Portofoliu

la limba și literatura română

A elaborat: Caşu Mariana ,elevă clasa a X-

a ,,A”

Profesor: Costin Tatiana

Cuprins:
I. Suport informativ
I.1. Cultura şi literatura
I.2. Genul liric
I.3. Genul epic
I.4. Genul dramatic
I.5. Texte funcţionale

II. Sunt ceea ce scriu

II.1. Teste de evaluare
Această fotografie de
II.2. Comentarii literare
Autor necunoscut este
II.3. Eseuri licențiată în condițiile
CC BY-SA

III. Lecturile mele

III.1. Rezumatul grafic al textului
III.2. Elementele de caracterizare a personajului
III.3. Afirmaţii ale criticilor literari
III.4. Reflecţii,afirmaţii ale personajelor pe care le
consideri importante

IV. Creaţii proprii:scriitorul care sunt eu *

IV.1. Poezii
IV.2. Proza
IV.3. Articole

V. Diagrama succesului
1.1. Cultura şi literatura
,,Cultura este îimplinirea chemarii noastre omeneşti."
Mihai Eminescu

Cultură
 Totalitatea facultaţilor spirituale deţinute printr-un efort conştient:se ocupă
de cultura lui;
 Bagaj de cunoştinţe variate in diverse domenii;
 Nivel avansat de dezvoltare intelectuală;
 Ansamblu al aspectelor intelectuale ale unei civilizatii.
CULTURA ESTE ORIZONTUL TĂU SPRITUAL

Cultura,ca esentă,este receptivă.Din vorbirea,din scrierea unui om putem

cunoaste gradul sau de cultură.

Cultura e privita ca un izvor deosebit al moralităţii şi ca un motiv propriu al

sentimentelor ,o îmbinare deosebit de intimă cu frumuseţea.

Podoaba cea mai nobilă a unui

popor este arta şi cel mai nobil
simţ al omului este cel estetic; insa
cel mai elevat dintre toate câte
sunt frumoase e sufletul frumos .
 Fiece element al culturii însă trebuie
să cultive in adevăr,trebuie să
formeze,sa innobileze fiinţa internă
şi arătarea exterioară a
personalităţii .

˶ Interesul tînărului pentru literatură provine din nevoia lui de viata "
Tudor Vianu

Literatura

o este un univers enorm de curiozități, învățăminte, povețe, experiențe și numai o

persoană care citește, poate ajunge un înțelept adevărat, cunoscând miracolele
universului literaturii.
 1.2. Genul liric

Genul liric cuprinde operele literare unde autorul își exprimă ideile, gândurile și
sentimentele prin intermediul eului liric. În acest gen domină viziunea și transfigurarea
artistică, iar autorul apelează la tehnici aluzive și asociative pentru a-și crea un univers de
mare forță de sugestie ce i se adresează sensibilității cititorului.

o Opera lirica -definiţie

Este o creație literară în care autorul își exprimă gândurile, sentimentele și
emoțiile în mod direct, folosind un limbaj expresiv..
o Genul liric – trăsături
Vocea autorului – se numește și eu liric și este acea modalitatea prin care autorul
își exprimă trăirile. Eul liric poate fi subiectiv, atunci când în text apar mărcile
subiectivității eului precum adjective pronominale ori verbe și pronume la
persoana I, ori obiectiv, atunci când în text nu apar aceste mărci, ci forme
pronominale și verbe la persoana a III-a. Accentul – va fi mereu pe exprimarea
sentimentelor, stărilor sufletești și trăirilor și este caracterizat de stări precum:

dragoste, dor, melancolie, tristețe, extaz, teamă, admirație, etc.

Doina
Este o creație vocală, instrumentală sau lirică, specifică poporului român, în care autorul
necunoscut, își exprimă sentimentele de dor, tristețe, jale, de revoltă, iubire sau chiar ură
împotriva asupritorilor.
Elegia
Este specia genului liric caracterizată prin exprimarea unui sentiment de tristețe ajungând de la
melancolie la durere. Sentimentele elegiace pot fi identificate la mai multe specii ale liricii culte.
Elegia a fost și este considerată muza durerii.

