| i VALERIA ciovick us --CETINA WweINIEUE 2 povestile "G anei mariantr-o seard insd, Bradul nu mai veni si Ana- Maria adormi {dra ca el sd-i fi spus vreo po- veste. Crezu cd a uitat de ea, si cum se lumind de ziud strinse repede prin casa apoj dete iuga Ja Lizica, noua ei prieiend, s@ se joace. Seara iar il astepta pe Urias sd-i spund o povesie, dar el nu veni; nici atunci nici in alte seri, La inceput ii ven foarte greu fetei, dar cu timpul se obisnui, Se lud cu joaca si witd. Cit tu vara de lungd si apoi toamna Ana-Maria sta in casd, doar cit pune masa bunicului sau cind mergea la culcare, iar restul de timp si-l petrecea pe alard cu Lizice, scornind fe} $i fel de jocuri. Cind iarna veni si troieni drumurile, se mai potolira Si fetele noastre ; sedeau acum tot impreund, dar la gura sobei, mingiind motanul, Ana-Maria spunea povesti irumoa- se, auzite de Ia bunica sau de la Bradul cel Urias, jar Lizica 9 asculta. Aga isi treceau ele vremea, pind ce intr-o zi Ana- Maria nu mai spuse povesti cdnu mai stia. Zadarnic 0 ruga prietena ei, zadarnic plinse, ea nu mai Slia "s@ povesteascd si pace. Alunci Lizica spuse cd dacd iar fi prictend cu adevdrat, s-ar duce in pddure $i I-ar ruga pe Bradul cel Uriag sd-i spund si alte povesti, Ana-Maria ii dete dreptate prietenei, isi puse paltonasul, $i iesi in vilornita de afard, dar Azor, care quzise tot de pe prispd, ii atinu calea spunindu-i sd steq acasd, Fata il liri la cotet, ii prinse zgarda la git, apoi iesi pe portitd, Ana-Matia nu te du... striga Azor smucind de tan}; Ana-Maria, intoarce-te, 0 ruga $i portifa, dar Ana-Maria fnu-j lud in seamd pe nici unui si inotind prin ndmetii de zdpadd, intra in pddure. Dupd ce merse o bund bucaid de drum, se opri sd pri- veasea fa brazii din jur, doar o gdsi pe Uriasul ei, dar brazil imbrdcali_ in mantiile lor groase de zdpadd, semdnau asa de bine unul cu altul, ed fetifa nu stiu ce sé facd, fi pdrea rdu acum cd nu-f rugase pe Azor sd vind cu ea in padure ; el ar fi stiut sd-i spund care era Uriasul ei, dintre atijia brazi $i cum ineepuse sd se lase seara, se duse la flecare brad si il intreba de nu cumva e cel cautat, dar nici unui nu-j rdspunse, Merse mai departe, intrebind mereu pind se ratdci ; prinse atunci a plinge cu sughifuri, ca o fetid micd ce era; un arici batrin scoase nasul in ger si-i spuse cd a 44SY Rae nn = stricat Jinistea pddurii stirnind cu plinsul ei o hailé de Jupi. — Vin lupii? intrebé Ana-Maria infricosatd. Ariciul se bdg@ in vizuind si nu-i raspunse. — Vin Jupii, vin lupii, strigard doud veverife. Ana- Maria, hai la noi, o sd-fi dém nuci gi alune, jar in cuibu- soru] ‘nostru lupal n-a intrat niciodaté si ‘nici nu poate sd intre, cd e prea mare. — Si eu sint mare, rdspunse Ana-Maria, Ei, dacé as fi si eu eit spiridusul cel bun al pddurii, as sta Ja voi pind dimineatd, cind ar veni bunicul sd md ia acasd. Cum vorbea ea asa cu veverifele, iacd si haita da nd- vala cldn{dnind din dinfi; de fricé Ana-Maria se porni sd strige, cind pe bunicul, cind pe spiridusul pddurii, Aces- ta din urma veni pe fuga intr-o sdniufa de argint, trasd de un jepure alb ca zdpada si dupd ce-i imprdstie pe lupi, spuse fetitei sd se urce in sdnioara pe care-o fdcu pe potriva ei. Cit ai bate din palme ajunserd acasd@ la bunicul, iar la desparjire spiridusul ii ddrui fetei iepurasul cel alb de Ia sdnioard, spunindu-i cd poznasul de iepure stie mai multe povesti decit Bradul cel Urias, numai sd aiba grijd sd nu-l déminsea cniva, cé de supdrare iepurele n-o sd mai poatd spune povesii. Cind intra in casd si se bdgd in asternut, Ana-Maria il rugé pe Urechild sd-i spund o poveste, lar Urechild in- cepu sd-i spund cd noaptea, cit este ea de noapte, se te- muse cindva de un fiu de impérat si de ciinele lui.CIOBANASUL CEL INSEMNAT Ce, cind si de unde avea o fetid, intunecata stapiné, Noap- tea, nimenj nu stia, dar toli spuneau cui se nimerea, cd fetita cu par auriu nu era a ei. Ca s& astupe gura lumii, Noaptea fesu din nori o mantie si 0 presira cu stele si o puse pe umerii fetitei ; culese apoi cele mai mindre si stralueitoaro stele gi i le prinse in par, iar dup& ce 0 gati ca pe ea insdsi o lua de mina si-porni si colinde cu ea pamintul in lung si in lat s-o vada cine o pofti. Acum, nimeni nu mai indraznea s& ridice cuvint asupra-i, ca desi fata nu-i semana la chip si infatisare, straiele le erau tot una si lumea, de, ca lumea, judecd omul dupa straie, nu dupa ce-i sub ele. 46De la o vreme, nimeni nu se mai lega de intunecata stapina si ea-si vazu linigtita de treburi ca mai inainte, ba incd si mai si, e& rdmasesera nifel in urma, de cind isi pierduse vremea cu gateala copilei. Jntr-o sear, ca si nu-i oboseascé odorul tot purtindu-l prin Jume, o lis intr-o gradina imparditeased, zicindu-i ca trece s-o ia de cum s-o lumina de ziua. Fetita se plimba prin gradina, mirosi florile si se juc& cu ele, iar cind obosi, se duse si se odihneasc’ intr-un chiose plin de verdeaté ; nu mici-i fu mirarea cind gasi acolo pe un pat numai matasuri si catifele un baiefas ce plingea amarnic. ll intreba ce are, iar el fi raspunse c& mama lui murise, iar el ramésese cu tatal lui, care era imparatul acelei féiri. — Frate sau sora n-am, zise el, iar tata-i mereu cu trebu- rile impiirditiei, care sint multe si grele, asa cd de aceea pling, cA am ramas singur si n-am pe nimeni pe lumea asta. — Si mama e un fel de imparteasa care isi vede de tre- burile ei, iar pe mine ma lasd singura — spuse fetifa — si nici eu n-am eu