MOȘTENIREA TESTAMENTARĂ

1. Caracterele juridice ale testamentului

a. este un act juridic şi trebuie să îndeplinească condiţiile de validitate prevăzute de lege pentru orice act juridic
b. este un act juridic unilateral, întrucît exprimă o singură voinţă, cea a testatorului.
c. este un act juridic personal, nu poate fi încheiat decât personal;
d. este un act juridic solemn, întrucît voinţa testatorului trebuie să fie manifestată în formele anume prevăzute de
lege, sub sancţiunea nulităţii absolute.
e. este un act juridic pentru cauză de moarte, el va produce efecte juridice doar la moartea testatorului;
f. este un act juridic revocabil, întrucît cât timp se află în viaţă, testatorul poate reveni asupra manifestării sale de
voinţă,
g. testamentul este un act juridic excepţional, o formă juridică care se deosebeşte de toate celelalte acte juridice
civile.

2. Cuprinsul testamentului
Din cuprinsul testamentului fac parte în principal actele de dispoziţie cu titlu gratuit, privitoare la bunurile pe care
testatorul le va lăsa la moartea sa, respectiv legatele.
Testamentul poate cuprinde, însă şi alte dispoziţii de ultimă voinţă cum ar fi:
a. exheredări (dezmoşteniri) – adică înlăturarea de la moştenire a unor succesibili;
b. sarcini impuse legatarului, respectiv obligaţii prevăzute în sarcina legatarului ce micşorează beneficiul
liberalităţii testamentare;
c. revocarea dispoziţiilor unui testament anterior;
d. desemnarea unor executori testamentari, a unor persoane care să vegheze la executarea dispoziţiilor
testamentare;
e. recunoaşterea unui copil din afara casătoriei;
f. dispoziţii cu privire la funeralii şi înmormîntare.

3. Condițiile de validitate ale testamentului

Condiţiilor de fond specifice ale testamentului care sunt:
a. capacitatea de a dispune şi de a primi prin testament
b. consimţământul - voinţa liberă şi neviciată a testatorului
c. cauza valabilă a actului juridic
Condiţiile de formă cerute pentru orice testament sunt:
a. forma scrisă – întrucît în dreptul nostru testamentul verbal (nuncupativ) nu este valabil;
b. forma testamentului separat – interzicerea testamentului reciproc.

4. Incapacitatea de a dispune prin testament

Incapacităţile de a dispune prin testament sunt legal prevăzute pentru minorii care nu au împlinit vîrsta de 14 ani şi
persoanele puse sub interdicţie judecătorească.
Incapacităţile îi vizează şi pe minorii intre 14 si 18 ani, cu capacitate de exerciţiu restransă, întrucît aşa cum am
arătat, deşi în materia altor acte juridice pot fi asistaţi sau reprezentaţi, testamentul fiind un act personal, nu se referă şi la
aceştia.
Sancţiunea nerespectării capacităţii de a dispune, a testatorului, este nulitatea relativă, iar dreptul la acţiune al
moştenitorilor este supus termenului general de prescripţie de 3 ani.

5. Incapacitatea de a primi prin testament

Conform dispoziţiilor art. 990 alin.1 C.civ. sunt anulabile liberalităţile făcute medicilor, farmaciştilor sau altor
persoane, în perioada în care, direct sau indirect îi acordau îngrijiri de specialitate dispunătorului pentru boala
care a fost cauza decesului.
Aceste dispoziţii se aplică şi în privinţa preoţilor sau altor persoane care acordau asistenţă religioasă în timpul
bolii care este cauza a decesului.
 Totodată potrivit art.991 C.civ. sunt relativ incapabili de a primi prin testament:
⮚ notarul public care a autentificat testamentul;
⮚ nterpretul care a participat la procedura de autentificare a testamentului;
⮚ martorii care au asistat la autentificarea testamentului;
⮚ persoanele care au acordat, legal, asistenţă juridică la redactarea testamentului;
⮚ agenţii instrumentatori în cazul testamentelor privilegiate;

