THE BEATLES

Formația britanică The Beatles (1960-1970) a fost cea mai mare trupă de muzică
rock din toate timpurile înregistrând recorduri la toate categoriile muzicale, cu o
popularitate ieșită din comun și având peste 1,1 miliarde de discuri vândute la nivel
mondial. Grupul era format din John Lennon (chitară și voce), Paul McCartney (chitară
bass și voce), George Harrison (chitară solo) și Ringo Starr (baterie) constituindu-se ca
adevărate pansamente pentru generațiile de după al Doilea Război Mondial de tineri
britanici și americani, iar, mai târziu, pentru tinerii din întreaga lume.

Grupul The Beatles (denumire cu dublu înțeles, Bătăușii sau Bătăușii de

bit-uri/bătăi muzicale, care țin ritmul) s-a format în jurul anului 1954, unde John Lennon
a avut inițiativa de a reuni câțiva dintre colegii lui de Liceu, formând trupa Blackjacks,
apoi o schimbă sub denumirea The Quarrymen, însă nu pentru mult timp, întrucât era
ocupată de o altă formație locală.
În anul 1957, John Lennon îl cunoaște pe Paul McCartney, apreciindu-i calitățile
muzicale pentru un puști de 15 ani și totodată îl invită să intre în formația sa după ce
rămâne impresionat de interpretarea în stilul McCartney a unei piese celebre a
cântărețului Eddie Cochran. Fără să mai stea prea mult pe gânduri, acesta acceptă și încep
o frumoasă colaborare care va dura mult timp. După 6 luni, Paul McCartney avea să-l
descopere pe chitaristul George Harrison, care îl va propune lui Lennon spre a face parte
din aceeași formație, întrucât acordurile se potriveau de excepție doar împreună. Inițial,
Lennon a declinat popunerea Harrison din rațiuni de vârstă, considerându-l prea tânăr (14
ani), însă după îndelungi insistențe, îl acceptă și timp de un an cântă împreună
impresionând prientenii și rudele la recepțiile și petrecerile private organizate cu diverse
ocazii.
În anul 1959, colegii lui John Lennon de la Liceul Quarry Bank părăsesc grupul, el
continuându-și studiile la Colegiul de Artă din Liverpool. Cum muzica se află în sânge,
de fiecare dată când se întâlneau, cei trei prieteni cântau rock and roll, ajutați de câte un
toboșar ocazional. Aici, Lennon convinge pe colegul său, Stuart Sutcliffe, care-și vânduse
recent picturile, să-și achiziționeze o chitară și să intre în trupa recent înființată, iar după
mai multe discuții, propune schimbarea numelui formației în Beatals, ca un tribut adus lui
Buddy Holly și trupei locale de succes The Crickets (Greierii).
În cele din urmă, după îndelungi discuții, denumirea noii trupe a rămas combinația
dintre Beat (conceptul muzical de bătaie a măsurii) și beetle (insectă sau buburuză) după
unele explicații Bătăușii. Această formulă s-a păstrat sub denumirea de The Silver
Beatles, iar în vara lui 1960, mai exact în luna august regândesc denumirea trupei,
devenind The Beatles, care s-a păstrat până astăzi.1
În anul 1961, trupa The Beatles găsesc un baterist dornic de a-i însoți pe o
perioadă lungă, Pete Best, oferindu-le satisfacția organizării unui turneu de mare
anvergură, primul sub această formulă. Astfel, primul turneu cu acest baterist va fi
organizat la Hamburg, Germania, deplasare organizată de noul impresar Brian Epstein.
După această experiență, patronul localului Star Club din Hamburg încheie un contract
de prestări servicii cu trupa The Beatles, asigurând atmosfera seară de seară.
În anul 1962, odată cu plecarea lui Pete Best, trupa britanică face cunoștință cu
noul baterist Richard Starkey, cu numele de scenă Ringo Starr, care avea să le fie aproape
1
Conform articolului The Beatles – Istoria unei trupe de elită, în revista Historia, publicat pe site-ul www.historia.ro.
timp îndelungat. Acesta este cooptat în formație cu condiția să fie statornic și să le fie
aproape mult timp căci numai împreună vor avea succes. Trupa devine completă, întrucât
formula actuală avea să aibă succesul înregistrat astăzi. În luna octombrie 1962, The
Beatles lansează discul de debut denumit Love Me Do iar al doilea disc poartă numele de
Please Please Me, care va ajunge numărul 2 în topul oficial al Marii Britanii.
