SEMNALE ÎNNĂSCUTE, GENETICE,

DEPRINSE ŞI SPECIFICE UNOR CULTURI

Nenumărate cercetări şi discuţii au loc pentru a stabili dacă semnalele non-verbale
sunt înnăscute, însuşite, transferate genetic sau dobândite pe altă cale. S-au adunat
dovezi din observarea nevăzătorilor şi/sau a surzilor, care nu pot deprinde
semnalele non-verbale pe cale vizuală sau auditivă, din analiza comportamentului
gestic propriu diferitelor culturi, precum şi din studierea comportamentului
maimuţelor — rudele noastre cele mai apropriate din punct de vedere antropologic.
Rezultatele acestor cercetări arată că anumite gesturi aparţin fiecăreia din aceste
categorii. De exemplu, puii celor mai multe primate se nasc cu capacitatea
imediată DE A SUGE, semnalând, oarecum, că ea este înnăscută sau genetică.
Savantul german Eibl-Eibesfeldt a constatat că expresia zâmbitoare a copiilor
născuţi orbi şi surzi este independentă de orice învăţare sau copiere, ceea ce
înseamnă că este un gest înnăscut. Studiind expresiile faciale ale unor indivizi din
cinci culturi foarte diferite, Ekman, Fricsen şi Sorenson au adus argumente în
sprijinul anumitor idei ale lui Darwin despre gesturile înnăscute. Ei au constatat că,
pentru exprimarea emoţiilor, în cadrul fiecărei culturi este folosită aceeaşi mimică
de bază, ceea ce i-a dus la concluzia că aceste gesturi sunt, în mod cert, înnăscute.
Atunci când încrucişăm braţele pe piept, care din cele două braţe îl aşezăm
deasupra, cel drept sau cel stâng? Majoritatea oamenilor nu pot răspunde la această
întrebare înainte de a încerca practic acest gest. în timp ce una din mişcări o simte
confortabilă, cealaltă i se pare complet nepotrivită. Este limpede că aici avem de a
face cu un gest genetic care nu poate fi schimbat.
Despre unele gesturi se discută încă, dacă sunt însuşite cultural, devenind astfel
obişnuinţe, sau sunt moştenite. De exemplu, majoritatea bărbaţilor îşi îmbracă
haina băgând mâna dreaptă în mânecă; ori cele mai multe rinei procedează invers.
Când un bărbat trece pe lângă o femeie pe o stradă aglomerată, de regulă se
întoarce cu lot trupul spre ea; femeia, în aceeaşi situaţie, îşi întoarce trupul de la el.
Face aceasta instinctiv pentru a-şi proteja sânii? Este aceasta o reacţie feminină
înnăscută sau a fost însuşită în mod conştient, observând cum procedează alte
femei?
Multe din comportamentele noastre non-verbale de bază le-am deprins şi înţelesul
multor mişcări şi gesturi este determinat din punct de vedere cultural. Să aruncăm
acum o privire asupra acestor aspecte ale limbajului trupului.
 CÂTEVA GESTURI DE BAZĂ ŞI ORIGINEA LOR
Majoritatea gesturilor de bază ale comunicării sunt aceleaşi în întreaga lume. Când
oamenii sunt fericiţi, zâmbesc; când sunt trişti sau supăraţi, se încruntă sau devin
posaci. A încuviinţa dând din cap înseamnă, aproape în mod universal, "da" sau o
aprobare. Este una din formele înclinării capului şi pare a fi un gest înnăscut,
utilizat şi de oamenii nevăzători şi surzi. Clătinatul capului într-o parte şi alta
pentru a indica un "nu" sau o negare este, de asemenea, universal şi se prea poate
să fie un gest deprins imediat după naştere.
Când sugarul se satură de lapte începe să-şi clatine capul la stânga şi la dreapta
pentru a îndepărta sânii mamei. Când copilaşul a mâncat deja suficient, întoarce
capul într-o parte şi alta pentru a-şi împiedica părinţii să-i mai dea de mâncare şi,
astfel, învaţă repede să utilizeze gestul clătinatului capului pentru exprimarea
dezaprobării sau a atitudinii sale negative.
Originea evolutivă a unor gesturi poate fi urmărită până în trecutul nostru animal,
primitiv. Scrâşnetul dinţilor provine din actul atacului şi este folosit şi astăzi de
omul modern, sub forma rânjetului sau a altor gesturi ostile, chiar dacă acesta nu
mai
atacă cu dinţii. Zâmbetul a fost iniţial un gest de avertizare, în timp ce astăzi este
asociat unor gesturi de exprimare a bucuriei.
Ridicatul din umeri este, de asemenea, un bun exemplu de gest universal, care se
utilizează pentru a semnala că o persoană nu ştie sau nu înţelege despre ce se
vorbeşte. Este un gest compus, alcătuit din trei părţi principale: palmele deschise,
umerii ridicaţi şi sprâncenele înălţate.

