ae Po re . TaaR TaN ice aE ay no eee) Cae Dele} intr-o lume salbatica. O poveste captivanta, desavarsit spusa.” pa eda ADRIENNE YOUNG fn oeCURAJOASA. PUTERNICA. APRIGA. SIGURA. Asa a fost educata Eelyn ca trebuie sa fie o luptatoare aska, una care fi uraste de moarte pe cei din clanul riki, cu care, din cinci in cee M4 Mee cen me ce oe MCE Cem me OEM cme mele Meena Men) n-ar fi desco- perit ca Ini, fratele pe care il credea mort, lu ‘uri de dusmanii sai! in curand, Eelyn se vede aruncata in valtoarea unei lupte pe viata si pe moarte, iar intregul ei univers se rastoarna. Pentru ca, dintr-odata, va intelege ca iubirea poate sa rasara in locul urii si camaraderia in locul dusmaniei transmise din mosi-stramosi. O saga exploziva, o poveste despre maturizare perfecta pentru toti aceia carora le plac vikingii, actiunile pline de un romantism salbatic, personajele feminine UCM CLEMO Me et ae KIRKUS REVIEWS MU eT tee Mel MCC mma yZlae malty (ol Adrienne Young cizeleaza o carte captivanta, care o sa va faca inima sa se stranga de emotie. [...] Stilul adesea poetic al autoarei contrasteaza in cel mai tulburator mod cu insufletitele sale descrieri ale luptelor, care izbutesc s4 creeze o imagine limpede a brutalitatii razboiului.” PUBLISHERS WEEKLY ISBN: 978-606-793-433-5 Tu ate) ee | ener eoADRIENNE YOUNG CERUL DIN ADANCURI roa EcColectie coordonata de SHAUKI AL-GAREEBADRIENNE YOUNG CERUL DIN ADANCURI Traducere din limba engleza TuLIA ANANIA vy Corint BOOKS 2018Redactare: Alina Sarbu Tehnoredactare computerizata: Stejarel Decu-Jerep Designul copertei: Kerri Resnick Ilustrafiile copertei: Larry Rostant (Bernstein & Andriulli) si Dennis Van De Water (Shutterstock) Designul machetei si ilustratia pagimilor din deschiderea capitolelor: Devan Norman Adrienne Young Sky in the Deep Copyright © 2018 by Adrienne Young All rights reserved. Cover design © Kerri Resnick Toate drepturile asupra editiei in limba romana apartin GRUPULUI EDITORIAL CORINT. LEDA EDGE este marca inregistrata. ISBN 978-606-793-433-5 Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei YOUNG, ADRIENNE Cerul din adancuri / Adrienne Young ; trad. din lb. engleza: Julia Anania. - Bucuresti: Corint Books, 2018 ISBN 978-606-793-433-5 I. Anania, Iulia (trad.) 821.111Pentru Joel, care n-a incercat niciodata sa-mi imblanzeascd inima sdlbatica.— Sosesc! Sosesc! M-am uitat in lungul randului de luptatori aska aliniati, ghemuiti unul intr-altul, pititi in spatele colinei noroioase. Ceata plutea pe camp ca un val, dar noi puteam sa le auzim deja apropierea, si deslusim zgomotele scoase de taisurile sa- biilor si ale securilor care se atingeau usor de platosele lor. Pasii rapizi in noroiul clisos... Inima imi batea aproape in ritm cu sunetele acestea, trageam aer in piept si asteptam urmatorul sunet inainte de a-1 slobozi. Am distins apoi fluieratul aspru al tatei venind din josul randului si am cautat printre fetele murdare de noroi pana am descoperit doi ochi albastri, stralucitori, fixati asupra mea. Barba grizonata ii atarna impletita pe piept, in spatele secu- tii stranse in pumnul uriag. $i-a ridicat barbia spre mine si am fluierat, la randul meu, cdci asta era modul nostru de a ne transmite unul altuia