6. Testamentul olograf
Este acel testament ordinar a cărui valabilitate depinde de existenţa cumulativă a trei condiţii:
⮚ Să fie în întregime scris de mâna testatorului sub sancţiunea nulităţii absolute.
⮚ Data trebuie să fie completă sau cel puţin de natură să se poată identifica momentul încheierii actului.
⮚ Semnătura făcută de mâna testatorului nu trebuie să cuprindă obligatoriu numele din actul de stare civilă al
testatorului, ci poate fi chiar un pseudonim folosit de obicei.
Avantajele constau în aceea că:
⮚ - este supus celor mai simple formalităţi şi este astfel sancţionat de cele mai puţine nulităţi de formă;
⮚ - poate fi făcut oricând, oriunde şi fără ajutorul nimănui;
⮚ - permite păstrarea secretului asupra dispoziţiilor de ultimă voinţă ale testatorului.
Dezavantajele sunt acelea că:
⮚ - voinţa testatorului poate fi uşor influenţată prin sugestie sau captaţie;
⮚ - înlesneşte falsificarea tocmai datorită simplităţii formelor sale;
⮚ - poate avea o redactare defectuoasă, cu greutăţi de interpretare;
⮚ - întocmirea sa fără asistenţă juridică poate avea drept consecinţă redactarea sa defectuoasă şi greutăţi de
interpretare putând fi uşor dosit sau distrus după moartea testatorului sau chiar în timpul vieţii fără ştirea acestuia.

7. Testamentul autentic
Testamentul autentic este acea formă testamentară ordinară autentificată de un notar sau de o altă persoană
învestită cu autoritate publică de către stat potrivit legii.
Avantajele încheierii testamentului în formă autentică se referă în primul rând la faptul că acesta poate fi folosit
de cei care nu pot sau nu ştiu să citească sau să scrie.
În ceea ce priveşte dezavantajele acestuia, acestea constau în faptul că testamentul autentic necesită un timp
mai îndelungat, cheltuieli materiale în comparaţie cu cel olograf.
Din punct de vedere teritorial autentificarea testamentului poate fi făcută la orice notar public din ţară.
Testamentul autentic poate fi încheiat şi în alte locuri decît la sediul notarului public (de exemplu: locuinţa
testatorului) în situaţii bine justificate, cu mar fi: vîrsta înaintată a testatorului, boala acestuia etc.

8. Testamentele militarilor
Pot uza de această formă simplificată militarii şi cei asimilaţi acestora cât timp se află în serviciul militar şi în
imposibilitate de a se adresa notarului public.
Testamentul va fi semnat de comandantul unităţii, testator şi cei doi martori, iar dacă aceştia din urmă sau unul dintre ei nu
va putea semna, se va menţiona cauza care l-a împiedicat să semneze.
Dacă militarul este rănit sau bolnav, agentul instrumentator va fi medicul militar sef al spitalului sau comandantul unităţii
militare, asistat de doi martori.

9. Testamentele în caz de epidemii, catastrophe, războaie

Persoanele aflate pe un teritoriu izolat din cauza unor epidemii pot testa în forma simplificată. Pot uza de această
formă simplificată toate persoanele izolate, indiferent dacă sunt contaminate sau nu, cu condiţia de a se afla în
împrejurări excepţionale : catastrofe, războaie.
Agentul instrumentator va fi, în acest caz, un funcţionar competent al autorităţii locale, asistat obligatoriu de 2
martori.
Sub sancţiunea nulităţii absolute, testamentul se semnează de testator, agentul instrumentator şi cei doi martori, iar
dacă testatorul sau unul din martori nu va putea semna, se va face menţiune despre cauza care l-a împiedicat.
 10.Testamentele persoanelor internate în instituții sanitare
Bolnavii internaţi într-o instituţie sanitară pot testa în formă simplificată dacă din cauze obiective notarul public nu
are acces. În acest caz, agentul instrumentator va fi medicul şef al instituţiei sanitare sau medicul şef al secţiei ori în lipsa
acestora medicul de gardă asistat de doi martori.
Testamentul se semnează de testator, medicul instituţiei sanitare şi cei doi martori. Dacă testatorul sau unul din cei
doi martori nu poate semna, se va face menţiune despre motivul care l-a împiedicat să semneze.

