CAPITOLUL VIII „INFRACŢIUNI CONTRA SĂNĂTĂŢII PUBLICE ŞI

CONVIEŢUIRII SOCIALE”

Prin „infracţiuni contra sănătăţii publice şi convieţuirii sociale” se înţelege acele fapte
socialmente periculoase, săvârşite cu intenţie sau din imprudenţă, care lezează – în mod exclusiv
sau în principal – relaţiile sociale cu privire la sănătatea publică şi convieţuirea socială, pentru a
căror săvârşire se stabileşte răspunderea la art.211-2221 CP RM.
Ţinând seama, în principal, de interconexiunile mai strânse ce există între obiectele juridice
speciale ale unor sau altor infracţiuni, care sunt prevăzute în Capitolul VIII al Părţii Speciale a
Codului penal, putem distinge următoarele trei tipuri ale acestora:
a) infracţiuni contra sănătăţii publice (art.211-216 CP RM);
b) infracţiuni legate de traficul de droguri, precursori, etnobotanice sau analogi (art.217-
219 CP RM);
c) infracţiuni care aduc atingere unor relaţii de convieţuire socială (art.220-2221 CP RM).

TEMA „TRANSMITEREA UNEI BOLI VENERICE” (ART.211 CP RM)

Obiectul juridic generic al infracţiunilor prevăzute în Capitolul VIII al Părţii Speciale a

Codului penal al Republicii Moldova îl constituie relaţiile sociale cu privire la sănătatea publică
şi convieţuirea socială.
Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art.211 CP RM îl formează relaţiile
sociale cu privire la prevenirea transmiterii unei boli venerice.
Obiectul material al acestei infracţiuni îl reprezintă corpul victimei.
Victimă a infracţiunii specificate la art.211 CP RM este persoana care a contactat boala
venerică.

Latura obiectivă a infracţiunii în cauză include următoarele semne:

1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea sau inacţiunea de transmitere de către
făptuitor a bolii venerice;
2) urmările prejudiciabile, și anume – contactarea de către victimă a bolii venerice;
3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.
 Transmiterea bolii venerice se face pe calea:
a) raportului sexual, a altor acte sau contacte sexuale;
b) contactului dintre părţile lezate ale corpului făptuitorului şi ale corpului victimei;
c) contactulului cu obiecte infectate (de exemplu, cu ace);
d) nerespectării unor reguli de igienă de către făptuitor, etc.
În cazul în care calea, pe care se transmite boala venerică, presupune comiterea infracţiunii
de viol sau a celei de acţiuni violente cu caracter sexual, calificarea se face numai conform lit.e)
alin.(2) art.171 sau lit.d) alin.(2) art.172 CP RM. În această situaţie, nu este necesară aplicarea
răspunderii în baza art.211 CP RM.
Infracţiunea de transmitere a unei boli venerice este o infracţiune materială. Ea se consideră
consumată din momentul contactării de către victimă a bolii venerice, nu din momentul
constatării medicale a contactării acestei boli.

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la art.211 CP RM se caracterizează prin intenţie

directă sau indirectă. Este necesar ca, la momentul comiterii infracţiunii, subiectul să ştie că
suferă de o boală venerică.
Motivele infracţiunii examinate se exprimă în: răzbunare; năzuinţa de satisfacere a
necesităţii sexuale; năzuinţa de a discredita victima; interesul material (presupunând executarea
unei comenzi în schimbul unei remuneraţii materiale), etc.

Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii

infracţiunii a atins vârsta de 16 ani şi care suferă de o boală venerică.

Răspunderea se agravează conform lit.b) alin.(2) art.211 CP RM în cazul în care persoana

care, ştiind că suferă de o boală venerică, o transmite către două sau mai multe persoane.
Răspunderea se agravează conform lit.c) alin.(2) art.211 CP RM în cazul în care persoana
care, ştiind că suferă de o boală venerică, o transmite cu bună-ştiinţă asupra unui minor.

TEMA „CONTAMINAREA CU MALADIA SIDA” (ART.212 CP RM)

 Obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.212 CP RM îl constituie
relaţiile sociale cu privire la prevenirea contaminării cu maladia SIDA, apărate împotriva punerii
intenţionate a altei persoane în pericol de contaminare cu maladia SIDA.
Obiectul material al infracţiunii specificate la alin.(1) art.212 CP RM îl reprezintă corpul
victimei.
Victimă a infracţiunii analizate este persoana pusă în pericol de a contacta maladia SIDA.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.212 CP RM constă în fapta

prejudiciabilă exprimată în acţiunea sau inacţiunea de punere a altei persoane în pericol de
contaminare cu maladia SIDA.
La calificare nu are importanţă metoda de punere a altei persoane în pericol de contaminare
cu maladia SIDA:
a) raportul sexual, alte acte sau contacte sexuale;
b) administrarea intravenoasă a substanţelor narcotice sau psihotrope prin intermediul unor
seringi infectate;
c) efectuarea transfuziei cu sânge contaminat;
d) contactul cu derivatele de sânge contaminate (plasmă, hematii etc.);
e) efectuarea transplantului de organe sau ţesuturi de la un donator bolnav;
f) transmiterea prin laptele mamei;
g) muşcare sau scuipare;
h) efectuarea de incizii, tatuaje sau piercing în condiţii nesterile;
i) montarea cerceilor în condiţii promiscue;
j) nerespectarea unor reguli de igienă de către făptuitor, etc.
Infracţiunea specificată la alin.(1) art.212 CP RM este o infracţiune formal-materială.
Pentru consumarea ei nu este suficientă săvârşirea acţiunii sau inacţiunii de transmitere a
maladiei SIDA. Mai este necesar să apară pericolul real de contactare de către victimă a
respectivei maladii.

Latura subiectivă a infracţiunii examinate se caracterizează prin intenţie directă sau

indirectă.
 Motivele infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.212 CP RM se exprimă în: răzbunare;
năzuinţa de satisfacere a necesităţii sexuale; interesul material (presupunând executarea unei
comenzi în schimbul unei remuneraţii materiale), etc.

Subiectul infracţiunii analizate este persoana fizică responsabilă care la momentul

săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. Legea nu cere ca persoana care comite fapta,
prevăzută la alin.(1) art.212 CP RM, să fie o persoană care suferă de maladia SIDA.
Conform alin.(5) art.212 CP RM, făptuitorul, care a săvârşit faptele prevăzute la alin.(1)
sau (2) art.212 CP RM, nu este pasibil de răspundere penală, dacă este prezentă una din
următoarele două condiţii:
1) făptuitorul a comunicat din timp persoanei puse în pericol de a fi contaminată despre
existenţa la făptuitor a maladiei SIDA;
2) persoana pusă în pericol de a fi contaminată ştia despre existenţa acestei maladii, dar
benevol a săvârşit acţiuni ce au constituit pericol de contaminare.

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.212 CP RM îl formează

relaţiile sociale cu privire la prevenirea contaminării cu maladia SIDA, apărate împotriva
contaminării cu maladia SIDA de către o persoană care ştie că suferă de această boală.
Obiectul material al infracţiunii specificate la alin.(2) art.212 CP RM îl reprezintă corpul
victimei.
Victimă a infracţiunii în cauză este persoana care a contactat maladia SIDA.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.212 CP RM are următoarea

structură:
1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea sau inacţiunea de contaminare cu maladia
SIDA;
2) urmările prejudiciabile, și anume – contactarea de către victimă a maladiei SIDA;
3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.
La calificare, nu are importanţă metoda de contaminare cu maladia SIDA. Astfel de metode
sunt similare cu metodele de punere a altei persoane în pericol de contaminare cu maladia SIDA,
aplicate în cazul înfracţiunii specificate la alin.(1) art.212 CP RM.
 Infracţiunea prevăzută la alin.(2) art.212 CP RM este o infracţiune materială. Ea se
consideră consumată din momentul contactării de către victimă a maladiei SIDA (a infectării
victimei cu virusul HIV), nu din momentul constatării medicale a contactării acestei maladii.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(2) art.212 CP RM se caracterizează prin

intenţie directă sau indirectă. Spre deosebire de infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.212 CP RM,
cea specificată la alin.(2) art.212 CP RM presupune cunoaşterea de către subiectul infracţiunii a
faptului că suferă de maladia SIDA (că este purtător al virusului HIV).
Motivele infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.212 CP RM se exprimă în: răzbunare;
năzuinţa de satisfacere a necesităţii sexuale; interesul material (presupunând executarea unei
comenzi în schimbul unei remuneraţii materiale), etc.

Subiectul infracţiunii analizate este persoana fizică responsabilă care la momentul

săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani şi care suferă de maladia SIDA (este purtătoare a
virusului HIV).

La interpretarea naturii juridice a circumstanţelor agravante consemnate la alin.(3) art.212

CP RM, abordarea este similară cu cea privind circumstanţele similare menționate la lit.b) şi c)
alin.(2) art.211 CP RM. Precizăm doar că subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(3) art.212 CP
RM este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 14
ani şi care suferă de maladia SIDA (este purtătoare a virusului HIV).

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(4) art.212 CP RM îl constituie

relaţiile sociale cu privire la prevenirea contaminării cu maladia SIDA, apărate împotriva
contaminării cu maladia SIDA ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare de
către un lucrător medical a obligaţiilor sale profesionale.
Obiectul material al infracţiunii specificate la alin.(4) art.212 CP RM îl reprezintă corpul
victimei.
Victimă a infracţiunii analizate este pacientul care a contactat maladia SIDA.
În conformitate cu Legea Republicii Moldova cu privire la drepturile şi responsabilităţile
pacientului, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 27.10.2005, pacientul este
consumatorul serviciilor de sănătate, adică persoana care necesită, utilizează sau solicită servicii
de sănătate, indiferent de starea sa de sănătate, sau care participă benevol, în calitate de subiect
uman, la cercetări biomedicale.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(4) art.212 CP RM include următoarele

semne:
1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea sau inacţiunea de îndeplinire
necorespunzătoare sau neîndeplinire a obligaţiilor profesionale;
2) urmările prejudiciabile, și anume – contactarea de către victimă a maladiei SIDA;
3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.
Spre deosebire de infracţiunea specificată la alin.(2) art.212 CP RM, cea prevăzută la alin.
(4) art.212 CP RM presupune că urmările prejudiciabile sub formă de contactare de către victimă
a maladiei SIDA se află în legătură cauzală cu fapta prejudiciabilă de neîndeplinire sau de
îndeplinire necorespunzătoare a obligaţiilor profesionale. Nu cu fapta prejudiciabilă de
contaminare cu maladia SIDA în împrejurări oarecare.
Infracţiunea examinată este o infracţiune materială. Ea se consideră consumată din
momentul contactării de către victimă a maladiei SIDA (a infectării victimei cu virusul HIV).

