Ministerul Finanţelor Publice

"Bugetul trebuie echilibrat, tezaurul trebuie reaprovizionat, datoria publica trebuie

micşorata, aroganţa funcţionarilor publici trebuie moderata şi controlata, şi ajutorul dat altor ţari
trebuie eliminat pentru ca Roma sa nu dea faliment. 
Oamenii trebuie si înveţe din nou sa munceasca în loc sa traiasca pe spinarea statului." 
( Cicero, anul 55 înainte de Cristos) 

Scurtă istorie a finanţelor publice din România.

Istoria ţinuturilor noastre începe cam din 512 înainte de Cristos - după Herodot .
După primii locuitori, şciţii şi agatîrşii, menţionaţi în izvoarele istorice ca două popoare barbare şi
nomade au venit geţii şi dacii care s-au contopit şi au format un stat monarhic, format din 12 triburi. 
După cucerirea Daciei de către romani (106 e.n.), viaţa socială a Daciei romane s-a împărţit în
următoarele clase:
- Cetăţeni romani - aveau toate drepturile; 
- Locuitorii municipiilor - aveau drepturi limitate; 
- Peregrinii (băştinaşii) - care au devenit cetăţeni romani în urma decretului dat de împăratul Caracall
în anul 212; 
- Sclavii sau robii.
Din punct de vedere administrativ, Dacia avea trei feluri de aşezăminte:
- Colonii;
- Municipii;
- State.
Funcţionarul cu cel mai înalt grad în Dacia care era cosiderat un reprezentant al împăratului de
la Roma se numea pro-consule Trium Daciarum. El era ajutat în administrarea provinciei de 3
procuratores, câte unul de fiecare subîmpărţire. Aceşti "procuratores" aveau îndatorirea de strânge
dările şi de a repartiza cheltuielile. Ei erau erau ajutaţi de un corp întreg de funcţionari fiscali. Dările
percepute de la locuitorii din Dacia erau la fel ca cele percepute de pe tot cuprinsul Imperiului
Roman şi erau de două feluri , directe sau indirecte.

1
 Rolul Ministerelor Finantelor Publice in desfasurarea activitatii Guvernului Romaniei.

Ministerul Finantelor Publice este institutia de maxima importanta, cu rol de sinteza in

desfasurarea activitatii structurilor economice, financiare si fiscale din Romania si functioneaza pe
baza Legii nr.90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor, cu
modificările şi completările ulterioare, a Legii nr.500/2002 privind finantele publice, cu modificarile
ulterioare si a Hotararii Guvernului nr.1574/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului
Finantelor Publice si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, cu modificarile si completarile
ulterioare, aplicand strategia si programul de guvernare in domeniul finantelor publice. 
Rolul Ministerului Finantelor Publice este acela de constituire si gestionare generala a resurselor
financiare publice printr-un sistem complex de bugete: bugetul de stat; bugetul asigurarilor sociale de
stat; bugetele locale; bugetele fondurilor speciale; bugetele fondurilor externe nerambursabile; al
trezoreriei statului si altor institutii publice cu caracter autonom. Aceasta activitate se desfasoara
conform legii, cu asigurarea echilibrului bugetar si aplicarea politicii financiare a statului. La baza
elaborarii si executiei acestor bugete stau principiile universalitatii, publicitatii, unitatii, anualitatii,
specializarii bugetare si unitatii monetare.
Ministerul Finantelor Publice actioneaza prin mijloace specifice pentru combaterea si
eliminarea evaziunii fiscale si a coruptiei si înfaptuieste politica vamala a tarii. De asemenea,
coordoneaza si supravegheaza activitatea în domeniul loteriilor de stat, elibereaza licente, în conditiile
legii, pentru practicarea jocurilor de noroc si coordoneaza si supravegheaza activitatea de asigurare si
reasigurare din România. 
În scopul coordonarii politicii financiare, stabilita de Guvern îi aprobata de Parlamentul
României, privind politica valutara, monetara si de credit, Ministerul Finantelor Publice colaboreaza
cu Banca Nationala a României pentru elaborarea balantei de plati externe, a balantei creantelor si
angajamentelor externe, a reglementarilor din domeniul monetar si valutar.
De asemenea, Ministerul Finantelor Publice analizeaza si propune cadrul legislativ privind
împrumuturile necesare acoperirii deficitului bugetar sau pentru actiuni si lucrari de interes public. 
Ministerul Finantelor Publice participa în numele statului, în tara si strainatate, dupa caz, la
tratativele externe privind acordurile bilaterale si multilaterale, de promovare si protejare a
investitiilor si la conventiile de evitare a dublei impuneri si de combatere a evaziunii fiscale. De
asemenea, Ministerul Finantelor Publice avizeaza, în faza de proiect, acordurile, angajamentele,
protocoalele sau alte asemenea întelegeri încheiate cu parteneri straini, precum si proiectele de acte
normative care contin prevederi de ordin financiar-bancar, încheiate de institutiile publice.