În anul 1963, trupa The Beatles înregistrează un record în istoria muzicală a Marii
Britanii, numărul discurilor vândute într-un singur an ajungând la 2,5 milioane. Două
single-uri, From Me To You și She Loves You, avea să cucerească definitiv inimile
britanicilor, mărind astfel cifra vânzărilor de discuri. Isteria pentru această trupă apare
imediat după aparițiile televizate, pe măsură ce oamenii intrau tot mai mult în intimitatea
trupei. În același an, întreprind un turneu în Suedia, soldându-se cu o ascensiune ieșită
din comun. Astfel, se fac iubiți și cunoscuți în Europa, legând noi prietenii și oportunități.
În anul 1963, The Beatles cântă pe aceeași scenă cu Marlene Dietrich și Maurice
Chevalier la Royal Command Performance. După succesul înregistrat pe marile scene din
Europa, în același an apare albumul mult așteptat, With The Beatles, cu o precomandă
concretă de peste un milion de cereri. Cotidianul Sunday Times asociază compozițiile
trupei The Beatles cu cele ale lui Ludwig van Beethoven.
În anul 1964, The Beatles cunoaște faima pe teritoriu american odată cu invitația
realizatorului Ed Sullivan la show-ul de televiziune The Ed Sullivan Show, pe 9 februarie.
Cu această ocazie, lumea începe să-i cunoască și să-i îndrăgească pe cei 4 muzicieni,
cerând insistent organizarea unor concerte cu trupa britanică. Astfel, la Coliseum-ul din
Washington, SUA, are loc primul concert Beatles, unde s-au adunat peste 20.000 de
oameni, iubitori ai stilului rock, pop-rock, blues-rock.
În scurt timp, The Beatles avea să crească în interes și să devină un fenomen
mondial cu ecouri în timp și cu fani care își declarau iubirea pe vecie, cu aprecieri și
critici extreme deopotrivă, cu tabere pro și contra, cu comentatori culturali mai mult sau
mai puțin partizani, adorați de muzicieni și respinși de tradiționaliști, printre care și
marele cântăreț și compozitor Frank Sinatra. Majoritatea oamenilor erau duși în eroare de
confuzia cauzată de originalitatea și sursa muzicii lor, situație cu care se confrunta și
Elvis Presley în anul 1956, criticile provenind de la profani, adesea necunoscători ai
muzicii rock, gospel, blues, rythm sau rock and roll.
În anul 1965, trupa The Beatles ocupă primele 5 locuri ale Topului Hot 100 din
revista mondenă Billboard, o realizare cu ecou național și internațional. Acest avânt a
propulsat trupa spre noi contracte și turnee desfășurate în continente precum Australia și
Europa. Single-ul care dă și titlul filmului A Hard Day’s Night a cucerit inimile
ascultătorilor, ajungând în scurt timp pe locul I.
Primul mare turneu al trupei The Beatles a fost organizat în SUA, în perioada
august-septembrie1964, unde au înregistrat un ecou răsunător. Tot pe pământ american se
întâlnește și cu Bob Dylan, cunoscutul cântăreț și compozitor, unde rămâne impresionat
de acordurile Beatles-ilor și de activitatea acestora în plan mondial. După revenirea în
Anglia trupa britanică concertează alături de The Yardbirds într-un show televizat,
lansând melodia I Feel Fine/She’s Women, unde ajunge locul I în topuri.
În anul 1965, datorită notorietății și a numărului record de discuri vândute, trupa
The Beatles devin membrii cu drepturi depline ai Ordinului Imperiului Britanic
bucurându-se de privilegii regale. În cursul aceluiași an, doi dintre membrii trupei,
respectiv Lennon și Harrison, orbiți de aburul celebrității, încep să consume LSD, un
puternic drog psihedelic cu caracter semisintetic, cel mai cunoscut în vremea respectivă,
cu efect euforic profund și recreațional. Acesta este obținut din ciuperca secarei, utilzat în
special în psihoterapie.
În anul 1966, The Beatles susțin ultimele lor concerte în Anglia, organizat la
inițiativa publicației New Musical Express, în Germania, la Hamburg, în Filipine cu un
număr record de spectatori de circa 100.000 de oameni și în Japonia.
După o perioadă de celebritate, în care trupa a cunoscut doar simpatia publicului,
aceasta traversează și o perioadă de antipatii și controverse din pricina afirmațiilor lui
John Lennon care susținea cu mândrie că religia creștină este pe moarte, iar Beatles este
mai populară ca Iisus. Aceste ironii au afectat profund imaginea grupului, în ciuda
scuzelor tardive ale solistului ceea ce au atras după sine scăderea vânzărilor albumelor.