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(4) art.212 CP RM se caracterizează prin

intenţie sau imprudenţă faţă de fapta prejudiciabilă şi prin imprudenţă în raport cu urmările
prejudiciabile.
În cele mai frecvente cazuri, motivul infracţiunii prevăzute la alin.(4) art.212 CP RM
constă în superficialitatea manifestată de făptuitor la îndeplinirea obligaţiilor profesionale.

Subiectul acestei infracţiuni este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii
infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. În afară de aceasta, subiectul are calitatea specială de lucrător
medical.

TEMA „ÎNCĂLCAREA DIN NEGLIJENŢĂ A REGULILOR ŞI METODELOR

DE ACORDARE A ASISTENŢEI MEDICALE” (ART.213 CP RM)
 Obiectul juridic special al infracţiunii analizate are un caracter complex:
• obiectul juridic principal îl formează relaţiile sociale cu privire la acordarea competentă a
asistenţei medicale;
• obiectul juridic secundar îl constituie relaţiile sociale cu privire la sănătatea sau viaţa
persoanei.
Atunci când încălcarea din neglijenţă a regulilor sau metodelor de acordare a asistenţei
medicale se exercită pe calea influenţării nemijlocite infracţionale asupra corpului persoanei,
acesta va reprezenta obiectul material al infracţiunii pe care o examinăm.
Victima infracţiunii prevăzute la art.213 CP RM poate fi nu orice persoană, ci doar
persoana care are calitatea specială de pacient. Noțiunea „pacient” a fost definită cu ocazia
examinării infracțiunii specificate la alin.(4) art.212 CP RM.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art.213 CP RM are următoarea structură:

1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea sau inacţiunea de încălcare a regulilor sau
metodelor de acordare a asistenţei medicale;
2) urmările prejudiciabile care se prezintă, în mod alternativ, ca vătămare gravă a
integrităţii corporale sau a sănătăţii (litera a)) ori ca deces al victimei (litera b);
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.
Regulile sau metodele de acordare a asistenţei medicale, încălcate de către făptuitor, trebuie
să aibă un caracter normativ, deci să fie cuprinse în acte normative în vigoare, indiferent de
organul emitent (Parlamentul, Guvernul, Ministerul Sănătăţii etc.). De asemenea, regulile sau
metodele încălcate trebuie să fie stabilite în acte normative publicate în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova.
La calificarea faptei în baza art.213 CP RM, este obligatorie stabilirea exactă a articolului
sau punctului din cadrul actelor normative, care conţin regulile sau metodele de acordare a
asistenţei medicale ce au fost încălcate.
În alt context, încălcarea regulilor sau metodelor de acordare a asistenţei medicale
reprezintă încălcarea obligaţiunilor profesionale de către persoane care acordă asistenţa
medicală. Încălcarea obligaţiilor de serviciu de către o persoană publică (director, șef de
departament, șef de clinică, şef de secţie etc.), care activează în domeniul medicinii, nu poate fi
calificată conform art.213 CP RM. În prezenţa unor temeiuri suficiente, o astfel de faptă atrage
răspunderea potrivit art.329 CP RM.
Cele mai frecvente modalităţi faptice ale acţiunii (inacţiunii) de încălcare a regulilor sau
metodelor de acordare a asistenţei medicale sunt următoarele:
1) examinarea insuficientă a victimei şi neefectuarea examenelor diagnostice speciale;
2) îngrijirea şi supravegherea neatentă a copiilor pacienţi;
3) spitalizarea întârziată ori perfectarea înainte de termen a formelor de ieşire a victimei
din spital;
4) pregătirea insuficientă şi executarea necalitativă a operaţiei chirurgicale sau a altor
măsuri curative;
5) administrarea incorectă a preparatelor sau remediilor medicale, etc.

Infracţiunea specificată la art.213 CP RM este o infracţiune materială. Ea se consideră

consumată din momentul producerii fie a vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii,
fie a decesului victimei. La individualizarea pedepsei, trebuie de avut în vedere care anume din
cele două urmări prejudiciabile a fost cauzată: vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a
sănătăţii ori decesul.

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la art.213 CP RM se caracterizează prin

imprudenţă, concretizată în neglijenţă, faţă de fapta prejudiciabilă şi în imprudenţă (concretizată
în încredere exagerată sau neglijenţă) faţă de urmările prejudiciabile.

Subiectul infracţiunii specificate la art.213 CP RM este persoana fizică responsabilă care la

momentul comiterii faptei a atins vârsta de 16 ani. De asemenea, subiectul trebuie să aibă
calitatea specială de lucrător medical. La această calitate ne-am referit cu ocazia analizei
infracțiunii prevăzute la alin.(4) art.212 CP RM.

TEMA „CIRCULAŢIA ILEGALĂ A DROGURILOR, ETNOBOTANICELOR

SAU ANALOGILOR ACESTORA FĂRĂ SCOP DE ÎNSTRĂINARE”
(ART.217 CP RM)
 TEMA „CIRCULAȚIA ILEGALĂ A DROGURILOR, ETNOBOTANICELOR
SAU ANALOGILOR ACESTORA ÎN SCOP DE ÎNSTRĂINARE”
(ART.2171 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin. (1) art. 217 CP RM îl formează
relaţiile sociale cu privire la neadmiterea circulaţiei ilegale de plante care conţin droguri sau
etnobotanice, săvârşite în proporţii mari şi fără scop de înstrăinare. La rândul său, obiectul juridic
special al infracţiunii specificate la alin. (1) art. 217 1 CP RM îl constituie relaţiile sociale cu
privire la neadmiterea circulaţiei ilegale de plante care conţin droguri, săvârşite în proporții mici
și în scop de înstrăinare.

Obiectul material al infracţiunii prevăzute la alin. (1) art. 217 CP RM îl reprezintă plantele
care conţin droguri sau etnobotanice, fiind caracterizate prin proporţii mari. Obiectul material al
infracţiunii specificate la alin. (1) art. 2171 CP RM îl reprezintă plantele care conţin droguri, fiind
caracterizate prin proporţii mici.
În primul rând, pentru existenţa obiectului material este necesar ca plantele, care-l
reprezintă, să conţină droguri sau etnobotanice (alin. (1) art. 217 CP RM) / droguri (alin. (1) art.
2171 CP RM). În Hotărârea Guvernului nr. 79/2006, lista de plante care conţin substanţe
stupefiante sau psihotrope este prezentată în mod exhaustiv şi nu poate include decât următoarele
plante: planta de coca; kat; planta de mac; planta de cânepă; Argyreia nervosa; Nymphaea
caerulea; Salvia divinorum; Turbina corymbosa; Tabernanthe iboga.
În al doilea rând, este obligatoriu ca plantele, care reprezintă obiectul material al
infracțiunii specificate la alin. (1) art. 217 CP RM, să se caracterizeze prin proporţii mari /
plantele, care reprezintă obiectul material al infracțiunii prevăzute la alin. (1) art. 217 1 CP RM, să
se caracterizeze prin proporţii mici. În acord cu alin. (8) art. 134 1 CP RM, proporţiile mari ale
plantelor care conţin droguri sau etnobotanice (alin. (1) art. 217 CP RM) / proporţiile mici ale
plantelor care conţin droguri (alin. (1) art. 2171 CP RM) sunt stabilite de Guvern. Pe această cale,
se face trimitere la Hotărârea Guvernului nr. 79/2006.
Din dispoziţiile acestui act normativ aflăm că noţiunile „proporţii mari” și „proporții mici”
se folosesc la caracterizarea parametrilor numerici ai obiectului material în cazul faptelor
incriminate la alin. (1) art. 217 și, respectiv, alin. (1) art. 2171 CP RM. De exemplu, în cazul
plantei de mac, proporţiile mari se cifrează la 151-500 plante; proporţiile mici se cifrează la 1-
150 plante.

Latura obiectivă a infracţiunilor specificate la alin. (1) art. 217 și alin. (1) art. 217 1 CP RM
constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acţiune.
În cazul infracţiunii prevăzute la alin. (1) art. 217 CP RM, această acţiune se înfăţişează în
oricare din următoarele modalităţi normative:
1) semănatul ilegal;
2) cultivarea ilegală;
3) prelucrarea ilegală;
4) utilizarea ilegală.
În ipoteza infracţiunii specificate la alin. (1) art. 217 1 CP RM, acţiunea prejudiciabilă se
prezintă sub oricare din următoarele modalităţi normative:
1) semănatul fără autorizaţie;
2) cultivarea fără autorizaţie;
3) prelucrarea fără autorizaţie;
4) utilizarea fără autorizaţie;
5) semănatul de plante, ce conţin droguri, pentru fabricarea produselor etnobotanice;
6) cultivarea de plante, ce conţin droguri, pentru fabricarea produselor etnobotanice.

Din textul alin. (1) art. 217 CP RM reiese că cerinţa esenţială pentru întregirea laturii
obiective a infracţiunii corespunzătoare o constituie ilegalitatea ce caracterizează acţiunea
prejudiciabilă. Aceasta înseamnă că semănatul, cultivarea, prelucrarea sau utilizarea de plante ce
conţin droguri sau etnobotanice se efectuează contrar prevederilor actelor normative care
reglementează regimul circulaţiei acestor plante (de exemplu, ale: Legii nr. 382 din 06.05.1999
cu privire la circulaţia substanţelor stupefiante, psihotrope şi a precursorilor; Hotărârii
Guvernului nr. 1382 din 08.12.2006 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la
reglementarea activităţilor de cultivare a plantelor care conţin substanţe stupefiante sau
psihotrope, etc.).
În același timp, din dispoziţia de la alin. (1) art. 217 1 CP RM reiese că, în prezența primelor
patru modalități normative ale acțiunii prejudiciabile, cerinţa esenţială pentru întregirea laturii
obiective a infracţiunii corespunzătoare o constituie lipsa autorizaţiei. Aceasta înseamnă că
semănatul, cultivarea, prelucrarea sau utilizarea de plante ce conţin droguri se efectuează în lipsa
autorizaţiei, eliberate de Comitetul Permanent de Control asupra Drogurilor (CPCD) în condiţiile
prevăzute de: Legea nr. 382/1999; Hotărârea Guvernului nr. 1382/2006, etc. În prezența
ultimelor două modalități normative ale acțiunii prejudiciabile prevăzute la alin. (1) art. 217 1 CP
RM, scopul de fabricare a produselor etnobotanice este cel care conferă ilegalitate acțiunii în
cauză.

