Comuniştii au acţionat pentru transpunerea sistemului sovietic în

România, desființând proprietatea privată, naționalizând principalele mijloace

de producție (iunie 1948), reorganizând întreaga economie națională. În
concepția lor, industrializarea este considerată motorul creşterii economice.

Colectivizarea agriculturii (1949-1962) s-a realizat prin măsuri de

coerciție pe scară largă împotriva țărănimii. Întreaga dezvoltare economică se
asigură pe bază de plan, desfiintându-se libera inițiativă si creativitatea
individului. Potrivit aprecierilor oficiale, primele planuri cincinale (1951-1965)
au asigurat crearea bazei social-economice şi tehnico-materiale a societății
socialiste. Proprietatea întregului popor" a fost generalizată. Au apărut structuri
sociale și culturale noi, vizând formarea „omului nou" și „ruperea cu trecutul".
Tot ceea ce era național, adică românesc, era blamat ca venind în contradicție cu
„internaționalismul proletar", Cenzura acționa în toate sferele culturii pentru a
asigura „puritatea" ideologică a creațiilor artistice și literare.

Proletcultismul a cunoscut maxima lui expansiune în anii ‘50. Orori

dintre cele mai neînchipuite s-au înfăptuit în închisoarea de la Pitești unde s-a
realizat un experiment de o originalitate ieșită din comun: reeducarea deținuților
prin punerea torționarului în aceeași celulă cu cel torturat, inculpatul
nemaiavând nicio clipă de odihnă (metoda torturării neîncetate). Acest
experiment a cunoscut denumirea de fenomeniul Pitești".

În spiritul acestor orientări politice a fost adoptată o nouă Constituție

(august 1965), statul fiind proclamat Republica Socialistă România. Au fost
eliminate toate restricțiile în privința exercitării drepturilor politice. S-a stabilit
că în Republica Socialistă România forța politică conducătoare a întregii
societăți este Partidul Comunist Român" (art. 3). În 1967, Nicolae Ceaușescu a
fost ales în funcţia de presedinte al Consiliului de Stat.

Prin reforma administrativă din februarie 1968 s-a revenit la organizarea

tradițională pe județe și la denumirea de consilii organele locale de conducere.

În conducerea partidului a existat o confruntare vizând deținerea puterii în

urma căreia Gheorghe Gheorghiu-Dej a reuşit să se debaraseze de Lucrețiu
Pătrășcanu (1948), Ana Pauker şi Vasile Luca (1952). După retragerea trupelor
sovietice (1958), conducerea PMR a manifestat o tendință de ieşire de sub
hegemonia Moscovei.
 Anul 1968 a fost marcat de vizita în România a sefului statului francez,
generalul de Gaulle (în luna mai). Un puternic ecou intern și internațional a avut
refuzul României de a participa la cotropirea Cehoslovaciei (august) de către
statele Tratatului de la Varșovia. Nicolae Ceausescu a condamnat în termeni
energici această invazie. Poporul român a acordat un sprijin entuziast lui
Ceaușescu. Relativul liberalism al acestei perioade a dus și la unele progrese pe
plan economic. România a primit împrumuturi externe, cu care şi-a modernizat
economia, mai ales industria. Aceste evoluții positive aveau să fie afectate de
cultul personalităţii lui Nicolae Ceauşescu și Dictionar de tendința de
ideologizare a activitatii culturale după 1971.