cine s4 vorbese sau sa ma joc, dar nu pling pentru una ca asta. Cum se face sear si incepem si ne gatim, stiu cd os pornim ca de obicei prin lume gi ca si nu obosesc, sau si nu o stingherese cumva, mama mé las te miri unde gi pleaci intr-ale sale, iar dimineata vine si ma ia, asa cd nici eu nu-s prea fericita, din partea asta. Dacd vrei s4 nu fii singur si st ai pe cineva linga tine, am s& fiu eu sora ta, si-o si stam tot timpul impreun, doar ziua n-am sa pot, ca ziua {ine mama palatul incuiat si nu lasé pe nimeni sa intre sau sd iasd. Cum s-o face sear insa, s& stii cd am sa vin aici odata cu mama ; pind atunci, ia si te joacd cu stelele astea, cd-s tare frumoase. Baiatul se jucd cu stelele, dar erau atit de luminoase gi cl atit de obosit, incit adormi; si dormi, dormi, pind spre seard cind se scula. Se simtea odihnit, dar lihnit de foame, asa ci dete fuga la palat, mincé ce giisi, lui si ceva cofeturi pentru surioara lui si se duse in chiose s-o astepte. 47Cind Noaptea cobori in gradina palatului, veni si fetija cu mantie de stele ; printul o primi cu bucurie si se jucaré impreu- na cum numai copiii stiu s4 se joace, pind se fiicu ziua, iar cind fetija pleci, se duse si el la culcare. Si asa zi de zi, cd se minuna o lume, cum fiul imparatului se purta contra firii, ziua dormind, iar noaptea plimbindu-se prin gradina ; dar tatal lui, imparatul, vazind cA asa ii merge bine baiatului, spuse tuturor si-I lase in voia lui Creseu printul, crescu si fiica Noptii si ei tot scorneau la jocuri si povesti ca si le treacd vremea, fara s& bage de seama ca se facusera mari, pind ce odatd, baiatul se opri din joaca si spuse cA in ziua aceea fusese sculat din somn ca si ia parte Ja sfatul imparatese. — Zicea tata, ci de acum trebuie si vad si cu de treburile imparétici, c4 el a imbatrinit si, miine poimiine, ma las in locul lui si n-am s& stiu ce am de facut, iar cind i-am zis cA-s incd tinar pentru aga ceva, s-a supirat foarte — Tindr esti, ii raspunse fata cu tristete, dar destul de mare ca tatal tau sa-ti dea pe mina imparatia; demult am vrut eu si-fi spun cA nu mai sintem cepii si cd nu se cuvine s& mai stm impreund, aga ci, eu mA duc, dragul meu fratior si SA nu fii suparat pe mine cd plec, dar nu pot face alteum. Prinjul fi zise cd degeaba pleaca, ca el tot o sa vind seara in chioscul din gradina si o s-o astepte pind dimineafa. Auzind acestea, fiiea Noptii veni si ea searé de seard, dar nu intra in chiose pind nu stringea din gridina mireasma florilor, cu care-] adormea pe print; ii spunea apoi povesti de tot felul gi se amesteca in visele lui, asa ca el sé nu se simt4 singur. Odati, cind veni ca de obicei incdrcaté cu mireasmi de flori, gasi chioseul gol ; porni atunci sd-l caute pe print in gri- din&. Merse ea asa, pind cind ajunse la palat, care era cufundat in bezna, afar de un loc luminat ca ziua. Se uitd pe fereastra si-l vazu acolo pe printul ei imbricat in straie bogat impodo- bite. Plingea amarnic la c&pitiiul unui om inconjurat de faclii. Il strigd pe nume, iar el, cum fi auzi glasul, veni fuga in gri- dina gi cind o vazu, ii spuse ci omul pe care il plingea era 48tatal lui care murise, iar el ramasese imparat in locul lui. O ruga si nu mai plece si dac&-i este voia, in loc de sora si-i fie soata. — Daca ramin cu tine, fi zise fiica Nop}ii, inseamna si ma despart de mama si tare mA tem cA n-are s& ne fie bine ; dar fie ce-o fi. Nu pot s& te las singur, numai cit si mé fii ascunsd 0 vreme, pind m-o da uitérii, Imparatul se invoi, dar dupi o vreme ii zise ci el trimite vorba la tofi craii $i imparatii si pofteascd la nunta lor ; si cum zise, asa gi facu. Si venira toti, din toate colfurile lumii, dornici sa petreacd la asa o nunta, dar si mai dornici incd si vada pe tindra impirdteasi de care nu stia nimeni a cui era si din ce Jocuri. Cum mireasa n-avea pe nimeni, imparatul cel tinar ruga pe soaja unui Impdrat vecin si-i tie loc de mami, iar aceasta, bu- curoasa de asa cinstire, nu lasi slugile si se atingé de tindra impirateasi, cio gati cu mina ei, Cind dadu sa-i prinda rochia in copci, vazu la gitul fetei un lantigor de argint ; o intreb& cf de unde il are, iar €a ii zise ca dintotdeauna, c-i lucrat asa fel, de nu-] poate scoate nicicum. Imparateasa vecind nu zise nimic, dar cum se vézu cu so- ful ei Ti spuse cA mireasa purta lintigorul de argint pe care-1 prin- seser la gitul fetitei lor cind se nascuse, aga c& tindra imp&ra- teasi n-ar fi alta decit fiica lor ce le fusese furata, nu se gtie de cine, cind era mica. Hotari atunci imparatul si nu spund nim&nui de ce afla- sera, dar slujitorul lor cel mai de credin{A sA ramina ling& fata sa o slujeascd si si-i poarte de grijé, ca nici un fir de pir s& nu i se clinteascé din cap, iar de nu i-o fi la indemina in pala- tul sotului, s-o aduca acasa le ei. Mirele si mireasa habar n-aveau de cite se spuseseré pe seama lor si petreceau fara de grija dimpreuna cu nuntasii, Cind seara, lumea fncepu si se minuneze de cum straluceau stelele pe mantia si in parul impdratesei, iar ea, era atit de fericita, incit uitase de venirea Noptii. Deodata ins, se stirni un vint puternic care-i smulse mi- 50resei mantia de pe umeri gi stelele din par, afara de trei, care se ascunsesera atit de bine in parul fetei incit Noaptea nu le vazu, $i daci nu le vazu, nu le lua ; aga cf fetei tot fi mai ra- mase ceva din gateala ei de odinioara. Nu dup& multd vreme de la nunta, imparatul se si gatea de botez, cind intr-o seard veni la el o