sé avem grija. $4 incercam s4 nu murim. Myra mi-a saltat cu mana cosita lunga, impletita, de pe umiéar sia dat din cap, aratand spre camp. — Impreuna? m-a intrebat. — Intotdeauna! i-am raspuns.10 ADRIENNE YOUNG calculandu-mj drumul pana la momentul in care spatiul din- tre noi a fost inghitit de sunetul corpurilor grele care se izbeau, zdrobindu-se, unul de altul. Cand |-am ajuns, am muscat cu putere, cu dinfii dezveliti. Sabia a venit din spate, pe cand ma aplecam spre pamant, si am leganat-o in sus in timp ce treceam pe langa el, tintindu-i maruntaiele. Ridicandu-si scutul la tanc, barbatul s-a aruncat spre stanga, lovindu-ma cu marginea acestuia. Pete negre mi-au explodat in ochi, plaménii mi-au guierat in spatele coastelor ranite, iar rasuflarea mea a refuzat si mai revina. M-am impiedicat, in- cercand sa-mi recapat echilibrul inainte s& cad, si am ripostat cu securea, ignorand durerea ce-mi inflorea intr-o parte. Sabia lui a prins taigul meu cand era chiar deasupra capului sau, rasucindu-] spre spate, dar asta era tot ce-mi trebuia. Flancul lui era de acum larg expus, vulnerabil. Mi-am afundat sabia in el, gasindu-i imbinarea platosei. Capul i-a zburat spre spate, gura i s-a deschis intr-un strigat, iar sabia Myrei s-a coborat asupra gatului sdu, intr-o migcare lina, spintecandu-i muschii si tendoanele. Mi-am eliberat tai- sul, iar, cand 1-am scos, un suvoi de sange fierbinte mi-a aco- perit fata. Myra 1-a doborat pe barbat cu o lovitura de cAlcai si o alté umbra a aparut in ceata din spatele ei. — Jos! am strigat, aruncandu-mi securea. Tovarasa mea s-a prabusit la pamant, iar taisul a plonjat in pieptul unui riki, facandu-] s4 cada in genunchi. Corpul urias s-a prabusit peste Myra, tintuind-o in noroi. Sangele care ii galgaia din gurd se revarsa, acoperind pielea ei palida cu un val rogu-inchis, stralucitor. Am alergat intr-acolo, mi-am infipt degetele in platosa lui, in imbinarile de pe spatele lui, si am plonjat, tragandu-] dupa mine, Nd sy wcliberat, Myra a sarit in picioare, si-a gasit sabiaCerul din adancuri 11 gi s-a uitat in jurul nostru. Am inhafat manerul securii mele $i am smuls-o dintre coastele barbatului. Ceata incepea sa se destrame, alungata de caldura zorilor. De la colina si pana la rau, peste tot se zareau membri ai clanu- lui nostru ce se luptau, indreptandu-se, cu tofii, spre apa. Din- colo de camp, tata tocmai isi implanta sabia in pantecul unui tiki aflat in spatele sau, cu o miscare spre inapoi. L-am vazut cum si-o scotea apoi doar pentru a o repezi din nou, pentru a lovi un alt dusman, aflat in fata lui, de aceasta data. Avea ochii bulbucati din cauza efortului de a lupta, iar in piept ii cloco- leau strigate de razboi tunatoare. — Haide! am strigat in urma, spre Myra, si am rupt-o la fuga, sarind peste lesurile care zaceau pe pamant si croindu-mi drum spre malul raului, unde valtoarea luptei era mai mare. Am reusit sa lovesc un riki in spatele genunchiului cu sabia, culcandu-I la pamant in timp ce treceam pe langi el. $i apoi pe inca unul, lasandu-i pe amandoi sa fie omorati de altcineva. — Eelyn! Myra m-a strigat pe nume chiar pe cand ma izbeam de un trup si brafe groase m-au cuprins, strangandu-ma att de tare, incat