POLUAREA ȘI EFECTELE EI

Prof. Înv. Preșc. Beldiman Ramona-Iuliana, Grădinița PP Nord 1

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu

sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în
care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor
naturale cum ar fi erupțile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din
activitățile umane. Omul nu se află în afara mediului înconjurător ci este integrat în acesta,
existența lui fiind indisolubil legată de a celorlalte specii. În concepția actuală, mediul cuprinde
întreaga ierarhie a sistemelor ecologice naturale și a celor antropizate, modificate și dominate de
om.
 Poluarea naturală - Atât sistemele fizico-geografice cât și cele antropice sunt supuse
poluării și pe cale naturală. Suportul poluării naturale provine de la următoarele procese:
geologice, geomorfologice, biologice, atmosferice, hidrologice și pedologice.
Principalii poluanți survin de la fluxul oxigenului, carbonului, apei, azotului, fosforului și
sulfului prin învelișul geografic (atmosferă, hidrosferă, litosferă, pedosferă și biosferă). Fluxurile
au fost mai atent studiate pentru biosferă.
 Poluarea antropică - Omul, încă din faza biologică a existenței sale a constituit un agent
de poluare. Odată cu civilizația umană fenomenul s-a accentuat trepat într-o corelație strânsă cu:
dezvoltarea agriculturii intensive, industrializarea, circulația bunurilor, și oamenilor și
urbanizarea progresivă.
Prin activitățile antropice se elimină în mediul înconjurător o serie de noxe: emisii de
gaze, pulberi, fum, aerosoli în atmosferă. Nivele ridicate de poluare sunt înregistrate de țările
occidentale puternic dezvoltate și în care sunt abandonate diverse produse încă înainte de uzură.
Prin stăpânirea științei și a tehnologiei, omul a devenit specie dominantă în ecosferă,
putând transforma și adapta mediul conform nevoilor sale. El a determinat în mediu modificări
de o amploare, profunzime și rapiditate fără precedent. Organismele nu mai reușesc să se
adapteze noilor condiții, de aceea au dispărut și continuă să dispară multe specii de plante și
animale.
Acest fenomen afectează nu numai echilibrul din natură ci și interesele viitoare ale
omenirii. Pentru a evita producerea de efecte negative, omul trebuie să cunoască legile naturii și
să acționeze în conformitate cu ele, protejarea biosferei însemnând autoprotejarea sa.
J. Eckermann afirma: „natura este întotdeauna adevărată, gravă, severă, are întotdeauna
dreptate și defectele sau erorile aparțin numai omului”.
Poluarea mediului înconjurător este un fenomen care a început să ia o amploare
semnificativa în urma revoluției industriale din secolul al XIX–lea. Poluarea  apare atunci
când mediul natural nu poate distruge un element care a ajuns în aer, sol sau apă pe cale
nenaturală; procesul de distrugere menționat poate varia de la câteva zile la mii de ani (dacă
aducem în discuție poluanții radioactivi).
În viața de zi cu zi identificăm mai multe tipuri de poluare: poluarea aerului, poluarea
apei și poluarea solului.

