Rotația culturilor în agricultura ecologică.

Cele mai bune asolamente în ferma bio

 Ce este rotația culturilor

 Ce este asolamentul
 Cum se face un asolament corect
 Rotația culturilor pentru managementul buruienilor
 Asolamentul pentru creșterea fertilității și calității solului
 Rotația culturilor pentru combaterea dăunătorilor și a bolilor
 Rotația culturilor – beneficii economice în ferma bio
 Scheme pentru rotația culturilor și asolamente în ferma bio
Ce este rotația culturilor

Rotația culturilor este o alternare de culturi într-un anumit câmp, grădină sau în seră, mai exact este succesiunea
culturilor care vin una după cealaltă pe aceeași suprafață agricolă, pe aceeași parcelă (asolament).

În rotația culturilor din fermele bio, la fel ca și în fermele convenționale, alternarea este determinată de
observațiile, cunoștințele, încercările și erorile fermierilor, de cererea pe piață, precum și de condițiile de sol în
funcție de anotimp.

O rotația corectă a culturilor într-o fermă are multiple beneficii, mai ales:

 un management mai bun al buruienilor;

 o creștere a calității și fertilității solului;
 reducerea riscului de infestare cu boli și insecte;
 creșterea profitabilității și diminuarea riscului economic.

Ce este asolamentul

Asolament reprezintă împărțirea terenului în mai multe parcele și sole. Criteriul după care se face împărțirea este
rotația culturilor, adică schimbarea anuală a plantelor cultivate de pe fiecare parcelă. Astfel, numărul de parcele
în care ar trebui să împărți terenul ar trebui să coincidă cu numărul anilor de rotație – câți ani va dura până când o
cultură va reveni la parcelă ei inițială.

Fermierii din agricultura ecologică se bazează pe asolamente potrivite culturilor pentru a atinge rezultatele dorite.
De precizat că în fermele bio, agricultorii dispun de un număr mai mic de opțiuni pentru a face rotația culturilor,
mai ales că posibilitățile lor de aplicare a îngrășămintelor și tratamentelor sunt limitate.
Cum se face un asolament corect

Un asolament realizat corect pornește de la un plan de culturi pe mai mulți ani. Se realizează o structură a
culturii: se aleg speciile de plante – cereale, legume, plante de furaj, pe care doriți să le cultivați pe fiecare
parcelă și se stabilește modul în care acestea se vor roti în fiecare an.

La asolamentul pentru legume și nu numai, nu este recomandat ca o specie să fie cultivată pe aceeași parcelă la
un interval mai mic de trei ani.

Rotația culturilor pentru managementul buruienilor

Rotația culturilor este determinată de tipul de cultură, de exemplu anuale sau perene, și gradul de saturare a
câmpului cu acestea.

O rotație corectă a culturilor în ferma bio contribuie la reducerea îmburuienării prin folosirea diferitor lucrări
agrotehnice la cultivarea lor, prin aplicarea culturilor cu diferite perioade de vegetație și tehnologii de cultivare.
Creșterea repetată a culturilor prășitoare precum porumbul și floarea-soarelui este o abordare greșită din mai
multe motive.

În primul rând, datele de plantare, pregătirea câmpului și operațiunile de management al buruienilor la aceste
culturi sunt efectuate în perioade similare. Buruienile anuale care se dezvoltă rapid precum știrul (Amaranthus
retroflexus), talpa gâștei (Chenopodium album) sunt adaptate acestor sisteme și vor deveni mai prolifice în timp,
din cauza creșterii rezervei de semințe în sol. În plus, această rotație a culturilor va afecta negativ fertilitatea și
calitatea solului, precum și logistica fermei, deoarece toate operațiunile pe teren vor fi efectuate în aproximativ
același timp. Pe de altă parte, culturile furajere și gramineele concurează altfel cu buruienile, care reprezintă o
problemă pentru culturile prășitoare. Introducerea culturilor neprășitoare, cum ar fi culturile furajere și cerealiere,
este un instrument important de control pentru multe specii de buruieni adaptate la sistemele de culturi
prășitoare.
Culturile perene precum lucerna sau gramineele vor duce la proliferarea buruienilor perene, care, de altfel, pot fi
controlate mecanic printre culturile prășitoare.

Deci, alternarea culturilor prășitoare și neprășitoare va reduce riscul unui atac sever de buruieni prin
îmbunătățirea concurenței între culturi și reducerea numărului de buruieni din rezerva de semințe de buruieni din
sol.

În sistemele de cultivare a legumelor în câmp deschis, rotația culturilor include adesea culturi de acoperire sau
îngrășăminte verzi, uneori combinate cu o perioadă de mulcire, pentru a suprima buruienile și a oferi fertilitate și
beneficii pentru sol.