sabia mi-a scapat din inclestarea degetelor. Am mormiit, incercand sa dau din picioare si sa ma eliberez, dar dusmanul meu era prea puternic. L-am muscat de carnea bratului pana cand am simtit ca a dat sangele, iar mainile lui m-au aruncat la pamant. M-am lovit tare $i am incercat s4-mi recapat sufla- tea pe cand ma rostogoleam pe spate, cauténdu-mi securea. Dar sabia luptatorului riki se pravalea deja asupra mea. M-am rostogolit din nou, gasindu-mi, pe bajbaite, cutitul prins intr-o teaca la brau si ridicandu-ma din nou in picioare sa il infrunt, cu respiratia pufnind in rafale albe in fata mea. in spatele meu, Myra se lupta in ceata.12 ADRIENNE YOUNG — Eelyn! m-a strigat tovarasa mea. Barbatul s-a repezit spre mine, ridicandu-si sabia, si am cazut din nou pe spate. Mi-a taiat maneca si mi-a crestat mus- chiul gros al bratului. Am azvarlit cutitul, ale carui plasele au trecut pe deasupra taisului sau, iar barbatul si-a lasat, pe neas- teptate, capul intr-o parte. Tare putin mi-a lipsit si-1 nimeresc! Abia-abia dac-am izbutit s4-i crestez urechea, iar, cand m-a privit din nou, luase foc, cici ochii parca i-ar fi aruncat flacari. M-am tarat inainte, incercand si ma ridic in picioare, in timp ce el isi recupera sabia. Se apropia de mine cu pasi mari, iar ochii mi-au picat pe sangele aska, pe sangele celor din cla- nul meu, ce-i acoperea pieptul si bratele. Sabia si securea mea zaceau pe pamant, in spatele lui. — Myra! am strigat, dar n-o mai vedeam deloc. Am privit in jur, pe cand inauntrul meu se involbura ceva ce rar am simtit in toiul vreunei lupte: panica. Nu era nicio arma prin preajmé si, in niciun caz, nu-1 puteam dobori cu miinile goale. Se apropia, scragnind din dinti, migcandu-se precum un urs prin iarba. M-am gandit la tata. La mainile lui murdare de pamant. La vocea lui joasa, tunatoare. Si la caminul meu. La focul care palpaia in intuneric. La bruma care se asternea peste luminis dimineafa. Am stat locului, apasandu-mi degetele in rana fierbinte din brat si rostind in soapta numele lui Sigr, cerandu-i s4 ma ac- cepte. SA ma primeasca. Sa-l vegheze pe tata. — Vegr yfir fior, am murmurat. Barbatul a incetinit, privind cum mi se miscau buzele. Blanurile de sub platosa lui se migcau in briza umeda, in- foindu-se in jurul maxilarului sau ascutit. A clipit, facdn- du-si gura pungi, in timp ce strabatea ultimii pasi care ne maiCerul din adancuri 13 desparteau, iar eu ma incdpatanam sa nu fug. Caci n-aveam de gand sa ma las doborata de o arma care mi-ar fi fost implan- tata in spate. Otelul a stralucit cand si-a ridicat sabia deasupra capului meu, gata s-o coboare, iar eu am inchis ochii. Apoi am rasuflat. Pu- team sa vad cum se reflecta cerul plumburiu in apele fiordului. Si salcia inflorita de pe coasta dealului. Simfeam vantul care-mi rasfira parul. Am ascultat sunetele scoase de oamenii maniosi din clanul meu. Care se luptau undeva, departe, departe. — Fiske! O voce profunda, gatuita, a strapuns ceata, gasindu-ma, iar ochii mi s-au deschis fulgerator. Razboinicul riki din fata mea a incremenit, afintindu-si pri- virea intr-o parte, in locul de unde venea spre noi vacea aceea. lute. — Nu! O incalceala salbatica de par blond s-a napustit asupra