Particularitățile de construcție a unui personaj

1. Particularitățile personajelor din basme

În general, personajele ocupă un loc esențial în orice operă epică, întrucât ele asigură
desfășurarea acțiunii și sunt purtătoarele mesajului autorului, dar în lumea basmelor rolul lor
devine mai important prin semnificația lor morală și prin simbolurile pe care le reprezintă la
nivelul viziunii auctoriale a textului. Această lume e populată de o diversitate de personaje
care pot fi reale sau fantastice, iar cele din urmă sunt înzestrate cu puteri supranaturale, ele
fiind, din punctul de vedere al semnificației morale, personaje pozitive și negative, iar ca
importanță, principale, secundare sau episodice.
În basmul cult „Povestea lui Harap- Alb”, publicat în revista „Convorbiri literare” în 1877,
există, cum se întâmplă, de obicei, în astfel de creații epice, un personaj principal, care este
și personajul eponim. Acesta este purtătorul unor însușiri puse în evidență de autor prin
acțiune, prin relațiile cu celelalte personaje ale basmului, prin construirea conflictului sau
printr-o diversitate de procedee de caracterizare.

2. Statutul social, psihologic și moral al personajului

Prin intermediul acțiunii, la început este prezentat statutul social al lui Harap- Alb, care
apare în postura unui fecior de crai, fără o identitate anume, și corespunde unui Făt- Frumos
din basmele populare, însă nu are puteri supranaturale și nici însușiri excepționale, deoarece
se poartă firesc, fiind un om obișnuit, cu calități și defecte: plânge când este dojenit, se
mânie și își lovește calul, se vaită sau se teme, este îngândurat și nesigur de fiecare dată când
e pus în fața unei noi probe.
Însă în decursul acțiunii parcurge un traseu al devenirii: este mai întâi slugă, apoi
împărat, după ce depășește o serie de probe. Din punct de vedere psihologic, Harap- Alb
este, în final, un învingător, dovedindu-se din ce în ce mai încrezător, mai stăpân pe sine, cu
ajutorul prietenilor săi, iar aceste atitudini îi marchează profund și profilul lui moral.

3. Patru elemente de structură, de compoziție și de limbaj ale textului care pun în

evidență însușirile personajului
Raportând personajul la acțiune, mai întâi se observă că acesta se individualizează și
dobândește identitate pe parcursul desfășurării acțiunii, abia atunci când spânul îl
transformă în slugă, iar numele său, prin cei doi termeni oximoronici- „harap” și „alb”,
simbolizează evoluția eroului de la statutul de slugă a Spânului la cel de stăpân, de împărat.
În desfășurarea acțiunii, protagonistul parcurge și un drum al inițierii pe măsură ce trece
probele la care este supus de către Spân sau de Roșu- Împărat și dobândește astfel o serie de
calități morale care îi completează profilul și îi marchează devenirea: învață să fie iertător,
cultivă prietenia, este răbdător, tenace, nu cedează în fața greutăților. Totodată, dovedește
capacitate de adaptare și o intuiție remarcabilă asupra a ceea ce va urma, devine precaut,
grijuliu, judecă matur situațiile în care se află și găsește soluțiile cele mai potrivite pentru
rezolvarea lor.
Dintre trăsăturile caracteristice evidențiate prin intermediul acțiunii, trăsătura principală
este bunătatea sufletească. Bunătatea este înnăscută și bun rămâne eroul în permanență- cu
sfânta Duminică, cu însoțitorii săi, cu micile vietăți-, față de toți fiind generos și grijuliu, îi
protejează și îi ajută, dar și primește, la rândul său, ajutorul acestora. deși suferă, dovedește
loialitate și credință față de stăpân și își respectă cuvântul dat. este cinstit și nu-l trădează pe
Spân, păstrându-și onoarea, integritatea și demnitatea. Harap- Alb are în anumite
împrejurări și unele defecte: dovedește naivitate, credulitate, care au la bază lipsa de
experiență, de maturitate, și nesocotește sfatul tatălui său.
În strânsă legătură cu acțiunea se află relația protagonistului cu celelalte personaje și,
implicit, conflictul acestuia cu personajele opozante, acestea fiind alte modalități de
construire a acestui personaj și de evidențiere a însușirilor lui.
În relațiile cu ajutoarele sale- Sfânta Duminică, Ochilă, Flămânzilă, Setilă, Gerilă, Păsăr-
Lăți-Lungilă, calul, crăiasa furnicilor și cea a albinelor, fata lui Roșu- Împărat etc., care ca și el
reprezintă forțele binelui-, Harap- Alb dovedește prietenie, toleranță, milă și generozitate.
Însă cu celelalte personaje care reprezintă forțele răului- Spânul și Roșu- Împărat- el intră în
conflict și este prezentat în antiteză cu acestea, mai ales cu Spânul. dacă Harap-Alb este
blând, supus, respectuos, cinstit, prietenos și iertător, Spânul este aspru, viclean, arogant,
mincinos și lipsit de omenie. datorită calităților sale, Harap- Alb este iubit de cei din jur, pe
când Spânul este disprețuit pentru răutatea sa.
Mijloacele de caracterizare a personajului sunt numeroase întrucât, pe lângă antiteză,
prezentă în cadrul conflictului menționat, și pe lângă caracterizarea indirectă, prin acțiune,
prin fapte, prin relațiile cu celelalte personaje, un alt procedeu de evidențiere a însușirilor
este prezentarea directă a acestora.
Direct, doar autorul și, mai rar, unele personaje fac referire la personajul principal în
cadrul narațiunii, evidențiindu-i trăsăturile sau caracterizându-i acțiunile: „era boboc în felul
său la trebi de aieste”, „slab de îngeri”, „mai fricos decât o femeie”, „se bate cu mâna peste
gură” etc.

4. Evidențierea a două episoade care reliefează însușirile personajului

Dintre toate aceste aspecte menționate până aici, referitoare la conținutul basmului,
putem constata că semnificative pentru evoluția și însușirile personajului sunt episoadele în
care Spânul îi transformă pe fiul de crai în slugă, fiind astfel nevoit să parcurgă un drum al
umilinței, dar și al transformării sale, și episodul final când Spânul este demascat de fata lui
Roșu- Împărat, iar Harap-Alb devine împărat, ca moștenitor al unchiului său. Prin aceste
episoade autorul pune în evidență unele defecte ale protagonistului- nerespectarea sfatului
părintesc, naivitatea, credulitatea și lipsa experienței lui de viață, ca apoi, în final, acesta să
trăiască bucuria izbânzii, devenind ceea ce merită- împărat.

5. Prezentarea unei opinii despre modul în care se reflectă însușirile personajului

Din cele arătate până aici, se observă că acest personaj este construit prin numeroase
modalități de caracterizare și parcurge un drum al înțelepciunii, deoarece în urma pățaniilor
prin care a trecut a dobândit o eficientă lecție de viață.
Așadar, personajul este construit pe baza schemei narative a inițierii, după modelul
personajului din basmele populare, pe baza antitezei cu personajul negativ și prin
diversitatea relațiilor pe care le stabilește și cu ceilalți actori ai acțiunii. Cu toate acestea, el
se deosebește de personajele basmelor populare prin aceea că nu este înzestrat cu puteri
miraculoase, supranaturale, ci este un om obișnuit, cu defecte și calități.