You are on page 1of 39
CA PF 1 cE: @inke Dok. Organizarea functionala a corpului uman si controlul homeostaziei Scopul fiziologiei este de a explica care sunt factorii fizici si chimici responsabili pentru originea, dez- voltarca si evolutia vieil. Fiecare forma de viafa, de la cel mai simplu virus pand la cel mai mare copac sau pina la complicata fiintd umand, are propriile sale caracteristici functionale. in consecinti, domeniul vast al fiziologici poate fi subampanjt in fiziologie virald, fiziologie hacteriand, fisiologle celulard, fiziologia pplantelor,fiziologie umand si numeroase alte subdiviziuni. Fiziologia umand. Ficiologia umand incearca sa explice care sunt caracteristicile ele specifice care definese organismul uman ca entitate vie. Simplul fapt sm in via este aproape in afara controlului nostr, senzafia de foame este Stimulul care ne determin si mncam iar teama sine ferim de peticol. Senzajia de frig ne constringe sa cium si ne Incalzim. Alte forte ne indeamn si eutim com- pantie gis ne reproducem. Astfel, omul este in realitate un sistem automat, iar faptul co suntem finje datato cu percept, sentimente si constiint& reprezinti o parte inte~ ‘rant a acestei derulii automate a viet; aceste caracterstci speciale ne permit si cexistim in cele mai variate condi Unitatea vie elementard a organismului este celula. Fiecare organ este alcatuit din ‘numeroase tipuri de celule a edror unitate este menfinutA de structuri intercelulare cu rol de suport. FFiecare tip de celula este special adaptat pentru a indeplini una sau mai multe funetii particulare, De exemplu,eritrocitee, in numar de 25 trilioane in fiecare fink ‘umana, transport oxigenul de la plimdni la nivel tisular. Cu toate c& critroctele reprezintitipul celular eel mai abundent, exist aproximativ 75 trifioane celule din alte tipuri celulare care indeplinesc functi diferite de cele ale eritrocitelor. Astiel, {ntreg organismul este alcdtuit din aproximativ 100 trilioane de celule ‘Cu toate o& multe dintre celulele organismului difera semnificativ inte ele, toate au anumite caracteristici clementare, aceleasi indiferent de tipul celular. De ‘exempla, in toate celulele oxigenul interactioneazi cu earbohidirafi, grisimi gi pro~ twine, iar consecutiv acestor react este eliberata energia necesard functionarit celu- late.’ Mai_mult, mecanismele chimice generale responsabile de transformarea tlementelor nutritive in energie sunt practic aceleasi in toate celulele, iar toa eelulcle clibereaza produsii final ai reactilor chimice propri in lichidele inconjuritoar. “Aproape toate celulele au si capacitatea de a se reproduce, dnd nastere unor celule de acelasi tip. Din ferieire, efnd celule de un anumit tip sunt distruse datorta ‘unei anumite eauze, eetulele restante ale aceluias tip genereaza de obicei noi celule pin in momentul in care rezerva celular iniiala este refit, Lichidul extracelular - "mediul intern” Organismal uman adult confine aproximativ 60% lichid, reprezentat in principal printr-o solutie apoasé de joni 5i alte substanje, Cu toate ci cea mai mare parte a Acestui lichid se afla in interiorul celulelor si este denumit lichid intracelular, 3 4 Partea 1 duroducere in fisiologie: celula si aproximativ o treime se afl in spatile din afara celulelor si este denumit fichid extracelular. Lichidul extracelular este in migcare permanenta in interiorul organismului. Este transportat rapid in sngele circulant, find ulterior dis- tribuit tntre singe gi Tichidele tisulare consecutiv difiziei prin pereti capitan. Lichidul extracelular confine ioni si elemente hnutritive necesare intretineri viet celular, Astiel, toate celulele triiese practic in acelasimediu - lichidul extracelular. Din acest motiy, lichidul extracelular este numit si mediul intern al ‘organismului, sau_miliew ‘intériewr, un termen introdus in urmi cu peste 100 de ani de citre marele fiziolog francez al secolului XIX, Claude Berard Celulele sunt apte si trtiasc8, $8 creased si st igi indeplineasca functile speciale att timp cat in acest medi inter sunt disponibile concentrafile adeevate de oxigen, xelucoza, diferiji ioni, aminoacizi, grasimi si alti constituent Diferenfe intre lichidul extracelular si lichidul intracelular. Lichidul extracelular contine cantititi mari de ioni de sod, clor sf biearbonar, precum si elemente nutritive pentru celule cum sunt oxigenul, glucoza, acisii grasi si aminoacizit, De asemenea, coniine dioxid de carbon, transportat de la nivelul celulelor spre plamini Pentru a fi climinat, la care se adaugd alti produsi ai metabolismului celular care sunt transportai le rinichi in vederea excrete Lichidul intracelular diferd semnificativ de lichidul extracelular; in mod specific, confine eantitigi mari de ioni de potasi, iont de magneziu