lui, doborandu-i sabia la pamant. — Fiske, nu! L-a prins pe barbat de platosa, tintuindu-l in loc. — Nu face asta! Ceva mi s-a rsucit in minte, sangele mi-a incetinit in vene, inima mi s-a oprit. — Ce faci? s-a eliberat luptatorul riki, ridicandu-si sabia de pe jos si dandu-l la o parte, pentru a se indrepta din nou spre mine. Barbatul s-a intors, si-a aruncat bratele in jurul celuilalt gi l-a azvarlit inapoi. Si atunci i-am vazut... fata. $i am incremenit. Nu mai eram decat gheafa de pe rau. Zapada agatata de coasta muntelui.14 ADRIENNE YOUNG — Iri! Ce s-a auzit a fost doar fantasma unui cuvant, soptit atat de incet, incat abia-abia daca putea fi ghicit in suflarea mea. $i-au incetat lupta, privindu-ma amandoi cu ochi mari, bulbucati. Atunci parca m-a patruns mai adanc. Ce vedeam. Pe cine vedeam. — Iri? am baiguit. Mi-am inclestat mana care imi tremura pe platosa, iar ochii mi s-au umplut de lacrimi. Furtuna din stomacul meu s-a in- vartejit, caci era chiar in centrul haosului care ne inconjura. Barbatul cu sabia s-a uitat la mine, plimbandu-si privirea pe chipul meu, straduindu-se din greu sa inteleaga ceva. Dar ochii mei erau pironiti asupra lui Iri. Asupra curbei maxilaru- lui sau. Ma uitam la parul lui - galben ca spicul de grau in lu- mina soarelui... La gatul lui manjit de singe... La mainile care erau intocmai ca ale tatei... — Ce-nseamna una ca asta, Iri? a intrebat razboinicul riki, inclestandu-si mana pe plaselele sabiei pe al carei tais sangele meu se inchegase deja. Abia il puteam auzi. Abia puteam gandi, caci naluca din fata mea facuse sa dispara orice alt gand, ca si cum ar fi fost apele unui potop care sterg totul in calea lor. Iri a pasit incet spre mine, iar privirea i-a alergat spre mine. Am incetat sa suflu cand mAinile i s-au ridicat spre fata mea gi s-a aplecat atat de aproape, incat ii puteam simti respiratia pe frunte. — Fugi, Eelyn! Mi-a dat drumul, iar plamanii mi s-au rasucit gi s-au intins parca, apoi, cersind sa primeasca aer. M-am rasucit, cdutand-o pe Myra prin pacla, deschizand gura, sa strig dupa tata. Dar nu puteam rasufla.Cerul din adéncuri 15 El disparuse, devorat de ceafi, iar luptatorul riki se facuse nevazut odata cu el. De parca ar fi fost doar niste naluci. De parca nici nu s-ar fi aflat vreodata acolo. Pentru cA, de fapt, nici n-ar fi avut cum si se afle. Pentru ca acela fusese Iri, iar ultima data il vazusem pe fratele meu acum cinci ani. Zacand mort in zapada!DOI AM RAZBIT PRIN CEAJA $I AM ALERGAT SPRE RAU CAT MA tineau picioarele, cu Myra pe urmele mele, leganandu-si sabia. Imi tineam ochii atintiti spre copaci, in directia in care dispa- ruse Iri. fi plimbam din umbra in umbri, scotocind padurea intunecata, in cdutarea unei guvite de par canepiu. Dinspre liziera a sarit o femeie, dar chiotul ei a fost retezat cand Myra, venind dintr-o parte, a spintecat-o cu cutitul pe care il-a trecut de-a curmezisul gatului, facand-o sa se prabuseasca pe loc, pentru ca apoi sa-si reia alergarea in acelasi ritm cu mine. Dintr-odata, s-a auzit fluieratul care le cerea luptatorilor riki sa se retraga si razboinicii, inca inclestati in batalie, s-au despartit, dand la iveala verdele campului care fusese spoit in rogu de sangele