Infracţiunile specificate la alin. (1) art. 217 și alin. (1) art. 217 1 CP RM sunt infracţiuni
formale. Infracțiunea prevăzută la alin. (1) art. 217 CP RM se consideră consumată din
momentul realizării semănatului, cultivării, prelucrării sau utilizării ilegale a plantelor care
conţin droguri sau etnobotanice, săvârşite în proporţii mari. La rândul său, infracţiunea
specificată la alin. (1) art. 2171 CP RM se consideră consumată din momentul realizării fie a
semănatului, cultivării, prelucrării sau utilizării fără autorizaţie a plantelor care conţin droguri,
săvârşite în proporţii mici, fie a semănatului ori cultivării de plante care conţin droguri pentru
fabricarea produselor etnobotanice, săvârşite în proporţii mici.

Latura subiectivă a infracţiunilor prevăzute la alin. (1) art. 217 și alin. (1) art. 217 1 CP RM
se caracterizează prin intenţie directă.
În cazul infracţiunii specificate la alin. (1) art. 217 CP RM, motivele se pot exprima în:
năzuinţa făptuitorului de a-şi asigura propriul consum de substanţe narcotice sau psihotrope;
năzuinţa afirmării de către făptuitor a potenţialului său ştiinţific, etc. În ipoteza infracţiunii
prevăzute la alin. (1) art. 2171 CP RM, motivul se exprima, în principal, în interesul material.
Este necesar ca infracţiunea specificată la alin. (1) art. 217 CP RM să fie săvârşită în lipsa
scopului de înstrăinare a plantelor care conţin droguri sau etnobotanice. Despre lipsa acestui scop
pot mărturisi, în prezenţa unor temeiuri suficiente:
1) numărul relativ mic de plante care conţin droguri sau etnobotanice;
2) lipsa unei înţelegeri cu cei care pot să procure astfel de plante;
3) circumstanţa că făptuitorul suferă de narcomanie, etc.
Pentru stabilirea lipsei scopului de înstrăinare, este necesară identificarea tuturor acestor
circumstanţe în ansamblu, şi nu doar a uneia dintre ele.
 În prezenţa scopului de înstrăinare, cele comise se califică potrivit alin. (1) art. 217 1 CP
RM.

Subiectul infracţiunilor specificate la alin. (1) art. 217 și alin. (1) art. 217 1 CP RM este: 1)
persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani; 2)
persoana juridică (cu excepţia autorităţii publice).
Ca excepție, în ipoteza modalităţilor agravate prevăzute la lit. b 1) alin. (3) art. 217 și lit. b1)
alin. (3) art. 2171 CP RM, vârsta minimă a răspunderii penale este de 18 ani.
În cazul modalităţilor agravate consemnate la lit. a), b), c)-e) alin. (3) şi lit. b) alin. (4) art.
2171 CP RM, vârsta minimă a răspunderii penale este de 14 ani.
În ipoteza modalităţilor agravate specificate la lit. d) alin. (3) art. 217 și lit. d) alin. (3) art.
2171 CP RM, subiect poate fi numai o persoană cu funcţie de răspundere sau o persoană care
gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală.
Potrivit alin. (5) art. 217 CP RM, persoana, care a săvârşit una din infracțiunile prevăzute la
art. 217 sau 2171 CP RM, este liberată de răspundere penală, dacă a contribuit activ la:
1) descoperirea sau contracararea infracţiunii ce ţine de circulaţia ilegală a substanţelor
narcotice, psihotrope sau analoagelor lor, după caz, prin: a) autodenunţare; b) predare benevolă a
substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor; c) indicarea sursei de procurare a acestor
substanţe;
2) divulgarea persoanelor care au contribuit la săvârşirea infracţiunii;
3) indicarea mijloacelor băneşti, a bunurilor sau a veniturilor rezultate din infracţiune.

Astfel, în cazul infracțiunii prevăzute la alin. (2) art. 217 CP RM, obiectul juridic special îl
constituie relaţiile sociale cu privire la neadmiterea circulaţiei ilegale de droguri, etnobotanice
sau analogi ai acestora, săvârşite în proporţii mari şi fără scop de înstrăinare. În ipoteza
infracțiunii specificate la alin. (2) art. 217 1 CP RM, obiectul juridic special îl formează relaţiile
sociale cu privire la neadmiterea circulaţiei ilegale de droguri sau analogi ai acestora, săvârşite în
proporții mici și în scop de înstrăinare.

Obiectul material al infracţiunii prevăzute la alin. (2) art. 217 CP RM îl reprezintă

drogurile, etnobotanicele sau analogii acestora, fiind caracterizate prin proporţii mari. La rândul
său, obiectul material al infracţiunii specificate la alin. (2) art. 2171 CP RM îl reprezintă
drogurile sau analogii acestora, fiind caracterizate prin proporţii mici.
În primul rând, una din cerinţele necesare pentru existenţa obiectului material este ca
acesta să fie reprezentat de droguri, etnobotanice sau analogi ai acestora (alin. (2) art. 217 CP
RM) / droguri sau analogi ai acestora (alin. (2) art. 2171 CP RM).
Definițiile noțiunilor, ce caracterizează obiectul material al infracțiunilor analizate, sunt
formulate în art. 1341 CP RM. Cu această ocazie, precizăm: în definiția noțiunii „droguri” din
alin. (1) art. 1341 CP RM, doar sintagma „substanţele stupefiante ori psihotrope [...] stabilite de
Guvern” nu ridică semne de întrebare. Din alin. (2) și (3) art. 134 1 CP RM, aflăm că substanţele
stupefiante ori psihotrope sunt prevăzute în actele normative ale Guvernului. Din această
perspectivă, în Hotărârea Guvernului nr. 79/2006, în Compartimentul I al acesteia „Substanţe
stupefiante”, lista de substanţe stupefiante este prezentată în mod exhaustiv şi nu poate include
alte substanţe decât cele pe care le enumeră (de exemplu: cannabis; cocaină; heroină; LSD;
metadon; morfină, etc.). În cadrul aceluiaşi act normativ, în Compartimentul II „Substanţe
psihotrope”, lista de substanţe psihotrope este prezentată în mod exhaustiv şi nu poate include
alte substanţe decât cele pe care le enumeră (de exemplu: amfetamin; barbital; clofelin;
diazepam; ketamină; nitrazepam, etc.).
Cât privește noțiunile „etnobotanice” și „analogi”, lipsa unor reglementări legale precise,
care să determine cu exactitate conținutul acestora deschide posibilitatea unor abuzuri în
activitatea de aplicare a răspunderii pentru faptele incriminate la art. 217 și 217 1 CP RM. Nu
există o listă normativă a etnobotanicelor și analogilor. Lipsind o asemenea listă, nu este cu
putință nici stabilirea proporțiilor acestora. Astfel, nu există nici o claritate în privinţa statutului
etnobotanicelor și analogilor. Aceasta pentru că, de fapt, ele nu sunt supuse nici unui regim
juridic. În afară de prevederile cu caracter declarativ şi ambiguu din alin. (5) și (6) art. 134 1 CP
RM, nu există nici o reglementare ce ar statua criteriile după care un produs poate fi recunoscut
drept etnobotanic sau analog. Pe cale de consecință, considerăm noţiunile „etnobotanice” și
„analogi” inaplicabile în practică. Prin utilizarea în legea penală a Republicii Moldova a acestor
noţiuni se încalcă principiul legalităţii şi al echităţii, ele fiind deci dăunătoare. De aceea,
noţiunile în cauză trebuie fie excluse din textul Codului penal, fie readuse în aria legalității.
În al doilea rând, o altă cerinţă pentru existenţa obiectului material al infracţiunii este ca
drogurile, etnobotanicele sau analogii acestora să se caracterizeze prin proporţii mari (alin. (2)
art. 217 CP RM) / drogurile sau analogii acestora să se caracterizeze prin proporţii mici (alin. (2)
art. 2171 CP RM).
Din Hotărârea Guvernului nr. 79/2006 aflăm că noţiunile „proporţii mari” și „proporții
mici” se folosesc la caracterizarea parametrilor cantitativi ai obiectului material în cazul
infracțiunii specificate la alin. (2) art. 217 și, respectiv, alin. (2) art. 217 1 CP RM. De exemplu, în
cazul heroinei: proporţiile mari se referă la o cantitate de 0,01 g - 2,5 g; proporţiile mici vizează
o cantitate de până la 0,01 g.

Latura obiectivă a infracţiunilor specificate la alin. (2) art. 217 și alin. (2) art. 217 1 CP RM
constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acţiune.
În cazul infracţiunii prevăzute la alin. (2) art. 217 CP RM, această acţiune se înfăţişează în
oricare din următoarele modalităţi normative:
1) producerea ilegală;
2) prepararea ilegală;
3) experimentarea ilegală;
4) extragerea ilegală;
5) prelucrarea ilegală;
6) transformarea ilegală;
7) procurarea ilegală;
8) păstrarea ilegală;
9) expedierea ilegală;
10) transportarea ilegală.
La rândul său, acțiunea prejudiciabilă specificată la alin. (2) art. 217 1 CP RM cunoaște
următoarele modalităţi normative cu caracter alternativ:
1) producerea ilegală;
2) prepararea ilegală;
3) experimentarea ilegală;
4) extragerea ilegală;
5) prelucrarea ilegală;
6) transformarea ilegală;
7) procurarea ilegală;
 8) păstrarea ilegală;
9) expedierea ilegală;
10) transportarea ilegală;
11) distribuirea ilegală;
12) înstrăinarea ilegală;
13) alte operaţiuni ilegale.