femeie si-i spuse cd de nu va fi ea aldturi de soa{a lui in ceasul cind va naste, va muri ori ea, ori pruncul. Speriat de asa vorbe si nestiutor in ale lumii, tindrul imparat {i arata femeii imbracaté in valuri intunecate, unde e iatacul imparatesei, iar ea plecd intr-acolo. Imparateasa tocmai nascuse un fiu si nestiind ce s-i daruiascé mai de pret, isi scoase din par cele trei stele, le puse pe umerii si in fruntea baiatului, apoi il infasi cum stiu mai bine si il lua in brate. Tot atunci intra in iatac si Noaptea, caci ea era femeia cu yalurile mohorite, ficu un semn asupra impardtesei si a prun- cului, care amutira pe loc. Lua copilul si dupa ce-i smulse steaua din frunte il dete slujitorului ce sta la usa si care se nimeri a fi toc- mai slujitorul lsat de parintii fetei, spunindu-i cd-i porunca impi- ratului sé-l inece, c& se ndscuse mort ; apoi se intoarse si puse in brafele imparatesei un ciitel negru ca pécura, caruia fi lipi in frunte steaua luata de la copil, Cind totul fu gata, chema pe imparat si léerimind ii zise cA i-a sclipat soata de la moarte, ba chiar si fiul, dar, cum imparateasa n-avea sufletul curat, a nscut un catelug negru ca si picatele ei si cA ce mai incoace si incolo, de o mai {ine in palat, 0 sa-i fie rau si lui si celor din imparatie, ca soata lui nu-i altceva decit o piaza rea. Imparatul isi intreba soaja dacd spusele femeii sint adeva- rate si cum ea nu scoase nici 0 vorbi, ci nu putea, el ii porunci sd plece din palat. Cum se duse impiratul, Noaptea smulse steaua din fruntea citelului, o viri in sin, apoi luind-o pe im- parateasa de mina, o duse cu catel cu tot la marginea unei ape siri zise : — Soful tau nu te mai vrea, iar eu nici atit; cind m-ai pirasit pentru el, cu n-am ramas singuré ci cu lumea intreaga, acum cind el te-a izgonit, tu nu mai ai pe nimeni, asa cd bine ai face s&-ti gasesti linistea si odihna aruncindu-te in apa asta. 51Dup ce zise ce-i sta pe inima, Noaptea plecd in drumul ei, iar slujitorul lsat de imparatul vecin si care se tinea ca umbra de impfrteas’, se duse, o lua in braje ca pe un copil si porni cu ea spre casa parinteasca. In drum, acesta se opri la stina unde lisase pe fiul impara- tului si-i rugi si jind si cijelul care, de frig si foame, incepuse sa scinceascd. — Si-mi due numai stdpina Ja casa ei si ma intore si-i iau si pe acestia doi; pind atunci, dafi-le buna ingrijire ca veti fi rasplatiti: imparateste. Se duse apoi slujitorul la stépinul lui, in impiirditia vecina, fi spuse ce avea de spus, fi ldsi ce avu de lasat si plecd inapoi ctre stind si aduc& pruncul si cdfelul, dar pe drum il mincara lupii, asa cA fiul de imparat, rémas intre ciobani, se facu si el cioban, iar ciinele cu care crescuse laolalld, ii era prieten nedes- partit. Intr-o sear, biiatul fi spuse baciului e& s-a facut destul de mare ca si pizeascé stina noaptea ca tofi ccilalfi; iar de nu se inerede in el, m&car in Corbea si se increada cf n-o si lase picior de lup sau de om si se apropie de oi. Baciul ii dadu incuviinjare, iar el si Corbea se dusera si pazeascd ; la inceput n-a fost prea greu, dar cum inainta noap- tea, biiiatul simfi cd i se lipesc genele de somn. Las’ cA si zi- puseala era mare, c-ar fi tras la odihna si pe altul invatat cu de-alde astea, dar mi-te pe el. Baiatul se gindi ci desi va scoa- te cmasa, o sii fie mai usor, asa cA nici nu-si -términa bine gindul si c&masa sta in iarba, Toate bune, daci n-ar fi avut pe umeri cele doua stele date de maica-sa, céci le vazu Noaptea gi se repezi sd-si ia ce-i al ei, dar cum se apropia de biiat, ciinele ii si insfaca 0 bucata de val, iar ea se da in laturi sA se pazeascd. Si tot rupind Corbea fisie cu figie din vilurile nopfii, se ficu ziud, iar litraturile lui ii scoasera pe ciobani afar, Cind vazura ei frumusefea de stele lucind pe umerii baiatului, se speriar& amintindu-si eum ajun- sese copilul si cifelul la stina lor. Hotiriré deci si-i infaitiseze pe amindoi imparatului, cé numai unul ca el le-ar fi putut spune ce e bine gi ce e rau. 52Ajungind ci la palat, ii spusera imparatului cum venise mai demult, intr-o noapte, un slujitor impardtese si le d&duse in grija un copil si un cétel, zicind cd dupa ce-si duce stapina acasi vine de-i ia si pe acestia doi, dar slujitorul nu s-a mai intors. »Pruncul de atunci, ¢ baietanul asta, pe care-| infatisam mariei tale, pentru anumite semne ce are pe umeri si de care noi n-am stiut pina azi“. Imparatul socoti cam cind se intimplaserd toate acestea si uitindu-se mai bine la Ciobanasul cel insemnat ce semana cu el ca doua picituri de apa, ii risplati pe ciobani imparateste, iar pe fiul lui il imbraca in straie scumpe, spunindu-i totodata, cum si de ce isi gonise soata. — As vrea s-o aduc inapoi daca asa gasi-o, ca sé fim im- preuna, dar nu stiu cum sa fac. — Sa nu te superi domnia ta, tata, dar tare mi-e teama, c& si de-ai gasi-o pe mama mea $i soaja ta, inapoi n-o sé mai vrea sa vie, cd mare picat ti-ai mai facut cu dinsa ; de ma in- BAdui ins, 0 adue acasi cum m-oi pricepe mai binc. Primind incuviinjare, baiatul se duse la stina unde erescuse sii ruga pe ciobani si zvoneascé cum ca printre ei ar fi un ciobanas insemnat cu doua stele pe umeri, iar de-o veni careva sa iscodeasca, sé i se spuna ca-i dus in munji, ori prin vale, dar ca nu s-o ardta decit maicii sale; iar de-o veni chiar maicuta lui, s& trimita vorba la palat. Toate furé asa precum a zis baia- tul: cind au auzit bunicii lui au trimis iscoade la stin’, dar degeaba ; a