oamenilor morti din ambele clanuri. Am por- nit-o din loc, croindu-mi drum printre razboinicii riki care paraseau c4mpul de batalie, prinz4ndu-i, unul cate unul, pe barbatii blonzi si cercetandu-le chipurile. — Ce faci? m-a smuls Myra, tragandu-ma in spate, cu fata schimonosita intr-o grimasa de mirare. Ultimul riki a disparut printre copacii din spatele ei, iar eu m-am intors, céuténd camasga de 14nd albastra pe care o purta tata pe sub armura.Cerul din adancuri 7 — Aghi! Capetele luptatorilor aska aflati pe camp s-au intors, parca, toate spre mine. Myra m-a prins de brat, apasandu-si podul palmei pe rand pentru a-mi opri sangerarea. — Eelyn, ce-i? m-a intrebat, tragandu-mi spre ea. Ce fi s-a intamplat? Am descoperit chipul tatei de cealalta parte a campului, unde ceata inca se ridica de pe camp ca un nor de ploaie. — Aghi! Numele lui parci-mi jupuia gatlejul. La auzul strigatului meu gatuit, gi-a ridicat barbia gi si-a plimbat ochii peste intinderea presdrata cu lesuri. Cand m-a gisit, privirea i-a devenit tematoare, din ingrijorata cum fu- sese. A lasat s4-i cada scutul si a alergat spre mine. M-am prabusit in genunchi, ametita. S-a lsat si cada langa mine, plimbandu-gi mainile peste trupul meu, iar degetele i-au alergat peste pielea imbibata de sudoare si singe. M-a masurat cu atentie, groaza facandu-si loc pe chipul lui. L-am prins de platosa, intorcandu-l spre mine. — Era Iri! mi s-au frant cuvintele intr-un suspin. Puteam sa-l vad inca. Ochii lui albastrii... Degetele care-mi atinseserd chipul... Privirea tatei s-a mutat asupra Myrei inainte ca aerul care fusese captiv in pieptul lui sa fie slobozit, dand drumul si spai- mei care ii taiase rasuflarea. Mi-a prins fata in palme gi s-a uitat la mine. — Ce s-a intamplat? A observat sangele care inca mi se prelingea din brat. Mi-a dat drumul pentru a taia cu cutitul cimaga unui riki ce zicea mort langa noi. — L-am vazut! L-am vazut pe Iri!18 ADRIENNE YOUNG A rasucit carpa rupta in jurul bratului meu, legand-o strans. — Ce tot indrugi tu acolo? m-a iscodit. I-am dat miinile la o parte, tipand: — Asculta-mia! Iri a fost aici! L-am vazut! in cele din urma, mainile i s-au oprit si in privirea lui se putea citi de acum nedumerirea, buimiaceala. — Ma luptam cu un barbat. Era cat pe ce si... M-am cutremurat, amintindu-mi cat de aproape de moarte ajunsesem - mai aproape decat fusesem vreodata. — Iria iesit din ceata si m-a salvat. Era cu razboinicii riki. Trebuie si-l gisim! m-am ridicat, luandu-l de mana si tragan- du-l spre liziera. Dar tata a ramas infipt in pamant ca o stanca. Si-a intors chipul spre cer, clipind in soare. — M-auzi? Iri traieste! i-am strigat, tinandu-mi bratul pe langa trup pentru a calma zvacnirile violente din jurul spintecaturii. Privirea i-a coborat din nou asupra mea, iar lacrimi i s-au adunat in coada ochiului, ca niste flacarui albe. — Sigr! El a trimis sufletul lui Iri si te salveze, Eelyn! a in- cercat s& ma convinga. — Ce? Nu! Nu! Nu! — Iria ajuns in Sélbjorg', a continuat. Cuvintele lui erau inspdimantatoare, dar si delicate, tra- dand o tandrete pe care tata nu mi-o aratase niciodata inainte. A pasit in fafa, privind in jos, in ochii mei, cu un zambet. — Sigr ti-a fost