Drept cerinţă esenţială pentru întregirea laturii obiective a infracţiunilor prevăzute la alin.
(2) art. 217 și alin. (2) art. 2171 CP RM apare ilegalitatea acţiunii prejudiciabile. Se are în vedere
că producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea, procurarea,
păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea, înstrăinarea sau alte operaţiuni ilegale cu
droguri, etnobotanice sau analogi ai acestora se realizează în lipsa autorizaţiei eliberate de CPCD
/ licenţei eliberate de autoritatea de licenţiere, deci contrar prevederilor Legii nr. 382/1999 (în
special, contrar prevederilor art. 11-38 din această lege). De asemenea, ilegalitatea acţiunii
prejudiciabile poate presupune încălcarea prevederilor altor acte normative (de exemplu, a
Hotărârii Guvernului nr. 128 din 06.02.2006 cu privire la aprobarea Cerinţelor tehnice faţă de
încăperile şi obiectivele în care se păstrează substanţe stupefiante, psihotrope şi/sau precursori).
Infracţiunile specificate la alin. (2) art. 217 și alin. (2) art. 217 1 CP RM sunt infracţiuni
formale. Infracțiunea prevăzută la alin. (2) art. 217 CP RM se consideră consumată din
momentul realizării producerii, preparării, experimentării, extragerii, prelucrării, transformării,
procurării, păstrării, expedierii sau transportării drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor
acestora, săvârşite în proporţii mari. La rândul său, infracţiunea specificată la alin. (2) art. 217 1
CP RM se consideră consumată din momentul realizării producerii, preparării, experimentării,
extragerii, prelucrării, transformării, procurării, păstrării, expedierii, transportării, distribuirii,
înstrăinării sau altor operaţiuni ilegale cu droguri sau cu analogi ai acestora, săvârşite în proporţii
mici.

Latura subiectivă a infracțiunilor prevăzute la alin. (2) art. 217 și alin. (2) art. 217 1 CP RM
se caracterizează prin intenţie directă.
În cazul infracţiunii specificate la alin. (2) art. 217 CP RM, motivele se pot exprima în:
năzuinţa făptuitorului de a-şi asigura propriul consum de substanţe narcotice sau psihotrope;
năzuinţa afirmării de către făptuitor a potenţialului său ştiinţific, etc. În ipoteza infracţiunii
prevăzute la alin. (2) art. 2171 CP RM, motivul se exprima, în principal, în interesul material.
Se cere ca infracţiunea specificată la alin. (2) art. 217 CP RM să fie comisă în lipsa
scopului de înstrăinare a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora. Despre lipsa
scopului de înstrăinare pot mărturisi, în prezenţa unor temeiuri suficiente: 1) cantitatea relativ
redusă de droguri, etnobotanice sau analogi ai acestora; 2) lipsa unei înţelegeri cu cei care pot să
procure astfel de entități; 3) circumstanţa că făptuitorul suferă de narcomanie, etc. În vederea
stabilirii lipsei scopului de înstrăinare, este necesară identificarea tuturor acestor circumstanţe în
ansamblu, şi nu doar a uneia dintre ele.
În prezenţa scopului de înstrăinare, cele comise se califică potrivit alin. (2) art. 217 1 CP
RM.

Subiectul infracţiunilor prevăzute la alin. (2) art. 217 și alin. (2) art. 2171 CP RM este: 1)
persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani; 2)
persoana juridică (cu excepţia autorităţii publice).
Ca excepție, în ipoteza modalităţilor agravate specificate la lit. b 1) alin. (3) art. 217 și lit. b1)
alin. (3) art. 2171 CP RM, vârsta minimă a răspunderii penale este de 18 ani.
În cazul modalităţilor agravate consemnate la lit. a), b), c)-e) alin. (3) şi lit. b) alin. (4) art.
2171 CP RM, vârsta minimă a răspunderii penale este de 14 ani.
În ipoteza modalităţilor agravate prevăzute la lit. d) alin. (3) art. 217 și lit. d) alin. (3) art.
2171 CP RM, subiect poate fi numai o persoană cu funcţie de răspundere sau o persoană care
gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală.
În raport cu subiectul infracţiunilor specificate la alin. (2) art. 217 și alin. (2) art. 217 1 CP
RM, operează temeiul de liberare de răspundere penală stabilit la alin. (5) art. 217 CP RM. La
condiţiile de aplicare a acestei prevederi ne-am referit mai sus, cu ocazia analizei infracțiunilor
prevăzute la alin. (1) art. 217 și alin. (1) art. 217 1 CP RM. De aceea, facem trimitere la
explicațiile corespunzătoare.

Potrivit lit. a) alin. (3) art. 2171 CP RM, răspunderea se agravează dacă infracțiunile,
specificate la alin. (1) sau (2) art. 2171 CP RM, sunt săvârşite de o persoană care anterior a
săvârşit aceleaşi infracţiuni.
 Circumstanţa agravantă analizată presupune prezența următoarelor condiții: 1) infracțiunile
prevăzute la alin. (1) sau (2) art. 2171 CP RM sunt săvârşite de o persoană care a comis anterior
una dintre infracţiunile specificate la alin. (1) sau (2) art. 217 1 CP RM; 2) făptuitorul nu a fost
condamnat anterior pentru nici una din infracțiunile care se repetă; 3) nu a expirat termenul de
prescripţie de tragere la răspundere penală, stabilit la art. 60 CP RM.

Conform lit. b) alin. (3) art. 217 și lit. b) alin. (3) art. 2171 CP RM, răspunderea se
agravează dacă infracțiunile prevăzute la alin. (1) sau (2) art. 217 ori alin. (1) sau (2) art. 217 1 CP
RM sunt săvârșite de două sau mai multe persoane.
Circumstanța agravantă examinată presupune oricare din următoarel trei ipoteze: 1)
săvârşirea infracțiunilor specificate la alin. (1) sau (2) art. 217 ori alin. (1) sau (2) art. 2171 CP
RM de doi sau mai mulţi coautori; 2) săvârşirea acestor infracțiuni de către o persoană, care
întruneşte semnele subiectului infracţiunii, în comun cu una sau mai multe persoane, care nu
întrunesc aceste semne (de exemplu, nu au atins vârsta răspunderii penale, sunt iresponsabile
etc.); 3) săvârşirea infracțiunilor prevăzute la alin. (1) sau (2) art. 217 ori alin. (1) sau (2) art.
2171 CP RM de către o persoană, care întruneşte semnele subiectului infracţiunii, prin
intermediul unei persoane, care nu întruneşte aceste semne (de exemplu, nu a atins vârsta
răspunderii penale, este iresponsabilă etc.).

Potrivit lit. b1) alin. (3) art. 217 și lit. b1) alin. (3) art. 2171 CP RM, răspunderea se
agravează dacă infracțiunile prevăzute la alin. (1) sau (2) art. 217 ori alin. (1) sau (2) art. 217 1 CP
RM sunt săvârșite de o persoană care a împlinit vârsta de 18 ani cu atragerea minorilor.
În această situaţie, minorul apare ca persoană care ia parte la săvârşirea infracţiunii (dar nu
neapărat ca participant). Ipoteza „cu atragerea minorilor” este un caz special în raport cu ipoteza
„de două sau mai multe persoane”.
Este oare necesară în acest caz calificarea suplimentară conform art. 208 CP RM?
Considerăm că nu. Or, art. 208 CP RM apare ca normă generală în raport cu lit. b 1) alin. (3) art.
217 CP RM (care apare ca normă specială). De aceea, în virtutea prevederilor de la art. 116 CP
RM, se va aplica numai norma specială.
 La circumstanțele agravante specificate la lit. c) alin. (3) art. 217 și lit. c) alin. (3) art. 2171
CP RM ne-am referit anterior, cu ocazia examinării obiectului material al infracțiunilor prevăzute
la alin. (2) art. 217 și alin. (2) art. 217 1 CP RM. De aceea, facem trimitere la explicațiile
corespunzătoare.

În altă privință, potrivit lit. d) alin. (3) art. 217 și lit. d) alin. (3) art. 2171 CP RM,
răspunderea se agravează dacă infracțiunile prevăzute la alin. (1) sau (2) art. 217 ori alin. (1) sau
(2) art. 2171 CP RM sunt săvârșite cu folosirea situației de serviciu.
În această ipoteză, subiect al infracţiunii este după caz: 1) persoana cu funcţie de
răspundere; 2) persoana care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie
nestatală. Persoanele care nu au astfel de calități speciale, dar care au luat parte la comiterea
infracțiunii împreună cu subiecţii speciali indicaţi, trebuie să răspundă nu în calitate de coautori,
dar în calitate de organizatori, instigatori sau complici la infracțiunile prevăzute la lit. d) alin. (3)
art. 217 sau lit. d) alin. (3) art. 2171 CP RM.

În alt context, la lit. e) alin. (3) art. 217 și lit. e) alin. (3) art. 2171 CP RM se stabileşte
răspunderea pentru infracţiunile, prevăzute la alin. (1) sau (2) art. 217 ori alin. (1) sau (2) art.
2171 CP RM, săvârşite pe teritoriul instituţiilor de învăţământ, instituţiilor de reabilitare socială,
penitenciarelor, unităţilor militare, în locurile de agrement, în locurile de desfăşurare a acţiunilor
de educaţie, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acţiuni culturale sau sportive ori în
imediata apropiere a acestora.
Această circumstanţă agravantă se referă la locul de săvârşire a infracţiunii. Este necesară
întrunirea anumitor condiţii care să confirme statutul pe care-l are un asemenea loc. De exemplu,
în cazul instituţiilor de învăţământ, este necesar ca acestea să facă parte din sistemul de
învăţământ în sensul alin. (1) art. 15 din Codul educației nr. 152 din 17.07.2014.