venit chiar impiratul zicind ca lui o sa i se arate ciobinasul, dar ciobanii o fineau una si buna, ci numai mai- cutii lui vrea sa i se arate baiatul, intii si intii. Impardteasa cea tinari n-avu incotro si-si cale’ pe inima, venind in {ara do unde fusese alungata ; ajunsd la stina, ceru ciobanilor sa-i arate baiatul. Acestia trimisera veste la palat de unde ii veni feciorul imbracat ciobaneste. Nu trebui sé-si des- copere umerii caci inima ei de mama simtise ci Asta ii e co- pilul. Fecioru-sau ii povesti cum Noaptea il facuse pe impérat S-o goneasca si cum bietul taici-siu nu avea nici o vind; cind 54il intreba maici-sa ci de unde stie el toate astea, el dete jos de pe umeri sarica mifoasA de cioban si ramase in straiele cu care il gatise taicd-sau, Vazu atuncea maici-sa ce bine semana el cu barbatul ciruia fi dusese dorul. Zise atunci cd poate l-ar fi iertat pe imparat, daca ar fi venit in intimpinarea ei, dar asa ea se duce de unde a vent. Nici nu sfirsi bine ce avea de spus, cé imparatul, care as- cultase la usa, intra gi i se arunca la picioare. Mai mult ce sa spun ? Au trait ei trei o viata fericita, iar Noaptea se ferea de baiat ca de foe eaci il pazea Corbea, prietenul si paznicul lui cel mai de credin{a. * * * Cind ispréivi de povestit, iepuragul viizu ed ochii Anei. Mariei erau inchisi, semn cd povestea lui ti pldcuse mult fetei. A doua seara cind fetifa se baga in asternut si Urechila fu alaturi de ea, incepind povesteasca cum a fost cu icrele buclucase si cu cei trei feciori at pescarului,ICRELE BUCLUCASE TP ria odata un pesear, care avea tret feciori gi cum mestesu- gul lui i se paru cel mai frumos si mai bun din toate cite sint, i-a deprins ined de mici s& pescuiased in apa de la marginea cetatii. Cit a fost in putere, pescarul nu s-a dat in lituri si a mun- cit cot la cot cu baietii lui, dar cind l-ajunsera batrinetele nu avu incotro si rimase s4 vada de ale casei. Las’ eA si acasi avea ce face e& robotea toati ziulica, dar, ce s&-i faci, vorba lui : ,,M-oi odihni destul cind oi inchide ochii, ca acusi n-am vreme pentru una ca asta. Ma rog: ce-a fost, ce n-a fost, vorba ¢ ef biiielii lui plecau acum singuri la pes- cuit, iar el ii astepta cu toate de-a gata, numai s4 ia si s& bage in gura. 56Da’ ji-ai gasit ! Nu era sear’ de la dumnezeu, si nu-i vezi venind de la pescuit ciorovaindu-se sau inghiontindu-se, c& i se facea omului Iehamite si de casa si de masi, iar de n-apuca si ia ceva in gura mai inainte, raminea sirman de el flémind pe a doua zi, ca i se oprea bucatica in git numai ce priyea la dinsii. Odata, s&tul de zarva ce-O stirneau feciorii lui venind de la pescuit, vru si stie care-i pricina, iar cel mai mare si mai {ifnos fi spuse cA el unul nu s-o potoli, pina nu lo vedea mun- cind $i pe al mijlociu, care sta toata ziua la soare si se intoarce cind pe o parte, cind pe alta, ca pestele in frigare. — Si alt’ nimic nu mai face? intreba batrinul mirat de asa puriare. “— Ba, cum nu! Cind se satura de soare, trece la umbré si doarme pind spre seara cind venim acasd, de muncit nu mun- ceste, da’ de mincat, maninea cit sapte. “—"Cu mijlociul m-am dumirit cum sta treaba si j-om gasi leacul, n-avea grija; da’ cu al mic ce ai? Ca dupa cite stiu nu-i lenos din fire. — Asta asa e— zise cel mare; dar, pestele ce-] prinde il face pe din doua cu lenesul, s nu vina acasa cu traista goala, s se faci de rusine. Pescarul chibzui bine, apoi le spuse fedorilor ci de azi inainte s-or duce cu rindul la pescuit si-o vedea el atunci cine si cit munceste. ‘A doua zi, cum se lumina, baiatul cel mare porni de unul singur, asa cum fusese invoiala. Toatd ziua munci pe brinci s& arate tatine-su de partea cui era dreptatea, iar cind vazu ca traista e plind de peste, pleci spre casi. In drum, intilni o ba- butt care il rug sé-i dea si ci ceva peste, dar el ii raspunse ca nu are de unde, iar cind baba fi ardtA traista, el zise ca strin- sese in ea niste scoici. — Bine, ii zise baba, mohorindu-se la chip ; scoici ai zis, scoici sh fie ! Cind ajunse acasi si rasturna traista in miflocul mesei, ca- zura din traistA scoici de tot felul. Ca si nu se faci de ris, flacaul zise c&, find satul de atita peste, gindise eA ar fi bine s& mai ménince si niste scoici. Taict-su nu spuse nimic. In ziua urmatoare porni la pes- cuit lenesul. Oricit fi veni de greu, trebui sé munceascd cu spor ca nu cumva si-i dea apa la moara celui mare. Cind vizu c& traista-i e doldora de peste, porni si el spre casi vesel ne- 57Voie mare, ci ducea titine-su ceva mai de soi decit dusese deu- nazi frate-sdu. Tot pe acelasi drum intilni $i el babuta care se milogi pentru un peste, doi ; rizind cu gura pind la urechi, le- nesul fi spuse babei ca i-ar da ce-i cere dacd ar avea de unde, dar traista lui e plind de raci. Baba il blagoslovi ca pe frate-siu, iar cind ajunse acasa, in loc de peste fi misunau raci in traistd. Trase si el o minciund zicind ca ii era dor de niste raci cu usturoi si cum taica-si nu-i zise nici lui nimic, ramase pe a lui ; numai cit cei doi patiti se uitau cind si cind unul spre celalalt. A treia zi, cum ii venise si lui rindul, prislea isi lua cele de trebuinja si plecd la pescuit. Cind ziua fu pe sfirsite, iar traista plind cu peste, plecd acasi tot pe drumul pe care tre- cusera fraii lui, cé altul mai bun nu era, si tot ca si ei, in- tilni bbuta care cergea peste. O intrebii de sti singura, ori’ mai are pe cineva, sa stie cam citi pesti si-i dea, iar baba ii raspunse ca are 0 spuza de