Soarta financiară a trupei a luat o turnură nefastă atunci când managerul lor, Brian
Epstein, moare în anul 1967. După această lovitură, membrii își continuă singuri drumul,
urmându-și interesele individuale. În anul 1969, au fost convocați împreună pentru
apariția live la o recepție organizată de compania Apple din Londra, iar două luni mai
târziu s-au reunit pentru înregistrarea albumului aniversar Abbey Road.
În anul 1970, în luna mai, trupa lansează ultimul lor album, Let It Be, iar câteva
luni mai târziu, trupa The Beatles scria istorie, întrucât aceștia se despart oficial, iar orice
încercare de reunire a membrilor ei în decurs de un deceniu se destramă odată cu
asasinarea lui John Lennon de către Mark Chapman, în anul 1980, criminal care și-a
recunoscut ulterior fapta în fața Instanței britanice de Judecată.
La insistența publicului, se organizează o reuniune virtuală în anul 1995, odată cu
lansarea pieselor Free As A Bird și Real Love de către ceilalți 3 membrii, ca omagiu adus
pentru dispariția prematură a colegului lor, John Lennon. Mai târziu, un regizor britanic
lansează un film documentar tematic, denumit The Beatles Anthology.
 THE ROLLING STONES

Trupa britanică The Rolling Stones (eng. Pietrele

Rostogolite, 1962-prezent) a luat ființă în anul
1962 și este formată la început din 5 membrii, apoi
din 4, printre care cântăreții Mick Jagger, Brian
Jones, Dick Taylor, Keith Richards și Tony
Chapman, ocazional ajutați de pianistul Ian
Stewart. Formația lansat 55 de albume și compilații, dintre care 37 de melodii în Top 10,
revista cu același nume Rolling Stone clasându-i pe locul 4 în Top 100 Cei Mai Mari
Artiști din Toate Timpurile. După intrarea în rândul celebrităților, în Rock and Roll Hall
of Fame, în anul 2004, trupa a vândut peste 200 de milioane de albume în întreaga lume.
Povestea începe în anul 1960, când Mick Jagger și Keith Richards au început
colaborarea în orașul lor natal, Dartford. Pentru a închega o
formație, au contactat și pe Dick Taylor, formând The Blues
Boys. În anul 1962 au înființat oficial trupa, sub denumirea de
The Rolling Stones, inspirați de melodia Rollina Stones Blue,
interpretată de Muddy Waters. Cu timpul, sunt contactați de
diverși organizatori locali de evenimente, susținând primul lor
concert la Clubul Marquee din Londra.
În noua formulă, casa de discuri Decca Records înregistrează primul single al
trupei în anul 1963, în ciuda faptului că îi refuzase pe Beatles-și, afirmând că Rolling
Stones este alternativa perfectă. Piesa Come On, un cover al lui Chuck Berry, a fost
lansată în luna iunie, ajungând imediat pe locul 20 în topurile din Marea Britanie. O lună
mai târziu, se orgnizează cel mai mare concert cu vedete americane precum Everly
Brothers, Bo Diddley, Little Richard.
În anul 1964, The Rolling Stones lansează single-ul Not Fade Away, care reflectă
stilul lui Bo Diddley, ajungând la scurt timp pe locul 3 în topurile englezești. În același
an, trupa britanică lansează un nou single Off The Hook, devenint astfel cea de-a doua
mare lovitură, ocupând prima poziție în topuri multă vreme. Doi dintre membrii, Jagger și
Richards, au compus multă vreme piese precum What a Shame, intrând rapid în topurile
americane, aceasta ocupând poziția a 19-a.
În anul 1965, a fost lansat în Marea Britanie și mai apoi în SUA albumul The
Rolling Stones No.2, iar câteva luni mai târziu, casa de discuri Chess Studios din Chicago
înregistrează albumul The Rolling Stones Now! care ajunge pe locul al 5-lea în SUA.
Popularitatea trupei a crescut rapid și odată cu aceasta și invitațiile în show-rile TV,
spectacole și emisiuni, din SUA, Australia și Noua Zeelandă. Piesa The Last Time,
compoziție 100% Jagger/Richards, ajunge nr. 1 în topurile britanice, iar în SUA nr.9.
Primul hit internațional, nr. 1 în topurile mondiale a fost (I
Can’t Get No) Satisfaction, înregistrat în luna mai 1965,
fiind al 4-lea nr. 1 britanic și primul în SUA, petrecând 4
săptămâni în topul Billboard 100. Versiunea americană a
albumului LP Out Of Heads, lansată în luna iulie, a fost de
asemenea nr. 1 în SUA, și includea 7 piese originale, dintre
care 3 melodii marca Jagger/Richards. În toamnă, a fost
lansat al 2-lea nr.1 mondial, respectiv Get Off of My Cloud, urmat de December
Children’s.
