Professional Documents
Culture Documents
După Maslow, fiecare din aceste nevoi se constituie într-un real motivator în
funcţie de nivelul pe care respectivul individ îl ocupă în această ierarhie. De exemplu,
să presupunem că un individ se află pe prima poziţie ierarhică, adică îi sunt
satisfăcute trebuinţele fiziologice. Pentru acesta, trebuinţe ca securitatea sau
stabilitatea, aflate pe un nivel ierarhic superior, vor reprezenta un factor motivaţional.
Astfel că o nevoie satisfacută nu mai este factor motivator. Excepţia o reprezintă
trebuinţele de autoîmplinire, care pe măsură ce sunt satisfăcute îşi sporesc
intensitatea.
1
în această piramidă, cu atât ponderea motivaţiei intrinseci va creşte în defavoarea
celei extrinseci, şi invers.
În concluzie, Alderfer consideră că, cu cât mai mult sunt satisfacute nevoile de
nivel inferior cu atât mai mult sunt dorite nevoile de nivel superior şi cu cât mai puţin
sunt satisfacute nevoile de rang superior cu atât mai mult este dorită satisfacerea
nevoilor de rang inferior.
2
Teoria aşteptărilor
Victor Vroom este primul psiholog care a realizat în mod complet această
teorie. La baza ei stă convingerea că motivaţia este determinată de rezultatele pe
care oamenii le aşteaptă să apară ca urmare a acţiunilor lor la locul de muncă.
Pornind de la aceasta idee Vroom a elaborat un model al aşteptării ipotetic( figura nr.
1 ).
3
2. Instrumentalitatea – este reprezentată de probabilitatea dată de posibilitatea
ca un rezultat de ordinul întâi să aibe ca urmare firească un rezultat de ordinul doi; în
fapt este vorba de o înlănţuire cauzală firească, în sensul că, de exemplu, mărirea
productivităţii – rezultat de ordinul unu ( rezultat care are ca semnificaţie economică
creşterea profitului), ar trebui să fie urmată de creşterea salariului.
Teoria echităţii
· Alegerea unui alt element ( persoană sau grup) pentru realizarea comparaţiei;
4
Abraham Maslow s-a născut la data de 1 aprilie 1908 în Brooklyn, New York. Este un
renumitul psiholog umanist, fiind mai ales cunoscut pentru desenarea piramidei cu nevoile
omeneşti. Piramida lui Maslow a reprezentat şi reprezintă în continuare o contribuţie foarte
mare în domeniul psihologiei. Psihologul îşi începea disertaţia pe baza explicării piramidei sale
prin a afirma că fiinţele umane sunt motivate de anumite nevoi nesatisfăcute, şi că nevoile
situate pe treptele inferioare ale piramidei trebuie satisfăcute înainte de a se putea ajunge la
cele superioare. Aceste fiinţe nu sunt împinse sau atrase numai de forţe mecanice, ci mai
degrabă de stimuli, obiceiuri sau impulsuri instinctive necunoscute.
Nevoile respective ale oamenilor au în comun faptul că sunt instinctive, însă se deosebesc
prin aceea că au un grad de intensitate diferit, unele fiind mult mai puternice decât altele.
Aceste nevoi principale sunt aşezate la baza piramidei, iar cu cât se urcă spre vârful piramidei,
cu atât importanţa, primordialitatea lor scade.
Clasificarea nevoilor umane caracterizate de psihologul Maslow sunt următoarele, începând
de la baza piramidei şi terminându-se în vârf:
1. NEVOI FIZIOLOGICE. Sunt indispensabile pentru a supravieţui: a mânca, a bea, a dormi, a
se proteja de frig şi de căldură. Ele reprezintă cele mai puternice, cele mai importante nevoi ale
omului. Satisfacerea lor este necesară pentru a rămâne în viaţă.
2. NEVOIA DE SIGURANŢA. Orice fiinţă omenească are nevoie să se simtă protejată în faţa
oricărei ameninţări a vieţii. Dacă trăieşte într-o ţară care se află în război, de exemplu, se
presupune că această necesitate nu este acoperită. Odată ce nevoile fiziologice sunt
satisfăcute, intervine nevoia şi dorinţa de a satisface nevoile de siguranţă. Cu toţii avem nevoie
de securitatea casei si familiei, mai ales atunci când vine vorba de copii.
3. NEVOIA DE DRAGOSTE Şl APARTENENŢĂ. O dată acoperite necesităţile de bază,
aceasta este cea mai importantă. Nimeni nu poate să se realizeze ca persoană fără a fi dorit şi
acceptat de către celelalte fiinţe omeneşti. Aici sunt incluse nevoia de prietenie, familie,
apartenenţă la un grup, sau de implicare într-o relaţie intima non-sexuală. Relaţia cu celelalte
persoane la un nivel afectiv profund este forma obişnuită de a satisface această necesitate. De exemplu, familia,
tovarăşul de viaţă sau prietenul. Lipsa de dragoste şi apartenenţă poate să
dea ocazie la importante dezechilibre mintale.
4. NEVOIA DE AUTORESPECT. Fiecare fiinţă umană are nevoie să se respecte pe ea însăşi
şi să aibă o concepţie potrivită despre propria sa persoană. Este vorba aici de recunoaşterea
venită din partea altor indivizi (care rezulta în sentimente de putere, prestigiu, acceptare, etc)
cât şi din respectul de sine, ce creează sentimentul de încredere, adecvare, competenţă.
Nesatisfacerea nevoilor de stimă rezulta în descurajare, şi pe termen lung în complexe de
inferioritate. Un nivel de autoestimare dezechilibrat (cum ar fi subestimarea, de exemplu, a
gândi că toată lumea îmi este superioară) are ca rezultat un randament scăzut şi, în consecinţă,
deteriorarea comportamentului.
5. NEVOIA DE AUTOREALIZARE. Potrivit lui Abraham Maslow, o persoană din zece simte
intens această nevoie. Psihologul afirma că oamenii care au totul pot mari potenţialul lor. Ei pot
căuta cunoştinţe, linişte, experienţe estetice, împlinire de sine. Cea mai mare parte se
concentrează în jurul nevoilor care pot fi prevăzute. Autorealizarea include obiective mai înalte
şi mai abstracte (de exemplu: dreptate, perfecţiune, bunătate, adevăr, hotărâri individuale), care
sunt tot mai fragile, ca şi vârful piramidei.
(la ce nivel al piramidei sunteti voi?)
5
6