Pastelul
Este o creație care, prin intermediul unui peisaj, poate transmite sentimentele eului liric
contemplator. Modul de expunere folosit în creația lirică este descrierea, iar piesele dominante
aici sunt imaginile artistice realizate prin figuri de stil ce sunt organizate într-o descriere de tip
tablou.
Meditația
Este un fenomen mental care descrie o stare de atenție asupra unui gând ori conștientului,
subconștientului sau inconștientului. Meditația implică atenția spre gândirea însăși, fără a te lăsa
dus de alte gânduri.
Oda
Este specia poeziei lirice alcătuită din strofe care au aceeași formă și structură metrică în care se
prezintă entuziasmul sau admirația față de persoane ori fapte eroice sau idealuri. În anumite
realizări, oda este înrudită cu imnul.
Rondelul
Este o poezie scurtă care care o formă fixă cu o structură care se bazează, ca și balada, pe refren.
A apărut în Franța medievală sub denumirea de „rondeau”, iar originile sale se găsesc în cântec.

Glosa
Este o poezie cu formă fixă și caracter gnomic unde, în fiecare strofă, începând de la cea de-a
doua, comentează succesiv câte un vers din prima strofă. Versul comentat se repetă la sfârșitul
strofei respective, iar ultima strofă reproduce în ordinea inversă versurilor primei strofe.

Epigrama
Este o specie a poeziei lirice care are proporții reduse, de regulă catren, și satirizează elementele
negative ale unui caracter omenesc ori ale unei situații și se poate termina într-o poantă ironică la
adresa unui personaj ori a unui fapt. Epigrama este o formă fixă de poezie ce are un conținut
umoristic, satiric, poetic și o structură binară ce poate oferi simetrie și opoziție între argument și
contraargument.
Satira
Este forma caracteristică genului liric ce se descrie prin forma de critică a slăbiciunilor
individuale, sociale sau general omenești, uneori chiar într-un mod acuzator. Caracteristicile
stilistice ale formei sunt ironia, extragerea caricaturală a anumitor aspecte particulare și
construirea unor relații neobișnuite de o apartenență absurdă.
Pamfletul
Este o specie literară în versuri sau proză cu caracter satiric, unde autorul înfierează anumite
stări morale, concepții sau aspecte negative ale realității sociale ori trăsături de caracter ale unei
persoane.

Sonetul
Începând din secolul al XIII-lea, sonetul a început să semnifice un poem cu formă fixă de
paisprezece versuri, care respectă o schemă foarte precisă de rimă și o structură logică.
Gazelul
Poate fi definit ca o poezie lirică în distihuri cu monorime ce sunt dispuse astfel: versurile
primului distih rimează între ele, iar rima se păstrează în al doilea vers al celorlalte distihuri. În
multe cazuri, după rimă urmează radiful, un cuvânt sau un grup de cuvinte care se repetă, iar
ultimul distih conține takhallos-ul, pseudonimul poetului.
Imnul
Prin imn se înțelege un anumit tip de cântec, de obicei religios, care este compus pentru a
admira, lăuda sau adora, care se adresează de cele mai multe ori zeități ori figuri importante
istorice sau mitologice.
Idila Este o specie de poezie lirică și erotică din sfera poeziei bucolice în care este prezentată
viața și dragostea în formă optimistă sau idealizată.
1.3.Genul epic
 o Specii epice:

1.scrise în proză: schiţa, povestirea/naraţiunea, povestea, snoava,

nuvela, basmul, romanul, parabola, anecdotă, reportaj,
memorii, jurnalul, poemul
2.scrise în versuri:– fabula, balada, legenda, poemul eroic
3. populare: balada,legenda,snoava, basmul (au caracter oral, anonim,
tradiţional-colectiv, expresiv, sincretic)

4.culte (scrise de autori consacraţi, spre ex. I.Creangă, I.Slavici,

M.Sadoveanu) schiţa, balada cultă, naraţiunea/povestirea, amintirile/
jurnalul, poemul eroic, basmul cult, nuvela, romanul.
 o Momentele subiectului