si ioni fosfa in locul ionilor de sodiu si clor aflai in lichidul extracelula, ‘Mecanisme speciale pentru transportul ionilor prin mem- branele celulare mentin diferenfele intre concentrafile ionilor din lichidul extracelular si cel intracelular, Aceste ‘mecanisme de transport sunt discutate in Capitola 4, Mecanismele "homeostatice" ale princi. palelor sisteme functionale ale organi malui Homeostazia ‘Termenul homeostazie este utlizat de etre fiziologi pentru a desemna mentinerea aproximativ constamta @ para- ‘mecrilor mediului intern, Pract toate organele si jesuturile organismului indeplinese funetii care ajutd Ta pastrarea ‘constant a acestor parametri, Spee exemplu, plamanii fumizeaza oxigen spatiului extracelular pentru a substtui ‘oxigenul consumat de celule, rinichii menjin constante concentrate ionilor, iar sistemul gastrointestinal asigura aportul elementelor nutritive, (© mare parte a acestui text deserie modul in care fiecare organ sau fesut contribuic Ia homeostazie. Pentru inceput, in acest capitol sunt trecute in revista diferitele sisteme functionale ale organismului si contributile lor la hhomeostazie; ulterior va fi schitatt teoria elementard referitoare la sistemele de control ale organismului, care permit sistemelor functionale si isi desfisoare activitatea fetouiopenicnt eunttaiied-en eneieene. ogie generala Sistemul de transport si distributie a lichidulut extracelular - sistemul cireulator sangyin Lichidul extracelular este transportat la nivelul tuturor regiunilor corpului in doud ctape. Prima etapa este reprezentata de deplasarea singelui prin organism in inte- riorul vaselor sangvine, iar cea de-a doua este reprezentata de deplasarea bidirectionala a lichidului intre capilarcle sangvine si spatille intercelulare Figura 1-1 ilustreaza o imagine de ansamblua cir- culafiet sangvine. Tot singele circulant parcurge intregul circuit in medie o data pe minut cand corpul este in repas side pind la sase ori pe minut cand persoana este foarte activa. La nivel capilar existi un schimb permanent de lichid extracelularintre fractiunea plasmaticd a singelui si lichidul interstiial care umple spatile intercelulare. Acest proces este prezentat in Figura 1-2. Peretitcapilarelor sunt permeabili pentru majoritatea moleculelor din plasma Prima Te ferminata Ven0a8 ge arto Capliare COrganizarea generala a sistemului circulator, Capitolul 1 Organizarea functional a organismului uman si controlul homeost ‘terola Difuziunea lichiduiui ga constituenpilor dizoWvat prin perei capilarelr 5 spate intrstijale. sangvind, eu, exceptia moleculelor mari ale proteinelor plasmatice. in consecinji, cantitji mari de lichid. si constituent dizolvatidifizeaza bidirectional inte singe spatiletsulare, dup cum este indicat de siget. Acest proces de difuziune este determinat de misearea mole- culelor,atét_din plasma eat si din lichidul intrsiia Aceasta Inseamna ca lichidul si moleculele dizolvate se afl in continud migeare, deplasindu-se in toate diretile in plasma yi in udu din spate intereeulare, precum si prin por capila. Puinecefule sunt locaizate la mai mult de 50 mieroni fo de peretele capilar,fapt ce asigur un timp de difuziune de cateva secunde pentru aproape orice substan din capilar spre peretele celular. Aste, lichidul extracelular din intreg organismal - att cel din plasm et si cel din lichidalinterstfial - este fm permanenta ameste- ‘at, find astel menfinaté omogenitatea aproape competi ‘8 lichiduluiextracellar la nivelulintregului corp. Originea elementelor nutritive din lichidul extracelular Sistemul respirator. Figura 1-1 releva faptul ci de ficcare data cnd singele circula prin organism, el circula de asemenea 5 prin plimini, Singele se incared cu oxigen la nivel alveolar, objindnd astfel acest element atit de necesar celulelor, Membrana care separi alveolele si lumenul capilarelor pulmonare, membrana alveolard, are © grosime de numai 0,4-2 microni, iar oxigenul difuzeaza in singe prin porit acestei membrane datorith agitatiei ‘moleculare, in acelasi mod in care apa si ionii difuzeaza prin peretele capiarelor tisulare. ‘Tractul gastrointestinal, O mare parte a singelui pompat de inima se indreapti si spre perefiitractului gas- ‘rointestinal. La acest nivel diferite elemente nutritive dizolvate, de origine alimentard, preeum carbohidrail, acizii grasi si aminoacizl, sunt absorbite in lichidul cextracelular sangyin, 7 5 Ficatul si alte organe care au in special functie metabolic. Nu toate substantele absorbite de la nivelul tractului gastrointestinal sunt utilzate sub forma in care au {ost preluate din tubul digestv. Ficatul modified struetura cchimicé a multora dintre acestea, crescindu-le gradul de utilizar iar alte jesuturi ale organismului - adipocitele mucoasa