nepoti, unul mai mic gi mai flamind ca altul. Cind auzi baiatul asa ceva ii dete tot pestele din traista afara de unul mai miricel, pe care il opri pentru taic Batrina, bucuroasa de darnicia lui, fi darui o basma alba sp nindu-i ci pentru ce-a dato si primeasea insutit si inmiil, Plecind mezinul in drumul sau simti ci singurul peste ce-l mai avea in traistd atirna asa de greu, ci nu-l mai putea duce ; lsd atunei traista jos ca si se odihneased, dar se sperie cind vazu iesind din ea capul unui peste urias care ii zise : — Induri-te de mine flacdule si zvirle-ma in api c& mor, si_am sf te rasplatesc pentru asta. Baiatul fcu calea intoarsi, jar cind ajunse la apa cea mare, fi dete drumul pestelui in ea, numai cf acesta, in loc si se dea la fund ca toti pestii, fi spuse 4 pin’ s-o balaci el nifel si impleteaseé un cosulet nici prea mare, nici prea mic si s& vind cu el la locul unde I-a lasat. Cind cosuleful fu gata, baiatul veni la peste, iar acesta il sfitui si scoaté basmaua de la git si s-o bage in cos apoi s8 facd bine si-l puie in locul pe unde ies icrele, e4 vrea si-i diruiasc’ citeva. ,,Cind cogul o fi plin, s-] duci fetei impiratului, care se prapddeste dupa icre. Numai {ine minte, inainte de a-1 da, baga si tu 0 icra in gura si-ai s4 vezi mai la urmé ce-a fi". Mezinul multumi pestelui si facu intoemai cum fusese invatat, desi se mira foarte de asa icre, ca erau mari gi negre cum nu mai va- ause el pind atunci. Ajuns la palat bagi mina in cos si ia ce i se cuvenea, dar nu micd-i fu mirarea cind vazu ca in locul basmalei pusa de el, 58era acum o fesiturd din fir de argint in care se lfSiau icrele cele negre, Baga iute o ieré in gurd, apoi spuse strajerilor ch yrea s-o vada pe domnita, iar cind ajunse in fata ei fi spuse cA iva adus ce-i place mai mult. Domnifa dadu fesatura la o parte si cind vazu ce-i in cos trimise doica dupa tatal ei, imparatul. Acesta cum veni, se uiti la ierele din cos gi-i zise baiatului cA Pentru asa dar, ii da pe fiici-sa de nevasté, numai si vind a doua zi, cé desi fata il aratA de neam mare, straiele ii miros a peste si nu se cuvine sa stie si alii c&-si di fata dupa un pes- car. Plecd fldcdul nostru din palatul imparatese si nu-i veni sé-si_cread& urechilor ce auzise, pind nu-l dezmetici racoarea nopfii. Atunci bagd de seamé citu-i de tirziu si gindindu-se cum Lo sdpuni tatine-su pentru intirziere, 0 lua la goand spre casi. Aici nu-l asteptau ce-i drept cu mese intinse si faclii aprinse, mai ales cd-1 vazurd venind si cu mina goala ; iar cind bdiatul vise ca a doua zi s-o inrudi cu imparatul, batrinul pescar se sperie atit de rau, cd in loc si-i zicd una ¢i alta, ii dete povata s& se bage in asternut. Cit a fost nopticica de lung’, bietul om n-a dat geand in geand, pazindu-l pe prislea, peste care, credea el, a trecut duhul cel rau, iar cind se lumind de ziud dete si-i vada fata, Cum l-a vazut, cum a pornit si-gi strige feciorii cei mari, si vind si sa vadi de-] inselau cumva ochii; ci cel pe care-l plzise toaté noaptea era si nu era feciorul lui cel mic, atit era de frumos. Cit ii clipita, cunoscura cei doi cA celui mic i sa intimplat ceva de bine, aya cd tot din incuviinjarea batrinului, pornira sd-l zgiltiie ca s&-l seoale din somn. Cind il vazurd treaz, taba- riré cu gura pe el, si le spun si lor ce-a facut de araté asa. Baiatul povesti de-a fir a pir, ce-a facut cu baba cea sirma- n& si pestele nazdrévan care avea icre negre ca pacura si cum dupa ce mincase o icr&, impiratul {1 gasise numai bun s& i-o dea pe fiici-sa de nevasti. Le mai spuse ci era asteptat la palat ca te miri ce. Cind auziré frajii de una ca asta, iesirk pe prispa si se sfatuira cum si scape de cel mic aruncindu-l in ap’, apoi s& se ducd ei la palat in locul lui si ca batrinul si nu le stea in cale, sd-1 lege fedeles si si-1 find aga pind dupa nunta unuia sau altuia. Cum s-au sfétuit, asa au facut si in scurté vreme sedeau amin— doi in faja palatului gatifi ca de zile mari, iar cind straja {i treb& ce cauti, fratele mai mare raspunse cA e ginerele impiira- tului si ca esti asteptat. Cind il vazu pe frétine-su intrind in 60palat, lenesul nu zise nimic, ci asa le fusese invoiala ; dar as- tepta cu sufletul la gurd sii vada de I-o vrea domnila pe cel mate, sau 0 cadea norocul peste el. th ast’ timp, frate-sdu si ajunsese in iatacul fetei de im- pirat, iar acolo statea la vedere cosuletul cu icre ; cind il vazu, Se repezi si inghifi dowd, doar s-o face mai frumos ca cel mic. Cind intra domnija sa-si primeasc’ mirele, vazind ca e altul si cd umbla la icre, dete un fipat, veni doica si se porni si ea s& fipe, nu de alta, dar in fafa ei sta un om care in loc de cap purta pe umeri o scoica uriasa. mparatul dete porunca si fie inchisd asa ardtare pind s-o dumiri ce-i cu ea, gi mai zise, ca de-o yeni cumva ginere-sdu sa fie primit cu cinstea cuvenita, Auzind lenesul cd impiratul isi asteapta ginerele, socoti cA cel mare nu fusese pe placul domnifei, asa ca-si lua inima in dinfi si fi spuse strajii cé el este cel asteptat, iar cind fi detera drumul in palat gisi cu usurinta iatacul domnifei. Cum sta singur singurel asteptind sa vie fata, nu-l rabd& raiul sA nu guste din icre. Pati si el ca cel mare, numai ca in loc de scoich Se pricopsi cu un cap de rac, Fu si el bagat la inchisoare, iar imparatul scirbit de ce vizuse, spuse fie-si sé-si ia gindul de la maritis. Dac& auzi domnifa care e vrerea titine-su, puse cosuletul cu icre intr-o n&frama si se duse in cetate sa-l