În anul 1966, trupa a lansat primul LP compus în
totalitate de Jagger/Richards, ocupând locul 1 în UK și locul 2
în SUA. Mai târziu, melodia Paint It, Black a atins nr. 1 în
Marea Britanie și SUA, influențând Orientul Mijlociu.
În anul 1967, odată cu lansarea melodiei Pop Stars and
Drugs: Facts That Will Shock You, Jagger, Richards și Jones sunt cercetați de poliție
pentru posesie și consum de droguri, respectiv LSD, benzedrină sau hașiș, în scopuri
recreative. Urmează cel mai mare turneu din Europa, trupa concerrtând în Polonia, Grecia
și Italia. După o perioadă controversată, în care au avut loc arestări și eliberări, formația
înregistrează single-ul We Love You, ca mulțumire pentru loialitatea fanilor din întreaga
lume. În anul 1968, trupa scoate albumele Jumpin Jack Flash, apoi Beggars Banquet, un
amestec de stiluri rock, pop și country-blues.
În anul 1969, Brian Jones se îneacă în circumstanțe misterioase în piscina casei
sale din Sussex fiind înlocuit de Mick Taylor până în anul 1974. La câteva zile, trupa
organizează un concert omagiu, în amintirea colegului lor, Jones, unde se strâng peste

250.000 de oameni. Într-un alt concert, au lansat mii de fluturi în memoria lui Jones,
odată cu lansarea hitului I’m Yours and I’m Her. În luna decembrie, lansează albumul Let
It Bleed, ediție limitată.

În anul 1975, The Rolling Stones organizează un concert inedit la New York,
interpretând pe platforma unei remorci trase chiar pe platoul central de pe Broadway. În
anul 1977, apare primul album live intitulat Live Stones, cu melodia Love You Live,
înregistrat la Toronto, în Canada, ajungând pe locul 3 în UK și locul 5 în SUA. În drum
spre Toronto, Richards este descoperit de serviciul vamal cu 22 grame de heroină, fiind
acuzat de import de narcotice în Canada și ulterior condamnat la 7 ani de închisoare, cu
suspendare, pledând vinovat și plătind o amendă pentru posesie de droguri. După ce s-a
constatat că partenera lui, Anita Pallenberg a fost cu ideea posesiei de droguri, acesta
hotărăște să se despartă definitiv de femeie, așijderea și colegul său de trupă, Jagger, care
ajung la concluzia că femeile le produc multă suferință.
 În anul 1978, formația lansează albumul Some Girls, care a inclus și celebrele
single-uri Miss You, Beast of Burden, Far Away Eyes și Shattered, cu aluzie la
despărțirile de frumoasele lor partenere. După lansarea albumului cu influențe punk
Respectable, bazat pe chitară rock and roll, succesul a restabilit popularitatea în rândul
tinerilor. Astfel, melodia care a deschis albumul ajunge nr. 2 în topurile UK și respectiv
nr.1 în SUA.
În anul 1980, trupa britanică lansează un nou album
cu ecou răsunător, anume Emotional Rescue, piese ce ajung
rapid în topurile americane, respectiv pe locul 3. Înainte de
a părăsi SUA, Rolling Stones a lansat albumul Undercover,
cu succes în UK, locul 3, iar în SUA locul 4 în topuri. Între
timp, ruptura dintre Jagger și Richards se adâncește, primul
semnând un contract solo cu CBS Records, în anul 1984.
În anul 1985, Jagger colaborează cu David Bowie pentru concertul caritabil
Dancing In The Street. Orgoliile dintre cei doi aveau să le anuleze multe contracte
profitabile sau chiar concerte caritabile. Jagger înregistrează solo câteva melodii, probabil
cu aluzie la prietenul său de o viață, Richards, anume She’s The Boss (1985) și Primitive
Cool (1987). În anul 1988, Richards lansează primul său album solo, Talk Is Cheap. Anul
următor, se lansează documentarul Rolling Stones, în care a fost cuprinsă viața și
concertele trupei britanice într-un concert aniversar.
În anul 1989, trupa The Rolling Stones primește distincția Rock and Roll Hall Of
Fame, iar vestea cea bună vine de la cei doi compozitori ai trupei Jagger/Richards, care s-
au împăcat și s-au dedicat iar muzicii de calitate. Imediat, apar albumul Continental Drift
și documentarul The Rolling Stones in Maroc, editat de BBC în milioane de exemplare.
Tot ei sunt cei care susțin concerte live și pe internet, implicați în transmisii live pe tv și
întreaga mass-media. În anul 1990, formația scoate albumul Bridges To Babylon, cu
single-uri celebre precum Anybody Seen My Baby? avându-o în videoclip pe Angelina
Jolie.