prielnic, Eelyn! ' ,,Amurg” (in limba nordica veche in original). Aici, cu sensul de »lumea de dincolo, taramul amurgului vesnic” (n. red.).Cerul din adancuri 19 Myra statea in spatele lui, cu ochii verzi $i mari sub claia de cosife rogcate despletite. — Dar... -am vazut! m-am inecat. — Asga-i! a incuviintat. O singura lacrima s-a rostogolit pe obrazul aspru al tatei, disparandu-i in barba. M-a tras spre el, inconjurandu-ma cu bratele, si am inchis ochii, caci durerea din brat era atat de mare de acum, incat abia-abia daca imi mai simfeam mana. Am clipit, incercand sa inteleg. Doar il vazusem. Fusese acolo! — O sa facem un sacrificiu in noaptea asta! a spus $i mi-a dat drumul, inainte s4-si apese mainile din nou pe fata mea. Nu cred ca te-am auzit vreodata strigand asa dupa mine. M-ai speriat rau, svdss'! Un hohot de ras parea sa se ascunda dincolo de vorbele lui, adanc, adanc, in pieptul lui. — Imi pare rau! am murmurat. Eu doar... am crezut cA... M-a asteptat sa ridic din nou ochii spre el si abia apoi a adaugat. — Sufletul ii este impacat, a murmurat. Azi fratele tau ti-a salvat viata. Bucura-te! M-a lovit cu palma peste bratul sénatos, mai-mai sa ma darame. Mi-am sters cu palma obrajii uzi, ferindu-ma de chipurile care inca ma urmiareau. De foarte putine ori plansesem in fata oamenilor din clanul meu. Mi facea sé ma simt mica. $i moale, ca iarba timpurie de sub cizmele noastre. Mi-am tras nasul, inghitindu-mi lacrimile, incercand sa ma reculeg si sé-mi recompun expresia de razboinica, in timp ce ' ,Draga, scumpa” (in limba nordica veche in original) (n. tr.).20 ADRIENNE YOUNG tata ma aproba, dand din cap. Era exact ceea ce ma invafase: sa fiu puternica. Sa ma calesc. Sa-mi impietresc inima. S-a intors spre camp, apucandu-se de treaba, si l-am urmat impreuna cu Myra, incercand sa-mi domolesc rasuflarea agitata. SA alung valurile care mi se spargeau parca, vuind, inauntrul testei. Am pornit-o spre tabara noastra, adunand din mers armele razboi- nicilor aska doborati. L-am urmarit pe tata cu coada ochiului, fara sa fiu in stare sa-mi alung din minte chipul lui Iri. Picioarele mi s-au oprit la marginea unei baltoace si mi-am privit imaginea reflectaté acolo. Aveam noroi peste tot pe fata mea colturoasa, ascutita, si pe gat. Sangele mi se inchegase in cositele lungi, aurii. Ochi imi erau albastri ca gheata, intocmai ca aj lui Iri. Am tras aer in piept, privind in sus, spre norii albi si subtiri, rasfirati pe cer, ca sd impiedic inca o lacrima sa-mi cada. — Aici! m-a strigat Myra de unde statea ghemuita deasupra unei luptatoare aska, al cdrei les z4cea pe o parte, cu ochii des- chisi si bratele desfacute, ca gi cum s-ar fi intins spre noi. I-am desfacut, cu grija, centura gi teaca sabiei, punandu-le gramada peste celelalte inainte sa ma apuc sa-i desfac si platoga. — O cunosteai? — Putin, a raspuns Myra in timp ce-si intindea varfurile degetelor, sa-i inchida ochii. I-a dat cu blandete parul de pe fata inainte sa inceapa ruga- ciunea indatinata, cu voce blanda: — Aska, ai ajuns la capatul calatoriei tale! Cu urmatoarea rasuflare m-am alaturat si eu, spunand vor- bele rituale pe care le stiam pe dinafara. — fi cerem lui Sigr sa iti accepte sufletul in Sélbjorg, unde