gastrointestinal, rinichii si glandele endocrine ~ ccontribuie In modificarea substanjelor absorbite sau le stocheaza pina find devin necesare. istemul_musculo-seheletic. Uneori se pune intre- barea: "Cum se integreazA sistemul musculo-scheletic in funetiile homeostatice ale organismului"? Raspunsul este cevident si simplu: in cazul in care muschii nu ar exist, forganismul nu s-ar putea deplasa in locul potrivit la ‘momentul potrivit spre a obtine alimentele necesare pentru asebrani, Sistemul musculo-scheletic asigura si efectuarea iigcarilor necesare pentru protectia impotriva condigilor potrivnice, migedri in lipsa cirora inttegul organism, impreuna cu mecanismele sale homeostatice, ar putea fi dlistrus instantaneu. Epurarea produsilor finali de metabolism Eliminarea dioxidului de carbon Ia nivel pul- ‘monar. Simultan cu captarea oxigenului la nivel pul monar, dioxidul de carbon este climinat din singe alveolele pulmonare; deplasarea aerului la nivel pulmonar ‘data cu respirajia transports dioxidul de carbon in atmos- fera. Dintre toti produsi finali ai metabolismului celular, dioxidul de carbon este cel mai abundent, Rinichii. La nivel renal sunt eliminate din plasma majori- tatea celorlalte substanfe (in afura dioxidului de carbon) care nu sunt necesare celulelor. Aceste substante includ diferti produsi finali ai metabolismului celular, precum tureea si acidul uric; de asemenea, sunt eliminafi ioni gi apa in exces care proven din alimentajie gi care s-au acu- ‘mulat in lichidul extracelular Rinichii isi Indeplinese fumetia prin filtrarea initiald @ unor mari camtitati de plasma la nivel glomeru- lar, iat ulterior prin reabsorbtia in singe a substantelor necesare organismului, cum sunt glucoza, aminoacizit gi ‘cantitifile adecvate de api si ioni. Majoritatea celorlalte suubstanfe care nu sunt nevesare organismului, in special produsii finali de metabolism (precum ureea) prezints reabsorbtie minima, find eliminayi in urind prin tubulii renal Reglarea func! F organismul Sistemul nervos. Sistemul nerves este aleatuit din tei ‘componente principale: calea senzoriald aferent sistemul rnervos central (sau componenta integrativa) si calea ‘motorie eferenta. Receptorii senzoriali detecteaza starea forganismului sau starea mediului inconjuritor. De exemplu, receplorii cutanatiinformeazi persoana de ficcare dati cind un obiect atinge tegumentul in orice ppunct. Ochii sunt organe senzoriale care furnizeazi 0 imagine vizuala a zonei inconjurdtoare. Urechile sunt de asemenea organe senzoriale. Sistemul nervos central este aleatuit din creier si maduva spindri. Creierul poate stoca 6 Partea I Introducere in fistologie: celula si fiziologie general informatie, genereazi gindirea, este sursa aspirafilor si termina reacfille organismului Ia senzaliile sosite din periferie, Ulteior, prin calea eferenta motorie asistemului hervos stint transmise semnalele corespunzatoare pentru indeplinirea dorinfclor individuale. ‘© mare parte a sistemului nervos este denumitl sistemul autonom, Acesta opeteaz& la nivel subconstient si ‘controleazii numeroase functi ale organelor interne, inclu- siv nivelulactivitaiicardiace, migcarile petistaltice gastro- intestinale si seeretia multora dintre glandele organismului Sistemul hormonal de reglare. in organism exist opt ‘glande endocrine principale care secreta substanfe chimice ‘denumite hormoni, Hormonii sunt transportat prin lichidul fextracelular spre toate zonele corpului pentru a regla fimefionarea celulard, De exemplu, hormonul tiroidian reste rata majoritiit reactilor chimice in toate cetulele, ccontribuind astel la stabilirearitmului activitatii organis- ‘multi, Insulina controleazi metabolismul glucozei; hor- ‘monii corticosuprarenalieni controleaza nivelul sodiului si potasiului, precum si metabolismul proteinclor, iar hor- montl paratizoidian controleaza calcul i fosfatul de la nivel os0s, Astfel, hormonii reprezinti un sistem de reglare care acfioneazi complzmentar cu sistemul nervos. Sis- temul nervos regleazA in special activitayle musculara si seeretorie ale organismului, in timp ce sistemul hormonal regleaza in principal funetile metabolice. Reproducerea Uneori reproducerea nu este considerati o Functie homeo- statied, Totusi, accasta ajuti la menjinerea homeostaziei prin generarea de fiinfe noi care le ilocuiese pe cele care ‘mor. Tinnd cont de acest punct de vedere, se poate argu- ‘menta faptul ed termenul homeastacie este utlizat permi siv, isi ilustreaza ideea cin final practic toate structurile ‘organismului sunt organizate into manieta prin care se menfine automatismul si continuitatea vieti Controlul sistemelor organismului COrganismul uman are mii de sisteme de control. Cele mai complexe sunt sistomele de control genetic, care actioneaza