2
 Organizarea generala a Ministerului Finantelor Publice.

Conducerea Ministerului Finantelor Publice se exercita de catre ministru, care subordoneaza

întreaga activitate a institutiei si o reprezinta în raporturile cu celelalte ministere, alte autoritati
publice si organizatii din tara, cu organisme similare din alte tari, precum si cu persoane juridice si
fizice. 
Personalul Ministerelor Finantelor Publice este format din demnitari si asimilati ai acestora,
functionari publici cu functii publice generale sau specifice si din personal contractual. Numarul
maxim de posturi pentru aparatul propriu este de 1.523 posturi, exclusiv demnitarii.
Ministerul Finantelor Publice este ajutat in activitatea de conducere a ministerului de 6
secretari de stat, numiti prin decizie a prim-ministrului.
In realizarea atributiilor ce ii revin secretarului general, este ajutat de un secretar general
adjunct, care este inalt functionar public, numit in conditiile legii.
(Ministrul are în subordine directa cinci secretari de stat si secretarul general al ministerului,
cu atributii si sarcini specifice activitatilor desfasurate de minister, stabilite prin ordin al ministrului
finantelor publice. De asemenea, in subordinea ministrului finantelor publice intra Directia Generala a
Vamilor (DGV s-a transformat in ANV si este acum in subordinea Autoritatii Nationale de Control,
nu in subordinea MFP), Garda Financiara (GF este acum in subordinea Autoritatii Nationale de
Control, nu in subordinea MFP), Oficiul Concurentei (s-a desfiintat incepanad cu decembrie 2003),
directiile generale ale finantelor publice judetene si Directia Generala a Finantelor Publice a
municipiului Bucuresti si Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili din municipiul
Bucuresti si judetul Ilfov (s-a schimbat denumirea in Directia Generala de Administrare a Marilor
Contribuabili prin HG nr. 1574/2003).
In cadrul Ministerelor Finantelor Publice functioneaza Colegiul Ministerului, avand rol de
consultant, iar organizarea si structra fiind aprobata prin ordin al ministrului.

3
 Agenția Națională de Administrare Fiscală

Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) este un organ de specialitate al

administrației publice centrale din România. A fost înființată la data de 1 octombrie 2003 în
subordinea Ministerului Finanțelor Publice. Începând cu ianuarie 2004 a devenit operațională,
dobândind calitatea de instituție cu personalitate juridică proprie, prin desprinderea direcțiilor cu
atribuții în administrarea veniturilor statului din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.
ANAF are rolul de a asigura resursele pentru cheltuielile publice ale statului prin colectarea și
administrarea eficace și eficientă a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate
bugetului general consolidat.
În anul 2009, numărul total de angajați al agenției și structurilor subordonate era de 31.281.

Organizare
În cadrul ANAF se organizează și funcționează, de asemenea, Garda Financiară, Autoritatea
Națională a Vămilor (ANV), direcțiile generale ale finanțelor publice județene (DGFP) și Direcția
Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, precum și Direcția Generală de Administrare
a Marilor Contribuabili (DGAMC).
Filialele regionale ale ANAF se numesc Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice

(DGFP).

Filialele județene ale ANAF se numesc Administrația Județeană a Finanțelor Publice (AJFP)

Direcția Generală Antifraudă Fiscală

Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) este un organ de specialitate al

administrației publice centrale din România. A fost înființată la data de 1 octombrie 2003 în
subordinea Ministerului Finanțelor Publice. Începând cu ianuarie 2004 a devenit operațională,
dobândind calitatea de instituție cu personalitate juridică proprie, prin desprinderea direcțiilor cu
atribuții în administrarea veniturilor statului din cadrul Ministerului Finanțelor Publice

4
 ANAF are rolul de a asigura resursele pentru cheltuielile publice ale statului prin colectarea și
administrarea eficace și eficientă a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate
bugetului general consolidat. În anul 2009, numărul total de angajați al agenției și structurilor
subordonate era de 31.281.
Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a reorganizat ca urmare a fuziunii prin absorbție
și preluarea activității Autorității Naționale a Vămilor și prin preluarea activității Gărzii Financiare,
instituție publică care s-a desființat la 30 octombrie 2013. În cadrul ANAF s-a înființat Direcția
generală antifraudă fiscală, structură fără personalitate juridică, cu atribuții de prevenire și combatere
a actelor și faptelor de evaziune fiscală și fraudă fiscală și vamală.
Direcția generală antifraudă fiscală este coordonată de un vicepreședinte, cu rang de
subsecretar de stat, numit prin decizie a prim‐ministrului, și condusă de un inspector general
antifraudă, ajutat de inspectori generali adjuncți antifraudă. În cadrul structurii centrale a Direcției
generale antifraudă fiscală funcționează, pe lângă structurile de prevenire și control, Direcția de
combatere a fraudelor, care acordă suport tehnic de specialitate procurorului în efectuarea urmăririi
penale în cauză având ca obiect infracțiuni economico‐financiare.

Organizare

În cadrul ANAF se organizează și funcționează, de asemenea, Garda Financiară, Autoritatea

Națională a Vămilor (ANV), direcțiile generale ale finanțelor publice județene (DGFP) și Direcția
Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, precum și Direcția Generală de Administrare
a Marilor Contribuabili (DGAMC). Filialele regionale ale ANAF se numesc Direcția Generală
Regională a Finanțelor Publice (DGFP). Filialele județene ale ANAF se numesc Administrația
Județeană a Finanțelor Publice (AJFP).

5
 Bibliografie

1. https://www.anaf.ro/
2. www.antifrauda.ro/
3. https://mfinante.gov.ro/ro/web/site

6
 Cuprins

1. Scurta istorie a finanţelor publice din România.................................1

2. Rolul Ministerelor Finanţelor Publice...........................................................2
3. Organizarea generala a Ministerului Finanţelor Publice......................4
4.Agenția Națională de Administrare Fiscală..........................................5
5. Direcția Generală Antifraudă Fiscală..................................................6
6. Bibliografie..........................................................................................7