Practicile agroecologice includ:

• cultivarea și încorporarea culturilor intermediare, de exemplu, borceagul de toamnă;
• cultivarea și încorporarea culturilor intermediare, de exemplu iarba sudaneză sau ovăzul cu mazăre;
• cultivarea ovăzului și mazării de toamnă, care vor fi distruse de îngheț;
• cultivarea leguminoaselor, cum ar fi trifoiul, măzărichea ș.a., pentru sporirea azotului disponibil din sol, lăsând
în același timp reziduurile pe câmp pentru a acoperi terenul și a controla buruienile.

Asolamentul pentru creșterea fertilității și calității solului

Asolamentele complexe pot îmbunătăți fertilitatea și calitatea solului. Rotațiile de durată mai lungă vor
îmbunătăți structura solului prin sporirea materiei organice și a agregării solului. Ce este agregarea solului?
Agregarea solului este capacitatea solului de a infiltra și a reține apa, care sunt deosebit de importante în timpul
secetei.

În funcție de tipul de sol, o creștere de 1% a conținutului de materie organică în sol mărește volumul de apă
disponibilă până la 33,60 litri la hectar.

O cultură de lucernă care a fost crescută timp de doi ani poate furniza în sol 110 kg de azot pe hectar, în timp ce
o cultură de măzăriche poate furniza 60-90 kg de azot pe hectar, dacă este încorporată în sol la începutul înfloririi
în anul 1.

Agregatele instabile de sol determină reducerea infiltrării și compactarea suprafeței (prima imagine de jos)

Agregatele stabile susțin infiltrarea și capacitatea de reținere a apei (a doua imagine din foto de sus)

Culturile care utilizează o mulțime de substanțe nutritive din sol și necesită cantități mari de azot, cum ar fi
tomatele, cartofii, porumbul și ardeiul gras vor beneficia mult de asolamente diverse, de pe urma culturilor
leguminoase sau a culturilor de acoperire cultivate anterior. Culturile cu rădăcini firoase, cum ar fi hrișca, pot
contribui la circuitul fosforului (P), mărind cantitatea de fosfor disponibilă pentru recoltele ulterioare.
Rotația culturilor pentru combaterea dăunătorilor și a bolilor

Ciclurile bolilor și insectelor dăunătoare vor fi întrerupte prin folosirea rotațiilor de lungă durată. Acest lucru este
deosebit de important în producția ecologică, deoarece fermierii au mai puține opțiuni de combatere a
dăunătorilor.

Dăunătorii sunt de obicei specializați și se hrănesc cu o anumită familie de plante. Ei pot ierna în rădăcinile
plantelor atacate și în sol și, deci, vor dăuna următoarele culturi din aceeaşi familie.

Plantele din alte familii vor fi rezistente și vor concura cu dăunătorii prezenți.

Cu toate acestea, nu toți dăunătorii vor fi eliminați printr-o rotație mai variată a culturilor. Insectele sunt mobile,
deci gestionarea lor este mai dificilă.

În plus, dacă cultura este cultivată pe scară largă într-o zonă, rotația culturilor va fi mai puțin eficientă, deoarece
există o rezervă de gazde aflate în apropiere.

Rotația culturilor – beneficii economice în ferma bio

Diversificarea culturilor prin asolamente complexe poate reduce și riscurile financiare. Dacă roadele sunt scăzute
sau se pierd din cauza condițiilor meteorologice sau a dăunătorilor, vor fi disponibile și alte culturi, care vor
genera venituri pentru fermă. În plus, o gamă mai largă de culturi va ajuta la repartizarea volumului de muncă.
Câmpurile cu lucernă, culturi de acoperire, cereale păioase, porumb, ceapă și cartofi vor distribui efortul și
perioadele încordate de-a lungul anului.

Scheme pentru rotația culturilor și asolamente în ferma bio

Comunicarea cu un grup mic de fermieri inovatori, cunoscuți și consultarea unui expert tehnic va facilita
procesul de rezolvare a problemelor comune într-o anumită zonă.
Iată câteva exemple de reguli generale pentru alcătuirea asolamentului:

• Culturile fixatoare de azot (N) ar trebui să preceadă culturile cu cerințe ridicate pentru azot și substanțe
nutritive.
• Culturile care se dezvoltă lent sau au acoperire limitată, cum ar fi tomatele sau ceapa, ar trebui să urmeze după
culturile care suprimă buruienile, cum ar fi lucerna, măzărichea, mazărea și ovăzul, borceagul de toamnă sau
mazărea de câmp.
• Culturile de toamnă se alternează cu cele de primăvară.
• Nu trebuie să continuăm cu o cultură după alta din aceeași familie, cum ar fi tomatele, urmate de cartofi, vinete
sau ardei dulce.
• Pe terenurile în pantă se cresc culturi perene pentru perioade mai lungi, cum ar fi lucerna sau amestecul de
lucernă și raigras.