in toate celulele pentru a controla att activi- tatea intracelulara cat si actvitatea extracelular®. Acest subject este discutat in Capitolul 3 ‘Numeroase alte sisteme de control actioneaz fa hivelul organelor pentra a controla funcfiile parilor com- ponente ale acestora;altele opereaz la nivelul intregului organism pentru a controla relarile dintre organe. De fexemplu, sistemul respirator, functiondnd in asociere cu sistemul nervos, regleazi concentrajia dioxidului de carbon din lichidul extracelular. Ficatul si pancreasul regleaA concentrafia glucozei din lichidul extracelular, iar rinichit regleaza concentraiile hidrogenului, sodiului, potasiulu, fosfatului ia altorioni din lichidul extracelula. Exemple de mecanisme de control Reglarea concentratiilor oxigenului si dioxidului de carbon in lichidul extracelular. Datorta faptului 8 oxigenul reprezinté una dintre substanfele principale necesare derulitii reacfilor chimice intracelulare, un clement pozitiv este faptul ck organismul are un mecanism Special de control pentru a mentine constant o concen- tratie bine stabiliti a oxigenului in lichidul extracelula. ‘Acest mecanism se bazeazi in primul rind pe caracterist- tile chimice ale hemoglohinei, conjinuta in toate tritrocitele, Hemoglobina se combini eu oxigenul cand siingele traverseazi plimanii. Apoi, pe misura ce single pparcurge capilarele tisulare, hemoglobina, —datoritt fafinitapiicrescute pent oxigen, nu elibereazi acest element in lichidul tisular daca la nivelul respectiv con- centratia oxigenului este prea mare. Ins@ in eazul in care cconcentratia oxigenului in lichidul tisular este prea mic8, ftunei este eliberat suficient oxigen pentrua restabili nivelul adeovat. Astfel, reglarea concentratici tisulare ‘oxigenului se bazeaza in special pe caracteristicile chimice ale hemoglobinei. Aceastt reglare este denumité functia tampon pentru oxigen a hemoglobinei Concentratia dioxidului de carbon in lichidul cextracelular este reglati intr-o maniera mult diferit Dioxidul de carbon reprezinté un produs final major al reacilor oxidative intracelulare. Daca intreaga cantitate de Gioxid de carbon generata in celule ar continua si se acu- ‘muleze in lichidele tisulare, atunci acfiunea lui ce masit ar bloca toate reactile generatoare de energie din celute. Din fericire, cresterea concentratiei sangvine a dioxidului de ‘carbon peste valoatea normal stimuleacd centr! respira- for, fapt ce face ca persoana si respire rapid si profund. ‘Acest fapt creste eliminarea prin expiraji a dioxidului de carbon gi astfel indepdrtea7A cantitatea in exces din singe 5 lichideletisulare, Procesul continua pind cand concen- trayia dioxidului de carbon revine Is normal. Reglarea presiunii arteriale, La reglarea presiunii arteriale contribuie mai multe sisteme. Unul dintre acestea, sistemul baroreceptor, reprezint& un exemplusimplu si excelent de mecanism de control eu actiune rapid’. La nivelul pereilor arterial ai bifureafii carotidiene, precum $i lanivelul arcului aortei toracice, sunt localizayi numerosi Feceptori, denumifi baroreceptor, stimulafi de intinderea peretelui arterial, Cand presiunea arterial ereste prea mult baroreceptor transmit rafale de impulsuri nervoase spre trunchiul cerebral, La acest nivel impulsurile inhibi ccentrul vasomotor, fapt ce determin’ reducerea numarului ‘de stimuli transmisi de la acest nivel prin intermediulsis- temului nervos simpatic spre inima si vasele sangvine. Seliderea frecvenfei descircirii acestor stimuli determing reducerea actvitiji de pomp& a inimi, precum si dilatatia vvaselor sangvine periferice, fapt ce permite cresterea fluxului sangvin vascular. Ambele efecte restabilesc valoarea normal a presi arterial. iin mod contrat, sciderea presiunii arteriale sub nivelul normal relaxea7i receptorii de intindere, fapt e& pemnite centrului vasomotor si devind mai activ decit in ‘mod normal, determinind vasoconstrictie si eresterea activitigii de pompa a inimii, elemente ce conduc la Capitolul 1 ‘resterea presiuniiarterale spre valoarea normala, Limite normale si caracteristici fizice ale unor constituenti importanti ai lichidului extracelular. Tabelul 1-1 prezinti cei mai importanyi constituent ai lichidului extracelular si caracteristicile lor fizice, laturi de valorile normale, intervalele normale gi limitele intre care variaiile nu conduc Ia deces. Se observa cit de ingust este intervalul normal pentru fiecare parametru, Valorile situate in afara acestui interval sunt de obicei determinate de 0 stare de boalA, Cole mai importante sunt limitele dincolo de care variafile pot conduce la deces. De exemplu, o crestere a temperaturii corpului de numai 7 grade Celsius fai de normal poate conduce Ia un cere vicios in care eresterea metabolismului celular