M-am bagat gi eu in discutie, doar ca sa-l infep pe Presedinte, caci era un om mandru. — Esti om matur, destept, pregedinte al consistoriu- lui bisericese, pirinte. De ce ai asculta de vladica? — Taci, Dobrivoi, ce gtii tu de aceasta! a strigat la mine vlaidica. Era clar, de aceasta am fost sigur, c& Nicolae a stiut ce se va intémpla cu ei pe drum. Degi el igi ascundea jnainte-vederea, m-am incredintat de ea din multe in- tamplari pe care le-am vazut cu ochii mei. M-am géndit la aceast’ capacitate a sa gi m-am intrebat: Cum poate sti ce se va intémpla inainte, iar eu nu pot? Cum stie el ceea ce gandesc eu, iar eu nu $tiu ce gandeste el? J-am urmirit fiecare pas si migcare, cu intentia de a vedea si a intelege ce fel de om este. Voiam sa fiu la fel ca si el, dar nu stiam cum sa ajung la aceasta. Ma gandeam ci el stie vreo cale si vreo modalitate tainica pentru a ajunge la adancimile duhovnicesti, dar ca el 0 ascunde de noi. Stiam ce mananca, cum se roaga, unde doarme, dar nu stiam ce face noaptea cand ramane singur in came- may A obaetahes © scfindura din usa lui s-a uscat Bit Aden: iath ae si era gata si cada. Mi-a ve- Z i vedea ce face noaptea. Ziua urmatoare vlaidica a plecat in oras cu treburi- am scos nodul gi l-am curatit cu atentie. part afaré am varat un cuigor gi : = si 2 lui in scAndura, Statea bi i ee _ In acea zi mi-am facut munca obisnuits ; seara s-a intors, am citit psalmi gi hie me Dupapat si cu atentie, in varful degetelor, m-am apropiat de usa vladicai. M-am ghemuit si am scos nodul cu grija, prin des- chizatura a iegit o dara de lumina subfire pe coridor. Dar m-am incurcat, cuigorul era cu siguranta prea mic si n-am putut sa-l prind bine, l-am scapat si nodul s-a lovit de podea cu zgomot. Usa s-a deschis. inainte de a reusi si mi retrag, dupa usa am vazut capul uriag al lui Nicolae. Am sarit si am fugit pe scari. M-a recunoscut. A stri- gat dupa mine, m-a chemat sa ma intore si mi-a promis ca nu-mi va face nimic rau. Dar eu n-am avut curajul si mia intorc. Mi-era rusine. Putin m-am si temut si nu ma loveasca de mnie, cci stiam ca este aspru. Nu am indraznit sa-l privesc in ochi. Noaptea mi-am petrecut-o in curte. Ziua urmatoare m-am as- cuns din nou de el, nu indrazneam sa intru in cladi- re. in noaptea urmatoare m-am ascuns intr-un chiogsc al mitropoliei si am adormit acolo, Cam pe la miezul noptii cineva m-a apucat de par. {n intuneric nu am vazut cine e. Abia cand i-am auzit glasul, am stiut ca este Nicolae. — Nu te teme, Dobrivoi. Mergi in camera ta si dormi! — mi-a zis. M-a dus in camera, m-a asteptat si ma intind, m-a acoperit ca $i cum as fi fost un copil, si abia atunci a plecat. Eram nelinistit si m-am mirat ca nu mi-a spus nici un cuvant de mustrare. Ziua urmatoare, dimineata devreme, m-a chemat si mi-a zis'sa aduc din sopron in camera sa picioare $i scAnduri pentru un pat. Mai inainte le-am slefuit bi- ne. in timp ce incropeam patul, el a chemat bucatarul si i-a zis: 90— Filip, de acum gi pana cAnd te voi chema, esti li- ber. Vei fi platit ca si cum ai lucra. T-a dat drumul buciitarului, iar céind am ramas li- beri, mi-a spus: —Tu vrei sa fii calugar, Dobrivoi. Daca esti barbat, pregateste-te de o nevoin{a deosebita. — Sunt gata, vladic’. Am trecut prin