Sakuntala - Eusebiu Camilar

 Adăugat de: mustang

Departe esti, frumoasa si preaiubita mea,

Si totusi ochii nostri tintind aceeasi stea,

La mii de ani luminã, ca-ntr-un adânc mister,

În fiecare noapte se întâlnesc pe cer…

Într-o clipitã lanturi de depãrtãri strãbat!

Pãtrund prin continente cu vânt înviforat,

Oceane mai tãcute ca piatra miscã-ncet,

Solemne, transparente puhoaie de magnet…

Si azi îmi pare Calea Lactee un mister…

Iar înspumatul Gange a puhoit pe cer!

Si parcã niste umbre cu nalte cârji de lemn

Vin din adâncul noptii spre Gangele solemn:

Din muntii Himalaia, spre-un depãrtat serai,

Sakuntala coboarã în mohorât alai…

Cãzu o stea, sau poate în Gange, mai curând,

A scânteiat deodatã inelul ei cãzând…

Si azi, zãrind inelul, am înteles de ce

Luceafãrul de ziuã a fost si nu mai e:

Cum se goleste noaptea de-al Gangelui mister,

Rãmâne doar inelul Sakuntalei pe cer…