Care ar fi, atunci, aceste ar- gumente ? 1) In primul rand, faptul cA sinodul a fost convocat din initiativa lui Vasile vodi Lupu, dupa indemnul lui Petru Movila ; intreaga chel- Ct. Mi 1981, p. 40, _'8'V, pentra aceasta, Searlat Porcescu, Sinodul de la asi —- 16 in istoria’ universald, Wl, 1, ed, 1, Agrigoroaici ‘8. ‘Antonie. Plamadeald iment mondial la Iasi: Sinodul din 1642, in Dasciili de cuget si simyire romdneased, Bucuresti, 1981, p. 181, nr. 7. cc ® Melchisedec, op. cit., p. 228-229, ite, TV /1, Bucuresti, 1882, p. 668. P&ourariu, [storia Bisericii Ortodoxe Romdne, 11, Bucuresti, in Romdnit i, Gh, Buzatu, V. Cristian, Tasi, 1988, Be © Melchisedec, op. Niculae M. Popescu, Pomenirea de trei sute i i in ARMSI, s. IIT, . XXV (943), p44 (1), a eee ae446. MARIA MAGDALENA SZEKELY, STEFAN.S, GQOROVEL 12 sal& a revenit principelui Moldovci, care a patronat — ca imparal am a SReste, acbititnd (impreuna cu boierii sai mat luminati) fn cazul disputelor. Astfel, e de acceptat c aceasta aciune nu putea avea un cadru mai potrivit, decat marea, stralucita manistire domneasea ‘a Trei-lerarhilor, cea menita sé fie noul sediu al Mitropoliei Moldovei (care, in acest caz, ar fi trebuit si se numeascd a Tagilor gi a intregit Moldovlahii). Jinénd seama de acesie lucruri, trebuie si admitem ca, Gach sinodul a fost gizduit la Trei Jerarhi, lucrarile lui nu sau putut @esfigura decat, ca in vremea Bizantului, in bisericd. ; ‘ : 2) In al doilea rand, inifiatorul din umbra fusese mitropolitul Kie- vului, Petru Movila ; or, la Trei Terarhi unul din ctitorii spirituali era tocmai Petru Movil, cel care trimisese teascurile pentru tipografie, cari si profesori pentru scoala; pare Jogic si acceptam cA sinodul a fost plasat in accel cadru legat deja de opera lui Petru Movil. ay 3) Rectorul scolii de la Trei Terarhi si directorul tipografiei de aici era un fost colaborator al lui Petru Movila ; era, fara indoiala, cel mai indicat sX primeusc4 oaspetii veniti de la Kiev. 4) In fine, in al patrulea rnd, trebuie si se {ind seama de faptul cA lucrarile sinodului n-au fost publice, dezbaterile pastrand un caracter de taini — or, 0 minastire putea asigura cel mai bine aceasta confiden fialitate, lar existenfa tipografiei chiar in incinta méniistirii putea sa asigure tiparirea imediata si sigura a unor eventuale lucrari sau hot&rari (ceea ce s-a si intémplat). Pentru toate aceste motive, credem ci se poate admile — cu nuanta de probabilitate pe care o impune intotdeauna onestitatea istoricului $i smerenia sa in fata izvoarelor — cd sinodul din 1642 a fost g&zduit. de m&nfastirea Trei-lerarhilor si cA lucrarile sale s-au {inut in biserica acestui somptuos asezimant ctitorit de Vasile vod&i Lupu acum aproape 355 de ani. g) Ceasul si ceasornicarii Inainte de a sec fi incheiat lucririle la biserica propriu-zisa — mo- ment marcat de pisania datati 6 mai 1639 — a fost terminat zidul de incinta, avand, pe latura sa esticd, turnul de intrare cu clopotnita si — fapt nemaiintalnit pan atunci in Moldova — cu un orologiu pentru uzul intregului oras. Pisania, pastraté pina azi, are stema farii cu toate eee care 0 insotesc in chip obisnuit si este dataté 20 aprilie 1638 Prima atestare a turnului