11.Reguli comune testamentelor privilegiate

⮚ Sub sancţiunea nulităţii, testamentele privilegiate trebuie semnate de agentul instrumentator, de testator, (făcîndu-
se menţiunea dacă acesta nu ştie sau nu poate să semneze ) şi cei doi martori care au participat la întocmirea
actului.
⮚ Testamentele privilegiate produc efecte doar dacă testatorul a murit în împrejurări neobişnuite de natură a-l
împiedica să testeze în formele ordinare.
⮚ Dacă testatorul a decedat în împrejurări neobişnuite, respectiv într-una din cele patru situaţii mai sus enumerate,
înainte de a fi executat testamentul privilegiat, se va prezenta la un notar public, pentru îndeplinirea procedurii de
deschidere şi „viza spre neschimbare”.

12.Exheredarea(dezmoștenirea)
Exheredarea este dispoziţia testamentară prin care testatorul înlătură de la moştenire unulo sau mai mulţi moştenitori
legali.
Exheredarea poate fi:
1.- directă - când testatorul declară expres prin testament voinţa sa de a înlătura de la moştenire anumiţi moştenitori.
Ea poate fi la rândul ei:
- parţială – când înlătură de la moştenire anumiţi moştenitori legali
- sau totală – când testatorul îi dezmoşteneşte pe toţi moştenitorii legali, rude cu vocaţie succesorală legală şi pe soţul
supravieţuitor.
2.- indirectă – se realizează prin instituirea unor legate care epuizează întrega moştenire.

13.Clasificarea legatelor după obiectul lor

a) Legat universal – cel prin care testatorul lasă uneia sau mai multor persoane întreaga masă succesorală.
b) Legat cu titlu universal – este dispoziţia testamentară care conferă uneia sau mai multor persoane vocaţie
succesorală doar la o fracţiune din moştenirea lăsată de defunct.
c) Legat cu titlu particular are, de regulă, ca obiect unul sau mai multe bunuri individual determinate. Obiectul
legatului cu titlu particular poate fi şi un lucru incorporal, de exemplu: testatorul lasă în favoarea legatarului o creanţă pe
care o avea contra unui terţ.

14.Clasificarea legatelor după modalitățile care afectează voința testatorului

⮚ Legatul pur şi simplu, care îşi produce efectele la data morţii testatorului,
⮚ Legatul cu termen – a cărui executare sau stingere depinde de existenţa unui termen (eveniment viitor şi sigur).
⮚ Legatul sub condiţie este cel a cărui naştere/stingere depinde de existenţa unui eveniment viitor şi nesigur;
⮚ Legatul cu sarcină este cel care prevede o obligaţie de a da, a face sau a nu face, impusă de testator legatarului.

15.Cazurile de caducitate a legatului

1.- Legatul este caduc dacă legatarul nu mai este în viaţă la data deschiderii succesiunii.
2.- Legatarul este incapabil de a primi legatul la data deschiderii succesiunii; de ex: persoana juridică care a încetat
să mai fie în fiinţă;
3. – Legatarul este nedemn;
4. – Legatarul renunţă la legat; Renunţarea trebuie făcută doar după deschiderea succesiunii.
5. – Legatarul decedează înainte de împlinirea condiţiei suspensive(care suspendă executarea pînă la împlinirea ei)
şi aceasta are caracter pur personal.
6. – Legatul este caduc cînd bunul a pierit în totalitate din motive ce nu ţin de voinţa testatorului şi în timpul vieţii
testatorului.
 16.Revocarea voluntară a legatului
Revocarea voluntară poate fi expresă – cînd rezultă dintr-o declaraţie a testatorului cuprinsă într-o formă
testamentară, sau autentică şi poate fi tacită în situaţia în care din manifestarea de voinţa care fără a fi expres declarată,
rezultă neindoielnic din anumite acte sau fapte săvîrşite ulterior de testator.
Incompatibilitatea există în cazul în care testatorul a facut două sau mai multe testamente care conţin dispoziţii
incompatibile între ele.
Contrarietatea între cele două dispoziţii testamentare intervine în cazul în care, din punct de vedere juridic nu există
incompatibilitate, dar din contextul dat rezultă că al doilea testament îl revocă pe primul
Retractarea revocării se face în aceleaşi condiţii ca şi revocarea prin act notarial sau testament; retractarea revocării
are ca efect reînvierea dispoziţiilor testamentare revocate.

