Professional Documents
Culture Documents
Rezumate Teme Microeconomie
Rezumate Teme Microeconomie
Prin nevoi umane se înțelege: cerințe de ordin economic, politic, social etc ce asigură viața,
dezvoltarea indivizilor și a colectivităților, raportate la gradul gradul dezvoltării societății.
1
TEMA 2 – ECONOMIA – ȘTIINȚĂ A CUNOAȘTERII ȘI ACȚIUNII ECONOMICE
RAȚIONALE
Sistemul științelor economice cuprinde un număr mare de discipline, una dintre acestea fiind
economia politică.
Etimologic, economia reprezintă știința despre legile administrării activităților din cadrul
gospodăriei, a orașului, a statului și a societății.
Două dintre tipurile fundamentale ale organizării activității economice sunt: economia
naturală și economia de schimb.
Diviziunea muncii – proces prin care munca socială este împărțită pe sectoare, domenii,
ramuri de activitate, sectoare, etape și operații specializate.
2
Specializarea – eforturile agenților economici sunt concentrate pe activități economice reduse
ca număr , prin intermediul cărora se pot obține avantaje naturale sau dobândite.
3.2 Banii
- Banii-marfă – orice marfă care îndeplinea rolul de echivalent pentru alte mărfuri se
transforma în bani (vite, unelte, metale etc)
- Banii-monedă – mai întâi au circulat ca lingouri, apoi ca monedă bătută și
inscripționată
- Banii-fiduciari – valoarea lor este bazată pe o hotărâre legală și nu are legătură cu
valoarea materialului din care sunt confecționați.
În accepțiunea actuală, banii sunt o convenție socială prin care se stabilesc instrumentele ce
mijlocesc schimburile comerciale și sting datorii, dar și un bun ce poate fi schimbat,
conservat, împrumutat sau deținut.
Concurența – raportul de forțe dintre protagoniștii pieței și opoziția permanentă dintre aceștia
în privința producerii și vânzării de bunuri și servicii.
3
Concurența pieței permite consumatorilor să găsească cei mai ieftini furnizori și stimulează
producătorii să-și extindă producția și să reducă costurile.
Concurența poate fi loială – folosirea de către toți agenții economici a instrumentelor morale
și legale, sau neloială – agenții economici folosesc instrumente nelegale, imorale în scopul
promovării propriilor interese și promovării produselor/ serviciilor.
Se împart in trei categorii, în funcție de metoda prin care se coordonează deciziile economice
și gradul de libertate al agenților economici:
Sistemele economice mixte – orice economie este mixtă, în sensul că ea combină elementele
din toate cele trei sisteme.
Economia de piață este un sistem în cadrul căruia mecanismele naturale ale pieței sunt
predominante, singurele care tind să asigure echilibrul dintre cere și ofertă.
Caracteristici:
4
- Deciziile economice sunt adoptate de indivizi și grupuri
- Libertatea de a cheltui sau economisi în relațiile contractuale cu alți indivizi, grupuri.
- Statul intervine în economie pentru a păstra concurența pieței
Consumul – procesul prin care sunt satisfăcute nevoile economice ale persoanei și
comunității, cât și al societății.
- Consum final – oamenii sunt cumpărători ai bunurilor care ies din circuitul economic
- Consum intermediar – cumpărătorul este un agent economic ce va folosi bunurile
achiziționate în vederea inițierii unei activități economice
- Consum de mărfuri
5
- Autoconsum
- Bunuri private
- Bunuri publice
- Bunuri mixte
Utilitatea bunurilor se referă la capacitatea reală sau presupusă a unui bun de a satisface o
trebuință umană, la satisfacția pe care i-o creează acestuia.
În concepția clasică, utilitatea unui bun provine din materialitatea sa, din proprietățile
corporale, în timp ce în concepția marginalistă, utilitatea unui bun a fost definită ca o reacție
psihologică a consumatorilor.
