Lectură

Textul literar

Textul literar este produsul imaginatiei unui scriitor, avand drept scop sensibilizarea cititorului. El
apartine literaturii si creeaza o lume imaginara, bazata pe emotie.
Trasaturi:
 Autorul prezinta propia viziune asupra unei realitati pe care o filtraza prin prisma sensibilitatii
sale;
 Autorul creeaza un univers fictional care se remarca prin originalitate;
 Textul literar transmite emotii, trairi, sentimente, idei, ganduri, atitudini;
 Textul literar emotioneaza/ sensibilizeaza cititorul;
 Unuversul imaginar este sustinut de limbajul expresiv, care se bazeaza pe utilizarea unor
alaturari inedite de cuvinte (figuri de stil, imagini artistice);
 Textul literar este redactat in versuri sau in proza.

Tema: domeniul, ideea, atitudinea in jurul caruia/careia se organizeaza textul literar (de exemplu:
natura, copilaria, iubirea, istora). Tema unui text literar se poate stabilii in functie de campul lexical
predominant sau de sentimentul/ideea centrala a textului.

Cuvântul-cheie reprezintă un substantiv sau un grup de cuvinte care numește aspectul cel mai
important dintr-un fragment. Într-un text pot fi identificate, de regulă, mai multe cuvinte-cheie.

1. Textul literar narativ (epic)

Este textul literar in care viziunea unui autor asupra temei abordate este prezentata prin intermediul
naratorului, personajelor si actiunii.
Trasaturi:
 Transmite, in mod indirect, sentimente, emotii, ganduri, atitudini, prin intermediul unei
instante/ ipostaze/ „voci” narative (narator);
 In functie de gradul de implicare a naratorului in text, perspectiva narativa poate fi subiectiva
sau obiectiva;
 Are actiunea fixata in timp si spatiu (prin coordonate spatio-temporale);
 Actiunea poate fi relatata pe momentele subiectului;
 Personajul este o instanta narativa care ia parte la actiune.
 Conflictul se bazeaza pe idei, conceptii contradictorii ale personajelor;
 Modurile de expunere prezente in textul epic sunt: naratiunea, descrierea, dialogul,
monologul.
 Limbajul textual se poate remarca prin expresivitate.

Ideea principală: informația esențială cuprinsa într-un fragment de text.

Ideea secundara: informatia detaliata care constituie o dezvoltare a ideii principale.
Planul simplu de idei: ideile principale, inlantuite in ordinea aparitiei lor in text.
Planul dezvoltat de idei: ideile principale si ideile secundare corespunzatoare acestora, inlantuite
in ordinea aparitiei lor in text.
Narator/ povestitor: instanta care relateaza intamplarea.
Clasificare:
 Narator obiectiv (neimplicat in actiune);
 Narator subiectiv (implicat in actiune ca martor sau ca personaj).

Repere de spatiu si de timp: cuvinte/ structuri care plaseaza exact actiunea intr-un anumit loc si
intr-un anumit moment.

Actiune: inlantuirea intamplarilor realizate de personaje, relatate de narator, fixate in timp si spatiu.
Momentele actiunii/subiectului:
1. Expozitiunea- circumscrie locul, indica timpul si unele dintre personaje (situatia initiala);
2. Intriga- momentul care provoaca un conflict (cauza actiunii);
3. Desfasurarea actiunii- succesiunea intamplarilor cauzate de intriga;
4. Punctul culminant- momentul de maxima intensitate;
5. Deznodamantul- surprinde rezolvarea conflictului (situatia finala).

Personaje: fiinte imaginare care participa la intamplarile din text.

Personajele pot avea:
 Trasaturi fizice (referire la aspectul exterior, vestimentatie, statura, etc.);
 Trasaturi morale (calitati si defecte);

Tipuri de personaje:
In functie de gradul de implicare in actiune ele pot fi:
 Principale (aflate in centrul actiunii, participand la toate momentele subiectului);
 Secundare (ajuta la conturarea actiunii si se raporteaza la personajele principale);
 Episdice (isi fac aparitia de obicei intr-un singur episod al actiunii).
In functie de felul in care sunt construite, ele sunt:
 Individuale;
 Colective.
In funcite de semnificatia morala a comportamentului lor, ele sunt:
 Pozitive;
 Negative.

