Un profesor e un zidar

                        Mereu alăturea de noi,

                        Mereu pe şantierul vieţii

                        Ca să înalţe vremuri noi.

                        Un profesor e un zidar.

                        Zideşte ziua cea de mâine.

                        Şi sufletul şi inima

                        La temelia ţării pune.

                        Un profesor e un artist

                        Ce modelează caractere.

                        El zi de zi şi an de an,

                        Găseşte forţă şi putere

                        Ca să cioplească în lut viu

                        Cu vorba-i blândă şi sfătoasă.

                        Lucrarea lui e cea mai bună,

                        Cea mai de preţ, cea mai frumoasă.

                        Deci, dacă urci la cârma ţării

                        Un pic te uită înapoi,

                        Priveşte-i chipul luminat,

                        Priveşte-l, grijile-i vin roi,

                        Ca să-l atace, să-l doboare,

                        Dar el se ţine, cât de greu

                        N-ar fi să-i fie, în picioare,

                        Doar în picioare stă mereu.

                        Închină-te în faţa lui,

                        Căci are-n plete flori de nea

                        Şi poate una dintre ele,

                        I-ai pus-o-n plete tu cândva.