 În anul 2001, Mick Jagger lansează cel de-al patrulea album solo, denumit
Goodess în The Doorway. La o lună după tragicele evenimente din 11 septembrie, The
Rolling Stones concertează la New York, aducând omagiu pentru victimele atacurilor. În
anul 2002, Stones lansează albumul aniversar Forty Licks, cel mai mare album dublu,
pentru a marca 40 de ani de activitate. Albumul a fost vândut în peste 7 milioane de
exemplare în întreaga lume. Revista Q i-a numit pe cei de la Rolling Stones trupa care
merită văzută înainte de a muri. Susține concerte aniversare – 40 de ani – la Hong Kong,
apoi Toronto, Canada, cu un număr record de spectatori, în jur de 450.000 de oameni.
În anul 2004, au fost nominalizați la Music Hall Of Fame din UK, primind premiu
pentru întreaga carieră. În anul 2006, trupa lansează albumul A Bigger Bang, iar mai
târziu albumul Sweet Neo Con, criticând politica actuală conservatoristă. După concertele
din China, Australia, Noua Zeelandă, Rolling Stones cucerește Europa, din nou. Din
nefericire, Richards suferă o intervenție chirurgicală craniană, în urma unei căderi în cap,
cu o perioadă lungă de refacere. Turneul european A Bigger Bang, a fost declarat turneul
cu cele mai mari încasări din toate timpurile.
Pe 17 iulie 2007, The Rolling Stones concertează la București pe stadionul Lia
Manoliu, la invitația unui operator de telefonie mobilă în cadrul aceluiași turneu, bifând
aproape toate marile capitale ale Europei. Pentru acest concert, s-au vândut peste 56.000
de bilete, o cifră record pentru România, în deschiderea concertului evoluând trupa Iris.
Celebrul regizor Martin Scorsese a filmat spectacolele lui Rolling Stones de la
New York, realizând un documentar Shine a Light, lansat în anul 2008 cu momente unice
din viața trupei britanice. În anul 2012, Rolling Stones au început Turneul 50 & Counting
pe Arena centrală din Londra, unde au fost invitați, printre alții, Eric Clapton, Florence
Welch ș.a. concert înregistrat pe DVD și vândut în milioane de exemplare în întreaga
lume.

QUEEN
 Trupa Queen a fost una din cele mai mari trupe de muzică rock, rock progresiv,
hard rock, heavy metal din lume, cu creații de muzică clasică de rock unice în lume.
Prezența și vocea solistului Freddy Mercury a vorbit mult timp despre activitatea
formației ca ansamblu, iar chitara lui Brian May a cucerit efectiv publicul, moment
asemănător cu lansarea albumului Bohemian Rhapsody, o capodoperă muzicală.
Trupa au lansat piese cu ecou internațional precum We will rock you, care s-a
remarcat la nivel mondial. Formația s-a înființat în jurul anului 1970, din rândul căreia
fac parte Freddy Mercury (solist și pian), Brian May (voce, chitară), John Deacon (chiară
bas), Roger Taylor (voce, tobe). Formația britanică a fost apreciată și elogiată,
recunoscându-I forța creatoare și superioritatea în susținerea unor adevărate specatacole
pe scenele naționale și internaționale.
Formația Queen a ocupat de-a lungul timpului de 18
ori locul 1 în Marea Britanie și SUA, cu milioane de
albume vândute în întreaga lume. După decesul lui Freddy
în 1991 și retragerea lui Deacon în 1997, trupa și-a
continuat drumul, onorând toate turneele și concertele,
folosind numele care i-a consacrat. În anul 2009, a colaborat cu Paul Rogers, iar după
2009 cu Adam Lambert, alături de un turneu în anul 2015.
Trupa Queen s-a inspirat din mulți reprezentanți ai rock-ului
britanic din acele vremuri, precum The Beatles, Pink Floyd,
The Who, Led Zeppelin, Deep Purple, David Bowie, Black
Sabbath. Trupa britanică a contribuit decisiv la evoluția stilului
heavy metal, eliminând stilul blues din melodiile sale. Pentru
întreaga sa carieră, trupa primește o stea pe celebra Walk Of
Fame, de la Hollywood. În anul 1975, trupa Queen ocupă prima poziție în topurile din
Marea Britanie cu single-ul Bohemian Rhapsody, timp de 9 săptămâni.
 PĂRINȚI AI ROCK-ului

JAMES MARSHALL “JIMI” HENDRIX (1942-1970), pe numele

său real, Johnny Allen Hendrix, a trăit doar 28 de ani, perioadă în
care a lăsat în urmă numeroase creații muzicale rock, blues rock,
hard rock. Acesta a fost considerat una dintre cele mai mari
personalități ale hard rock-ului, un părinte al rock-ului autentic, un
chitarist neîntrecut, cu o tehnică aparte. La nivel mondial, Jimi
Hendrix era considerat unul din cei mai mari chitariști, fiind
apreciat de majoritatea chitariștilor moderni.