Perspectiva narativa:
 Perspectiva obiectiva (narator obiectiv, naratiune realizata la persoana a III-a);
 Perspectiva subiectiva (narator subiectiv, naratiune realizata la persoana I).

Moduri de expunere:
a) Naratiunea
Definitie: Modul de expunere prin care naratorul relateaza intamplari la care iau parte personaje.

Trasaturi:
- Prezenta naratorului (obiectiv sau subiectiv);
- Utilizarea preponderata a verbului;
- Localizarea intamplarii in timp si spatiu (repere spatio-temporale);
- Succesiunea lociga si cronologica a intamplarilor,
- Prezenta personajelor, care participa la actiune.

b) Descrierea
Definitie: Modul de expunere prin care se prezinta detaliile semnificative ale unui tablou de natura,
unor femomene specifice anumitor anotimpuri, diverselor obiecte, unor chipuri umate saua ale unor
personaje.
Trasaturi:
- Este de doua feluri:
1. descriere de tip tablou;
2. descriere de tip portret.
- Evidentiaza detalii semnificative prin care se transmit sentimente fata de aspectul surprins;
- Se bazeaza pe utilizarea frecventa a grupului nominal (substantiv- obiectul descrierii,
adjectiv- trasatura obiectului);
- Sunt intrebuitate elemente de expresivitate:
1. Figuri de stil, dintre care se remarca prezenta epitetului;
2. Imagini artistice.
- Timpurile verbale specifice sunt, in general, prezentul si imperfectul.

c) Dialogul
Definitie: Modul de expunere prin care se reda schimbul de replici dintre personaje.
Trasaturi:
- Sunt utilizate marci ale adresarii directe (exclamatii, interogatii, imperative, vocative,
interjectii, persoana a II-a a pronumelor/ verbelor);
- Replicile personajelor sunt marcate prin semne de punctuatie specifice (linia de dialog,
semnul intrebarii, semnul exclamarii);
- Sunt folosite verbe declarative (a zice, a spune, a intreba, a raspunde, etc.).

d) Monologul
Definitie: Modul de expunere prin care se reda vorbirea neintrerupta a unui personaj, in prezenta sau
in absenta altor personaje.
Trasaturi:
- Se utilizeaza in special in textul dramatic , dar poate fi utilizat si in textul epic sau liric;
- Este un tip de discurs continuu al carui autor nu asteapta un raspuns;
- Personajul isi analizeaza starile sufletesti, conceptiile, ideile si le aduce la cunostinta
cititorilor sau a spectatorilor;
- Sunt utilizate marci ale adresarii directe;
- Sunt folosite semne de punctuatie specifice (semnele exclamarii si intrebarii);
- Sunt utilizate verbe declarative.

2. Textul liric - textul literar in versuri (poezia)

Textul liric in care viziunea unui autor asupra temei abordate este prezentata prin intermediul vocii
poetice care exprimă ganduri, sentimente, atitudini, redate intr-un limbaj expresiv.

Trasaturi:
- Textul liric/ poezia transmite sentimentele, emotiile, gandurile, atitudinea unei instante/
ipostaze/ „voci” create de poet (numită si eu liric);
- Eul liric utilizeaza confesiunea;
 - Prezenta acestuia in text este evidentata prin utilizarea marcilor lexico-gramaticale specifice
subiectivitatii (verbe, pronume, adjective pronominale la persoanele I si a II-a, singular si
plural, interjectii, exclamatii, interogatii, cuvinte/ sintagme cu valoare afectiva);
- Modurile de expunere specifice textelor lirice sunt monologul si descrierea;
- Se utilizeaza imbinari de cuvinte care emotioneaza cititorul si prin care se contureaza o
semnificatie de ansamblu;
- Limbajul se remarca prin expresivitate, obtinuta cu ajutorul frecventei figurilor de stil si a
imaginilor artistice.
- Textul liric este organizat in versuri si strofe;
- In textul liric sunt prezente elemente de versificatie (masura, rima, ritmul) care ii confera
muzicalitate.

Elementele de versificatie se ocupa cu studiul regulilor de alcatuire a poeziei.

