pet -Lebely Bi Acha a Capitolul X Modernitatea pedagogica si curricula explicite 40.1. Premodernitate, modernitate, postmodernitate, hipermodernitate in istoria culturii si civilizatiei europene, conceptul de epocd modernd acoperi perioada de la Secolul Luminilor si pani in prezent. Despre ,perioada modern a curriculumului” tns% nu putem vorbi decat referindu-ne la secolul XX. Dar si aceasti perioad& este marcat& de cateva etape succesive : - etapa premodernd se extinde aproximativ intre 1902 (anul aparitiei lucr&rii lui Dewey The Child and the Curriculum) $i 1949 (anul aparitiei lucrarii lui Ralf Tyler Basic Principles of Curriculum and Instruction). Este etapa elaborarit primelor curricula coerente, inspirate de managementul taylorist, care asimileaz »productia scolar&” cu ,produetia industriala” ; . ~ etapa moderna propriu-zisé incepe cu ,Rationalul lui Tyler” (1949), continua cu valorificarea acestuia intr-o teorie general’ si o tehnologie general’ a curriculumului de catre Smith, Stanley si Shores (Fundamentals of Curriculum Development, 1950) si evolueazi cu engineering-ul curricular realizat prin integrarea taxonomiei de obiective (Bloom), paradigmei mastery-learning 4 (.B. Carroll) si a ierarhiei tipurilor de inviyare (RM. Gagné) in designul curricular si optimizarea curriculumului din anii '70; intra in declin in anii "80, odatii cu declansarea contestatiilor postmoderne ; ~ etapa postmodernd incepe in anii 80 cu critica engineering-ului curricular modern, continu’ cu propunerile de curricula multidimensionale postmoderne din anii '90 si tsi diminueaz vehementa la inceputul secolului XX1; ~ etapa hipermodernd (supramoderndt sau ultramodernd) este cea pe care 0 Parcurgem. Este etapa concilierii cu realizirile etapei moderne, a redescoperirii virtutilor paideia si a construirii de curricula integrale. in prezentul capitol analiziim momente si realiz8ri semnificative ale acestei Petioade framéntate, dar fructuoase pentru scoall gi educatie. 6%(CULUMULUI EDUCATIONAL curricula explicite in prima jumatate a secoTifui XX, spafiul educasional euroatlantic a fost marca gg pragmatismul american si in special de gandirea economic a lui Frederick Taylog! | Dou cuvinte magice - management si efficiency - au generat o atmosfera culty; | greu respirabild de cltre omul declarat ,,bun de la natura” de J.-J. Rousseau cu do | veacuri mai inainte si admis ca atare de Constitutia ,,t&rii tuturor posibilitatilor®, g, | vorba de o ciudat& convertire a paradisului in infern. Edenul negru taylorian se bey pe dou erori logice care inlocuiau aspiratii umane profunde cu eufemisme ingrozitoarg, | Prima dintre ele fusese zémislita de Stuart Mill. Aceasta asimilase Binele cu Utilitateg | Esenta utilitarismului putea fi redus’ la cAteva sofisme ce pareau s contind adeviny hoy indubitabile (,,Tot ce este folositor este bun si moral, Bani sunt folositori. Banii | constituie bunul suprem” eic.). La fel de indubitabile pareau rafionamentele pragh.,.. tismului teoretizat de William James. Impresia ci adevarul si experienta sunt inter. sanjabile permitea 0 mitologie fabuloas’ a empiriei, care s-a transformat curtind iy religie. Este religia care i-a unit pe americani intr-o tari, ba chiar intr-o nayiung alcituita din cetiteni proveniti din toate neamurile gi rasele pestrifei lumi terestre, Religia pragmatic si-a creat repede eroi ai experientei: self-made man, the first, ihe winner. Este socanti asemanarea acestora cu eroul elin exemplar, vestitul Herakles, cel care izbéndea in ,cele dowisprezece munci”, Cea mai important trisiturl comuna este apaideusia, adic& incultura, Semidoctismul acestor ,biruitori ame -ticani” este notoriu si rspandit in proportie de mast. Majcitatea popula Sat Unite era alcatuita, in secolul XX, din middle men formagi in coMegies $i schools} {RFX pretentii erudite astfel McAt acesti middle Mien socau intotdeauna absolvenii Aprelor si prea livrestilor scoli europene prin faptil ca locuiaw In case cu Buca! | SoS ater TATA Diiotet ~ iii Asta scvisoile pentru Gf nu stan sf Tes CX | toxoase=tar Tard bibTioeot ~ si isi dictau sorisorile peniru ef mu stiau st le sor singusi—- ¥ Si totusi, conducerea stiintificd a muncii in institutii productive organizate riguros pe criterii de profit si eficient’ a transformat acest sAlbatic purgatoriu intr-un