17.Revocarea judecătorească a legatului

⮚ în caz de neexecutare a sarcinii ;
⮚ pentru ingratitudine.
Neexecutarea sarcinii trebuie să fie culpabilă, căci în caz de forţă majoră sau caz fortuit legatul nu va putea fi revocat.
Revocarea pentru ingratitudine, poate fi cerută în două ipoteze:
Dacă legatarul a atentat la viaţa testatorului, a unei persoane apropiate lui sau ştiind că alţii intenţionează să atenteze, nu
l-a înştiinţat.
Dacă legatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave faţă de testator sau injurii grave la adresa
memoriei acestuia.
18.Rezerva succesorală a soțului supraviețuitor
Legea stabileşte rezerva soţului supravieţuitor ca fiind 1/2 din cota care i se cuvine ca moştenitor legal.
Cota parte cuvenită soţului supravieţuitor diferă în funcţie de clasa de moştenitori cu care acesta vine în concurs,
astfel că şi rezerva va fi diferită în funcţie de clasa de moştenitori cu care el vine la moştenire.
19.Rezerva succesorală a descendenților
Sunt moştenitori rezervatari, descendenţii, ascendenţii privilegiaţi şi alături de aceştia soţul supravieţuitor.
Rezerva succesorală a fiecărui moştenitor rezervatar este de jumătate din cota succesorală care în absenţa
liberalităţilor sau dezmoştenirilor i s-ar fi cuvenit ca moştenitor legal.
Descendenţii pot veni la moştenire în nume propriu şi prin reprezentare, fără consecinţe diferite în planul rezervei
succesorale.
Dacă descendenţii vin la moştenire în nume propriu rezerva acestora se va împrţi între ei pe capete. Dacă vin prin
reprezentare se va împărţii pe tulpini.
20.Efectele reducțiunii liberalităților excessive
⮚ în cazul legatelor reducţiunea are ca efect ineficacitatea totală sau parţială după cum legatul depăşeşte cotitatea
disponibilă în întregul său sau numai în parte;
⮚ în cazul donaţiilor reducţiunea are ca efect desfiinţarea lor în măsura necesară întregirii rezervei. Desfiinţarea
donaţiei poate fi totală sau parţială, moştenitorul rezervatar devenind retroactiv proprietar al bunului de la data
deschiderii moştenirii.

21.Subiectele și termenul de opțiune succesorală

a. Succesibilii legali şi testamentari – dreptul de opţiune succesorală poate fi exercitat în termenul prevăzut de lege
de toţi succesibilii.
b. Creditorii personali ai succesibilului

Conform dispozițiilor art.1103 alin.2 Cod civil termenul de opțiune succesorală de 1 an urmează să curgă astfel:
⮚ de la data nașterii celul chemat la moștenire, dacă nașterea a avut loc după deschiderea moștenirii;
⮚ de la data înregistrării morții în registrul de stare civilă, dacă înregistrarea se face în temeiul unei hotărâri
judecătorești de declarare a morții celui de lasă moștenirea,
 ⮚ de la data la care legatrul a cunoscut sau trebuia să cunoască legatul său
⮚ de la data la care moștenitorul a cunoscut sau trebuia să cunoască legătura de rudenie pe care se întemeiază
vocația sa la moștenire.

22.Acceptarea forțată a succesiunii

În cazul acceptării forţate trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
- existenţa unei intenţii frauduloase sau a relei credinţe din partea moştenitorului;
- sustragerea frauduloasă să-i fie imputabilă moştenitorului;
- să existe o dosire/dare la o parte a unor bunuri ce aparţin succesiunii, urmare a unei sustrageri/tăinuiri prin care
un moştenitor îşi măreşte patrimoniul în dauna celorlalţi comoştenitori;
- bunurile dosite să facă parte din masa succesorală.