Textul literar in versuri are cateva elemente definitorii: titlu, tema, cuvinte-cheie, mesaj, ipostaze ale
autorului/voce/ eu lirc, moduri de expunere, elemente de versificatie, expresivitate a limbajului.

Versul este un rand dintr-o poezie.

Strofa este o grupare de versuri.
Tipurile de strofe sunt: monostih - un vers; distih - două versuri; terțet - trei versuri, catren - patru versuri;
cvinarie - cinci versuri; sextină - șase versuri; septet - șapte versuri; octavă - opt versuri; nonă - nouă
versuri; decimă - zece versuri; duodecimă - douăsprezece versuri; polimorfă - mai mult de douăsprezece
versuri.

Ritmul este armonia obtinuta prin succesiunea regulata a silbelor accentuate si neaccentuate.

Masura reprezinta numarul de silabe dintr-un vers. Pentru a stabili masura unei poezii, se numara
silabele din primale doua versuri.
Atentie la cuvintele care se scriu cu cratima (se reduce numarul de silabe)!

Rima reprezinta identitatea sunetelor la sfarsitul a doua sau mai multe versuri, incepand cu ultima vocala
accentuata.
Tipuri de rima:
 Rimă imperecheata (aabb)- rimeaza primul vers cu al doilea si al treilea cu al patrulea;
 Rima încrucisata (abab)- primul vers rimeaza cu al treilea, iar al doilea rimeaza cu al patrulea;
 Rima imbratisata (abba)- rimeaza primul vers cu al patrulea si al doilea cu al treilea;
 Monorima (aaaa)- consta intr-o rima ce apare succesiv la mai multe versuri;
 Rima imperfecta- rimele alterneaza;
 Rima alba- versurile nu rimeaza.

Expresivitatea limbajului
Figurile de stil- procedee artistice prin care se modifica intelesul propiu al unui cuvant sau
constructia gramaticala uzuala (imbinari surprinzatoare de cuvinte).

Imaginile artistice- expuneri ale realitatii inconjuratoare, redate prin intermediul simturilor,
manifestate prin cuvant.

Figuri de stil:
 Personificarea- presupune atribuirea de insusiri omenesti obiectelor, fiintelor necuvantatoare,
fenomenelor, elementelor cosmice, etc.
  Comparatia- alaturarea a doi sau mai multi termeni cu scopul evidentierii unuia dintre ei;

 Enumeratia- insusirea unor termeni cu sensuri apropiate pentru accentuarea ideii exprimate;

 Epitetul- atribuirea unei insusiri deosebite unui obiect/ unei fiinte. De regula ca parte de
vorbire el este adjectiv, dar poate fi si adveb (cand determina un verb) sau un substantiv
(epitet metaforic);

 Repetitia- reluarea unui cuvant/ sintagme cu scopul de a accentua o idee;

 Metafora- schimbarea sensului obisnuit al unui termen cu unul deosebit, pe baza asemanarii
(comparatie subinteleasa);

 Alteratia- repetarea unui sunet (consoana) sau grup de sunete (consoane) in interiorul unui
vers, in vederea crearii unei muzicalitati aparte.
Exemplu: „Prin vulturi, vantul viu vuia” (G. Coșbuc, Nunta Zamfirei).

 Hiperbola- exagerarea intentonată a insusirilor unei fiinte sau a caracteristicilor unei

intamplari, unui fenomen, obiect, cu scopul de a impresiona.

 Antiteza- prezentarea a doi termeni opusi sau doua aspecte opuse, cu scopul de a le evidentia
prin contrast.

Imagini artistice:
 Imagini vizuale- constructii care se adreseaza vazului;
 Imagini auditive- constructii care se adreseaza auzului;
 Imagini olfactive- constructii care se adreseaza mirosului (simtul olfactiv);
 Imagini tactile- constructii care se adreseaza pipaitului/ perceptiei senzoriale cu ajutorul pielii;
 Imagini motorii/dinamice- constructii care surprin miscarea.

3. Textul dramatic

Textul drametic este tipul de text creat pentru a fi reprezentat scenic, in care viziunea unui autor
asupra temei abordate este prezentata prin intermediul personajelor, care participa la actiunea generata
de conflicte puternice.