caute pe cel ce-i era harazit. Intrebé ea pe unul gi pe altul,de nu stia cumva unde sta pescarul cel tinar si frumos. Si numai intr-un tirziu nimeri unul sA-i spuie ca tineri si frumosi nu erau alli decit feciorii pescarului, dar erau trei si nu unul. Fata gindi ci n-ar fi rau sa-i vad4 si pe acestia, dar cind intra in coliba ce-i ardtase omul, vazu in ea un om batrin legat fedeles. Il intreb& de ce e legat, iar el ii spuse toatd tard- §enia cu cei trei feciori ai lui. i-au primit pedeapsa — spuse fata — dar dacd e ade- varat ci mi-au aruncat mirele in apf, cu la palat nu mA mai intore, sé nu ma dea tata dup& altul ; aici sint si aici rdmin si am sh-i tin loc feciorului dumitale cel mic. Dupa ce zise aces- tea, ceru pescarului straiele lui fecioru-sau s4 se imbrace cu ele si plecd la pescuit. Deprinse repede mestesugul bitrinului si prindea atita peste, de mincau pe sdturate si mai dadeau si altora ca sa fie de sufletul inecatului. Dar el numai inecat nu era. Ca atunel cind fl aruncasera fratii in ap cu un pietroi de Picioare, batrinica, care nu era alta decit Zina Apelor, {l prinse 62Caen Ne in navod gi-l duse in palatul ei, Acum se sfideau pe seama fra- tilor, cA zicea prislea sa-i ierte pentru ce-au faptuit, iar ea nu voia $i pace, Ca sA mai schimbe vorba, zina {i spuse ca fata de imparat s-a f&cut acum pescarifa si vede de batrin, Cind auzi el asa, uita si de frati si de tot, iar inima i se inmuie ca ceara. Spuse zinei c& s-ar insoli bucuros cu ea dac-ar sti de unde s-o ja, dar de cind fusese inecat nu mai stia pe ce lume se afla. Zina facu un semn gi cit ai clipi furd amindoi in culiba pescaru- lui, care se bucuré nespus vazindu-si feciorul viu. Numai fata de imparat sta intr-un colt si se rusina de straiele de pe dinsa. Ca si-i fie la indemina, zina o atinse si fata se trezi imbracaté cum nu mai fusese nicicind. — Asta-i darul meu de nunta, cd as vrea si va fiu nasi, zise zina, numa’ cit prislea e aga de mofturos, c& lui nu stiu ce sd-i daruiese. Pescarul cel tindr zise sa-i dezlege fratii de blestem gi alt’ ni- mic nu-i trebuic. Mergind la palat, facura nu o nunta, ci trei deodaté, ci fata de imparat avea doua surori de lapte pe care le dadu celor doi frati, asa ci pescarul cel batrin avea de ce si se bucure, c&-si vaizuse toji baietii buni sandtosi si la casa lor. Cind vazu ¢4 fetita adormise, iepurasul inchise yi el ochii si trecu in jumea visclor, iar a’ doua seard incepu sd-i po- vesteased fetifei despre cum iusese rdspidlitd bundlatea si vrednicia unei domnite, fala unuia din cei doi imparati.DOI IMPARATI A\® fost odati doi impiirati, vecini nu numai cu_impiratia, dar chiar si palatele le-ar fi fost poarta in poarta, de nu le desparjeau un drum. De amar de vreme traiau ei unul ling altul, fara a se vedea des, cd cine nu se-aseamand nu se adund — zic unii — si de-ai fi dat multul cu multul, tot n-ai fi putut zice ci astia doi ar fi seminat cumva intre ei. Unul era lacom la mincare si iute la minie, celalalt enumpatat din fire gi inte- lept. Nici imparatiile lor nu erau la fel; cel mincicios, stapi- nea cimpii roditoare si paduri pline de vinat, vecinul lui avea © {ard numai balfi si lacuri, iar p&mint mai deloc. Ca sA fie belsug in amindoud impirafiile, se ficuse 0 in- voiali intre stramosii acestor imparati; ca si schimbe bucate intre ei, pentru atita peste, atita griu, vinat sau altele. Toate 64ar fi fost bune, daci imparatul de acum n-ar fi fost asa lacom si dacd n-ar fi stat mereu cu frica in sin c-o si rémina fard pefte care-i pléicea asa de mult. Odata il chemi pe fiu-siu si-i spuse : — Dragd Tanu (asa fl chema pe biiat, dupé numele unui prieten din departate locuri) fA bine de-ti stringe oastea si por- neste razboi cu vecinul nostru. — Cum aga tata, nitam-nisam, si dim buzna in casa omu- lui?! Nu se poate una ca asta. De ne-ar fi cisunat vreun rau, mai treaci-mearg’, m-ag fi dus cu dragi inima, fara si-mi spui domnia ta. Mai la urma, nu stii cé eu si cu baiatul vecinului ne avem ca frafii si am facut juramint si nu ne razboim pentru te miri ce ? — Asa care va sf zici ; 0 data te rog si eu ceva, iar tu fi dai zor cu frafia voastré si cu jurdmintele de pace. La mine nu te gindegti, e& pot rimine intr-o bund zi fara hrana ce-mi place mai mult! — Daca la peste ti-e gindul, apoi n-ai de ce te plinge, ca nu fica lipsit niciodata. fn fiecare 2i Nufar Alb, baiatul vecinu- lui iti trimite peste din cel mai bun si azi dacd nu ma insel i-am vazut pe slujitorii lui venind cu coscogea somnul — Astdzi da, dar la ziua de miine nu te gindesti, bAiete ? De-i vine chef tatine-su, calcd invoiala si nu ne mai da peste, asa ca tot e mai bine cum am zis, sa pornim razboi si sé-i facem supusii nostri. — Dar ce-ai zice tata dac& in loc de supus mi-l fac frate de-a binelea pe Nufar Alb? L-am auzit ci are trei surori, pe care nu le-am vazut pind acum, dar care trebuie s&-i semene cumva, asa c-am sa iau de soati pe cea mai frumoasa dintre ele, si-oi fi la vecini ca la mine acasd. Bine-i ori nu-i bine cum ac? — Cum sé nu fie bine, numai dd fuga s4 nu {i-o ia altul inainte. — N-avea dumneata griji, spuse Tanu ; si cit ai bate din palme, treeu drumul la vecini. Faré vorb& multi, ii spuse imparatului de ce a venit, iar acesta, bucuros foarte, fi zise si-gi aleagi pe care vrea din cele trei fete. Pentru una ca asta vecinul il pofti la masa, cd zicea el, aga o si le vadi mai bine pe fete, ca si nu-i pari riu mai la urmi de ce a ales. Tanu se invoi bucuros cu zisa imparatului si