Potrivit lit. b) alin. (4) art. 2171 CP RM, răspunderea se agravează dacă infracțiunile
prevăzute la alin. (1), (2) sau (3) art. 2171 CP RM sunt săvârșite de un grup criminal organizat
sau de o organizaţie criminală ori în favoarea acestora.
 În continuare, ne vom referi la infracțiunile specificate la lit. b) alin. (4) art. 217, lit. f) alin.
(3) și lit. d) alin. (4) art. 2171 CP RM.
Deosebirea acestora de infracţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2) art. 217 și alin. (1) sau (2)
art. 2171 CP RM constă, în principal, în caracteristicile numerice sau cantitative ale obiectului
material al infracţiunii.
Astfel, obiectul material al infracţiunii specificate la lit. b) alin. (4) art. 217 CP RM îl
reprezintă, după caz: 1) plantele care conţin droguri sau etnobotanice, fiind caracterizate prin
proporţii deosebit de mari; 2) drogurile, etnobotanicele sau analogii acestora, fiind caracterizați
prin proporţii deosebit de mari. La rândul său, obiectul material al infracţiunii prevăzute la lit. f)
alin. (3) art. 2171 CP RM îl constituie, după caz: 1) plantele care conţin droguri, fiind
caracterizate prin proporţii mari; 2) drogurile sau analogii acestora, fiind caracterizați prin
proporţii mari. În fine, obiectul material al infracţiunii specificate la lit. d) alin. (4) art. 217 1 CP
RM îl reprezintă, după caz: 1) plantele care conţin droguri, fiind caracterizate prin proporţii
deosebit de mari; 2) drogurile sau analogii acestora, fiind caracterizați prin proporţii deosebit de
mari.

TEMA „CIRCULAŢIA ILEGALĂ A PRECURSORILOR ÎN SCOPUL

PRODUCERII SAU PRELUCRĂRII DROGURILOR, ETNOBOTANICELOR
SAU ANALOGILOR ACESTORA” (ART.2172 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art.2172 CP RM îl formează relaţiile

sociale cu privire la neadmiterea circulaţiei ilegale a precursorilor utilizaţi pentru producerea sau
prelucrarea drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora.

Obiectul material al infracţiunii examinate îl reprezintă precursorii.

În conformitate cu alin.(3) art.1341 CP RM, prin „precursor” se înţelege „substanţă de
origine naturală sau sintetică utilizată ca materie primă la producerea de substanţe narcotice sau
psihotrope”. La alin.(4) art.1341 CP RM se prevede că lista precursorilor se aprobă de Guvern.
Este vorba despre Tabelul nr.IV „Precursorii substanţelor stupefiante (narcotice) şi
preparatelor psihotrope, aflate sub control pe teritoriul Moldovei” din Hotărârea Guvernului
Republicii Moldova cu privire la aprobarea tabelelor şi listelor substanţelor narcotice, psihotrope
şi precursorilor acestora, supuse controlului, nr.1088 din 05.10.2004.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art.2172 CP RM constă în fapta prejudiciabilă

exprimată în acţiune. Această acţiune se prezintă sub următoarele modalităţi normative cu
caracter alternativ:
1) producerea ilegală;
2) prepararea ilegală;
3) prelucrarea ilegală;
4) experimentarea ilegală;
5) procurarea ilegală;
6) păstrarea ilegală;
7) expedierea ilegală;
8) transportarea ilegală;
9) înstrăinarea ilegală;
10) efectuarea oricăror altor operaţiuni ilegale.

Ca cerinţă esenţială pentru întregirea laturii obiective apare ilegalitatea acţiunii

prejudiciabile. Se are în vedere că producerea, prepararea, prelucrarea, experimentarea,
procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, înstrăinarea sau efectuarea oricăror alte
operaţiuni cu precursorii se realizează în lipsa autorizaţiei eliberate de CPCD, deci contrar
prevederilor Legii cu privire la circulaţia substanţelor narcotice, psihotrope şi a precursorilor (în
special, contrar prevederilor art.39 din această lege). În afară de aceasta, ilegalitatea acţiunii
prejudiciabile poate presupune încălcarea prevederilor altor acte normative (de exemplu, a
Hotărârii Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Cerinţelor tehnice faţă de
încăperile şi obiectivele în care se păstrează substanţe narcotice, psihotrope şi/sau precursori,
nr.128 din 06.02.2006).
Infracţiunea prevăzută la art.2172 CP RM este o infracţiune formală. Ea se consideră
consumată din momentul realizării producerii, preparării, prelucrării, experimentării, procurării,
păstrării, expedierii, transportării, înstrăinării sau efectuării oricăror altor operaţiuni ilegale cu
precursorii.
 Latura subiectivă a infracţiunii în cauză se caracterizează prin intenţie directă. Motivul
infracţiunii specificate la art.2172 CP RM se exprima, în principal, în interesul material.
Este necesar ca infracţiunea analizată să fie săvârşită în scopul producerii sau prelucrării
substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor. În lipsa acestui scop, cele comise nu pot
atrage răspundere.

Subiectul infracţiunii prevăzute la art.2172 CP RM este: 1) persoana fizică responsabilă

care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani; 2) persoana juridică (cu excepţia
autorităţii publice).

TEMA „CIRCULAŢIA ILEGALĂ A MATERIALELOR ŞI UTILAJELOR

DESTINATE PRODUCERII SAU PRELUCRĂRII DROGURILOR,
ETNOBOTANICELOR SAU ANALOGILOR ACESTORA” (ART.217 3 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art.2173 CP RM îl constituie relaţiile

sociale cu privire la neadmiterea circulaţiei ilegale a materialelor şi utilajelor destinate
producerii, preparării sau prelucrării drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora ori
cultivării plantelor care conţin aceste substanţe.

Obiectul material al infracţiunii examinate îl reprezintă materialele sau utilajele destinate

producerii, preparării sau prelucrării drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora ori
cultivării plantelor care conţin aceste substanţe.
Lista acestor materiale şi utilaje include:
1) maşinile şi dispozitivele de fabricaţie industrială sau artizanală, folosite la comprimarea
sau încapsularea în fiole a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor acestora;
2) malaxoarele automate sau manuale de substanţe narcotice, psihotrope sau analoage ale
acestora (care nu se raportează la articolele de menaj);
3) semifabricatele, fiolele goale, capsulele de diverse dimensiuni;
4) dispozitivele pentru marcarea fiolelor sau capsulelor;
5) dispozitivele de fabricaţie industrială sau artizanală, folosite pentru răcirea lichidelor în
procesul de extragere sau distilare a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor (cu
excepţia frigiderelor menajere), precum şi dispozitivele utilate pentru extragerea sau distilarea
numitelor substanţe;
6) dispozitivele pentru filtrarea lichidelor în vacuum, etc.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art.2173 CP RM constă în fapta prejudiciabilă

care se exprimă în acţiune. Modalităţile normative cu caracter alternativ ale acestei acțiuni sunt:
1) producerea ilegală;
2) fabricarea ilegală;
3) procurarea ilegală;
4) păstrarea ilegală;
5) expedierea ilegală;
6) transmiterea ilegală;
7) transportarea ilegală;
8) înstrăinarea ilegală.
Infracţiunea specificată la art.2173 CP RM este o infracţiune formală. Ea se consideră
consumată din momentul realizării producerii, fabricării, procurării, păstrării, expedierii,
transmiterii, transportării sau înstrăinării materialelor ori a utilajelor destinate producerii,
preparării sau prelucrării substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor ori cultivării
plantelor care conţin aceste substanţe.

Latura subiectivă a infracţiunii analizate se caracterizează prin intenţie directă. Motivul

infracţiunii prevăzute la art.2173 CP RM se exprima, în principal, în interesul material.
Este obligatoriu ca infracţiunea în cauză să fie săvârşită în scopul producerii, preparării sau
prelucrării substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor ori al cultivării plantelor care
conţin aceste substanţe. În lipsa acestui scop, cele comise nu pot atrage răspundere.

Subiectul infracţiunii specificate la art.2173 CP RM este: 1) persoana fizică responsabilă

care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani; 2) persoana juridică (cu excepţia
autorităţii publice).
Numai în ipoteza modalităţilor agravate consemnate la lit.a) şi b) alin.(3) art.2173 CP RM
vârsta minimă a răspunderii penale este de 14 ani.
 În cazul modalităţii agravate specificate la lit.c) alin.(2) art.217 3 CP RM, subiect poate fi
numai o persoană cu funcţie de răspundere sau o persoană care gestionează o organizaţie
comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală.
În privinţa circumstanţelor agravante prevăzute la alin.(2) şi (3) art.2173 CP RM, este
admisibilă o abordare similară celei referitoare la agravantele corespondente examinate anterior.

TEMA „SUSTRAGEREA SAU EXTORCAREA DROGURILOR SAU

ETNOBOTANICELOR” (ART.2174 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.2174 CP RM are un caracter

mutiplu:
• obiectul juridic principal îl formează relaţiile sociale cu privire la neadmiterea circulaţiei
ilegale a drogurilor sau etnobotanicelor, care se caracterizează prin proporții mici;
• obiectul juridic secundar îl constituie relaţiile sociale cu privire la posesia asupra
drogurilor sau etnobotanicelor, care se caracterizează prin proporții mici.
De asemenea, în plan secundar, poate fi adusă atingere relaţiilor sociale cu privire la
integritatea corporală, sănătatea, libertatea psihică sau libertatea fizică a persoanei, ori la
integritatea, substanţa şi potenţialul de utilizare a bunurilor unei alte persoane, ori la
inviolabilitatea încăperii, a altui loc pentru depozitare sau a locuinţei.