distruge celulele. Se observa de asemenea si intervalul ingust pentru echilibrul acido-bazic al organismului, valoarea normald flind de 7,4 iar valorile Ietalesitundu-se cu numai 0,5 unitati de-o parte gi de alta a acesteia. Un alt parametru important este concentratia ionilor de potasiu, deoarece cand aceasta scade la mai putin de o treime fata de normal, se poate instala paralizia datoriti incapacitatii nervilor de a tansmite impulsurile nervoase. Dimpotrivi, end concentraia ionilor de potasiv creste de doua ori sau mai mult fa de normal, functia mio- cardului poate fi puternic deprimati. De asemenea, atunci ccind concentraia ionilor de caleiu scade la mai putin de jumitate fai de normal, persoana afectaté poate prezenta contracfii musculare de tip tetanic lanivelulintregului comp datoriti generieii spontane de impulsuri nervoase Tn exces la nivelul nervilor periferici. Cand concentratia glucozei scade la mai putin de jumitate fap de normal, se instaleaza iritabilitatea psihica extrema gi uneori chiar convulst Aceste exemple sunt menite a oferi posibilitatea de a aprecia importanfa extrema si necesitatea numarului ‘mare de sisteme de control care menjin corpul in stare normala de functionare si implicit starea de sandtate; in lipsa oricdruia dintre aceste mecanisme de control se pot produce deregliri grave ale organismului, putindu-se Aajunge pind la deces Caracteristici ale sistemelor de control Exemplele de mecanisme homeostatice de control Organizarea funetionala a organismului uman si controtul homeostaziel 7 rmenfionate mai sus sunt numai efteva dintre miile de ‘mecanisme existente in organism, iar toate acestea au anumite caracteristici comune, Aceste earacteristici sunt explicate in acest subcapitol Majoritatea sistemelor de control actioneazi prin mecanismul de feedback negativ Majoritateasistemelor de control din organism actioneaza prin mecanismul de feedback nega, ear poate f cel mai bine explicatrevazind uncle dintesistemele homeostatice de contol menjionate anterior. In procesul de reglare a concentralet COs, 0 concentraie Fidicat a acestuia ft lichidul extracelular determind eresterea ventilajiei pul ‘monare. Aceata, la rindul ei, determina scdderea concen- traied COs la nivel Tichidului extracelular deoarece la nivel pulmonar CO, ese eliminat eu rat mai mare. Cu alle euvinte, concentraiardicatd de CO, inifiaza eveni- mente care redue concentajia spre nivelul normal, iar aceast varie a concentrate’ este negaiva in compar fie cu stimulutinfal, In mod contar, eind concentraia CO; scade prea mult, aczasta va erese spre aivelul normal prin mecanism de feedback. $i in acest caz rispunsul este pega fa destin iifator. in eadrul mecanismelor de reglare a presiuii atrial, presiunea erescutd declangeaz8 o serie de reaci care determina seaderea presuniy iar presiunea redusd declanseazdo serie de reactit care determina crestrca pre- Siunii in ambele situ, efectele finale sunt negative relat fa stimu ini {in general, daci un anumit factor devine excesiv sau deficitar, un sistem de control initia un mecantom de {feedback negativ, care consti intro serie de modified ce fa ca scop revenrea factor spre 0 anumitlvaloare medic, find astfl mensinutd homeostazia. "Eficacitatea" unui sistem de control. Nivelul efi- cacititii unui sistem de control in a menfine constante anumite conditii este determinat de “eficacitatea” ‘mecanismului de feedback negativ. De exemplu, se pre- supune c@ un volum mare de singe este transfvzat une’ per= soane al ciei sistem de control al presiunii prin Dbaroreceptori nu functioneaz, iar presiunea arteriald creste de la nivelul normal de 100 mm#lg la 175 mmlg. Apoi, Constituent! important si caracteristct zie ale lchiduluiextraelular ‘Valoare normals Limite norma Limits nonetaa Unitate pe termen scurt oxigen “0 35-45 10-100 sin Hg Dioxide catbon Pn ssa 530 ‘mim He Toni de soi Dy 1146 iol Toni de potsin a2 3850 nmol Toni de eles 12 ery snot Joni de lor 10s smal Ton bicarbonat 2% sinol Giucoz is mpd Temperatura corporal 98.4870), 98-98.8 47.0) 65-110 083-83) FeO, shine seisohare 74 TIS 69.80 pH 8 Partea I Iniroducere in fziologie: celula si fziologle general Se presupune ci acelasi volum sangvin este transfuzat aceleiasi persoane cand sistemul baroreceptor este functional, iar de data aceasta presiumea creste numai ct 25 mmHg. Astfel sistemul de control prin feedback a Drodus 0 "corectie" de -50 mmHg, adied diferenta intre 125 ‘mmllg si 175 mmHg. Cresterea presiunii eu 25 mmHg este denumiti "eroare", ceea ce inseamna ca sistemul de control ‘nu este 100% eficient in prevenirea variatii, Eficacitatea sistemului poate fi calculati utilizand formula urmatoare: Eficacitatea = Coreetie / Eroare Astfel, in cazul exemplului sistemului baroreceptor, ‘coreetia