razboaie, foa- mete, am avut grija de nebuni, am rabdat tentatiile diavolului galben (aurul), deci gi acea nevointa, de ca- re vorbesti, sper ci o s-o duc la capat, am spus- — Este usor, Dobrivoi, si te lup{i cu oamenii 31 sa rabzi cand trebuie. Dar acum te vei lua la tranta cu ti- ne, voinfa ta fi-o vei pune la proba gi o vei ofeli. Tine minte aceasta: in fata trupului lor miliarde de oameni tremura, il raisfata, i se supun. Pregateste-te! —Jati-ma, vladica, porunceste! Credeam atunci ca nu poate exista nevointa la care sd nu pot rezista. Eram tanar, puternic, calit si increzator in sine, si eram si putin mandru ca voi trai ceva nemai- intalnit si mare si ca ma voi afirma inaintea vladicai. : De dimineata devreme vladica mi-a interzis si mai beau apa si si mananc ceva. In acea zi am impachetat cari, am scris adrese si am trimis pachetele la posta, jar seara ne-am rugat lui Dumnezeu. {ntai am facut 300 de inchindciuni inaintea icoanelor, apoi am can- tat Preasfintei Nasc&toare de Dumnezeu, iar la sfargit am ingenuncheat ca si ne rugim, In camera aveam un ceas care batea la fiecare sfert de ora, Doua ore intregi ne-am rugat in genunchi fnaintea icoanelor, pe covor. El s-a asezat cu indemanare si nu-l incomoda ingenuncherea, nu se migca, Pe mine {ns ma dureau genunchii, de aceea a trebuit sA ma las 91pe maini, sa ma ghemuiesc, s4 ma intore intr-o parte si in cealalti. Deoarece eram in spatele lui, nu vedea ceea ce ficeam eu. Apoi ne-am ridicat si douad ceasur; ne-am rugat stAnd in picioare, in tacere. —Roagi-te cu mintea, nu invarti limba, fiule. Dum- nezeu stie gandurile noastre. Postul nu are efect fara rugaciune; chiar ne poate vdtdma, mi-a spus, N-am gustat nici pdine si nici apa intreaga zi si nici fn noaptea care a urmat. Am continuat aga si a doua zi. Ribdam foamea si setea; lucram, ma rugam gi t4- ceam. A treia zi mi-a fost foarte greu. Suportam mai usor foamea intrucat fusesem obignuit cu ea, dar se- tea ma chinuia cumplit. Cunostinta mi se incetosa ca- teodata, simteam durere in stomac. Seara nu am mai putut sA rezist la rugaciune, m-am culcat mai devre- me, Nicolae a ramas singur la rugaciune. Dimineata, cand m-am sculat, l-am gasit ca se ruga in continuare. Dumnezeu stie cat si cAnd dormea omul acesta! A patra zi corpul ma frigea de parca ar fi fost aprins; simteam foc induntrul meu. fn special ma dureau rani- le inchise. La rinile de la picioare, de la maini si de la piept aveam mari cicatrici, care erau neplacute la ve- dere. Si cu acele cicatrici se intampla ceva. Ma dureau spatele si capul, aveam o durere continua in stomac, ini- ma batea nelinistitéa. Ma duceam adesea la fereastra $1 respiram aer curat; il beam ca pe 0 apa rece de izvor. : A cincea zi am inceput si put. Buzele mi s-au lipit una de alta, erau sdrate. Pe limba imi aparuse, in ma- re cantitate, o secretie intocmai ca puroiul, pe care © scuipam adesea. A saptea zi am trait o preschimbare; mi s-a intors rumeneala in obraji, aproape au incetat durerile. Dar eram nervos si nu puteam sa dorm; tremuram, eram 92foarte insetat. Atunci am sim{it pentru prima oara ca nu mai sunt in stare si lupt in continuare. Ma incu- Tajam cu diferite génduri, ma imboldeam, dar nimic nu-mi ajuta. {ntr-un sfarsit m-am hotarat si-mi impa- chetez