Protocoale si standarde

Browserele web funcționează pe baza anumitor protocoale, care îl leagă pe utilizator de paginile
web stocate (definite) pe servere web specializate. Cele mai des folosite protocoale web sunt
HTTP, HTTPS si FTP.
Un browser este alcătuit dintr-un set de programe care permite afișarea si manevrarea
informațiilor bazate pe text, imagini si sunet precum si rularea unor programe pe care siturile web
si documentele le pot include (applet-uri, scripturi). Fiecare browser are o caseta de text unde
utilizatorul poate introduce adresa documentului sau a sitului dorit, adresa care este unica pe lume
(univoca), numita (Uniform Resource Locator sau URL). In cazul in care utilizatorul nu cunoaște
adresa exacta , el poate introduce drept "cheie de căutare" o porțiune mica de text specific pe care
documentul ar trebui sa îl conțină. Browserul transmite acest text unor aplicații speciale din Web
numite motoare de căutare. Acestea caută in multitudinea de documente sau situri respectivul text,
oferind apoi ca rezultat o lista de adrese care conțin textul căutat. Utilizatorului nu ii mai rămâne
decât sa aleagă - eventual prin mai multe încercări - locația dorita. In realitate aceasta lista de
adrese poate fi uneori extrem de lunga, de ordinul sutelor de mii de linii sau chiar si mai lunga, caz
in care este nevoie de o strategie de căutare mai exacta.

In general, documentele si paginile web pe care le afișează browserele sunt, la dorința autorilor
lor, interconectate prin tehnologia Hipertext, care permite saltul simplu de la un document sau sit
la altul, printr-o simpla apăsare pe maus.

Exista mai multe astfel de programe de navigare Web, dar cele mai cunoscute sunt:
- Microsoft Internet Explorer
- Mozilla Firefox
- Opera
- Netscape Navigator
- Apple Safari
- Google Chrome
- Maxthon Browser
- Flock
- K-Meleon
- SeaMonkey
- Avant Browser
- Orca Browser

Protocolul HTTP este un protocol utilizat pentru a transmite informații între un program de
navigare Web (browser) și un server Web, fiind un protocol de tip text (hypertext).Prin hypertext
se înțelege o colecție de documente unite între ele prin legături (link) ce permit parcurgerea
acestora bidirectional.HTTP permite aducerea pe calculatorul local a unor documente HTML
(Hyper Text Markup Language), fișiere grafice, audio, animație sau video, programe executabile
pe server sau un editor de text . Este softul utilizat de browsere (Internet Explorer , Safari, Firefox
... ) pentru aducerea paginilor web pe calculatorul propriu, fiind protocolul implicit al www.Există
HTTP server (furnizează pagini web) și HTTP client (cere pagini web).Protocoalele nu sunt
identice din punctul de vedere al eficienței, vitezei de lucru, resurselor utilizate, ușurinței în
instalare, ușurinței în administrare, etc. Diferențele sunt date de tipul rețelei, tipul infrastructurii
acesteia, dacă protocolul este routabil sau nu, de tipul clienţilor din reţea, de tipul de echipamente
existent în reţea şi modul cum este utilizat protocolul.Protocolul HTTP se caracterizează prin
faptul că nu memorează o succesiune a stărilor prin care trece legătura client-server. Astfel fiecare
tranzacţie este independentă: clientul trimite o cerere, serverul răspunde cu resursa cerută. Pentru
fiecare resursă, există o tranzacţie corespunzătoare
Aplicaţiile care folosesc acest protocol trebuie să poată formula cereri şi/sau recepţiona
răspunsuri (modelul client-server). Clientul cere accesul la o resursă, iar serverul răspunde printr-
o linie de stare (care conţine, printre altele, un cod de succes sau eroare şi, în primul caz, datele
cerute).Resursa trebuie să poată fi referită corect şi fără echivoc.ÿPentru denumirea unei resurse
în Internet, se foloseşte termenul generic URI –Uniform Resource Identifier.ÿPentru denumirea
unei adrese, se foloseşte termenul generic URL - Universal Resource Locator.ÿDacă se face
referire la un nume se foloseşte termenul generic URN- Universal Resource NameAdresarea unei
resurse în Internet se face prin construcţii de forma
protocol://[servciu].nume_dns[.nume_local/cale/subcale/nume_document Cererile sunt transmise
de software-ul client HTTP, care este şi o altă denumire pentru un browser web. Altfel spus,
protocolul HTTP este specializat în transferul unei pagini web între browserul clientului şi serverul
web care găzduieşte pagina respectivă.HTTP defineşte exact formatul cererii pe care browserul o
trimite, precum şi formatul răspunsului pe care serverul i-l returnează.Conţinutul paginii este
organizat cu ajutorul codului HTML (Hyper Text Markup Language), dar regulile de transport al
acesteia sunt stabilite de protocolul http.