Figura 1. Gestul ridicării din umeri

Tot aşa cum limbajul verbal diferă de la o cultură la alta, şi limbajul non-verbal
poate fi diferit în diferite culturi, în timp ce un gest poate fi
răspândit într-o cultură dată însoţit de o interpretare clară, într-o altă cultură
acelaşi gest poate fi lipsit de sens sau poate avea un înţeles total opus. Să luăm, de
exemplu, interpretările culturale şi
implicaţiile a trei gesturi manuale larg răspândite — gestul "inel", gestul degetului
mare şi gestul semnului "V".
Gestul "inel" sau "OK"
Acest gest a fost popularizat, în Statele Unite ale Americii, la începutul secolului al
XlX-lea, probabil de ziarele care în acea vreme au făcut o modă din a utiliza
iniţiale pentru prescurtarea frazelor uzuale. Există multe păreri diferite privind
semnificaţia iniţialelor "OK". După unii, ele înlocuiesc expresia "all correct (totul
este în ordine), care putea fi scrisă în mod greşit "oll korrect"; după alţii, ele ar
marca opusul lui "knock-out", adică K. O. Menţionăm şi o altă teorie
care susţine că aceste iniţiale sunt abreviaţia locului de naştere 'Old Kinderhook" al
unui preşedinte american din secolul al XlX-lea, care a utilizat aceste iniţiale ca
slogan în campania sa electorală. Nu vom afla probabil niciodată care din aceste
explicaţii este corectă, dar cert este că "inelul" reprezintă litera "O" în semnul
Figura 2. "Totul este OK" "OK".

Figura 2. "Totul este OK" "OK".

Sensul lui "OK" este identic în toate ţările vorbitoare de limba engleză, şi, deşi
acest sens s-a răspândit în întreaga Europă şi Asie, în anumite locuri originea şi
sensul gestului sunt diferite, în Franţa, de exemplu, gestul "inelului" semnifică si
"zero" sau "nimic"; în Japonia poate însemna "bani"; în unele ţări mediteraneene
este un semn pentru gaură şi adesea se utilizează pentru indicarea homosexualităţii.
Gestul degetului mare ridicat
În Marea Britanie, Australia şi Noua Zeelandă gestul degetului mare ridicat are trei
înţelesuri: îl folosesc, de obicei, autostopiştii când doresc să fie primiţi într-un
vehicul; este un semn de OK; iar
atunci când degetul marc este ridicat brusc, el devine un semn de insultă, având un
sens ordinar, obscen.

În unele ţări, cum este Grecia, acest gest înseamnă ceva

trivial şi ne putem închipui dilema unui autostopist
australian utilizând acest semn printre greci. Când un
italian numără de la unu la cinci, el foloseşte acest gest
pentru "unu", iar degetul
arătător va fi "doi", în timp ce majoritatea
australienilor, americanilor şi englezilor indică numărul
"unu" cu degetul arătător şi numărul "doi"cu cel de
mijloc, în acest caz degetul mare va reprezenta numărul
"cinci". Degetul mare este utilizat, în combinaţie cu alte
gesturi, şi ca semn a! puterii şi superiorităţii sau în
situaţiile când cineva vrea să ne îmbrobodească,
într-un alt capitol vom relua analiza
utilizării degetului mare în aceste contexte specifice.

1. Definirea conceptului de limbaj

Pentru definirea conceptului de limbaj este necesară explicarea noţiunilor de
„limbă”, „semn”, „cod” şi stabilirea distincţiilor dintre ele.
Limba este mijlocul de comunicare între oameni şi un sistem extrem de complex
de comunicare generat social-istoric, având ca rol fundamental elaborarea,
conservarea şi transmiterea culturii de la societate spre fiecare dintre indivizii săi.
Limba rezultă din practica socială, ea are o evoluţie continuă, dar largă şi lentă, în
conformitate cu procesualitatea şi legile social-istorice. Ea există printr-un sistem
de simboluri şi semne. Limba este un ansamblu de semne verbale cu ajutorul
cărora oamenii dintr-o societate comunică între ei.
CUVINTELE SI IMPLICAREA EMOȚIONALA
Termenul "al meu" indica implicarea emoționala a vorbitorului fața de obiectul
comunicarii. De exemplu, "soția mea" arata uri atasament emoțional, în vreme ce
cuvântul simplu "soția" neaga orice implicare emoționala si chiar denota un
oarecare dispreț sau ostilitate. "Seful meu" arata o legatura emoționala, în vreme ce
doar "seful" indica o anumita distanța. Expresia ’Țara mea se afla într-o criza
financiara" arata o preocupare serioasa pentru problema respectiva, spre deosebire
de formularea "Australia se afla într-o criza financiara", care sugereaza: "E
problema lor, nu a mea". într-o negociere recenta cineva a amenin.at ca va încheia
discuția si a spus: "Drumurile noastre se despart". Aceasta expresie este folosita de
doi îndragostiți care se cearta, nu de profesionisti în afaceri. Utilizarea ei l-a
atenționat pe partener asupra faptului ca acel om se simțea legat personal sau
afectiv de el. Atunci si-a modificat si el poziția de pe care negocia: dintr-una
financiara, impersonala, într-una nemijlocit personala. Aceasta a dat rezultate si, la
încheierea negocierilor, satisfacția a fost reciproca.