paradis terestru al prosperitAtii. La aceast transformare, realmente impresionanta, au contribuit, bineinteles, si teoreticienii educatici. Stiinta conducerii si actiunii eficiente si-a avut companionul ei pedagogic. inci din 1918, Franklin Bobbitt (1876-1956) a pus bazele unei stiine ‘a educatiei intelese ca stint a conceperii, organizArii gi conducerii scolilor pe baz acelorasi principii tayloriste de eficienja. Lucrarea lui Bobbitt The Curriculum (1918) - F considerat’ de mai toate dictionarele si enciclopediile pedagogice americane firs! book devoted to curriculum science ~ propunea totusi doar un model pragmatic de abordare a instruirii si nimic mai mul, Despre o ,stiint4 a instruirii”, in sensul aristotelic al expresiei, nu putea fi vorba. (Aceeasi aserfiune este, de altfel, valabill si in leg&turd cu ,,stiinta conducerii”, care nu poate fi nici ea universala si bazati pt legi similare celor formulate de stiintele naturii.) Teoria lui Bobbitt a fost revizuitlTeat de 2ylor! alburalj 0 doug rE se baza Zitoare, litatea. evirur «Boni Tagua inter. rand in najiune orestre, St, the orakles, ‘Gsaturi ci ame 3tatelor Cools, olventii eater le scrie riguros paradis les, $1 anionul i stiine pe baat 1918)- ne first atic de usensil valabill azath pe evizuitt MODE! fICA $1 CURRICULA EXPLICITE 161 Secolului XX. Ele constituie ceea ce unii ele traditionale ale curriculumului”. fica radicati si abandonarea lor aproape fri nici si completata de nenumar’ jsoriai ai domeniului au den g secolul XXI pare si fi debut cu ¢} un fel de scrupule, ‘gtudiul lor continua ins& s& fie necesar, mai ales in tfrile in care s-au declansat reforme de invayimant gi reforme curriculare, Teoriile si modelele traditionale ale podernivijii n-au disparut, puténd seduce inc& usor pe neofijii care s-au antrenat in procese de reforma scolara fara a le cunoaste exhaustiv si suficient de profund incat sf le sesizeze racilele. Este motivul esential pentru care le expunem, sintetic, in ‘continuare. fnaintea prezentarii celor mai traditionale dintre curricula moderne, explicite si cu ambifii de fundamentare stiintificd, este necesar s& clarificam cum s-a constituit teoria stiinjificd a curriculumului. 40.3. Nasterea teoriei stiintifice a curriculumului Cercetitorii britanici ai istoriei curriculumului tind si-i atribuie acestuia date de nagtere ,europene si foarte vechi”, Este cazul lui David Hamilton (1989, 1990)°. Dupa el, expresia curriculum a c&p&tat semnificatii educationale pe la sfarsitul secolului al XVI-lea si inceputul secolului al XVIl-lea. Cea mai veche utilizare pedagogic’ a lui curriculum ar fi avut loc in 1582 la Universitatea din Leiden (Oianda); expresia ,completarsa curriculimulur swatilor” (curriculum of his stuctiesy dsemna, Se-paTe,o practic obligatorie pentru fiecare student’, O alti ,dati de iagiere™ foafte veche a fost consemmnatX la University of Glasgow (Scotia), in 1633. fnt-un ,,raport de activitate” din acel an s-a gasit expresia , intregul curs multianual urmat de fiecare student si nu doar unitatea pedagogic mai restrans4” (the entire multi-year course followed by each student, not any shorter pedagogic unit). Dar este yorba despre stiinta curriculumului? Greu de admis, Istoricii americani ai curriculumului reclama, desigur, 0 nastere americana” a hu, in secolul al XTX-lea. Ei consider c& publicarea in 1828 a vestitului Yale Report on the Defense of the Classics este momentul in care multimilenara practich a planific&rii si organizarii studiilor se transforma in stiinta°. Dup& cel mai proeminent sustindtor american al acestei prioritati, D. Sloan (1971)’, Raportul Yale avea ,,bar% stiintifick”, in sensul cf era vorba de un curriculum fundamentat pe teoria ,,facul- tilor psihice” (intelese ca discipline mentale”) ce pot fi formate prin studiul disciplinelor clasice, precum latina gi elina. Raportul Yale promova, intr-adeviir, idea cli ®olile trebuie s% adapteze cursurile si metodele de predare-invaare la necesititile formarii disciplinei mentale, a gandirii si a celorlalte facult&ti psihice. Aceast& optic’ pedagogicd, ce muta accentul de pe materiile de studiu pe capacitatile psihice, s-a “spandit rapid in intregul invatimant american. A contribuit la aceasta $i faptul c& Omare personalitate, Charles W. Eliot (1834-1926), presedinte al Harvard University, a