În anul 2003, Jimi Hendrix a fost numit de către revista Rolling Stone, cel mai
mare chitarist al tuturor timpurilor. Acest mare chitarist a trăit puțin însă intens, a avut o
viață dezorganizată, însă plină de creație, a trăit momente unice în viață și a transmis
fanilor săi emoția unei vieți, infinit mai prețioasă ca a unui artist care transmite timp de
80 de ani. Jimi a trăit și experimentat un stil nou, la acea vreme, a cântat la chitară
electrică influențând majoritatea chitariștilor de la acea vreme. Majoritatea creațiilor sale
se găseau cu greu, întrucât bucățile muzicale reușite nu sunt
înregistrate în studio, determinând astfel fanii să multiplice ilegal
înregistrările sau chiar să înregistreze prestații din concertele live.
În anul 1954, la doar 12 ani, Jimi Hendrix știa deja să cânte la
chitară, iar întreaga sa copilăria din Seattle, Washington și-a petrecut-
o în slujba studiului chitării, luând lecții de la chitariști ai vremii consacrați, precum
Robert Johnson sau B. B. King. La această vârstă, tânărul James Mareshall este chemat să
înveselească atmosfera în localuri sau fast food-uri, fiind adesea răsplătit cu bacșișuri,
băuturi răcoritoare sau chiar hamburgeri.
În anul 1959, la doar 17 ani, înrolabilul James Hendrix este chemat să servească țara,
unde săvârșește serviciul militar în sectorul său preferat: parașutism. Aici, din pricina
unei accidentări banale, renunță la visul său și în anul 1961 se reîntoarce la muzică. În
anul 1963, colaborează cu artiști deja celebrii, precum Little Richard, Wilson Pickett, The
Isley Brothers sau Jackie Wilson, cântând la chitară sau fiind rezervă în formație. Deși
stângaci din naștere, Jimi utilizează chitara pentru dreptaci, cântând cu ea într-un stil
nemaiîntîlnit: răsturnată.
După ce l-a auzit pe Bob Dylan cântând, a încercat și senzațiile în concerte solo,
parcurgând fragmente inedite. Din acel moment, și-a dorit o carieră solo, fiind absolut
sigur că poate să susțină concerte singur, inclusiv partea vocală. În anul 1964, Jimi
încheie contracte cu câteva cluburi din Greenwich Village, New York, sub numele de
Jimi James, formand totodată o trupă simplă, cunoscută sub denumirea de Blue Flames.
După ce îl cunoaște personal pe basistul trupei
britanice The Animals, Chas Chandler, Jimi Hendrix își
dorește mai mult decât orice colaborarea cu acesta și trupa
lui. La rândul lui, Chandler rămâne plăcut surprins de
veleitățile muzicale ale micului Jimi, promițându-i că, dacă
vine cu el în Anglia, îl va face faimos. Când ajung în Anglia,
Chandler devine managerul lui Hendrix, punând bazele unui
concept denumit The Jimi Hendrix Experience, format din 3 cântăreți. Acest trio
americano-britanic a cunoscut rapid succesul, în SUA și UK, compunând piese precum
Purple Haze, Hey Joe, The Wind Crie Mary, ajungând în scurt timp în top 10 în anul
1967.
În cursul aceluiași an, 1967, Jimi Hendrix lansează albumul său de debut, Are You
Experienced împreună cu cei doi britanici, fiind plăcut surprins de reacția publicului.
Calitățile excepționale de chitarist au fost aplaudate și răsplătite de publicul britanic prin
recunoașterea la nivel internațional a muzicianului. La scurt timp, albumul de debut a fost
lansat și în SUA bucurându-se de un succes important.
În scurta sa viață, Jimi Hendrix s-a putut afirma cu 3 mari albume, primul cel de
debut, urmând apoi Electric Ladyland și Axis Bold As Love, ambele lansate în anul 1968.
În anul 1969, Jimi desființează colaborarea cu cei doi britanici, încercând provocarea
solo. În luna mai, în timpul unui concert, este arestat la Toronto, Canada, pentru posesie
de heroină, drog de mare risc, însă eliberat imediat, fiind găsit nevinovat. În luna august,
cântă live la festivalul Woodstock cu trupa Band of Gypses, moment înregistrat cu titlul
unui nou album, format care se vinde în milioane de exemplare în întreaga lume.
