Enigma Otiliei

de George CĂLINESCU

Caracterizarea lui Felix

Romanul „Enigma Otiliei” de George Călinescu a fost publicat în

anul 1938. Romanul aparține realismului obiectiv de tip balzacian,
având ca temă viața burgheziei bucureștene de la începutul secolului
al XIX- lea, susținută de subteme ca familia, dragostea, banul.
Felix Sima este unul din personajele principale, reprezintă tipul
ambițiosului cinstit.
Felix un tânăr de optsprezece ani, orfan, sosește din provincie la
București, la moș Costache, unchiul și tutorele său, hotărât să
studieze medicina.
Trăsăturile de caracter ale personajului se conturează mai ales prin
caracterizare indirectă din faptele și vorbele sale.
Principala trăsătură de caracter a lui Felix este ambiția. Tânărul
aspiră la o carieră medicală nu atât din dragoste pentru știință sau
pentru umanitate cât pentru glorie. El dorește să devină celebru,
numele lui să capete reputație, de aceea exploatează însușirile pe
care le are: inteligența și voința. Învață cu sârguință, cercetează,
publica articole în presa străină de specialitate chiar din primul an de
studii. Nu se lasă descurajat de indiferența celor din jur: colegi,
medici, rudele deși vanitatea lui suferă pentru scurt timp din cauza
nerecunoașterii meritelor sale. În final, Felix își atinge țelul, devine un
nume cunoscut, un intelectual desăvârșit.
Prin caracterizare directă, naratorul precizează chiar de la
începutul însușirile fizice ale tânărului de optsprezece ani: fața
juvenilă, „culoarea măslinie a obrazului și tăietura elenică a nasului”.
În relația cu Otilia, Felix dezvăluie însușirile sale în ipostaza de
îndrăgostit. La început este timid, își mărturisește cu greu
sentimentele, dar are curajul de a le exprima. După ce Otilia îi
acceptă iubire, devine posesiv, gelos încearcă să îi controlează viața,
chiar îi cere Otiliei să îl mai primească pe Pascalopol. El este un
familist, aspiră către o dragoste pură, inocentă, conjugală, o respectă
și o admiră pe Otilia, visează la căsătorie, la farmecul unui cămin
liniștit. Se conduce după principii morale burgheze, așa cum se
observă din scena în care o refuză cast pe Otilia atunci când ea vrea
să i se dăruiască, așteptând căsătoria pentru a se bucura liber de
voluptatea dragostei.
Deși îndrăgostit, este deschis și altor experiențe de viață. Are o
structură cu Georgeta, o curtezană întreținută de un general.
Caracterul lui sincer, deschis, inocent îl determină să dea o notă
prietenoasă acestei legături dincolo de latura senzuală. Felix
păstrează pentru Otilia aceleași sentimente pure, asociate cu dorul și
un sentiment de vinovăție pe parcursul acestei relații.
Părăsit de Otilia, suferă și din cauza neputinței de a înțelege gestul
fetei care îl părăsește deși îi dovedise că îl iubește oferindu-și trupul.
El o iubește pe Otilia, dar nu are experiența necesară sau
profunzimea analizei pentru a înțelege caracterul contradictoriu al
fetei, care rămâne pentru el o enigmă. Iubirea lui Felix e romantică,
pasională, dar naivă și egoistă, marcată de iluzii și prejudecăți,
incapabilă să vadă dincolo de propriile sentimente, nevoile profunde
ale celuilalt.
El are o puterea interioară de a depăși suferința despărțirii, eșecul
iubirii nu îl transformă într-un învins, suferă, dar își regăsește
echilibrul interior dedicându-se muncii, ambiției sale. În epilog,
naratorul se referă sumar la alt succes a lui Felix, o căsătorie
“strălucită” prin care intră într-un cerc de persoane influente. Epitetul
“strălucită” sugerează o căsătorie realizată mai puțin din pasiune, cât
din rațiune și interes, adaptarea lui la pragmatismul lumii burgheze în
plan personal.
Din punct de vedere moral, Felix este un tânăr onest. Stănică și, în
general, familia Tulea îl provoacă dezaprobare și revoltă prin
egoismul și meschinăria lor, iar bătrânul unchi avar declanșează
compasiune amestecată cu revoltă. Deși înșelat financiar de propriul
unchi, nu profită de boala și neputința acestuia așa cum face sora lui,
Aglae. Aceste reacții sunt specifice unei ființe morale care se revoltă
în fața nedreptății, a meschinăriei, a răutății, a egoismului.
 Modalitățile de caracterizare sunt variate, dar predomină
caracterizarea directă, principalele trăsături de caracter sunt deja
precizate în text, în primul rând de către narator care identifică
„timiditatea”, “caracterul lui singuratic”, „un simț de disciplină
înnăscut”, „firea lui ambițioasă” ( cap. IV). Și alte personaje sunt
capabile de caracterizări relevante. Pascalopol îl numește „ tânăr de
ispravă, frumos, inteligent”, Otilia îi admiră „inteligența” , „voința de
bărbat , stăpânirea de sine”.
Epilogul textului este un element al textului narativ relevant
pentru construcția personajului deoarece prezintă sumar evoluția
ulterioară a tânărului. Felix atinge după ani de muncă și efort
constant succesul profesional, devenind un medic renumit, profesor
universitar. Succesul în plan personal, familial este legat de succesul
social, astfel printr-o căsătorie numită de narator „strălucită”, el a
intrat într-un „cerc de persoane influente”. Aceste ultime detalii
sugerează ideea că Felix a adoptat o mentalitate burgheză în
căsătorie, urmărind consolidarea poziției sociale, și mai puțin
împlinirea afectivă.
De-a lungul romanului, personajul Felix Sima ilustrează ideea
reușitei sociale prin muncă ambițioasă și cinstită, dar și prin
adaptarea la mentalitatea și regulile lumii burgheze