23.Acceptarea expresă și tacitî a succesiunii

După maniera în care moştenitorul îşi manifestă opţiunea succesorală, acceptarea poate fi de două feluri:
⮚ Acceptarea expresă când moştenitorul îşi manifestă voinţa explicit printr-un înscris autentic sau sub
semnatură privată cu data certă;
⮚ Acceptarea tacită când moştenitorul a facut un act/fapt care nu putea sa-l facă decît în calitatea sa de
moştenitor;
24.Renunțarea la moștenire și retractarea renunțării
-este un act unilateral expres şi solemn prin care se declară că renunţă la calitatea sa de moştenitor;
-urmare a renunţării, vocaţia succesorală a moştenitorului este desfiinţată retroactiv iar el devine străin de
succesiune;
-dreptul de a renunţa la moştenire îl au toţi moştenitorii,
-declaraţia de renunţare se poate face doar expres în formă autentică, la orice notar public
-renunţarea este valabilă doar dacă, anterior, moştenitorul nu a acceptat succesiunea întrucât acesta nu mai poate
reveni asupra opţiunii sale.

25.Raportul donațiilor. Aspecte generale

Raportul donaţiilor reprezintă obligaţia pe care o au între ei doar soţul supravieţuitor şi descendenţii defunctului care
vin, efectiv, şi împreună la moştenirea legală, de a readuce la moştenire bunurile care le-au fost donate fără scutire de
raport de către defunct.
Raportul donaţiilor se aseamană cu reducţiunea liberalităţilor excesive, însă între cele două există şi deosebiri:
- reducţiunea operează doar cînd s-a încălcat rezerva şi se răsfrînge asupra tuturor celor gratificaţi, privind atît donaţii cît
şi legate;
- raportul donaţiilor operează chiar dacă nu s-a încălcat rezerva succesorală şi priveşte doar o parte din moştenitori avînd
ca obiect doar donaţii
26.Noțiunea de sezină și moștenitorii sezinari
Putem defini sezina ca fiind un beneficiu al legii conform căruia unele categorii de moștenitori legali, numiți sezinari,
expres prevăzuți de lege respectiv: soțul supraviețuitor, descendenții și ascendenții privilegiați au de la data deschiderii
succesiunii, de drept , stăpânirea de fapt a acesteia, fără a mai fi nevoie de vreo altă formalitate, respectiv verificarea și
atestarea calității de moștenitor pe cale notarială sau judecătorească.
Conform Codului civil, moştenitorii sezinari sunt soţul supravieţuitor, descendenţii şi ascendenţii privilegiați
(moştenitorii rezervatari)
 27.Dovada calității de moștenitor. Certificatul de moștenitor
Certificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor legal sau testamentar precum și dovada dreoptului
de propreitate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală și cota ce se cuvine fiecăruia.
Certificatul de moștenitor nu este un contract însă reprezintă consecința unui acord între moștenitorii care au
participat la procedura succesorală notarială. Moștenitorii care participă la procedura succesorală notarială nu pot
face dovada contrară a mențiunilor inserate în certificatul de moștenitor, întrucât față de aceștia actul are forță
probantă deplină.
28.Principiile indiviziunii succesorale și termenul în care poate înceta starea de indiviziune
o nici un coindivizar (comoștenitor nu are un drept exclusiv asupra vreunui bun din moștenire;
o fiecare coindivizar are un drept exclusiv asupra unei cote-părți ideale ce i se cuvine din indiviziune
Indiferent de timpul care s-a scurs de la deschiderea moștenirii, starea de indiviziune poate înceta oricând. Totuși cu
titlu de excepție statuează că dacă unul dintre coindivizari exercită timp de 10 ani o posesie utilă pentru sine a unor
bunuri ale moștenirii, aflate în indiviziune, acesta va putea opune celorlalți dobândirea proprietății exclusive asupra
acelor bunuri.
29.Modalitățile în care se poate realize partajul succesoral
Partajul Voluntar (împărțeala prin buna învoială) se realizează cu îndeplinirea a 4 condiţii:
o să fie prezenti toţi comoştenitorii;
o aceştia să aibă capacitate deplină de exerciţiu;
o să fie de acord cu realizarea împărţelii pe aceasta cale;
o actul de partaj s-a încheiat în formă autentică, dacă printre bunurile succesorale se află imobile.

Partajul Judiciar intervine în ipoteza în care împărţeala voluntară nu se dovedeşte sau nu se poate face.