este de -50 mm iar eroarea este de +25 mmHg Astfel, efieacitatea sistemului baroreceptor — pentru controlul presiunii arteriale in cazul persoanei respective ‘este -50 impatit la +25, adica -2. Aceasta inseamnd cd 0 dereglare care conduce la cresterea sau sciderea presiunii arteriale determina o variatie egal eu numai o treime din variatia care s-ar produce in eazul in care sistemul de ‘control nu ar fi prezent Eficacitatea altor sisteme fiziologice de control este mult mai mare decdt cea a sistemului baroreceptor. De ‘exempla, eficacitatea sistemului de control al temperatuti ccorporale cid o persoand este expusa la o elim’ moderat rece este de aproximativ -33. Astfel, se poate observa faptul ca sistemul de control al temperaturi este mult mai «ficient decatsistemul baroreceptor de control al presiunii arterial, Mecanismul de feedback pozitiv poate uneori un cere vicios si poate conduce la deces Scar putea pune intrebarea "De ee practic toate sistemele de control ale organismului opereaza prin feedback negativ si mu prin feedback pozitiv?”, Dacd este analizaté natura ‘ecanismului de feedback pozitiv, se observa. imediat faptul c@ acesta nu conduce la stabilitate ei din contra, la instabilitate si adeseori la deces. {In Figura 1-3 este prezentat un exemplu in care ‘moartea poate surveni datoriti mecanismului de feedback pozitiv. Aceasta figura ilustreazi eficacitatea de pomp’ a inimii, evidenjind faptul cd inima unui om sinatos porn eaza aproximativ 5 litri de singe pe minut. In eazal in care persoana pierde bruse 2 liti de singe, cantitatea de singe din organism scade Ia un nivel att de redus inedt nu ‘mai exista suficient singe pentru ca inima si pompeze efi- cient. Consecinta este sciderea presiunii arterial, cu diminuarea consecutiv a fluxului sangvin spre miocard prin vasele coronare. Acest efect are ca rezultat slabirea ‘nimi, urmata de reducerea funetiei de pompa si consect- tiv a fluxului sangvin coronarian, iar inima va fi si mai slabit; cielul se repeta pana cfind se produce devesul. Se observi ci fiecare ciclu de feedback areca rezultat slabirea progresiva a inimii, Cu alte cuvinte, stimulul initiator produce un efeet similar lui insusi, ins de amplitudine mai ‘are, aceasta fiind esenja mecanismului de feedback poritiv. Mecanismul de feedback pozitiv este denumit ‘nai freevent "cere vicios”, insi un nivel redus de feedback Pozitiv poate fi combétut de mecanismele de contol care ‘actioneaza prin feedback negativ, astfel inedt cercul vicios Eficacttatea pompei cardiace (Lite! pompat! por minut) Refacorea capactati de pomp @ cordulul datorité actuni mecanismelor de feedback negatv, ups Indepértarea unui lt de s8nge din circulape. Cand sunt indepaat 2 ir, se broduce desesul datorté acyuni mecanismelor de feedback pozit. nnu se formeazé. De exemplu, tn cazul in eare persoana din exemplul anterior ar pierde numai un litru de singe in loc de 2 tri, mecanismele normale pentru controll debitului cardiac gi al presiuni arteriale, care aefioneazi prin feed- back negativ, ar contrabalans mecanismul de feedback Pozitiv si persoana si-ar reveni, dupa cum este indicat de ‘curba punctata din Figura 1-3 Uncori, mecanismul de feedback pozitiv poate fi util, In anumite situait organismul foloseste meeanismul de feedback pozitiv in avantajul su. Coagularea este un exemplu in acest sens. Cand un vas sangvin se rupe si este initiatd formarea unui cheag, mai multe enzime denumite factori de coagulare sunt activate in interiorul cheagului Unele dintre aceste enzime actioneaza asupra altor enzime inactive care se aflA in singele din imediata apropiete, amplificénd astfel coagularea, Acest proces continua pind la obliterarea completa a rupturii vasului si incetarea singeririi, Uneori, acest mecanism poate scipa de sub control si poate conduce la formarea de cheaguri nedorite De fapt, acesta este elementul cauzal care iniiaz’ majori. tatea infarctelor miocardice acute, acestea fiind determi: nate de un cheag cate incepe si se formeze pe suprafaja interna a plicit de ateroscleroza localizata into. arters ‘coronaria si care se dezvolta pana la obstruatea complet a antere. "Nasterea este un alt exemplu in care mecanismmul dle feedback pozitiv are un rol important. Cnd contractile uterine devin sufigient de puternice incat eapul copilului Incepe si exereite presiune la nivelul cervixulu, ditatarea ‘cestuia din urma trimite semnale prin muschiul uerin spre corpul uterului si determina intensficarea contractilor Astiel, contractile uterine dilata cervinul, iar dilatarea cer- vicald stimuleaza producerea unor contractit uterine mai puternice, Cand procesul devine suficient de putemic, se Capitolul 1 Organizorea functionald a organismulu! uman si controlul homeostasel 9 produce declanseaza