Exemple de reguli generale pentru alcătuirea asolamentului:

• Înainte de însămânțarea târzie se cresc culturi de toamnă pentru a acumula materie organică și azot.
• Înainte de însămânțarea timpurie se cultivă culturi de acoperire care îngheață iarna, cum ar fi ovăz-mazăre sau
hrișcă-leguminoase, pentru a acumula substanțe nutritive și pentru a avea un pat germinativ bun.
• Încorporarea reziduurilor vegetale sau practicarea lucrăriilor minime ale solului, care lasă reziduurile la
suprafață, ajută la reciclarea nutrienților și la menținerea fertilitatății.
• Culturile care contribuie la creșterea fertilității, cum ar fi lucerna, hrișca și mazărea, trebuie utilizate cât mai des
posibil în asolament.

Cum se face rotația culturilor de legume

Rotația culturilor de legume ține cont în primul rând de caracteristicile fiecărei specii de legume în parte. Astfel,
legumele crucifere (varză, conopidă, ridichile, guliile) și cele solanacee (cartofii, roșiile, vinetele, ardeii) au un
necesar mai mare de nutrienți și consumă mult din sol, având nevoie de un sol bogat sau de o fertilizare
consistentă.

Rădăcinoasele – morcovul, păstârnacul, pătrunjelul, hreanul – și cele bulboase – ceapă, usturoiul – nu au un

necesar așa de mare de substanțe nutritive.

Leguminoasele precum fasolea sau mazărea sunt culturi fixatoare de azot și sunt recomandate drept culturi
premergătoare unei specii de legume cu necesar mare de nutrienți.

Cucurbitaceele (castraveții, dovlecii, pepenii galbeni) au și ele cerințe reduse față de sol, putând fi cultivate după
solanacee și crucifere.

Un alt aspect de luat în seamă la asolamentul multianual este adâncimea rădăcinilor plantelor. Unele legume
precum ceapă sau castraveții au un sistem radicular superficial, pe când majoritatea rădăcinoaselor și pepenii au
un sistem radicular profund. Asta înseamnă că diferitele culturi de acest fel vor absorbi apă și nutrienți de la
niveluri diferite ale solului, rotația lor fiind una benefică pentru conservarea substanțelor nutritive.
 Schemă simplă pentru rotația culturii de legume
O schemă simplă pentru rotația culturilor de legume este pe patru sole sau parcele, astfel:

Anul 1
 Parcela 1: solanacee – cartofi, roșii, vinete, ardei

 Parcela 2: bulboase – ceapă și usturoi și/sau rădăcinoase – morcov, păstârnac, pătrunjel, hrean
 Parcela 3: leguminoase – fasolea, mazărea
 Parcela 4: cucurbitacee – castraveți, dovleci, pepeni galbeni
Anul 2
 Parcela 1: cucurbitacee – castraveți, dovleci, pepeni galbeni

 Parcela 2: solanacee – cartofi, roșii, vinete, ardei

 Parcela 3: bulbulboase – ceapă și usturoi și/sau rădăcinoase – morcov, păstârnac, pătrunjel, hrean
 Parcela 4: leguminoase – fasolea, mazărea
În anii următori, rotația continuă în mod similar.

În cadrul asolamentului pentru legume se poate lua în calcul înființarea unei sole amelioratoare, cum ar fi o
plantă tehnică – această are un rol important în refacerea fertilității solului. Deși plante leguminoase precum
mazărea, fasolea, soia, lintea sau năutul pot fi folosite în acest fel, o sola amelioratoare poate fi cultivată și cu
plante perene precum lucerna sau trifoiul.

Scheme pentru rotația culturilor pe perioade de 4, 5 sau 6 ani

Exemplu de schemă pentru rotația culturilor de cereale și furaj pe o perioadă de 4 ani. Se începe cu cultura de
floarea-soarelui, apoi al doilea an se pune mazăre, al treilea an se vine pe asolament cu cereale păioase – grâu,
orz sau grâu spelta, iar în ultimul an se vine cu măzăriche sau ovăz.

Exemplu de schemă pentru rotația culturilor de cereale și furaj pe o perioadă de 5 ani.

Se începe cu cultura de lucernă care se ține doi ani, apoi în al treilea an se seamănă porumb, în al patrulea an se
vine cu mazăre și în al cincilea an se poate semăna pe acel asolament o cereală păioasă precum grâu, orz sau grâu
spelta.
Exemplu de schemă pentru rotația culturilor de cereale și furaj pe o perioadă de 6 ani. Se începe cu cultura de
lucernă care se ține doi ani, apoi în al treilea an se seamănă porumb, în al patrulea an se vine cu floarea-soarelui,
în al cincilea an se poate semăna pe acel asolament mazăre, iar în al șaselea se vine cu o cereală păioasă precum
grâu, orz sau grâu spelta.

Exemplu de schemă pentru rotația legumelor cultivate în câmp pe o perioadă de cinci ani. Se începe cu o cultură
de secară sau măzăriche, apoi în al doilea an se poate cultiva mazăre. În al treilea an se poate cultiva asolamentul
cu varză, ovăz, mazăre de câmp sau se poate lăsa terenul negru acoperit. În al patrulea an, pe acea suprafață se
vine cu ceapă și apoi în al cincilea an cu ovăz sau cu varză din nou.