lucrurile gi si fug de la Nicolae. I-am cerut voie si ies pentru nevoile mele. De cum am trecut de usii, am fugit in camera mea gi mi-am fmpachetat lucrurile in graba. Cand m-am intors ca sa ies, l-am vazut cum statea in pragul ugii deschise. M-a prins de umeri, m-a intors si mi-a poruncit sa despa- chetez. Eram tulburat, nu stiam ce sa fac gi cum sa ma eliberez de el. L-am rugat cu umilin{a si-mi dea voie si plec sau sai-mi dea voie sé mananc si sA beau, dar el nici macar nu ma asculta. Cand am vazut ca n-am nici o iesire, lacrimile mi s-au adunat in ochi, aproape ciam izbucnit in plans de durere. El nu a bagat in sea- ma aceasta, m-a luat de urechi ca pe un elev de scoala primara si m-a dus in camera sa. — Babi ce esti! Tu esti acela care vrei sa fii calu- gar?! Esti plin de murdarie in trup si in sange, si cu ta tu vrei sd realizezi ceva maret, sd te faci sfant! nu simfi ca gunoiul arde in tine si puti cu totul! a ek ce scent vis fi lucrul tau si roaga-te Sky ne Wages asaza-te, PAna in a unsprezecea zi ni. ifi spun! voie sa ies, Atunci m-am ae o data nu mi-a -am gandit s& fégnesc cumva it din nou s& fug. . din c. . oriunde ma vor duce picioarele. Dar tans fug . por nit, Nicolae m-a oprit din nou la usa Am inceput sa plang din toata inima; durere. L-am rugat ca pe tatal meu ca 3 tremuram de : s&-mi mul. I-am spus ci maruntaiele mi se vor lipi eno 93si sete si cA voi muri cu siguranta. Nici plansul, nici implorarile nu m-au ajutat. Putin dupa aceea, mi-a dat o sticla si mi-a zis si 0 spal bine si si aduc apa. Am insfacat sticla si am aler- gat cat de repede am putut la cismea, am deschis robi- netul pana la capat, mi-am pus gura gi am baut apa pe saturate. Dupa aceea am spilat sticla, am umplut-o cu apa si am dus-o in camera. Vladica m-a intrebat: — Ai baut destul? — Da, preasfintite. —Bine, daca ai baut. Iar acum, fiule, te voi intreba ceva. Gandeste-te bine ce imi vei spune, nu trebuie sa imi raspunzi imediat, poti si peste o ora. Spune-mi: de ce ai vrut si ma spionezi? Daca imi spui adevarul, imi vei fi ucenic. Daca ma minti, te voi izgoni! —Nu trebuie si m4 gAndesc mult, vladica. Ceea ce ti-as fi spus mai tarziu, pot sa-ti spun imediat. Am yrut si vad ce face vladica cand e singur in camera. — Pai, fiule, in aceste zile ai fost cu mine in camera si ai vazut ce fac. Nu mai ai motive sa tragi cu ochiul prin nodul de la usa. Din nou I-am rugat sa mi lase sa traiesc ca ceilalti calugari; m-am gAndit ca intr-adevar nu mai pot re- zista fara hrana si bautura. Am fost la razboi, am fla- ménzit, am trecut prin multe {4ri si am vazut minuni, dar mi se parea ca aceasta este mai presus de puterile mele. Dar nu m-a lsat, A zis: —CaAnd vei avea ameteli, ifi voi da putina apa. Da- c& vei lua cate o gura de api o dati la un ceas sau la dou, atunci ameteala va disparea. lar el nici nu a privit sticla, nu a gustat nici o pica- turi de apa! Nu puteai s&-ti dai seama daca sufera; se ruga zilnic la fel ca in prima zi. Ma striduiam cat pu- 944 deoarece ma gan- ziua urmatoare sau ag fi putut sa scap 4 impiedica. Ziua a de-a cur- team, dar rugaciunea imi era slab deam mereu daca voi mai fi viu in imi imaginam diferite cdi prin care de el. El stia ce pregiiteam gi mereu m: a i jl pune era lénga usa, iar noaptea