cu ceas datea7A din 1640 si so afl in insemnarile polonezului Achacy Taszycki, seeretar al soliei conduse de Wojciech Miaskowski®; 0 descriere mai aminuntitd a orologiului si a modului sau de functionare o datoram, ins’, lui Paul de Alep (1653) ®. __ Pentru ingrijirea orologiului, erau necesari specialisti straini ; prin mijlocir celor ardeleni sau poloni, ori — mai degraba — prin mijlocirea cunostintelor sale din capitala Imperiului otoman, Vasile vodai a chemat, a Fa a 3 oa ae ia Ai CHigeraa Tae ae eee clopotnipa al mandstirii Tret ferarhi din ® Cildtori strdini, V, p. 169. © CGlatori straini, VI, p. 47.447. a3 CONTRIBUTH LA 1 TORIA TI1-TERARHILOR ¢u leafé buna, un francez, Jean Patirow care moldovenii lau cunos- cut sub numele de Petrea ceasornicariul. In stadiul ‘actual al informatie, prima sa atestare dateazd din 15 julie 1646, cand cumpéra un loc de case in Iasi”; in toamna aceluiasi an, la 24 noiembrie, ¢ atestat ca mar- tor, tot in Iasi: in act i se spune ,,Petrea ceasornicariul“, dar semndtura sa, in litere latine, ii da numele cel adevarat, Jean Pattrou ™, Documente din 1649 si 1650 1 aratdé agezat stabil in Iasi, intrat in legaturi de rudenie cu boierimea moldoveana : sojia sa, Antemia, era ‘fica lui Lazdr Motoe, nepoata a vornicului Simion Mojoc (dupa tata) si a vornicul Varlan (dupa mama)”; prin sofie, a cipatat si o proprietate funci ja Movileni (tinutul Romanului)”. Jean Pattrou a murit in Moldova, lisind o fata, casitorité Buznea (ai cdrei urmasi sunt mentionati in vea- cul XVIII) si, poate, un baiat, Toader “, Succesorul lui Pattrou a fost Jean Viollier, cunoscut documentelor maldovenesti ca Ivan Violie ceasornicariul sau Ivan, ceasornicarul fran- el este atestat la 2 august 1662 cumparand case in Iasi, pe Ulita — poate nu departe de manastirea al cirei orologiu il ingrijea gi care ii aducea venitul, La acecasi vreme, pare si mai fi fost un ce sornicar in Tagi, Petrea neampul, atestat la 6 februarie 1662 ca martor™*. Jean Viollier a murit si el in Moldova, fra urmasi ins& ; la 10 mai 1667, ‘un frate si un nepot se ocupau de mostenirea sa”, Dar cel mai cunoscut dintre ceasornicarii de la Trei Jerarhi a fost Gaspar Caillé, atestat tn fumctie la 15 martie 1870, efind, cu solia sa Irina, vindea un loc de casé™; fn anul urm&tor, la 1 iulie, Gaspar Callie ceasornicarul franfuzul“ cumpéra case in Iasi, pe Ulita Mare, 1. Tanoviceanu. Inceputurile ceasornicdriei in Moldova, tn RIAF, X/1, 1909, p. 27; ASI, Documente, CCCLXXXT/2 (mentiune intr-un docunfent din 1750). S. Gh. Tordache, Documente romdnesti din secolul XVIT, in AIIAL, XXVI/1, 1989, p. 416 (Arh, St. Galati, Documente, XXXII/4). V. si infra, nota 73. ® Gh. Ghibanescu, Surete si izvoade, (Tp. 132-149 (ASI, Documente, : Tecla, fica lu! Motoe dvornic,’ gi cumnata ei, Irina. solia lui Lazar Motoc, si ,vinerii lor", Petrea censornicarul’si Tonder Perjul, Pattrou era ginerele Irinei ‘Motoc — v. nota urmatoare. 