EXPERIMENT DE IZOLARE SOCIALA

Încă din 1932 Harry Harlow, doctor în psihologie ce activa la Universitatea

Wisconsin-Madison, a început o serie de experimentepe macaci Rhesus. Deoarece prin natura
lui experimentul cerea primate infantile, acesta a înființat o colonie de reproducere. Începând
cu anul 1959 Harlowe și studenții săi, observând efectele izolării parțiale ale experimentelor
anterioare asupra maimuțelor, experimentează izolarea totală.

Aceasta presupunea creșterea maimuțelor în camere de izolare care împiedicau orice

contact cu alți semeni de-ai lor. În experimentele de izolare totală maimuțele vor fi lăsate
singure 3-6-12 sau chiar 24 de luni, rezultatul fiind maimuțe cu puternice tulburări psihice.
Deși nicio maimuță nu a murit în timpul izolării, atunci când au fost scoase din izolare au
manifestat un șoc emoțional (autostrângere de sine, balansare); una dintre maimuțele ce a fost
scoasă din izolare după trei luni a refuzat să mănânce și a murit în cinci zile. Efectele după 6
luni de izolare au fost devastatoare iar izolarea de 12 luni aproape a distrus animalul social.

1
 Încercarea lui Harlow de a reintegra maimuțele izolate timp de 6 luni a avut un succes
limitat, deoarece izolarea provocase deficiențe severe în toate aspectele comportamentului
social iar recuperarea s-a bazat pe răspunsuri sociale simple. Concluzia a fost că aceste
proceduri au produs maimuțe puternic tulburate psihic, ele sufereau de tulburări de panică, de
anxietate și chiar dacă Harlow a încercat reabilitarea maimuțelor ce suferiseră grade diferite
de izolare prin diferite tipuri de terapie acestea nu au dat rezultatele scontate.

Scopul final al acestor experimente a fost acela de a înțelege și a trata tulburările de

panică umană. Harlow și echipa sa au început ca sadici, creând un climat propice pentru
apariția și dezvoltarea bolilor psihice. Camera în care erau ținute animalele izolate, chiar și
până la un an de la naștere, era numită „Groapa Disperării” sau „Fântâna Disperării”.

2
 Acest experiment este considerat în prezent ca fiind lipsit de etică deoarece presupune
maltratarea animalelor prin privarea in mod repetat atât de afectiunea si grija maternă cât si de
contact social cu alți semeni, animalele ramânând din această cauză cu traume ireversibile.
Experimentele lui Harlow au jucat totusi un rol important în mișcarea de eliberare a
animalelor din SUA, și în crearea reglementărilor etice actuale.