patul meu yo mezisul usii, ca si nu fug in timp ce doarme. Posta f i trimiteam. primeam prin ferestruica, tot pe acolo oF. ee ic de Am rezistat ined cinci zile fara hrana Bae eee apa. Cu totul am flaménzit saisprezece zile. In a sapte- sprezecea zi am auzit un zgomot de motor gi pe fereas- tri am vazut un automobil. Atunci vladica mi-a spus: — Tata, ne vin oaspeti, Dobrivoi. Bucura-te! Daca nu ar fi fost ei, am fi continuat asa pana in a treize- cea zi!. A iesit din camera, s-a spalat, a imbracat hainele de sarbatoare si a intampinat oaspetii. L-a chemat pe buc&tarul Filip si l-a trimis indata si aduca pastravi, vin si celelalte ce erau de trebuinta pentru mas3. De asemenea a poruncit bucdtarului si pregateasca pen- tru noi doi ,,mancarea noastra’”. Cand am stat la masa si am inceput si mancaim, Caspetii au mancat pastravi, iar noi doi o mamaliga Special4. Bucdtarul stia ce inseamna »mancarea noas- tra”, era limpede ci mai avusese experiente asema- natoare, A trebuit si mancim mamiliga, caci altfel * Intr-un interviu, starejul Kalist marturisea c& Sfantul Nicolae @ postit cel mai mult 46 de zile neintrerupt. Este greu de imaginat aceasta pentru un om trupese, cum de altfel spune si Sfaintul Ni- colae in Proloagele de la Ohrid, la insemnarea pentru ziua de 22 mai: ,,Cum de a putut Moise sa posteasca 40 de zile? [...] Omului ace care nu cunoaste nimic din viaja duhovniceasca, aceste ucruri i se imposibile si de necrezut. Lucrurile acesten nu se . net demonstra, pentru cB ele pot fi injlese doar prin tire” 95 iine-am fi vatimat cu mancare tare dupa un post atat de jung. in acea zi am mancat putin, a doua zi ceva maj mult, iar a treia zi am mancat pe saturate. De indata ce m-am intors putin la viata cu ajutorul hranei, am observat ci eram mai usor gi mai dispus spre orice lucrare, gi cu 0 voin{a mai puternica decAt inainte. Cicatricele de pe corp mi-au disparut, ca gi cum nu ar fi fost niciodata, ranile nu le mai simteam, casi cum nici ele n-ar fi existat vreodata, Prin infome- tare mi s-a curafit sAngele, iar sangele a curafit trupul de boli si de rani. Atunci am inteles ce inseamné foa- metea. M-am bucurat ca am rezistat cat de cat in acele zile si mi-am luat angajament fata de mine ca in viitor sa devin un nevoitor si si postesc mai des'. Ca oaspeti au venit doi ministri; cazusera in diz- gratie inaintea regelui Alexandru. Nicolae se ocupa de educatia fiilor regelui si deci avea mare influenta lacurte. Ei stiau de aceasta si venisera ca sa-l roage sa intervina pentru ei la rege. Vladica le-a spus: —Nu v-as fi aparat daca ag fi auzit ceva rau despre voi. Nu va temeti. Totul va fi in regula. [...] Am infeles repede ce vrea Dumnezeu de la om si cum trebuie sa fie omul ca sa fi fie placut. In acea vre- me m-am rugat mult si am dobandit de la Dumnezeu mare har si odatd cu acesta si o anumita libertate in comportament, Simjeam i in mine atéta putere, incat nu ma temeam de nimeni, desi eram doar incepalor. Viadica ma stia bine cum sunt gi cred cA ma aprecia mai mult decat pe alfii. [...] Odata viddica s-a dus intr-o manastire de maici si m-a luat si pe mine cu el. Cum am ajuns, calugarile- ' Nu se recomanda finerea unui astfel de post fara suprav gherea unui duhovnic atat de experimentat ca Sf. Nicolae.