În anul 1970, Jimi Hendrix se reunește cu trupa cu care a debutat, respectiv
Experience, compunând un nou album intitulat sugestiv First Rays Of The New Rising
Sun. Din păcate, albumul a fost lansat incomplet, întrucât, în luna septembrie, Jimi
Hendrix moare în timpul somnului, sufocat de propria vomă. Surse apropiate artistului
vorbesc despre consumul exagerat de droguri iar altele despre faptul că artistul, în ultima
perioadă, consuma foarte mult alcool.
După moartea artistului, controversele privind
dreptul la înregistrările din timpul vieții devin din ce
în ce mai acute, însă dreptul exclusiv asupra
posesiunilor lui Jimi Hendrix îi revine tatălui
chitaristului, Al Hendrix.
În anul 1997, cele 3 albume ale lui Jimi Hendrix sunt remasterizate și relansate în
format CD, moment așteptat cu emoție de fanii artistului. În cursul aceluiași an, sunt apar
și compilații precum South Saturn Delta, First Rays Of The New Rising Sun, în care se
regăsesc și piese celebre precum Crash Landing, Cry Of Love, Rainbow Bridge sau War
Heroes.
Mai târziu, în anul 1998, apar 2 CD-uri cu concertele live de la
Londra, editat de BBC Sessions, iar în anul 1999 reeditarea
concertelor de la Woodstock și Berkeley, precum și alte materiale discografice, sub
denumirea Live At The Fillmore East.
Post mortem, în anul 2006, au fost relansate albumele Dream Away și Rainy Day, total
remasterizate și modernizate, ambele cu succes extraordinar la publicul internațional.

JOHNNY CASH

JOHNNY CASH (1932-2003) a fost unul dintre cei

mai mari cântăreți, unul din părinții muzicii country, după
Elvis Presley, rock and roll, rockabilly, gospel, blues și folk,
chitarist și compozitor american, cunoscut pentru tonalitățile
sale grave, de bariton, asemănate cu un tren de marfă. În
concerte, man in black, cum i se mai spunea, se îmbrăca în
haine întunecate și cânta cu sunete joase, un mod inedit de a
atrage atenția. Muzica sa liniștitoare era ascultată în toate
mediile, în restaurante și cluburi, piese dramatice și comice
deopotrivă, inspirate din viața reală. Printre cele mai premiate, amintim: I Walk The Line
(cântată în concerte și de către prietenul său, Elvis Presley), Ring Of Fire, That Old
Wheel, Get Rhythm, Folsom Prison Blues, Cocaine Blues,
One Piece at The Time, Heart Of Gold, A Boy Named Sue
și Man in Black.
Johnny J.R. Cash făcea atmosferă la fiecare concert, iar
fiecare duet era unul inedit, precum cel cu June Carter, dar
și prin așa-zisele piese de tren cum ar fi de pildă, Rock Island Line sau Orange Blossom
Special. De-a lungul întregii sale cariere de aproape o jumătate de secol, Johnny Cash a
influențat muzica country în SUA și mai apoi în lume, aducând un plus de valoare acestui
stil prin unicitatea interpretărilor sale. A fost prieten bun cu Elvis Presley și nu rata
niciodată ocazia să cânte împreună pe marile scene.
Johnny Cash provenea dintr-o familie regală scoțiană numeroasă, din părinții
Carrie și Ray Cash și cei 7 copii ai familiei Cash. Au părăsit Scoția, probabil din rațiuni
politice, stabilindu-se în SUA, muncind toți cot la cot pentru a se restabili financiar. Aici,
în Kingsland, au întemeiat o fermă, luptând cu criza economică și alimentară din perioada
Marii Recesiuni. Învățat de mama sa și de un bun prieten tainele chitarei, Johnny se
deprinde repede și face atmosferă în familie, la fiecare petrecere sau aniversare. Această
atmosferă de sărăcie și tristețe îl inspiră pe micuțul artist, compunând prima lui piesă
Five Feet High and Rising.
În perioada liceului, Johnny este descoperit de profesorii săi și sfătuit să cânte la
evenimente, mai târziu, fiind invitat la un post de radio local. După primele feedback-uri
pozitive, artistul compune muzică în stilurile gospel și country, fiind inspirat și de muzica
irlandeză tradițională, a bunicilor lui. A săvârșit serviciul militar la Baza Aeriană
Lackland, iar în anul 1951 o întâlnește pe Vivian Liberto, la 17 ani, de care se
îndrăgostește imediat. În acest timp, este trimis pentru 3 ani ca decodor militar al
limbajului morse în Germania, moment în care cei doi își scriu peste 10.000 de scrisori de
dragoste. În anul 1957 se căsătoresc și au împreună 4 fiice. Cu timpul, depărtarea,
concertele obositoare, alcoolul, drogurile și energizantele în exces, dar și numeroasele
aventuri extraconjugale, au determinat-o pe Vivian să înainteze divorț, în anul 1966.