Obiectul material al infracţiunii specificate la alin.(1) art.2174 CP RM îl reprezintă

drogurile sau etnobotanicele, fiind caracterizate prin proporţii mici.
În prezența agravantelor consemnate la lit.e) alin.(2) şi lit.b) alin.(3) art.217 4 CP RM, în
situaţia în care victima este supusă violenţei, corpul acesteia reprezintă obiectul material
secundar al infracţiunii analizate.
În cazul în care acţiunea prejudiciabilă constă în extorcarea substanţelor narcotice sau
psihotrope, presupunând deteriorarea sau distrugerea bunurilor victimei, obiectul material
secundar îl constituie bunurile respective.
Victima infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.217 4 CP RM este proprietarul drogurilor sau
etnobotanicelor ori persoana care posedă, fie și nelegitim, drogurile sau etnobotanicele.
 Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.2174 CP RM are următoarea
structură:
1) fapta prejudiciabilă exprimată în acţiunea de sustragere a drogurilor sau etnobotanicelor,
care se caracterizează prin proporții mici;
2) urmările prejudiciabile, şi anume – prejudiciul patrimonial efectiv;
3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.
Într-o altă variantă, latura obiectivă a infracțiunii examinate o constituie fapta prejudicia-
bilă exprimată în acţiunea de extorcare a drogurilor sau etnobotanicelor, care se caracterizează
prin proporții mici.
În acest mod, acţiunea prejudiciabilă se prezintă sub oricare din următoarele două
modalităţi normative: 1) sustragere; 2) extorcare.
Prin sustragere se are în vedere luarea ilegală şi gratuită a substanţelor narcotice sau
psihotrope din posesia altuia, prin care acestuia i s-a cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv.
Cât priveşte noţiunea extorcare din art.2174 CP RM, aceasta, în principal, are înţelesul
noţiunii de şantaj din art.189 CP RM. Din acest punct de vedere, extorcarea este alcătuită din
acţiunea principală care este însoţită de acţiunea adiacentă. Acţiunea principală o constituie
cererea făptuitorului de a i se transmite drogurile sau etnobotanicele.
La rândul său, acţiunea adiacentă cunoaște următoarele modalităţi faptice cu caracter alternativ:
1) ameninţarea cu violenţa;
2) ameninţarea cu răspândirea unor ştiri defăimătoare;
3) ameninţarea cu deteriorarea sau distrugerea bunurilor;
4) ameninţarea cu răpirea persoanei;
5) aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătate;
6) ameninţarea cu moartea (a se citi – cu omorul);
7) deteriorarea sau distrugerea bunurilor;
8) aplicarea violenţei periculoase pentru viaţă sau sănătate;
9) răpirea persoanei.
Toate noţiunile, care desemnează aceste modalităţi, ne sunt cunoscute din examinarea
laturii obiective a infracţiunilor specificate la art.189 CP RM. De aceea, în scopul evitării
repetiţiilor inutile, facem trimitere la explicaţiile corespunzătoare.
 După caz, infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.217 4 CP RM este o infracţiune materială sau
formală. Astfel, în cazul modalităţii normative de sustragere ea este o infracţiune materială.
Chiar şi atunci când această infracţiune îmbracă forma tâlhăriei sau pungăşiei ea va fi considerată
consumată doar atunci când făptuitorul va obţine posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune
de bunurile respective la dorinţa sa. Dimpotrivă, în cazul modalităţii normative de extorcare,
infracţiunea analizată este una formală. Ea se consideră consumată din momentul înaintării de
către făptuitor a cererii de a i se transmite substanţele narcotice sau psihotrope, însoţite de
acţiunea adiacentă, indiferent dacă făptuitorul şi-a atins scopul urmărit.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(1) art.2174 CP RM se caracterizează prin

intenţie directă. Motivul infracţiunii analizate se exprimă în: năzuința asigurării propriului
consum de droguri sau de etnobotanice; interesul material, etc. Scopul infracţiunii prevăzute la
alin.(1) art.2174 CP RM este scopul de cupiditate.

Subiectul infracţiunii în cauză este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii
infracţiunii a atins vârsta de 14 ani.
În cazul sustragerii drogurilor sau etnobotanicelor, adoptând forma delapidării averii străine,
făptuitorul trebuie să aibă calităţile unui subiect special. În această ipoteză, subiectul special este
administratorul drogurilor sau etnobotanicelor încredinţate.
În ipoteza modalităţii agravate specificate la lit.c) alin.(2) art.2174 CP RM, subiect poate fi
numai o persoană cu funcţie de răspundere sau o persoană care gestionează o organizaţie
comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală.

În privinţa circumstanţelor agravante prevăzute la lit.b)-e) alin.(2) şi lit.a) și b) alin.(3)

art.2174 CP RM, este admisibilă o abordare similară celei referitoare la agravantele
corespondente examinate anterior.
În altă ordine de idei, ne vom referi la infracțiunile specificate la lit.f) alin.(2) și lit.c) alin.
(3) art.2174 CP RM.
Deosebirea infracțiunilor prevăzute la lit.f) alin.(2) și lit.c) alin.(3) art.2174 CP RM de
infracţiunea specificată la alin.(1) art.2174 CP RM constă, în principal, în caracteristicile
cantitative ale obiectului material al infracţiunii.
 Astfel, obiectul material al infracţiunii prevăzute la lit.f) alin.(2) art.217 4 CP RM îl
reprezintă substanţele narcotice sau psihotrope caracterizate prin proporţii mari. Respectiv,
obiectul material al infracţiunii specificate la lit.c) alin.(3) art.217 4 CP RM îl reprezintă
substanţele narcotice sau psihotrope caracterizate prin proporţii deosebit de mari.

TEMA „CONSUMUL ILEGAL PUBLIC SAU ORGANIZAREA CONSUMULUI

ILEGAL DE DROGURI, ETNOBOTANICE SAU ANALOGI AI ACESTORA”
(ART.2175 CP RM)

În cazul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.2175 CP RM, obiectul juridic special îl

constituie relaţiile sociale cu privire la neadmiterea circulaţiei ilegale de droguri, etnobotanice
sau analogi ai acestora, apărate împotriva consumului ilegal de asemenea substanţe, săvârşit în
mod public sau pe teritoriul instituţiilor de învăţământ, instituţiilor de reabilitare socială,
penitenciarelor, unităţilor militare, în locuri de agrement, în locurile de desfăşurare a acţiunilor
de educaţie, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acţiuni culturale sau sportive ori în
imediata apropiere a acestora.
Obiectul material al infracţiunii examinate îl reprezintă drogurile, etnobotanicele sau
analogii acestora. Proporţiile acestor substanţe se iau în consideraţie nu la calificarea faptei, ci la
individualizarea pedepsei.

Latura obiectivă a infracţiunii specificate la alin.(1) art.217 5 CP RM are următoarea

structură:
1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea de consum ilegal de droguri, etnobotanice
sau analogi ai acestora;
2) modul de săvârşire a infracţiunii: modul public;
3) locul de săvârşire a infracţiunii: teritoriul instituţiilor de învăţământ, instituţiilor de
reabilitare socială, penitenciarelor, unităţilor militare, locurile de agrement, locurile de
desfăşurare a acţiunilor de educaţie, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acţiuni culturale
sau sportive ori în imediata apropiere a acestora.
 Prin „consum ilegal de droguri, etnobotanice sau analogi ai acestora” trebuie de înţeles
administrarea nejustificată a unor astfel de substanțe în scopul periculos de a cunoaşte şi a simţi
efectul lor asupra fizicului şi psihicului, de regulă, în cantităţi mai mari decât dozele terapeutice,
fără ca ele să fi fost prescrise de medic şi fără ca în organism să se ateste procese patologice care
ar face indicată administrarea lor.
La calificare, nu are importanţă modalitatea faptică sub care se prezintă acțiunea de consum
ilegal: a) întrebuinţarea pastilelor sau prafurilor; b) injectare; c) prizare; d) inhalare; e)
mestecarea substanţelor narcotice de origine naturală; f) fumat; g) aplicare a compreselor, etc.
Înţelesul noţiunii „mod public de săvârşire a infracţiunii” este cel stabilit la art.131 „Fapta
săvârşită în public” din Codul penal. Cât priveşte locul de săvârşire a infracţiunii analizate,
noţiunea „teritoriul instituţiilor de învăţământ, instituţiilor de reabilitare socială, penitenciarelor,
unităţilor militare, locurile de agrement, locurile de desfăşurare a acţiunilor de educaţie, instruire
a minorilor sau tineretului, a altor acţiuni culturale sau sportive ori în imediata apropiere a
acestora” a fost definită cu ocazia analizei infracţiunii prevăzute la lit.e) alin.(3) art.217 CP RM.
Infracţiunea specificată la alin.(1) art.2175 CP RM este o infracţiune formală. Ea se
consideră consumată din momentul consumului ilegal de droguri, etnobotanice sau analogi ai
acestora.

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.2175 CP RM se caracterizează prin

intenţie directă. Motivul infracţiunii în cauză se exprimă în: năzuinţa făptuitorului de a resimţi
efectul drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora; năzuinţa de a apologiza consumul
unor asemenea substanțe, etc.

Subiectul infracţiunii specificate la alin.(1) art.2175 CP RM este persoana fizică

responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.

Obiectul juridic special al acestei infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.2175 CP RM îl

formează relaţiile sociale cu privire la neadmiterea circulaţiei ilegale de droguri sau
etnobotanice, apărate împotriva organizării consumului ilegal de asemenea substanţe.
Infracţiunea specificată la alin.(2) art.2175 CP RM nu are un obiect material, întrucât nu
presupune o influenţare nemijlocită infracţională asupra vreunei entităţi corporale.
 Latura obiectivă a infracţiunii analizate constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acţiunea
de organizare a consumului ilegal de droguri sau etnobotanice.
Prin „organizarea consumului” se are în vedere acţiunea prin care făptuitorul întreprinde
eforturile necesare pentru ca persoanele interesate să poată consuma droguri sau etnobotanice. În
esenţă, organizarea presupune iniţierea şi asigurarea consumului ilegal de droguri sau
etnobotanice. Nu se are în vedere o simplă tolerare de către făptuitor a consumului ilegal a unor
asemenea substanţe. Nu se are în vedere nici înstrăinarea sau distribuirea drogurilor sau
etnobotanicelor.
Consumul de droguri sau etnobotanice, pe care-l organizează făptuitorul, are un caracter
ilegal. Cu alte cuvinte, în acord cu anumite prevederi normative, victimei îi este interzis să
organizeze un asemenea consum. Nu se are în vedere iniţierea şi asigurarea consumului legal de
droguri sau etnobotanice în conformitate, de exemplu, cu Regulile de implementare a terapiei
substitutive în tratamentul bolnavilor dependenţi de drogurile din grupa opiacee (anexa nr.4 la
Ordinul Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova cu privire la tratamentul substitutiv al
bolnavilor de narcomanie, nr.6 din 12.01.2001).
Infracţiunea prevăzută la alin.(2) art.2175 CP RM este o infracţiune formală. Ea se
consideră consumată din momentul organizării consumului ilegal de droguri sau etnobotanice.