3 ASB, Documente istorice (fost Bibl. Acad,), MCXCVII/106 (mentiune la N. 1 udit si documente, XXI, p. 204; semnalat si de D. Ciurea, Jasit in secolul XVII, in MMS, XXXI11/1957, nr. 8—9, p. 655, n. 31): Irina, fiiea lui Varlan vornicul, cu fiica Antemia si ginerele Petrea ceasornicarul (semneazi: Jean Pat~ trou) vand lui Tordache Cantacuzino mare vistiernic par{i in Corni pe Siret (tinutul Sucevel), tn catastiful lui Gheorghe voda Stefan, din iunie 1654, sunt ti bani c -au dat ciasornicarului* (N. lorga, Studii si documente, I ; nu putem "praciza daca e vorba de Pattrou sau de Viollier. 14 Cf. supra, notele 72 gi 73. % Gh. Ghibdnescu, op, cit., p. 132—139. % 1. Tanoviceanu, op. cit. p. 27; Constantin, edmaras de lumini, flul lui Jonagco clucerul, nepotul lui Petrea ceasornicarul ; Tanoviceanu mai semnale insi, Pentru 1693 si 1696 (p. 28), pe Clucerouta Iué Ionagco gt fratele ei, Toader ar regulta cd ‘Yoader e fiul lui Jean Pattrou | nue vorba de omonimii). 7 CDM, nr. 866, p. 196. % Ibidem, nr. 762, p. eee aru din funetie ? ” Ibédem, nr, 1471, p. 317 (gf facsimil 1a sfaryi i = iden’ ne iB ai rsitul volumului), a ‘biceanu, Istoria Mitropoliei Moldovei si Sucevei, Bi i, 2—3; ASB, Documente istorice (fost Bibl. Acad), CLEXXVI 78. eae nr. 894, p. 202 (sA fie insusi Jean Pattrou, eventual14 443, MARIA MAGDALENA probabil aceleasi pe care la 1676 le vindea cunoscutului preot ,domnesc* Ursu * Un alt m&nunchi de stiri, din aceiasi ani, se referd la ceasornicar si la orologiu, fara sd-1 numeasci explicit pe Gaspar Caillé. Astfel, pe la 1671, misionarul franciscan Giovanni Battista del Monte spune cd in lasi exista un Grologiero del detto P[re]n{cilpe, di nazione franzese* *. Un an mai tarziu, alt cilugar italian, Comelio Magni, mentioneazd pe acelasi ,,ceasornicar francez™, adaugand : imi pare cA era cisitorit, El era salariat de cdtre domn pentru serviciul sdu. Imi povesti c& o duce destul de bine, caci serviciul siu ii aduce un venit de aproape un scud pe zi, pe lang alti multi care fi picau destul de des“, Dintr-un docu- ment de la 1676, se vede ca ,grija cea8ornicului celui mare din clopot- nila manastirii* revesea egumenului iar banii pentru aceasld ,purtare de grija“ erau ordnduiti din venitul feredeului ®. £ posibil ca, prin fiica sa, Magdalina, francezul Gaspar Caillé sa fi lasat si el urmasi intre moldoveni. Montarea unui orologiu in turnul clopotnitei de la Trei'Ierarhi este ined o dovada a intentiilor ctitorului: orasul avea sa aibaé nu numai sunetul clopotelor, la orele cand se oficiau slujbe in biserici, dar si, la intervale regulate, marcarea orelor din zi si din noapte, fara indoialA dupa obiceiul european si nu dupa cel oriental. Prezenja ceasornicarilor francezi este iarasi un fapt de interes pen- tru viata jeseand a veacului XVII: in aceeasi zona, alaituri de carturarii curfii lui Vasile voda, al&turi de cArturarij kieveni ori greci ai scolit, se aflau $i mestesugari de !ux, occidentuli, care vor fi adus cu ei si ceva din mediul lor de acasa. & ENB, 1930, p, 215; ASP, Documente istorice (fost Bibl. Acad), CLKXXV1/85, G."C missinari cattolici italiani nella Moldavia nei secoli ef AV tn lomatarium italicum*, 1. 1925, p. 109 8, 1930, p. . $i Stefan Olteanu, Constantin Serban, Mestesu gin Tara Romdneascd si Moldova in Evul Mediu, Bucurest isos, p10 oe inventar (incomplet) al stirilor despre ceasornicarii din Moldova; de aseimenea, Dan Dadardu, Ioan Cuprogu, sasii vechtlor zidirt, Iasi, 1974, p. 71, % Uricariul, VII, p. 1?,