nasterea. in cazul in care nu este sufi cient de putemic, contractile de obicei dispar, dupa care lurmeazi un interval de cateva zile insite ca acestea si se declanseze din nou. ‘Unalt rol important al mecanismului de feedback povitiv este in generarea impulsurilor nervoase. Asti, stimularea membranei unei fibre nervoase induce patrun- derea ionilor de sodiu in interiorul fibret prin canalele membranare de sodiu. Acest eveniment conduce la modi ficarea potentialului de membrand, ce are ca si consecintt eschiderea unui numar mai mare de canale de sodiu, uurmati de amplificarea modificarilor potentialului de ‘membrant si ulterior de deschiderea unui numir mai mare de canale, gi asa mai departe. Astfel, o mic’ scurgere a sodiului in celula se transforma intro explozie de ioni de sodiu ce patrund in interioral fibrei nervoase, fapt ce crear’ potentialul de acjiune in fibra nervoasd. Acest potential de acjiune produce un curent electric care este transmis atit la exterionul cat si la interioral fibrei ner- voase; initiind potentiate de actiune aditionale. Procesul se repeti pand cénd impulsul nervos ajunge la extremitatea fi fn fiocare caz in care mecanismul de feedback Povitiv este util, acesta face parte dintr-un proces mai amplu de feedback negativ. De exemplu, in eazul coagu- larii sangvine, procesul de feedback pozitiv caracterstic ‘coagulari face parte dintr-un proces de feedback negativ pentru mentinerea volumului sangvin normal. in. mod similar, mecanismul de feedback pozitiv care determina ‘wansmiterea semnalelor nervoase permite patticiparea fibrelor nervilor la mille de procese de feedback negativ declangate de sistemele nervoase de control, ‘Tipuri mai complexe de meca controlul adaptativ me de control - {ncaptotele ummatoare, cin se vastudia sister ners, se va. vedes fiptal cd acesta dispune de numeroase mecanisme de contol nteeonectate. Unele dine ele sunt simplesisteme de feedback aseminatoare cu cee dscuate anterior Mule Inst nu sunt De exempla,anuite mig fle compli se produc ait de raid inet na exist wal cient mp pent ajangereaimpulsurlornervoase de la perifere la nivel ereierlu i inapo la periterie pentru a Controla misearea, De acces, creer utlizeaza un prin- cipin denumitrglareantcipatorie (control feedforward) entra produce contractile musculare necesar. In acest sz, imptlsuri nervoase senvoriale de Ta pane mobile informs creer act miscarea este efectuathcoret. fn a7 contrat, erierulajusteazdimpulsurile coma “tcipaor pe eae le imi la nivel maselor mascalare data urmatoare cind migearearespectva este neces ‘Apoi, dacd este necesara'o corectieaditonala, aceasta se va reaiza din nou pentru misedril ulterioare, Fenomenal este numit control edaptats:Inteun fl ontrolul adapt tiv reprint un feedback negati intrviat ‘stil se poate infelege edt de complexe sunt sis- temele de control prin feedback ale organismal. Viata unui individ depinde de toate acest sisteme. Datortt acest fapt,o mare parte a aces text este dedicat dis- culieii actalor mererisme care sustin viata. Rezumat - automatismul organismului Scopul acestui capitol a fost de a clarifiea in primul rind ‘organizarea de ansamblu a organismului si inal doilea rand rmodalitatile prin care diferite pirji ale corpului functioneazi fn armonie. Pentru a recapitula, organismul reprezinta de fapt interacfiunea complexd a unui mumar ‘aproximatiy de 100 rilioane celule organizate sub forma a diferite structuri functionale, uncle dintre acestea find denumite organe. Fiecare structurd functionala isi aduce contributia la menjinerea homeostaziei lichidului extracelular, acestafiind denumit medi! intern. Atit timp ft in acest mediu intern sunt menfinute conditit normale, celulele organismului continu si raména viabile si si functioneze corespunzator. Fiecare celulé beneficiaza de hhomeostazie gi la rindul ei contribuie la mentinerea aces- tela, Aceasti interactiune reciproci asigura automatismul permanent al organismului pana in momentul in care unul sau mai multe sisteme functionale Ist pierd capacitatea de ‘si mai indeplini funeyia de menginere a homeostaziei. In aceasti situafie apar disfunci la nivelul tuturor celuletor organismului. Disfunetile extreme conduc la deces; dis- functiile moderate conduc la aparifa starii de boal. Referinte Adolph EP: Physiological adaptations: hypertrophies and super- functions, Am Sei 60:608, 1972 [Bernard C: Lectures on the Phenomena of Life Common to ‘Animals and Plants. Springfield, IL: Charles C Thomas, 1974 nanac M: Regulation and the ponderostt. Int J Obes Relat Metab Disord 25(Suppl 5)7, 2001 ‘Cannon WB: The Wisdom of the Body. New York: WW Norton, 1932 Conn PM, Goodman HM: Handbook of Physiology: Cellular Endocrinology. Bethesda: American Physiological Society, 1997 Csote ME, Doyle 