Curs nr.

28.02.2017

Claicism, Romantism, Baroc

Omul preromantic:
„Preromantismul românesc” – Mircea Anghelescu ia în discuție configurări istorice ale
conceptului de preromantism, considerând că este abuzivă și limitată considerarea sa drept
simplă avenpremieră a Romantismului. Preromantismul este în sine o epocă de realizări, nu
numai o epocă de prevestiri și realizări. Tocmai de aceea trebuie citit ca diferență specifică și nu
ca gen proxim.
Elem. specifice curentului:
- Primatul sensibilității (omul înainte de a fi mișcat de rațiune este mișcat de sentiment). În plan
teoretic apare ideea că pentru a convinge, creatorul trebuie să emoționeze și nu să demonstreze.
A simți circumscrie nu doar o arie erotică, ci apare ca o altă modalitate de percepere și
considerare a realității. Sentimentele fiind individuale, poezia va exprima de aici încolo
experiențe și stări personale ale omului particular.
- Descoperirea vieții eroilor duce la descoperirea unor noi spații geografice. Omul melancolic al
sec. XVIII i se relevă deliciile solitudinii, care îi potențiază sentimentele atrofiate de societate.
Solitudinea e căutată în natură, în pădure, munți neumblați și tările necunoscute ale orientului.
- Întoarcerea la natură = descoperirea virtuțiilor benefice ale vieții libere și sănătoase, în
condițiile contractului natural și împotriva vieții alterate ale orășenilor.
Omul devine atent la peisaj, prețuiește pacea naturii, atmosfera sumbră a mormintelor. E un
peisaj blând și pitoresc, opus celui agresiv al romanticilor. Această stare de meditație în natură
devine esențială pt. o adevărată și dreaptă judecată asupra lumii și valorii existenței. Fapt eliberat
de dogme și de servituții – individul își caută coordonări interioare ale personalității sale.
Independența sa spirituală recent câștigată este însă lipsită de constiința finalității. Preromanticul
va fi tocmai de aceea un ezitant, visător, în vreme ce romanticul va fi un mare hotărât. Și
romanticul visează, dar el are o imaginație concretă. Preromanticul are doar reverii. Romanticul e
un arhitect și preromanticul un fragmentar. Starea preromanticului e perplexitatea, a romanticului
e furoarea. Prerom. descopera probleme și le sondează adâncimea iar romanticul le și trăiește.
Romanticul are o credință fermă (D-zeu) iar preromanticul aspiră spre o relație.
Temele Preromantismului:
Identice cu cele ale Romantismului, manifestând însă referință pt. aspectele minore ale
sentimentului, în vreme ce romanticii vor exploata aspectele exacerbate.
Poetul preromantic – niciodată un titan, pt. el cultul trecutului se oficiază sub zidurile ruinelor,
nu în bătălia prezentului, iar singurătatea prerom. e un refugiu, pe când cea a rom. e dispreț,
superioritate. Toate aceste denotă că Preromantismul nu e o fază decolorată a Romantismului ci
că el exprimă un moment de criză, intervenit în sensibil și conștiița omului sec. XIX, o criză care
nu și-a găsit încă rezolvarea.

Clasicismul oferea solutii precum constiinta , datorie , echilibru , masura.Romantismul va da