pind la pusul mesei, gési ca-i nimerit s&-1 descoasi pe Nufar- 65Alb si vada care din cele trei surori merita rateasa. — Cu ochii inchisi de ti-ai alege una si tot nu fi-ar parea rau, spuse Nufr Alb, nu cii-mi sint surori, da’ ce-i al lor, e-al lor si nu lil poate lua nimeni. Cea mare de pilda, e atit de infeleapta, c& de multe ori, tata, in loc sd-si intrebe sfetnicii sau pe mine de cutare sau cutare lucru, pe ea o intreaba. — Da’ frumoasi, e ? Cum nu se poate mai frumoasa. Atunci fA bine si spune-i impiratului, ci mi-am ales mireasa pe fata cea mare. — Nu te pripi fratioare, \c& de cele mici nu {i-am vorbit ined. Cind apare Zori de Zi in gradina, florile pleacd capul de rusine ed nu-s atit de frumoase ca ea. Norocul lor c& iese cam rar, st ziua intreaga la oglindé si nu se mai satura privindu-se. — Dar de cea mica, cé-ai sd-mi spui fratioare ? — De ea mi-e mai greu ajung’ impé- ti vorbesc, Din toate trei, ea imi e cea mai draga si cind cineva ti-e drag, te tot temi c4 ai spus prea putin din cit ar fi de spus. E tot atit de infeleaptd ca sora cea mare, dar nu se baga in treburile impirdtiei, are su- flet bun si-o Intrece in frumusete pe Zori de Zi, care-i frumoasa frumoaselor ; da-i inca 0 copila si-apoi nu cred c4 {i-ar place sd iei de nevasté o bucitareasi. — Asta nu mai stiu cum vine ; n-aveti destule slugi de face bucate o domnita atit de frumoasa gi inteleapta ? |... — De cind era mica, surioara mea a deprins mestesugul bucatelor si, mai in gluma, mai in serios, si-a zis bucitireasa tatii, ci doar pentru el gateste micuja Raz&-de-Soare, nimeni altul nu se infrupta din munca ei. Rareori imi di si mie cite ceva, si-ti spun fréjeste cd face niste bucate, c-ai da o impara- tie, numai sa le gusti. — Daca e asa, pot zice cii-s insurat de acum ; poate cd-l fericeste si pe socru cu asa ceva mécar din cind in cind, $i tatii nici ed-i trebuie altceva. Fura poftiti la masa si, dup’ imparat, iaca si cele doua domnite, gatite ca de zile mari si mindre foc, cA-n sinea lor, se si vedeau imparatese. Lui Tanu, ins, i se lipiseré ochii de usa pe unde trebuia si vind mincarea si numai ce aude un slujitor spunind = — Domnija Razi-de-Soare, aduce mincarea imparatului ! Usile se deschiseré si domnita intra, purtind in minutele ca 66floarea de crin, o tava incarcaté cu bueate. O puse dinaintea imparatului, apoi facu o inchinaciune aleasé lui Tanu. — Draga tatei, ii spuse imparatul ; iti multumese pentru osteneali, dar cum avem un oaspe drag, se cuvine sa impart cu el ce mi-ai adus. — Voia dumitale, tata, zise ea si se faicu rosie ca para fo- cului, vazindu-l pe Tanu cum se repede la bucate. li placuse béiatul, fara a avea ginduri de mérire ca surorile ei; acum zise, cA ce se spunea despre tata, i se potrivea si fiului, dar se insela. Pe data se ridicé Tanu de la masa si-i spuse im- paratului : — Soarta te-a fericit prea luminate dindu-ti aceste trei flori rare, pe linga fecior ; rogu-te prea smerit sA-mi drui una — Bucuros dragul meu, ca doar asta-i menirea fetelor, si plece din casa parinteasca ; numai spune-mi care din ele ti-a ineintat ochii ? — Toate trei, maria ta; dar pe domnita Raza-de-Soare am ales-o de soata. Pina s& zicd impératul ceva, se simji tras de amindoua mi- necile. Se uité la cele doua fete mai mari, care sedeau de-a Greapta si de-a stinga lui, si, vazindu-le catranite, ii spuse lui Tanu si mai astepte cu raspunsui, Dupa masa, fu luat pe sus dé fiicele lui si dus in gradina. — Tata, fi spuse cea mare ; de mi-i face rusinea s-o mi- rifi pe a mica inaintea mea, imi pun capat zilelor nu alta, De-o alegea pe Zori-de-Zi, sim: ; dar asa nu. S-o astepte firos- cosul de vecin pina mi-or veni si mie petitori si de n-o astepta, atita paguba, — Usor iti vine sa zici ce zici, fata mea, dar vecinul asta ne G4 piinea ce-o mincém zi de zi. Eu unul socoteam ca mai Mare noroc nici cd se putea, ca el sa ia pe una din voi, — De, spuse si Zori-de-Zi. Daca ar fi luat-o pe ea sau pe mine, era asa cum zici, dar dacd fine mortis s-o ia pe cea micé, s& mai astepte, ori de nu, duci-se. — Ba nu, fetele me, pe vecin nu vreau s4-1 supar nici cit ii negru sub unghie. — Dar cine zice sA-l superi, sériré amindoud deodata. Zi-i s& ia pe una din noi si gata. imparatul se duse la Tanu si incepu si laude pe cele mari, dar vazind 4 el tinea mortis sa ia pe Raza-de-Soare, ii spuse c& el bucuros i-ar da-o, dar ca nu poate s-o marite inain- tea celor mari. 67— Eu pot sa astept, dar tare m& lem ci tata o sé se cam supere ; si cum zise asta, trecu drumul la el acasi. Cind il vazu taica-sau, il Intreba cd pe cind nunta si cind auzi ca ce-i $i cum, se fAcu foc. — Ti-am zis cA doar cu oastea faci treabi si nu cu vorba buna. Nu vreau sa astepti pe nimeni si mimic; iti gasesc eu soafa, de sa stea soarele in loe privind la ca, Auzi-tu-m-ai? Fa bine acum si razboieste-te cu vecinul, nu de alta, dar si nu ré- minem de rugine, ca i-am cerut ceva si el te-a trimis la plim- bare. Auzi colo, baiatul meu ii cere sarantocului de vecin fata, si el, nu, cA s& mai astepte. Ai sa-i ara{i tu cum stim noi si asteptam ; du-te de cheama sfetnicii si marii dregdtori, ca-n fata lor sa-fi dau sceptrul si coroana impiriteasc3, si te fac imparat cit mai sint in viaté, cu depline puteri, ca oastea in- treaga sa te asculte, sé-l pofi bate pe vecin in razboi, Cum se vazu impérat, Tanu strinse toate cipeteniile si pe cei mai buni osteni si fra zarva trecu iar drumul. Nufar il intimpina, zicindu- — Ce-i cu atita caste frifioare ? Venit-ai cumva cu gind rau asupra noastra ? — Daca ar fi dupa tata asa ar fi, Fark vorb4 multé v-a5 supune pe toti si v-as trimite lui plocon ; dar eu, ciipeteniile si cei mai buni osteni, ne dam prinsi, sA faci tat&l téu ce-o pofti cu noi. — Nu inteleg, Tanu ; pentru ce te dai prins cu toti ai tai? — Cas n-aib tata cu cine porni razboi contra voastr’ ; aga ca, aici ramin, Cind auzi imparatul peste ce era si dea si cum il scipase Tanu, spuse fetelor s-o gateasci de nuntd pe Razi-de-Soare, ci orice ar spune lumea si orice ar face ele, Tanu trebuie si-si pri- “measeé rasplata. Fetele n-avura incotro si se supusera, imbriéicind-o pe cea mica cu rochia de mireasé si cu valul, dar cind o vazura cit e de frumoasa si cind stiau si ce noroc o asteapti, se vorbirA s-o piarda. — Draga mea, zise sora cea mare, te-ai nascut in zi cu noroe, ai sa fii imparateasa... — Dar stiu ca-i sta bine aga, zise si Zori-de-Zi ca si nu tac&. Hai sa mergem surioara s& te privesti in unda lacului, si vezi cit esti de frumoasa. — Trebuie si mergem la lac, s-o vad si pestisorii, pe care de atitea ori i-a hranit cu mina ei. 70Daca zicefi voi, hai si mergem, dar s& nu stam mult, ca se supara tata, ginguri Razi-de-Soare, gi-o si iau cite ceva bun pentru pestisorii mei. Cind ajunsera, ea arunci in lac tot ce adusese pentru pesti sii privea bucuroasa, cum se reped la mincare; in vremea asta, surorile-i facura vint in apa, apoi o luara la fuga. Tipau cit le finea gura c4 surioara lor s-a inecat, dindu-le pestisorilor de mincare. Asa auzir imparatul cA a ramas fara fica gi Tanu fara soafa. El rugd pe imparat sé nu il departeze de locul unde a trait Razd-de-Soare si imparatul fu bucuros si mai aiba un fiu, aga c& Tanu ramase la palat. Ziua se ascundea de ochii oamenilor s&-si plingi nenorocul, iar noaptea sta pe malul la- cului si privea la apa ce-i inghitise odorul. Odata, cum sta asa, auzi un clipocit, apoi ined unul gi ce vazu il impietri de spaima. Citiva pasi mai incolo, in unda la- cului se zbenguiau dou fete frumoase. Una din ele, purta gateala de mireasd si pirea a fi chiar Razi-de-Soare. Pini s-o strige, ele fl vazura si se cufundara in apa. Fara a sta pe ginduri, dete fuga si-i spund lui Nufar ce-a vazut. Noaptea urmatoare pindira amindoi si cind fetele iesira din unda lacului, Nufar isi striga surioara pe nume. Razi-de-Soare vru sA vind spre ei, dar cealalté o prinse de mina si o trase in apa, Nufar si Tanu intrara in palat sd se odihneasc&, dar cum se facu noapte, pornira iar spre lac. Acolo, asteptard ei ivirea fetelor, dar degeaba. — In seara asta nu mai vin ele, spuse Tanu trist. — Cred ca-n locul asta n-or si mai vinii, asa ca hai s& le cautém in alta parte; si zicind asa, Nufar il lud pe Tanu de mina i tiptil-tiptil, se furisari prin tufisul de pe marginea la- cului, pina ce, mai-mai si dea peste ele, asa erau de parnite pe vorba, cA nu i-au simfit venind. Razd-de-Soare ii spunea celei de linga ea. — Fratele meu e frumos cum zici, domni{i, dar Tanu al meu e si mai si. — Ba n-ai dreptate ; si sd stii cd de-as fi muritoare ca Nufar Alb m-as duce si i-as spune cit imi e de drag. — Eu una, nu te cred, ci de fi-ar fi drag cum zici, nu m-ai fi adus aici, si nu-l vezi nici tu pe Nufar, nici eu pe Tanu. — Tu stii doar de ce ma tem; daci ma prinde de mina simi vorbeste, ma fac muritoare, si de nu ma iubeste, incotro si apuc ? Auzind Nufir Alb una ca asta, big mina prin tufis si-o 71prinse pe Zina Lacului, c&ci ea era fata ce se juca cu sora sa. Tanu facu la fel cu mireasa lui si se vazura cu tojii pe malul lacului. — Ce-ai facut? il mustra zina pe Nufar. De-acum, nu ma mai pot intoarce in palatul meu gi nici zind n-o sA mai fiu. — Nui nimic ; 0 sa stai in palatul meu gi-ai sa fi impara- teasd, asa ca si nu-fi pard rau. Raz-de-Soare le povesti apoi cum surorile voiser& s-o inece, cum pestisorii hraniji de ea o prinseseré de val cind a cazut in apa si cum au dus-o stapinei lor, Zina Lacului. Aceas- ta, miloasa din fire, ascultase ruga pestilor si-o primise in pa- latul sau de clestar din fundul lacului. Restul il stiau cu tofii asa ci mersera la palat, sd se bucure si imparatul de bucuria lor. Surorile cele rele inlemnira cind o vazura pe Razi-de-Soare, Se rugara sa fie iertate, si ea nu numai ca le iertd, dar puse chiar 0 vorba buna pe linga imparat pentru dinsele. Incepura sa se gateasca de nunta, dar cind trimiseré oameni si-1 pofteas- cé pe imparatul vecin, tatal lui Tanu spuse c& pe el si nu-l astepte, ci nu vine si nici nu vrea sa stie cé are un astfel de fiu. ‘anu se intristé foarte, dar Razd-de-Soare spuse sA lase in seama ei impacarea si spunind acestea isi puse straie de slujni- cA si trecu drumul la vecini, Se tocmi bucitireasd, si géteascd pentru slugi, dar asa min- caruri facea, gustoase si bine mirositoare, si aga duleiuri fine si aromate, ca in tot palatul se imprdstia mirosna, de la ce gitea ea. Imparatul, mare mincdu cum il stim, adulmeca si vru sd stie cine si ce gateste. I se spuse cd venise la ei o fetiscand, ce tinea mortis s4 gateascd doar pentru slugi. — Am sa gust si eu din bucatele acestea, ci prea miros frumos, si ducindu-se la fata fi ceru de mincare, dar ea nu vru si-i dea, — Sint imparatul, spuse el. — Stiu si de aia nu-ti dau. Mai bine hranese ciini cu asa mineare, decit un impirat hain, care n-a vrut si-si binecuvin- teze fiul inaintea nuntii si cruia fi arde de mincare, in timp ce sdrmanul print isi da sufletul. — Vrei s4 spui cd impiratul Tanu e pe moarte ? 72 i