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.2175 CP RM se caracterizează, în

primul rând, prin vinovăţie sub formă de intenţie directă. Motivele infracţiunii în cauză sunt
variate, dar, de cele mai dese ori, se exprimă în interesul material.
Scopul infracţiunii specificate la alin.(2) art.2175 CP RM constă în consumul ilegal de către
alte persoane a drogurilor sau etnobotanicelor.

Subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.2175 CP RM este persoana fizică

responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.

TEMA „INTRODUCEREA ILEGALĂ INTENŢIONATĂ ÎN ORGANISMUL

ALTEI PERSOANE, ÎMPOTRIVA VOINŢEI ACESTEIA, A DROGURILOR,
ETNOBOTANICELOR SAU ANALOGILOR ACESTORA” (ART.217 6 CP RM)
 Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art.2176 CP RM îl constituie relaţiile
sociale cu privire la neadmiterea circulaţiei ilegale a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor
acestora, apărate contra introducerii ilegale intenţionate, indiferent de mod, în organismul altei
persoane, împotriva voinţei acesteia, a unor asemenea substanţe.
Obiectul material al infracţiunii analizate îl reprezintă a drogurile, etnobotanicele sau
analogii acestora. Proporţiile acestor substanţe se iau în consideraţie nu la calificarea faptei, ci la
individualizarea pedepsei.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art.2176 CP RM constă în fapta prejudiciabilă

exprimată în acţiunea de introducere ilegală, indiferent de mod, în organismul altei persoane,
împotriva voinţei acesteia, a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora.
Important este ca acţiunea de introducere a respectivelor substanţe în organismul victimei
să se facă atât în afara condiţiilor legale, cât şi în lipsa consimţământului victimei. De aceea, nu-i
poate fi aplicată răspunderea în baza art.2176 CP RM, de exemplu, medicului, care: 1) în
exercitarea obligaţiilor profesionale, administrează justificat unui pacient un drog; 2) în plus, a
fost exprimat consimţământul conştientizat al pacientului sau al reprezentantului său legal (în
lipsa acestuia – al rudei apropiate) pentru administrarea numitei substanţe; 3) acest consimţământ
este exprimat benevol, în baza informaţiei multilaterale şi exhaustive primite de la medicul
curant sau de la medicul care efectuează studiul clinic; 4) acest consimţământ este autentificat
prin semnătura pacientului sau a reprezentantului său legal (în lipsa acestuia – a rudei apropiate)
şi a medicului în documentaţia medicală respectivă.
Infracţiunea specificată la art.2176 CP RM este o infracţiune formală. Ea se consideră
consumată din momentul introducerii ilegale intenţionate, indiferent de mod, în organismul
victimei, împotriva voinţei acesteia, a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora.

Latura subiectivă a infracţiunii analizate se caracterizează prin intenţie directă. Motivele

infracţiunii prevăzute la art.2176 CP RM se exprima în: răzbunare; gelozie; ură; motive
huliganice; năzuința de a înlesni comiterea unei alte infracțiuni; năzuinţa de a obţine informaţii
de la victimă; năzuinţa de a efectua unele cercetări biomedicale; interesul material (presupunând
executarea unei comenzi în schimbul unei remuneraţii materiale), etc.
 Subiectul infracţiunii în cauză este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii
infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. În prezența circumstanței agravante consemnate la alin.(2)
art.2176 CP RM, vârsta minimă a răspunderii penale este de 14 ani.
În legătură cu agravantele specificate la alin.(2) art.217 6 CP RM, este admisibilă o abordare
similară celei referitoare la circumstanțele agravante corespondente care au fost examinate
anterior.

TEMA „PRESCRIEREA ILEGALĂ SAU ÎNCĂLCAREA REGULILOR DE

CIRCULAŢIE A DROGURILOR” (ART.218 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.218 CP RM îl formează

relaţiile sociale cu privire la circulaţia legală de droguri, apărate împotriva prescrierii fără
necesitate a unor astfel de preparate.
Obiectul material al infracţiunii specificate la alin.(1) art.218 CP RM îl reprezintă reţetele
pentru obţinerea drogurilor.

Latura obiectivă a infracţiunii specificate la alin.(1) art.218 CP RM constă în fapta preju-

diciabilă exprimată în acţiunea de prescriere, fără necesitate, a drogurilor.
Prin prescriere se are în vedere punerea la dispoziţie (transmiterea) reţetelor, pentru
obţinerea drogurilor, către persoana fizică sau juridică. Prescrierea trebuie să fie fără necesitate,
adică să presupună folosirea abuzivă a calităţii de medic pentru a înlesni, pe calea prescrierii
medicale (obligatorii pentru farmacist), procurarea drogurilor în alte scopuri decât efectuarea
unui tratament medical.
Noţiunea „prescrierea fără necesitate” este mai îngustă decât noţiunea „prescrierea ilegală”.
Or, prescrierea ilegală are loc nu doar în cazul prescrierii fără necesitate, dar şi în cazul altor
încălcări ale regulilor stabilite de perfectare a reţetelor, care permit obţinerea drogurilor.
Infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.218 CP RM este o infracţiune formală. Ea se consideră
consumată din momentul predării reţetei celui care urmează să o folosească, indiferent dacă
farmacistul i-a eliberat, în baza reţetei, preparatele prescrise.
 Latura subiectivă a infracţiunii în cauză se caracterizează prin intenţie directă. Motivul
infracţiunii specificate la alin.(1) art.218 CP RM se exprimă, de cele mai multe ori, în interesul
material.

Subiectul infracţiunii analizate este persoana fizică responsabilă care la momentul

săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. Această persoană trebuie să aibă calitatea specială
de medic, care are dreptul să întocmească, să semneze şi să aplice ştampila pe reţetele pentru
obţinerea drogurilor.
De asemenea, subiect al infracţiunii poate fi persoana juridică (cu excepţia autorităţii
publice).

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.218 CP RM îl constituie

relaţiile sociale cu privire la circulaţia legală de droguri, apărate împotriva falsificării reţetei sau
a altor documente care permit obţinerea unor asemenea substanţe.
Obiectul material al infracţiunii specificate la alin.(2) art.218 CP RM îl reprezintă reţetele
sau alte documente care permit obţinerea drogurilor.

Latura obiectivă a infracţiunii specificate la alin.(2) art.218 CP RM constă în fapta prejudi-

ciabilă exprimată în acţiunea de falsificare a reţetei sau a altor documente care permit obţinerea
drogurilor.
Prin falsificare se are în vedere confecţionarea unui document fals. Pentru calificarea faptei
în baza alin.(2) art.218 CP RM nu contează la care metode recurge făptuitorul. Această
împrejurare poate fi luată în consideraţie doar la individualizarea pedepsei.
Infracţiunea specificată la alin.(2) art.218 CP RM este o infracţiune formală. Ea se
consideră consumată din momentul falsificării chiar şi a unei singure reţete sau a unui alt
document care permite obţinerea drogurilor, indiferent dacă făptuitorul a reuşit să obţină
preparatele sau substanţele respective în baza documentului falsificat ori nu.

În planul laturii subiective, infracţiunea prevăzută la alin.(2) art.218 CP RM se

caracterizează prin intenţie directă. Motivul acestei infracţiuni se exprimă în: interesul material;
năzuinţa făptuitorului de a-şi asigura propriul consum, etc.
 Scopul infracţiunii specificate la alin.(2) art.218 CP RM este cel de a obţine droguri în
proporţii mici ori mari. O asemenea concluzie reiese din interpretarea sistemică a alin.(2) și lit.c)
alin.(3) art.218 CP RM.

Subiectul infracţiunii specificate la alin.(2) art.218 CP RM este persoana fizică

responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. De asemenea,
subiect al infracţiunii poate fi persoana juridică (cu excepţia autorităţii publice).
În altă ordine de idei, în legătură cu agravanta consemnată la lit.b) alin.(3) art.218 CP RM
– „de două sau mai multe persoane” – facem trimitere la explicațiile corespunzătoare cu privire
la infracțiunile analizate anterior.
În continuare, ne vom referi la infracțiunea specificată la lit.c) alin.(3) art.218 CP RM.
Deosebirea acesteia de infracţiunea prevăzută la alin.(2) art.218 CP RM consistă, în principal, în
caracteristicile cantitative ale obiectului scopului infracţiunii. Astfel, obiectul scopului
infracţiunii specificate la lit.c) alin.(3) art.218 CP RM îl reprezintă preparatele ori drogurile în
proporţii deosebit de mari.

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(4) art.218 CP RM îl formează

relaţiile sociale cu privire la circulaţia legală de droguri, de materiale sau utilaje destinate
producerii sau prelucrării unor astfel de substanţe, de plante care conţin droguri, apărate
împotriva încălcării regulilor stabilite de circulaţie legală a oricăror din aceste bunuri, care a
cauzat pierderea lor.
Obiectul material al infracţiunii specificate la alin.(4) art.218 CP RM îl reprezintă, după
caz:
1) drogurile;
2) materialele sau utilajele destinate producerii sau prelucrării drogurilor;
3) plantele care conţin droguri.
Pentru calificare, nu comportă relevanţă parametrii cantitativi ai obiectului material. Acesta
poate fi luat în consideraţie numai la individualizarea pedepsei.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(4) art.218 CP RM are următoarea

structură:
 1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea sau inacţiunea de încălcare a regulilor
stabilite de producere, preparare, prelucrare, procurare, păstrare, evidenţă, eliberare, înstrăinare,
distribuire, transportare, expediere, utilizare, import, export, nimicire a drogurilor ori a
materialelor sau utilajelor destinate producerii sau prelucrării drogurilor, de cultivare a plantelor
care conţin droguri;
2) urmările prejudiciabile, și anume – pierderea drogurilor ori a materialelor sau utilajelor
destinate producerii sau prelucrării drogurilor, ori a plantelor care conţin droguri;
3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.