sirul lung al oamenilor nostri poarta torte pe cdrarea umbrita. Vocea mi-a pierit si am lasat-o pe Myra sa cuvanteze prima.Cerul din adancuri 21 — Du-mi dragostea la tatal meu gi la sora mea! a rugat-o. Cere-le sa ma astepte! Spune-le ca sufletul meu te va urma, in curand! Mi-am inchis ochii, pe cand rugaciunea mi se rostogolea familiar de pe buze. — Du-mi dragostea la mama mea gi la fratele meu! Cere-le s4 ma astepte! Spune-le ca sufletul meu te va urma, in curand! Mi-am inghitit nodul din gat inainte sa deschid ochii si sa privesc inc o data fata linistita a femeii. Nu putusem sa rostesc vorbele peste trupul mort al lui Iri asa cum o facusem cand murise mama, dar, cu toate acestea, Sigr il luase la el. — Ai mai vazut asa ceva pana acum? am soptit. Ceva care si nu fie aievea? Mira a clipit: — Dar a fost aievea! Sufletul lui Irie real. — Dar era mai in varsta... era barbat. Mi-a vorbit. M-a atins, Myra! S-a ridicat in picioare, punandu-si un manunchi de securi pe umar. — Am fost acolo in ziua aia, Eelyn! a continuat. Iri a murit. L-am vazut cu ochii mei. Asta a fost aievea. Fusese aceeasi batalie in care Sigr o luase si pe sora Myrei. Fuseseram prietene si inaintea acelei zile, dar nu avuseseram cu adevarat nevoie una de alta pana atunci. Imi aminteam atat de clar imaginea lui, ca pe o oglindire in gheata! Trupul lipsit de viata al lui Iri - intins pe fundul crevasei. Zacand pe zapada cu totul gi cu totul alba, in timp ce sangele i se prelingea de jur-imprejur, intr-o baltoaca. fi puteam vedea parul blond rasfirat in jurul capului, ochii goi, larg deschisi, privind spre nicaieri. — Stiu. Myra s-a intins gi m-a strans de umar.22 ADRIENNE YOUNG — Atunci stii cd acela n-a fost Iri... nu el in carne gi oase, oricum... Am incuviinfat dand din cap si inghitind, cu greu, nodul care mi se pusese in gat. Ma rugam in fiecare zi pentru sufle- tul lui Iri. Daca Sigr il trimisese si ma apere, asta insemna ca fratele meu era, cu adevarat, in Solbjgrg - taramul amurgului celui de pe urmi al oamenilor nostri. — Stiam c-o sa reuseasca s-ajunga acolo, am guierat, c-o voce gatuita. — Cu totii stiam, a spus si un suras mititel s-a itit pe bu- zele ei. M-am uitat in jos la femeia care zacea intre noi. Urma s-o lasam asa cum era - aga cum murise, acoperitd de onoare. Asa cum faceam cu toti razboinicii nostri cazuti. Asa cum il ldsaseram gi pe Iri. — Era la fel de frumos ca-nainte? Zambetul Myrei s-a transformat intr-o grimasa pe cand batea din gene spre mine. — Era frumos, am soptit.TRE! AM MUSCAT ZDRAVAN DIN CUREAUA DE PIELE GROASA A tecii sabiei mele, s4 ma abtin sa urlu, in timp ce tamaduitoarea isi vedea de treaba, cosandu-mi spintecatura de pe brat. Care era mai adanca decat fusesem dispusa si admit. Indiferent ce-o fi gandit Kalda, chipul n-o trada deloc. — Pot sa lupt in continuare, asa sa stii, i-am spus. Nu fusese o intrebare, iar ea ma doftoricise de suficiente ori dupa batalii, incat sa stie asta. Myra a suspinat langa mine, desi arata ca si cum s-ar fi bu- curat nitel. Am inchis ochii inainte si poata scoate vreo vorba. — Asta-i hotararea ta, m-a privit Kalda de jos, pe sub ge- nele ei negre. Nu era pentru prima oara cand ma peticea si nu avea sa fie nici