În anul 1954, Johnny Cash încheie un contract cu Sun Records, înregistrând
piesele Hey Porter și Cry Cry Cry, lansate apoi în anul 1955. Acestea au avut un succes
fenomenal, iar trupa cu care cânta artistul urma să se transforme în The Tennessee Two,
respectiv Luther Perkins și Marshall Grant. Următorul disc lansat, Folsom Prison Blues,
avea să ajungă pe locul 5 în topul country american, iar piesa deja celebră I Walk The
Line, cântată de nume mari precum Elvis Presley, a ajuns pe locul 1 în topurile country
din SUA.
În anul 1957, artistul lansează albumul Home Of The Blues, primul său LP (long
playing), fiind cel mai bine vândut din cariera sa. După ce
Elvis Presley părăsește Sun Records, îl sfătuiește și pe
Johnny să facă același lucru. Un an mai târziu încheie un
contract cu Columbia Records, unde lansează single-ul
Don’t Take Your Guns To Town, piesă ce ajunge cel mai
mare hit al său. În anul 1960, pleacă într-un turneu cu
Familia Carter, artistele din familia viitoarei sale soții, June
Carter.
În anul 1968, după 12 ani de colaborare continuă, Johnny
Cash o cere în căsătorie pe June Carter, în spatele scenei, în
pauza unui concert din Ontario. Doi ani mai târziu, se naște
fructul dragostei lor, John Carter Cash, în anul 1970..
colaborarea a continuat timp de 35 de ani, până în anul 2003,
când June moare, iar la 4 luni și artistul. Remarcabilă rămâne
piesa Ring Of Fire, unde June a fost co-autoare, iar împreună au
câștigat două premii Grammy, pentru duet și interpretare. Piesele
cântate împreună au sporit și mai mult numărul fanilor, întrucât sentimentele exteriorizate
de artiști pe scenă făceau deliciul publicului.
În show-rile TV și în marile turnee, Johnny încerca diverse stimulente și
energizante ca să se mențină treaz pe timpul acestora. Și, cum de la încercare și până la
tependență nu era decât un singur pas, artistul a devenit treptat dependent de droguri,
ținând speech-uri neobișnuite sau solo-uri ciudate care lăsau impresia de neștiință ori
amatorism. Cu toate acestea, Cash a cultivat în ochii publicului o imagine romantică a
unui macho sentimental, gata să se îndrăgostească la fiecare prestație. La granița
Mexicului, artistul a fost prins cu narcotice și amfetamine, însă, de fiecare dată, legale,
prescrise de medic.
 În anul 1969, Johnny Cash apare în propriul show de televiziune, emis de ABC,
având mereu invitați de marcă, precum Ray Charles, Neil Young, Louis Armstrong,
James Taylor, Eric Clapton, Kris Kristofferson, Bob Dylan ș.a. Cash a devenit prieten cu
Dylan la New York, în timpul concertului Woodstock, interpretând un duet împreună cu
acesta, numit Nashville Skyline, unde a câștigat un premiu Grammy. Johnny Cash a jucat
și în filme celebre, precum Columbo, Dr. Quinn, North and South, The Simpsons,
Muppets Show, Murder In Coweta County, Renegate, The Magical World Of Disney etc.
sau în câteva producții religioase, fiind narator, cu vocea sa baritonală de excepție.
Ultima compilație, semnată Columbia Records, a fost The
Real... Johnny Cash, fiind lansată imediat după ce
problemele sale de sănătate se acutizează. După o viață
frumoasă, plină de evenimente și trăiri pe măsură, cu
excese de energizante, stimulente și substanțe, Johnny
Cash se îmbolnăvește de diabet, cardiopatie și neuropatie,
pe fondul consumului de narcotice, murind la vârsta de 71
de ani, în anul 2003, lăsând familiei soției sale, June Carter, toată moștenirea lui
muzicală.
În amintirea marelui artist, apare filmul biografic Walk the
Line – povestea lui Johnny Cash, având în distribuție actori celebrii
precum, Joaquin Phoenix, iar în rolul lui June Carter, actrița Reese
Witherspoon. Filmul a fost foarte apreciat de critici și premiat cu
Oscar, în anul 2005. Ambii actori au interpretat melodiile cu
propriile voci, Phoenix primind ulterior premiul Grammy, pentru
contribuția adusă soundtrack-ului, iar Reese Globul de Aur pentru
cea mai bună actriță într-un film musical, cu tematică biografică.