Fabula - care este parte a genului epic - aduce lumea animalelor in

lumea oamenilor, facandu-le prin talentul scriitorului sa ia caracteristici

omenesti, naravuri, deprinderi, mentalitati, care ajung astfel satirizate,
dandu-ne posibilitatea sa ne vedem mai bine pe noi insine, cu defectele
noastre.

Fabula este o specie a genului epic, în versuri sau în proză, în care

persoanajele sunt animale,plante sau obiecte puse în situaţii omeneşti prin
intermediul cărora autorul satirează vicii şi defecte cu scopul de a le întrepta.

Tema. Fabula "Cainele si catelul" de Grigore Alexandrescu satirizeaza dorinta

celor care vor sa parvina prin orice mijioace, sa ajunga puternici prin ipocrizie,
aroganta si amenintari. Autorul pune in discutie prin intemnediul personajelor sale,
intruchipate de animale personificate, principiul egalitatii intre semeni.

Titlul subliniaza confruntarea in planul ideilor dintre cele doua personaje, cainele
si catelul. Ele se afla in antiteza si reprezinta niste tipuri umane generale, pe care le
putem intalni si astazi si totdeauna. Cainele este un simbol pentru omul nesincer, al
carui tel ascuns in spatele unor vorbe frumoase, dar ipocrite, este sa parvina, sa
ajunga in randurile celor puternici. Catelul intruchipeaza pe omul naiv, care da
crezare cu usurinta cuvintelor frumoase si promisiunilor nesincere.

Universul operei. Fabula incepe cu vorbele arogante ale dulaului Samson care isi
exprima indignarea fata de pretentia celor mai puternici, precum lupii, ca
"pretuiesc ceva" prin originea lor nobila. El considera ca acest aspect este o
intamplare si apreciaza cu falsa modestie: "si eu poate sunt nobil, dar s-o arat nu-
mi place". In felul acesta, el critica lipsa de modestie a celor mai puternici decat el.
In sprijinul afirmatiilor sale, aduce exemplul tarilor civilizate in care exista
egalitate. Cum societatea este in schimbare ("lumea se ciopleste"), asteapta ca
progresul sa se manifeste si in societatea noastra unde, din pacate, exista multa
aroganta din partea celor puternici: "Numai pe noi mandria nu ne mai paraseste".

Pentru a fi cat mai convingator in ceea ce sustine, el aduce in discutie propriul sau
exemplu. El afirma cu tarie si cu falsa modestie ca ii face placere cand este
considerat un om obisnuit si fiecare i se adreseaza cat mai simplu: "fiestecine stie /
C-o am de bucurie / Cand toata lighioana, macar si cea mai proasta, / Caine sadea
imi zice, iar nu Domnia voastra". In acest moment intervine povestitorul care
priveste scena din exterior, aducand cateva precizari legate de timp si personaje:
"Asa vorbea deunazi cu un bou oarecare Samson, dulau de curte, ce latra foarte
tare".

Prin cateva cuvinte, sunt portretizate sumar cele doua personaje prezente: "un bou
oarecare", fara identitate precizata, un animal puternic, dar tacut, care nu intervine
in discursul celuilalt. Samson este definit drept "dulau de curte", mai putin puternic
decat boul, dar mai zgomotos. El vrea sa atraga atentia asupra sa si asupra ideilor
pe care le sustine.
Scena este animata de interventia lui Samurache care, incurajat de cuvintele
promitatoare ale lui Samson, paraseste pozitia lui de "simplu privitor", intr-un elan
de fraternitate. El "S-apropie indata / Sa-si arate iubirea ce are pentru ei: /
«Gandirea voastra, zise, imi pare minunata, / si simtimentui vostru il cinstesc, fratii
mei.»"
Incantat de ideile expuse de Samson, el isi arata admiratia fata de mai puternicii
ograzii, tratandu-i de la egal la egal, ca pe niste frati. Afirmatia lui Samurache
starneste mania lui Samson, uimit de indrazneala bietului catel. Pe un ton jignitor,
ii raspunde amenintandu-l cu bataia: "Noi, fratii tai, potaie! / O sa-fi dam o bataie /
Care s-o pomenesti." El restabileste diferenta de rang si putere dintre ei,
coplesindu-l pe Samurache cu jigniri pentru lipsa de respect pe care le-o aratase:
"Cunosti tu cine suntem, si ti se cade tie, / Lichea nerusinata, astfel sa ne vorbesti?"
incercarea sarmanului catel de a se justifica este taiata cu autoritate si dispret,
dulaul explicandu-i cu aroganta adevaratul sens al cuvintelor sale: "Adevarat
vorbeam / Ca nu iubesc mandria si ca uresc pe lei, / Ca voi egalitate, dar nu pentru
catei".
Morala este simpla: dulaul dorea egalitate cu cei mai puternici decat el, iar in fata
celor slabi dorea sa mentina diferenta de pozitie sociala, ca o certificare a puterii
sale.

Modurile de expunere. Naratiunea este realizata prin succesiunea de secvente

care tin de intamplarea petrecuta, transpusa in lumea animalelor.

a."