1C: Reverse engineering of biologi plexity. Science 295-1664, 2002. Danzler WH (ed): Handbook of Physiology, See 13: Compara- tive Physiology, Bethesda: American Physiological Society, 1997 Dickinson MH, Farley CT, Full RJ, et a: How animals move: an integrative view. Science 288:100, 2000. Garland T Jr, Carter PA: Evolutionary physiology. Annu Rev Physiol $6:579, 1994 Gelehrter TD, Collins FS: Principles of Medieal Genetics. Bal timore: Williams & Wilkins, 1995, ‘Guyton AC: Areril Pressure and Hypertension. Phil WB Saunders, 1980, Guyton AC, Jones CE, Coleman TG: Cardiac Ourput and ts Regulation. Philadelphia: WB Saunders, 1973 Guyton AC, Taylor AE, Granger HJ: Dynamics and Control ofthe Body Fluids. Philadelphia: WB Saunders 1975 Hofman JF, Jamieson ID: Handbook of Physiology: Cell Phys- iology. Bethesda: American Physiological Society, 1997. ‘rahe R, Gabbiani P: Bust firing in sensory systems. Nat Rev ‘Neurosci 5:13, 2004 Tammie W: Clenin Wi Mew ark Chit! steer’ Pee, lelphie: 10 Partea 1 Introducere in fisiologie: celula si fisiologie generald 2000. ‘Masoro EI (ed): Handbook of Physiology, Sec 11: Aging. Bethesda: American Physiological Society, 1995. Milhorn HT: The Application of Control Theory to Physiological Systems. Philadelphia: WB Saunders, 1966, (Orgel LE: The origin of life on the earth. Sei Am 271:76, 1994, ‘Smith HW: From Fish to Philosopher. New York: Doubleday, 1961, ‘Thomson RC: Biomaterials Regulating Cell Function and Tissue Development. Warrendale, PA: Materials Research Soviety, 1998, ‘Tian R: Molecular machines that contol genes, Sei Am 272354, 1995, cAPITOLUL Celula si functiile acesteia Fiecare dintre cele 100 trifioane celule care aleatuiese finja umand este o structuri vie ce poate supravietui Juni sau chiar ani de zile, cu conditia cain lichidul inconjurdtor sa fie disponibile elementele nutritive ‘adecvare, Pentru a infelege functionarea organelor gi a celorlalte structuri_ale organismului, este esentiala ccunoasterea modului de organizare elementara a celulei precum si funcile pinilor sale componente. Organizarea celulei Figura 2-1 prezinta structura unei celule tipice, observati la mieroscopul optic, Cele utemiee, microtubulii, In Figura 2-8 sunt prezentat merotubuli tipici care au fost prelevati din flagelul unui spermatozoid. ‘Un alt exemplu de microtubul este reprezentat de ltul tubular situat in centrul fiectrui cil, care se stinde de la nivelul citoplasmei pind la varful ciluui seotth exranterll exte diecatatl ulterior ta acest capitol si Celula gi functite sate 7 Microtubull izola! din flagelul_unui spermatozoid..(Ouns ‘Wolsteniolme GEW, O Connor M, and The pubsher, JA Church, 4967, Figure 4, page 314. Copyriaht the Novartis Foundation for mary te Ciba Foundation) este ilustrati in Figura 2-17, De asemenea, atit centiofi cit gi fusul mitotic din celulele in diviziune sunt aledtuii din microtubuli rigizi ‘Astfel, funetia principal a microtubulilor este de ‘actiona asemeni unui citoschelet, asigurind o structur rigida de suport pentru anumite pirgi ale cclulelor Nucteut Nucleu! reprezinta contrul de control al celulei. Pe scurt rnucleul confine cantiigi mari de ADN in care se gisesc genele. Genele determin’ caracteristcile proteinelor Celulare, inelusiv ale proteinelor structurale, precum si ale tenzimelor intracelulare care controleazi activitajile ce se desfasoard in citoplasma si nucleu. De asemenea, genele controleaza gi declaneaz reproducerea celular. Initial sunt sintetizate dou seturi jdentice de gene; ulterior celula se scindeaza consecutiv ‘unui proces special denumit mitoza pentru a forma dowd ‘celule fice, ficcare primind wnul dintre cele doua seturi de gene. Toate activitafile care se desfigoara in nucleu sunt prezentate in detaliu in capitolul urmator. Din nefericire, aspectul nucleului la mieroscop nu foferd prea multe indieit despre mecanismele prin care esta igi desfigoard activittile de control. In Figura 2-9 teste reprezentat aspectul nucleului interfazic (in perioada dintre mitoze) inregistrat la microscopul optic, putind fi ‘observata in nucleoplasma cromatina inchisi la culoare. in timpul mitozei, cromatina se dispune sub forma unor struc turi cu orgonizare inalta denumite cromozomi, care pot fi identifiajs cu usurinf utlizand mieroscopul optic, dupa ‘cum este prezentat in capitolul urm&tor, Membrana nucleara Membrana nucleara, demumita si invelis nuclear, este aled- tuiti de fat din dous membrane lipidice in strat dublu, wna 18 Introducere in fziologie: eelula si fziologie generald Nucleoplasma Reticuul endoplasmic Nuc! Invelgut nucear — ‘mambranete interna Structura nucteuta !a interior si ceatalt la exterior. Membrana externa se con- ‘ina cu membrana reticulului endoplasmic din eitoplasma

You might also like