Astfel, utilitatea presupune: stabilirea unei relații dintre caracteristicile bunului și nevoia
consumatorului, conștientizarea relației dintre bun și trebuința sa, de către consumator (este
convins că bunul îi satisface o trebuință reală sau nu).
Utilitatea marginală este suplimentul de utilitate ce decurge din consumarea unei doze
suplimentare din bunul luat în considerare.
Punctul de saturație este punctul în care utilitatea totală devine maximă, iar utilitatea
marginală devine zero.
Tipologia bunurilor
a. Indiferența față de un bun – unul din bunuri nu prezintă interes pentru consumator
(este neutru) ex. tutunul pentru nefumători
6
b. Bunuri complementare – bunuri care se consumă împreună (ex. automobilul și
volanul)
c. Bunuri substituibile – parțial substituibile (când rata marginală este descrescătoare) și
perfect substituibile (consumatorul are de ales între două bunuri cu aceleași
caracteristici)
d. Un produs este mai bun, iar celălalt este dăunător – ex. poluarea prin zgomot
Nu cuprinde partea nevoii totale care se acoperă prin autoconsum, nici partea nevoii totale
nesatisfăcute, din lipsa veniturilor, la un moment dat.
Cererea de bunuri și servicii = cantitatea dintr-o marfă pe care consumatorul este dispus să
o cumpere la un anumit preț, într-un interval de timp (cantitatea cerută nu este întotdeauna
cantitatea pe care reușesc să o cumpere, ci cea pe care o doresc).
7
Cererea de produse este condiționată de prețul produsului, venitul și preferințele
consumatorului, condițiile de credit, publicitatea sau reclama produsului, marca
comercială.
Alți factori care influențează cererea de piață: evoluția demografică, politica financiară,
politica socială etc.
Conceptul de elasticitate a cererii este folosit pentru a determina variația cererii în raport
cu factorii care o determină, utilizând coeficienții de elasticitate. Astfel, distingem:
a. Cerere perfect inelastică (rigidă) – cantitatea cerută dintr-un produs rămâne constantă,
indiferent de preț
b. Cerere perfect elastică – cererea crește, prețul rămâne constant
c. Cerere cu elasticitate unitară – cantitatea cerută este invers proporțională cu prețul. La
creșterea (scăderea) prețului, cererea crește (scade).
d. Cerere semirigidă (relativ inelastică) – cererea reacționează slab la schimbarea prețului
e. Cerere elastică – cererea reacționează la modificarea prețului
f. Cerere anormală – paradoxul Griffen – scumpirea produselor atrage creșterea cererii și
reducerea prețului atrage scăderea cererii.
Producătorul este acel agent economic care își asumă beneficiile și riscurile rezultate din
organizarea, conducerea și reglarea proceselor prin care se creează bunuri. Producătorul
trebuie să decidă asupra volumului producției, a modului în care produce bunuri.
8
Producția se realizează în cadrul unei întreprinderi specializate, cu scop lucrativ (firme mari,
mijlocii, mici). Producția în cadrul firmelor mari, specializate este mai facilă datorită
producției în serie, resurselor financiare mai mari și managementului mai eficient.
Întreprinzătorii pot fi proprietari sau manageri, în timp ce, după organizarea juridică,
întreprinderile pot fi individuale (un singur proprietar) sau societăți de persoane (comerciale,
în nume colectiv, cooperative etc) și corporații.
- Munca
- Pământul
- Capitalul fizic
- Tehnologiile
- Informația
- Capitalul uman
Criteriul cel mai important al productivității este productivitatea marginală. Rata marginală de
substituire reliefează costul de oportunitate al înlocuirii factorilor de producție cu un altul,
când volumul de producție este neschimbat.
Prima etapă pe care trebuie să o urmeze un producător, este analiza pieței, urmată de decizia
de producție, care este limitată de mărimea bugetului pentru inițierea producției și prețul
factorilor de producție.
9
a. maximizarea producției la un cost dat – nivelul maxim al producției pe care întreprinzătorul
îl poate obține prin combinarea factorilor de producție folosiți.
10