solutii individuale de la caz la caz.Revolta , retragerea in numele unui filosofii personale ,
dispretul,evaziunea.Preromantismul nu ofera nicio solutie .El experimenteaza doar criza si
aspiratia spre rezolvarea ei ,tocmai de aceea proza preromantismului va fi o proza a esecului.Toti
acesti eroi esueaza deoarece autorul nu le poate imagina un destin fericit , fiindca conceptia lui
despre lume este una critica.Poezia preromantismului va fi o poezie a starilor sufletesti , a
impresilor dispersate care nu se pot uni intr-un sentiment vulcanic , activ .
Este o poezie sentimentala si naiva, luarile de pozitie nu depasesc masura bunului simt , in vreme
ce poezia romantica cultiva ironia impinsa uneori pana la sarcasm.
Romanticul este o personalitate dusa la extrem , fiind fie un dinamic , un agitator , un lider , fie
un sustras , un refugiat in mit , magie.Pentru el inadaptarea este posterioara experientei,are
sentimente profunde , este un dezechilibrat.\
Preromanticul este un inadaptat , funciar ,structural , fuge de lume , dar e doritor de
societate.Preromanticul calatoreste pentru a gasi peisajuil care sa il incadreze , romanticul este
intr-o cautare vesnica.In concluzie , preferintele preromanticului merg catre general , catre
principiu , catre nebulos .Romanticul prefera particularul , concretul, amanuntul.Tocmai de aceea
erotica va fi una diafana , din care se retine impresile, amintirea vaga a unei iubite conturata in
linii generale .La romantic iubirea inseamna sentimente vii , absolute, irepetabile , generate de o
femeie unica si nu de o imagine standard a eternului feminin.Sentimentul preromanticului este
mai mult sentimentalism .Romanticul are pe langa un sentiment bine conturat si o imaginatie
bogata si un gust pt fantastic .Preromanticul experimenteaza mai mult o psihologie in vreme ce
romanticul experimenteaza o filosofie.
IV.Forme de expresie preromantica.\\
Noua sensibilitate ce se afirma in secolul 19 primeste si un chip literal , exprimandu-se in
tematica si modul de organizare a unor forme literare.Prima forma –poezia preromantica :Vasile
Carlova , Ossian ...Motive: mormintele , ruinele , meditatia asupra trecutului .
2.Drama preromantica a ccarei reprezentanti de seama sunt :Goethe , Schiller .
3.Romanul sentimental se dezvolta in Anglia dar si in Franta si Germania,ca reactie a spiritului
burghez.Actiunea va fi exprimata nu de evenimentele exterioare , cauze istorice , morale ,hazard
ci de impulsurile sentimentale.
Nu intreaga lume in intereseaza pe romancier , ci familia burgheza , cu valorile ei morale
apreciate drept pozitive , cu sensibilitatea ei mai puternica , cu deprinderile lor masculine , cu
gustul pt placerile simple.Desi se numesc romancieri sentimentali nu avem de a face cu niste
analize profunde ale sentimentului sau arta unor mari analisti.Cu rare exceptii , atentia cade
asupra discursului moral si micul eveniment domestic care sustine si justifica universul afectiv si
moral al personajului.Toate aceste promoveaza un spirit iluminist , promovand valorile
burgheziei , intre care pe primul loc este virtutea(Richardson –Pamela sau Virtutea rasplatita).\
Un anticipator al romanului sentimental ca intr-un roman picarest.
J.J Rosseau cu „Noua eloiza” , roman cu o formula mult mai complexa decat cea simplificata a
romanului sentimental .Modelul consacrat il da Richardson .Interesant este in romanele lui
Richardson nu numai insistenta asupra perceperii lumii prin prisma sensibilitatii individului , ci
si tipul de roman care il propune .Respectiv ,epitolar ce permite intrarea in subiectivitate.
Pamele corespunde cu familia sa modesta, dar virtuoasa , marturisind ca asupra ei se exercita
calitatile de seducator ale fiului stapanei sale . Opozitia , viciu-virtute si a aristocratiei burgheze
sustine un discurs idealogic care e numitor comun al acestor tendinte preromanticul putand fii
identificat si in drama burgheza.Romanticul afirma superioritatea dramei in opozitie cu viciul
structurii aristocratice .Richardson , a avut o certa influenta , astfel ca Goethe da in „Suferintele
tanarului Werther” incununarea acestei formule.Romanul sau e realizat ca discurs subiectiv ,
auto-biografic , incluzand scrisori , jurnal , amintiri.Ambele resurse vor avea rolul lor in
determinarea unuia dintre generalitatiile preferate ale romanticilor –Romanul de
Confesiune.Mutatia de la sentiment la confesiune va avea loc prin renuntarea treptata.