ultima. Dar singura data cand imi spusese ca nu pu- team lupta fusese cand imi rupsesem doua coaste. Asteptasem cinci ani sa-! pot razbuna pe Iri in cel de-al doilea sezon de lupta al meu si petrecusem o luna din timpul acesta sezand in tabard, curatand arme si spumegand de furie pe cand tata gi Myra mergeau la lupta fara mine. — Ranaasta n-o sa ramana inchisa daca-ti vei folosi securea.24 ADRIENNE YOUNG Kalda a lsat acul s4 cada in strachina de langa ea, inainte sa-si stearga mainile pe sortul patat de sange. — Tine-ti si tu scutul pe bratul ala, s-a incruntat Myra, flu- turandu-gsi mana spre mine. — Eu nu folosesc scutul! m-am rastit la ea. Am o sabie in dreapta si-o secure in stanga. Stii asta! Schimbarea felului in care luptam nu mi-ar fi adus decat moartea. Kalda a oftat. — Cand o si se desfaca, o sa fii silita sa vii $i sa ma lagi s-o cos din nou, m-a amenintat. — Prea bine! am incuviintat. M-am ridicat, tragandu-mi in jos maneca peste bratul um- flat si incercand s4-mi ascund tresarirea de durere de pe chip. Barbatul aska, acela care asteptase in spatele nostru, s-a age- zat pe scaunel si Kalda s-a apucat sa-i vindece taietura care-i fusese scobita in obraz. — Am auzit ca Sigr te-a umplut de glorie si onoare astazi! mi-a spus el. Era unul dintre prietenii tatei. Toti erau. — fntocmai aga a facut, a sarit Myra, zambind ca o trada- toare ce era. {i plcea atat de mult sa vada ca eram stanjenita! N-am stiut ce sa-i raspund. Barbatul si-a intins pumnul si m-a batut pe umarul sanatos cu articulatiile lui noduroase, iar eu m-am intins spre umarul lui si am facut acelasi lucru. Ne-am aplecat pe sub panza de la intrare si-am iesit din cor- tul care mirosea ingrozitor, apoi am strabatut tabara pe cand cerul se incalzea datorita soarelui care apunea, iar stomaculCerul din adéncuri 25 imi chiordia din cauza mirosului cinei care tocmai era prega- tita deasupra flacarilor. Tata ma astepta in fata focului nostru. — Ne vedem miine-dimineata! mi-a spus Myra si m-a strans de mana inainte sa ne despartim. — Poate, i-am raspuns, privind-o cum se indrepta spre cor- tul ei. Nu eram deloc convinsa ca razboinicii riki n-or sd se in- toarc4 pana-n zori. Tata statea cu bratele incrucisate la piept, privind lung in foc. Isi spalase mainile gi fata, dar tot ti puteam vedea sangele si murdaria de pe tot corpul. — Airezolvat? m-a intrebat, ridicand din sprancenele groase. Am incuviintat pe muteste, trecandu-mi teaca sabiei peste cap. Mi-a desfacut cataramele care imi tineau prins tocul secu- tii pe spate si m-a apucat de brat, cercetandu-l. — E-n regula! i-am spus. Nu-si facea prea des griji pentru mine, dar vedeam limpede cand se framanta. Mi-a dat la o parte de pe fata suvitele de par dezordonate. Oi fi fost eu o ditamai razboinica aska, dar ramasesem, totusi, fiica lui. — Arti din ce in ce mai mult ca maica-ta! mi-a spus. Esti gata? I-am zambit, obosita, Daca tata credea ca Sigr trimisese su- fletul lui Iri la mine, puteam s-o cred si eu. Mi-era mult prea team de orice alt adevar care-ar fi putut si adaste bine ascuns printre ganduri. — Gata! Am pornit, unul langa altul, spre celalalt capat al taberei. Pu- team simti toti ochii afintiti asupra mea, dar tata nu le-a acordat