Regulile de circulaţie (producere, preparare, prelucrare, procurare, păstrare, evidenţă,

eliberare, înstrăinare, distribuire, transportare, expediere, utilizare, import, export, nimicire) a
drogurilor sau utilajelor destinate producerii sau prelucrării drogurilor ori de cultivare a plantelor
care conţin droguri, încălcate de către făptuitor, trebuie să fie stabilite de acte normative,
indiferent de organul emitent (Parlamentul, Guvernul, Ministerul Sănătăţii, CPCD etc.). La
calificarea faptei este obligatorie stabilirea concretă a articolului sau punctului din cadrul actelor
normative ce stabilesc regulile de circulaţie a drogurilor ori a materialelor sau utilajelor destinate
producerii sau prelucrării lor, care au fost încălcate.
Urmează de reţinut că trăsătura individualizantă a faptei incriminate la alin.(4) art.218 CP
RM (în raport cu faptele incriminate la art.217, 2171 şi 2173 CP RM) constă în aceea că activităţile
de producere, preparare, prelucrare, procurare, păstrare etc. sunt realizate în temeiuri legale, dar cu
încălcarea regulilor corespunzătoare.
Infracţiunea specificată la alin.(4) art.218 CP RM este o infracţiune materială. Ea se consi-
deră consumată din momentul pierderii drogurilor, ori a materialelor sau utilajelor destinate
producerii sau prelucrării drogurilor, ori a plantelor care conţin droguri.

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(4) art.218 CP RM se caracterizează prin

aceea că făptuitorul, manifestând imprudenţă în raport cu urmările prejudiciabile ale infracţiunii,
manifestă imprudenţă ori intenţie faţă de fapta prejudiciabilă.
Motivul infracţiunii analizate se exprimă, în principal, în superficialitatea manifestată de
către făptuitor în raport cu respectarea regulilor de circulaţie a drogurilor ori a materialelor sau
utilajelor destinate producerii sau prelucrării drogurilor, de cultivare a plantelor care conţin
droguri.

Subiectul infracţiunii specificate la alin.(4) art.218 CP RM este persoana fizică

responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. De asemenea,
subiect al infracţiunii poate fi persoana juridică (cu excepţia autorităţii publice).
În plus, subiectul are calitatea specială de persoană în ale cărei obligaţii intră respectarea
regulilor stabilite de circulaţie a drogurilor ori a materialelor sau utilajelor destinate producerii
sau prelucrării acestor substanţe, de cultivare a plantelor care conţin droguri.

În alt context, cât priveşte circumstanțele agravante consemnate la alin.(5) art.218 CP RM,
este de menţionat că făptuitorul manifestă intenţie atunci când, din interes material, încălcă
regulile stabilite de circulaţie a drogurilor ori a materialelor sau utilajelor destinate producerii sau
prelucrării drogurilor, de cultivare a plantelor care conţin droguri. Totodată, manifestând
imprudenţă în raport cu urmările prejudiciabile ale infracţiunii, făptuitorul manifestă imprudenţă
ori intenţie faţă de fapta prejudiciabilă, atunci când încălcă regulile stabilite de circulaţie a
drogurilor ori a materialelor sau utilajelor destinate producerii sau prelucrării drogurilor, de
cultivare a plantelor care conţin droguri, cauzând vătămarea sănătăţii persoanei sau alte urmări
grave.
Prin „vătămare a sănătăţii” se înţelege vătămarea gravă sau medie a integrităţii corporale
ori a sănătăţii. Prin „alte urmări grave” se înţelege decesul persoanei.

TEMA „ORGANIZAREA ORI ÎNTREŢINEREA SPELUNCILOR PENTRU

CONSUMUL DROGURILOR SAU ETNOBOTANICELOR” (ART.219 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii specificate la art.219 CP RM îl constituie relaţiile

sociale cu privire la neadmiterea circulaţiei ilegale a drogurilor sau etnobotanicelor, apărate
împotriva organizării ori întreţinerii speluncilor pentru consumul substanţelor menţionate,
precum şi împotriva punerii la dispoziţie a localurilor în aceste scopuri.
Obiectul imaterial al infracţiunii analizate îl reprezintă spelunca organizată sau întreţinută
în scopul consumului drogurilor sau etnobotanicelor ori localul pus la dispoziţie în acelaşi scop.
Se are în vedere spaţiul locuibil sau nelocuibil, aferent unui imobil, aparţinând unui bar, unei
cafenele, unui restaurant, unui club, unei discoteci, unui apartament, unei dependinţe, unui garaj,
unui subsol al unui bloc de locuit etc., care se preconizează să fie folosit pentru consumul
drogurilor sau etnobotanicelor.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art.219 CP RM constă în fapta prejudiciabilă

care se exprimă în acţiune. Această acţiune presupune următoarele trei modalităţi normative cu
caracter alternativ:
a) organizarea speluncilor;
b) întreţinerea speluncilor;
c) punerea la dispoziţie a localurilor.
Infracţiunea de organizare ori întreţinere a speluncilor pentru consumul drogurilor sau
etnobotanicelor este o infracţiune formală. Ea se consideră consumată din momentul organizării
ori întreţinerii speluncilor pentru consumul substanţelor menţionate sau din momentul punerii la
dispoziţie a localurilor în acest scop, indiferent dacă consumul drogurilor sau etnobotanicelor a
avut loc sau nu.

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la art.219 CP RM se caracterizează prin intenţie

directă. În principal, motivul infracţiunii constă în interesul material.
În art.219 CP RM consumul drogurilor sau etnobotanicelor reprezintă unul dintre scopurile
infracţiunii, şi anume: scopul final. La rândul său, scopul proxim, urmărit de subiectul
infracţiunii prevăzute la art.219 CP RM este constituirea speluncii, iar consumul drogurilor sau
etnobotanicelor este ceea ce trebuie să urmeze acestei organizări.

Subiectul infracţiunii prevăzute la art.219 CP RM este persoana fizică responsabilă care la

momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.
În vederea identificării condiţiilor de operare a agravantei consemnate la alin.(2) art.219 CP
RM – „de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală” – facem trimitere la
explicaţiile corespunzătoare cu privire la infracţiunile examinate anterior.

TEMA „PROXENETISMUL” (ART.220 CP RM)

 Obiectul juridic special al infracţiunii de proxenetism îl formează relaţiile sociale cu
privire la moralitatea şi neaservirea actelor sexuale.
Atunci când infracţiunea în cauză este comisă prin influenţarea nemijlocită infracţională
asupra corpului persoanei, acesta constituie obiectul material.
Victima infracţiunii prevăzute la art.220 CP RM poate fi oricare persoană, de sex feminin
sau masculin. De regulă, particularităţile victimei nu au importanţă la calificare. Excepție
constituie ipoteza consemnată la lit.b) alin.(2) art.220 CP RM. În această ipoteză, răspunderea se
agravează dacă victima are calitatea de femeie gravidă.

Latura obiectivă a infracţiunii de proxenetism constă în fapta prejudiciabilă care se

exprimă în acţiune. Acţiunea în cauză se prezintă sub următoarele modalităţi normative cu
caracter alternativ:
1) îndemnul la prostituţie;
2) determinarea la prostituţie;
3) înlesnirea practicării prostituţiei;
4) tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o altă persoană.

Prostituţie poate fi considerată doar fapta care întrunește următoarele condiţii:

1) constă în practicarea de acte sexuale cu diferite persoane care beneficiază de serviciile
prostituatei;
2) scopul practicării de acte sexuale cu astfel de persoane constă în procurarea mijloacelor
de existenţă sau a principalelor mijloace de existenţă.
Prostituţia nu poate presupune prestarea serviciilor de masaj erotic sau a serviciilor sexuale
on-line. Practicarea prostituţiei se sancţionează în conformitate cu art.89 din Codul
contravenţional.
Prin „îndemn la prostituţie” se are în vedere stimularea interesului unei alte persoane pentru
ca aceasta să practice prostituţia (de exemplu, prin promisiunea unei vieţi uşoare, fără muncă, cu
distracţii etc.). Îndemnul trebuie să se adreseze unei singure sau mai multor persoane concrete.
Prin „determinare la prostituţie” se înţelege întreprinderea unor eforturi de natură a
influenţa o persoană să practice prostituţia.
 Prin „înlesnirea practicării prostituţiei”, se are în vedere ajutorul acordat unei persoane să
practice prostituţia (de exemplu, prin punerea la dispoziţie a locuinţei, prin finanţarea organizării
unui local unde se va practica prostituţia etc.).
Prin „tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o altă persoană” se
înţelege obţinerea de foloase patrimoniale sau nepatrimoniale de orice fel (bunuri, drepturi
patrimoniale, avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale etc.) din practicarea prostituţiei de către o
persoană, alta decât făptuitorul.
Infracţiunea specificată la art.220 CP RM este o infracţiune formală. În modalitatea de
îndemn la prostituţie, proxenetismul se consideră consumat din momentul îndemnului la
prostituţie, indiferent dacă persoana îndemnată a luat ulterior hotărârea de a practica prostituţia
sau nu. În modalitatea de determinare la prostituţie, proxenetismul se consideră consumat din
momentul luării de către victimă a hotărârii de a practica prostituţia, indiferent dacă această
hotărâre a fost realizată sau nu. În modalitatea de înlesnire a practicării prostituţiei,
proxenetismul se consideră consumat dacă, prin ajutorul acordat de făptuitor, a fost facilitată
practicarea sau continuarea practicării prostituţiei. În fine, în modalitatea de tragere de foloase de
pe urma practicării prostituţiei de către o altă persoană, proxenetismul se consideră consumat din
momentul obţinerii de către făptuitor, chiar şi o singură dată, a foloaselor patrimoniale de pe
urma practicării prostituţiei de către o altă persoană.

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la art.220 CP RM se caracterizează prin intenţie

directă. Motivele infracţiunii examinate se concretizează de cele mai dese ori în interesul
material.
În cazul infracţiunii de proxenetism, scopul constă în practicarea prostituţiei de către
victimă. În contrast, în ipoteza infracțiunilor specificate la art.165 și 206 CP RM, scopul se
exprimă în exploatarea sexuală a victimei, presupunând exploatarea ei în prostituţie.

Subiectul infracţiunii de proxenetism este persoana fizică responsabilă care la momentul

săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.
Răspunderea se agravează conform lit.d) alin.(2) art.220 CP RM în cazul în care subiectul
are calitatea specială de persoană publică, persoană cu funcţie de răspundere, persoană cu funcţie
de demnitate publică, persoană publică străină sau funcţionar internaţional.
 În ce priveşte modalitățile agravate ale infracțiunii de proxenetism, consemnate la alin.(2)
și (3) art.220 CP RM, se impune o interpretare similară cu cea privind circumstanţele agravante
corespondente, analizate mai sus.