Expozițiunea (fixează spațiul, timpul, unele personaje și împrejurările

conflictului).Stabilește situația inițială.
Intriga (momentul în care se declanșează conflictul între personajele
narațiunii) Reprezintă evenimentul care schimbă situația inițială
Desfășurarea acțiunii (prezintă întâmplările cronologic și este partea
cea mai amplă a povestirii)
Punctul culminant (momentul cel mai tensionat/dificil al conflictului)
Deznodământul (sfârșitul conflictului, situația finală)
 1.4.Genul dramatic

o Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor scrise cu scopul de a fi

ulterior interpretate pe scena unui teatru. Astfel, operele dramatice impun o
delimitare clară în timp și spațiu a acțiunii reprezentate. Acțiunea operelor
dramatice se concentrează asupra unui conflict, fiind, de regulă , bazată pe
împrejură ri, pasiuni și caractere.
 o Trăsături ale genului dramatic
1. Prezintă o structură specifică ;
2. Operele ce aparțin genului dramatic respectă o structură specifică . Așadar,
ele conțin: replici, scene și acte (care mai sunt numite și „tablouri”). Actele
reprezintă diviziuni care structurează subiectul, reprezentând o etapă a
desfă șură rii acțiunii. Scenele sunt subdiviziuni care marchează intră rile și
ieșirile din scenă ale personajelor. Replicile constituie modalitatea de
comunicare dintre personaje și au o pronunțată valoare expresivă ;
3. Replicile sunt precedate de numele personajului care le rostește;
4. Replicile corespund intervenției unui personaj care fie începe o discuție, fie
îi ră spunde interlocutorului să u, fie se află într-un dialog cu mai multe
personaje.

Clasificarea speciilor dramatice

Speciile genului dramatic sunt urmă toarele:
1. Tragedia
2. Comedia
3. Tragicomedia
4. Drama

Tragedia
Definiție:
Tragedia este o specie a genului dramatic, în proză sau în versuri, care conține
personaje puternice, angajate în lupta cu destinul, cu ordinea existentă a societă ții
ori cu propriile lor sentimente. De regulă , acest conflict se sfârșește odată cu
moartea eroului. Nu se știe cu exactitate care sunt originile tragediei, dar în mod
sigur, ea s-a dezvoltat în Grecia antică .

o Trăsături:
1. formă de dramă caracterizată de seriozitate și demnitate;
2. de regulă , implică un conflict între un personaj și o putere superioară ,
precum legea, divinitatea, destinul sau societatea;
3. conflict puternic și deznodă mânt grav;
4. personaje excepționale, aflate în luptă cu forțe adverse puternice, în virtutea
unei cauze nobile.
Exemple: „Hamlet”, „Macbeth”, „Regele Lear”, „Romeo și Julieta” de William
Shakespeare

Comedia
o Definiție:
Comedia este o specie a genului dramatic,
concepută în versuri sau proză , care satirizează
aspecte ale societă ții, slă biciuni umane sau
prezintă situații hazlii. Aceasta are acțiune veselă
și deznodă mânt fericit. Comicul este principalul
element ce deosebește comedia de alte specii literare ce aparțin genului dramatic.
Acesta reprezintă o categorie estetică fundamentală , care desemnează una dintre
atitudinile esențiale în fața vieții. Comicul poate fi: de situație, de limbaj, de nume,
de moravuri și de caracter.

o Trăsături:
1. modalitate comică în prezentarea personajelor, întâmplă rilor și a
moravurilor, adesea satirizate;
2. prezența unui conflict central relevant;
3. deznodă mânt vesel.
o Tipuri de comedii:
 1. de situații
2. de moravuri
3. de caracter ....
Exemple:
Ion Luca Caragiale — „O scrisoare pierdută ”, „O noapte furtunoasă ”, „D-ale
carnavalului”, „Conu` Leonida față cu reacțiunea”
Vasile Alecsandri - „Chirița în provinție”
Tudor Mușatescu - „Titanic vals”
Mihail Sebastian - „Steaua fă ră nume”
o Drama
Specie a genului dramatic, în proză sau versuri, ce este
caracterizată prin ilustrarea vieții reale prin intermediul unui
conflict complex și puternic al personajelor individualizate sau
tipice, cu întâmplă ri și situații tragice, unde eroii au un destin nefericit.
 1.5.Texte funcţionale

Texte funționale:
 Cerere
 Procesul – verbal
 Referatul
 Declarația
 Darea de seamă
 Curriculum vitae(CV)
 Scrisoare de intenție