Trasaturi:
 Textul dramatic este structurat in acte (diviziuni care structureaza subiectul), scene
(subdiviziuni care marcheaza intrarile/iesirile personajelor din scena) si tablouri.
 Actiunea se bazeaza pe un conflict dramatic intre circumstante, pasiuni si caractere care se
ciocnesc, prezentand atitudini si perspectve contradictorii; conflictul dramatic este puternic si
dinamic si se poate clasifica astfel:
A. conflict principal, conflict secundar;
B. conflict exterioe, conflict interior.
 Personajele textului dramatic comunica prin intermediul dialogului si al monologului;
naratiunea si descrierea au un rol secundar.
 Dialogul se bazeaza pe schimbul de replici dintre personaje, avand rolul de a inainta actiunea
si de a oferi detalii despre personajele care dialogheaza; replica esre fiecare interventie a
personajelor.
  Replicile personajelor sunt sustinute de maerci ale adresarii directe (interjectii, vocative,
interogatii, exclamatii).
 Autorul intervine in actiune prin indicatii scenice (didascalii) notate la inceputul
actelor/scenelor sau intre paranteze, insotind replicile; ele se refera la actiunea personajelor, la
decoruri, gesturi, mimica, stari sufletesti, decor, atmosfera, etc.
 Textul dramatic/ piesa de teatru este scris(ă) pentru a fi reprezentat(ă) scenic. Pentru punerea
sa in scena, sunt necesare urmatoarele elemente:
- Regizor (responsabil cu punerea in scena a piesei de teatru);
- Actori (interpreteaza roluri/ personaje);
- Decor (obiecte, mobilier, scari, etc.);
- Costume;
- Lumini;
- Muzica.

Tipare textuale de structurare a ideilor

(Textul literar)

1. Textul narativ literar

Prezinta succesiunea unor intamplari, ordonate logic si cronologic, la care participa personaje.

Trasaturi:

 Instante ale conunicarii narative (autor, narator, personaje);

 Perspectiva narativa (obiectiva/subiectiva);
 Repere spatio-temorale;
 Actiunea (pe momentele subiectului);
 Personajele (caracterizate in mod direct si indirect);
 Utilizarea naratiunii ca mod de expunere predominant;
 Frecventa verbului.

2. Textul descriptiv literar

Prezinta trasaturile unui tablou de natura, unor fenomene specifice unor anumite anotimpuri,
diverselor obiecte, unor chipuri umane sau a unor personaje, prin intermediul limbajului artistic.
Clasificare:
Textul descriptiv este de doua feluri:
 Descriere de tip tablou (se descriu anotimpuri, peisaje, etc.)
 Descriere de tip portret (se descriu persoane, personaje, etc.)

Trasaturi:
 Prezenta naratorului (subiectiv/obiectiv);
 Producerea emotiei, sensibilizarea cititoruui in legatura cu obiectul descrierii;
 Utilizarea descrierii ca mod de expunere;
 Frecventa grupului nominal (substantiv-adjectiv);
 Prezenta limbajului artistic.
 3. Textul dialogat
Textul in care participantii la dialog schimba cel putin doua replici.
Trasaturi:
 Schimbul de impresii, opinii, impartasirea sentimentelor, etc., prin intermediul replicilor;
 Punctuatia specifica a enunturilor;
 Prezenta marcilor adresarii directe (interogatii, exclamatii, imperative, vocative, interjectii).

4. Texte care combina structuri textuale

Textul, ca ansamblu general de sens, poate combina structuri textuale diferite (naratve, descriptive,
dialogate, explicative).
Trasaturi:
 Secventa narativa prezinta derularea evenimentelor care creaza o intamplare cu ajutorul
perjonajelor;
 Secventa descriptiva prezinta trasaturile unui peisaj/fiinta, etc.;
 Secventa dialogata reproduce replicile personajelori, in timpul unei comunicari;
 Secventa explicativa ofera informatii suplimentare despre derularea actiunii.

Textul nonliterar

Textul nonliterar este tipul de text care surprinde rezultatul observarii realitatii si al transformarii
acesteia in informatie.