 
 Poluarea apei - Deşi acoperă trei pătrimi din suprafaţa globului şi constituie 75% din
ţesuturile vii, apa constituie totuşi o resursă naturală limitată. Şi aceasta din mai multe motive. În
primul rând, nu e suficient de a avea apă, este necesar să fie avută într-un loc corespunzător şi la
momentul oportun. În plus, trebuie să fie şi de o calitate convenabilă (de exemplu, apa de mare
reprezintă 97% din resursele totale, în timp ce apele de suprafaţă – fluvii, râuri, lacuri - ori
subterane reprezintă mai puţin de 1%). Poluarea apelor este definită ca acea schimbare a
compoziţiei apelor care le face dăunătoare pentru sănătatea oamenilor, neadecvate pentru
întrebuinţarea economică sau recreativă şi care duce la deteriorarea florei şi faunei din mediul
acvatic și se manifestă ca un fenomen complex, multiform, care exprimă atât unitatea dintre
apele dulci şi de mare, cât şi dintre uscat şi mediul acvatic.
Poluarea aerului - Aerul atmosferic reprezintă un amestec de gaze, particule, vapori de
apă, microorganisme. Există, în principal, două grupe de surse generatoare de praf, cenuşă şi fum
în atmosferă: surse artificiale  și surse naturale. Manifestările poluării atmosferei sunt: ploaia acidă şi
efectul de seră.
Poluarea solului - Solul reprezintă un subsistem component al ecosistemelor terestre,
rezultat al numeroase procese fizice, chimice şi biologice. Solul şi organismele formează în
cadrul biosferei o unitate inseparabilă. Solul este suport şi mediu de viaţă pentru plantele
superioare terestre, principalul mijloc de producţie vegetală şi forestieră. Poluarea solului constă
în orice acţiune care produce dereglarea funcţionării normale a acestuia ca suport şi mediu de
viaţă pentru plantele terestre superioare din cadrul diferitelor ecosisteme naturale sau antropice.
Solurile sunt supuse unor procese continue de degradare şi alterare. Degradarea reprezintă
procesul de mărunţire şi dispersare a rocilor şi mineralelor în fragmente maimici, sub influenţa
temperaturii, apei, vântului, gravitaţiei şi vieţuitoarelor. Procesul este ireversibil. Alterarea
reprezintă totalitatea proceselor chimice la care sunt supuse rocile şi mineralele sub acţiunea
apei, acizilor minerali, organici şi a sărurilor. Degradarea şi alterarea acţionează simultan.
Pe lângă aceste trei mari categori de poluare, am mai putea adăuga și alte tipuri de
poluare, cum ar fi:
 Poluarea cu radiaţii - apare datorită emisiei şi propagării în spaţiu a unor radiaţii,
capabile de a produce efecte fizice, chimice şi biologice asupra organismelor vii. Aparatele si
instalaţiile cu surse de radiaţii sunt utilizate numai de personal calificat în domeniu, pentru
prevenirea accidentelor. Transportul materialelor radioactive şi al surselor de radiaţii trebuie să
se realizeze cu respectarea normelor republicane şi internaţionale, în containere adecvate şi
etichetate.
 Poluarea termică - apare în industria metalurgică, la elaborarea metalelor şi aliajelor, în
turnătorii, tratamente termice, în unele domenii ale industriei chimice, în energetică. Polurea
termică a aerului se manifestă în special la termocentrale, care răcesc cantităţi mari de apă în
turnurile de răcire cu ajutorul aerului. În zonă se modifică microclimatul, circulaţia maselor de
aer, regimul precipitaţiilor, deoarece creşte umiditatea şi temperatura aerului. În industrie,
căldura emisă de unele utilaje sau produse măreşte considerabil temperatura. Sunt situaţii în
mineritul subteran al cărbunilor sau al minereurilor neferoase ca în unele galerii temperatura să
crească, făcând dificilă sau imposibilă extracţia.
 Poluare fonică - Sunetul reprezintă o vibraţie a particulelor unui mediu capabil să
producă o senzaţie auditivă. Sunetul se propagă sub forma unor unde elastice numai în substanţe
(aer, lichideşi solide), dar nu se propagă în vid. În aer, viteza de propagare este de 340 m/s.
Zgomotul este o suprapunere dezordonată a mai multor sunete. Este produs din surse naturale,
dar mai ales antropice: utilaje, mijloace de transport, aparate, oameni. Poluarea fonică sau sonoră
produce stres, oboseală, diminuarea sau pierderea capacităţii auditive, instabilitate psihică,
randament scăzut şi chiar fisurarea clădirilor sau spargerea geamurilor.
 Poluarea transfrontieră - Poluarea transfrontieră sau internațională apare sub forma
unor efecte de favorabile provocate de un sistem economic dintr-o ţară peste graniţe asupra
altor sisteme naturale şi economice.
 Poluarea electromagnetică - Principalele sisteme ale autovehiculeleor implicate în acest
tip de poluare, evident că sunt cele electrice, echipamentul de procesare a informaţiei,
echipamentul de comunicaţie al informaţiei şi echipamentul de navigaţie. O dată cu
monitorizarea autovehiculelor rutiere, funcţiile echipamentelor electronice de la bord se
diversifică, activitatea lor perturbând alte echipamente electronice. Problemele specifice
compatibilităţii electromagnetice îşi au originea în necesitatea funcţionării simultane a
numeroase echipamente electronice cu funcţii diferite.
 Poluarea prin deşeuri - Autovehiculul reprezintă o sursă importantă de deşeuri produse
atât în timpul procesului de fabricaţie şi în exploatare, cât şi după perioada de funcţionare. În cel
mai bun caz, autovehiculul este supus unui proces de reciclare, însă în urma acestuia se
reutilizează numai 75% din masa sa. Rămân astfel nerecuperate circa 24,5 % din masa
autovehiculului, defalcat pe materiale: 8,5 % mase plastice; 4 % cauciuc; 3,5 % sticlă; 3 %
echipamente electrice; 2,8 % alte materiale; 1 % uleiuri şi unsori.
Mediul înconjurător ne asigură condițiile necesare vieții, însă depinde de noi dacă dorim
să folosim aceste elemente esențiale cât mai util sau dacă vrem să ocolim acest aspect al vieții
noastre. Poluarea planetei se agravează pe zi ce trece și se pare că populația nu acordă interes
acestui proces nociv. Convingerea că această problemă este doar a specialiștilor și a forurilor
internaționale, este tot atât de eronată, pe cât este și de gravă. Ocrotirea planetei este o problemă
mondială, și, tocmai de aceea, fiecare om trebuie să-și asume această responsabilitate.

Bibliografie:
1. Simon-Gruiţa Alexandra, Şăitan Traian, Biologie-manual pentru clasa a XII-a,
editura CD PRESS, 2007 Bucureşti
2. Ţuţuianu Ovidiu, Poluarea mediului înconjurător, Editura INTERNAȚIONAL
UNIVERSITY PRESS, 2006, Bucureşti
3. Internet http://www.scribd.com/doc/42914702/poluarea-mediului-inconjurator