Alegerea aparatului de cuplare

paralel a generatoarelor
7.1 GENERALITĂŢI

Energia electrică la bordul navelor este asigurată de generatoare sincrone antrenate de

motoare diesel. Aceste generatoare pot să funcţioneze individuala sau în paralel în funcţie
de puterea lor, de regimul navei şi de posibilităţile pe care le oferă schema electrică.
Generatoarele pot funcţiona individuala în două cazuri:
- generatorul alimentează sisteme de bare diferite, fiecare din acestea alimentând un
număr bine stabilit de consumatori, generatorul putând fi comutat la mai multe sisteme de
bare;
- fiecare din generatoare lucrează în permanentă numai pentru alimentarea unui sistem de
bare iar consumatorii de energie electrica pot fi comutaţi de la un sistem de bare la altul;
În cazul folosirii generatoarelor individuale este necesar să se folosească un număr de
aparate de conectare şi comutare ceea ce îngreunează schema şi exploatarea, fiind
deasemenea foarte greu a se folosi în unele regimuri, puterea totală a grupurilor.
Trecerea de la o sursă la alta este neapărat legată de întreruperea alimentării
consumatorilor, ceea ce este cu totul nedorit dacă, ne referim numai la aparatura de
telecomandă a motorului principal, la instalaţiile radio şi cele de electronavigaţie.
Având în vedere neajunsurile semnalate la funcţionarea individuală a generatoarelor,
la bordul navelor, ele funcţionează, pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă, în paralel,
sigurând astfel elasticitatea centralei. Prin modificarea numărului de generatoare aflate în
funcţiune, în diferitele regimuri ale navei, se sigură transferul de sarcină de la o sursă la
alta fără a întrerupe alimentarea consumatorilor.
Conectarea în paralel a generatoarelor se poate realiza în două moduri:
- prin sincronizare precisă;
- prin autosincronizare (sincronizare automată).
Sincronizarea precisă a generatoarelor ce urmează a fi cuplate în paralel se face în
felul următor:
- se echilibrează, după voltmetrele montate pe panoul fiecărei secţii de generator,
tensiunea generatorului în funcţiune şi a celui ce va fi cuplat în paralel;
- cu ajutorul servomotorului de pe motorul diesel, ce acţionează asupra instalaţiei de
alimentare cu combustibil, se reglează turaţia grupului astfel ca cele două frecvenţe, să fie
egale;
- cu ajutorul sincronoscopului cu ac indicator s a u cu lămpi se urmăreşte coincidenţa
perfectă a frecvenţelor şi defazarea tensiunilor generatorului în funcţiune şi a celui ce va
fi cuplat după care, prin intermediul aparatelor de comutare, se conectează generatorul la
bare în paralel cu cel aflat deja în funcţiune.
Realizarea operaţiei de sincronizare precisă cere, de la personalul de exploatare,
experienţă, calificare şi o atenţie deosebită deoarece orice greşeală la operaţia de punere
în paralel poate duce la apariţia unor curenţi a căror valoare poate fi de 15 ori mai mare
decât curentul nominal, ceea ce periclitează integritatea mecanică a generatoarelor şi a
echipamentelor aferente.
Prin comparaţie cu procedeul descris anterior, autosincronizarea generatoarelor
constituie o operaţie mai simplă şi mai sigură. Autosincronizarea se realizează astfel:
- se reglează turaţia generatorului, aducând-o cât mai aproape de turaţia de sincronism,
cu o precizie de câteva procente;
- cu ajutorul dispozitivului de conectare generatorul este cuplat la bare, intră în sarcină şi
i se măreşte automat excitaţia. Autosincronizarea se face doar la generatoarele care sunt
prevăzute cu regulator automat de turaţie.
Autosincronizarea se poate face prin reactor care micşorează şocul de curent sau prin
sincronizatorul automat care reglează automat turaţia grupurilor şi la o diferenţa minimă
de frecvenţa şi de defazaj electric cuplează generatorul la bare într-un timp scurt, fără
pericole.
Indiferent de modul în care funcţionează generatoarele, în paralel sau singulare, sunt
necesare următoarele tipuri de protecţii:
- protecţia la scurtcircuit prin decuplarea temporizată a generatorului de la bare sau
instantaneu la şocuri mari de curent;
- protecţia la suprasarcină prin decuplarea consumatorilor neesenţiali;
- protecţia la putere inversă, numai când generatoarele funcţionează în paralel;
- protecţia la tensiune minimă;
- protecţia la subfrecvenţa sau suprafrecvenţă în cazul funcţionării în paralel, pentru
scurtă durată a unui diesel generator cu un generator de ax sau un turbogenerator.
În cazul de faţa, pentru realizarea sincronizării automate, se prevede un dispozitiv de
putere în paralel de tip A P P - 1 fabricat la IMN Galaţi care asigură cuplarea
generatoarelor în paralel la o diferenţă de frecventă de (0,1-2) Hz, timpul de menţinere a
contactului (40-140) ms, cuplarea generatorului făcându-se cu precizie de ±7 grade
electrice.

7.2 APARATUL DE PUNERE ÎN PARALEL APP-1

Aparatul de putere în paralel APP-1 realizează sincronizarea semiautomată a

generatoarelor sincrone trifazate. Operatorul reglează tensiunea şi frecvenţa generatorului
şi cuplarea sincronizatorului, cuplarea generatorului la bare făcându-se în momentul
coincidenţei de fază între tensiunea de la bare şi cea a generatorului.
Fixând timpul de acţionare a automatului sincronizatorul va da o comandă de
închidere în avans faţa de coincidenţa de fază. Comanda de cuplare va fi dată doar dacă s-
au îndeplinit următoarele condiţii:
- diferenţa de tensiune este între limitele fixate;
- diferenţa de frecvenţa nu depăşeşte valorile admisa;
- este realizată coincidenţa de fază;
- există tensiune pe toate cele trei faze.
Aparatul este construit cu circuite integrate şi tranzistoare cu siliciu, toate deciziile
fiind luate în circuitele electronice, şi singurul aparat cu contacte mobile fiind contactorul
de la ieşire intercalat în circuitul de cuplare al bobinei de anclanşare al întreruptorului
automat al generatorului.
În cele ce urmează sunt specificate caracteristicile tehnice ale acestui aparat:
- tensiunea de alimentare 380 V cu variaţii admise, cuprinse între - 1 0 % şi + 6%;
- frecvenţa nominală 50 Hz cu variaţii de ±5 %;
- diferenţa de tensiune dintre bare şi de fazele generatorului ±15 %;
- precizia cuplării generatorului ±7 grade electrice;
- diferenţa de frecvenţă (0,1-2) Hz;

7.3 DESCRIERE Şl MOD DE FUNCŢIONARE

Aparatul de sincronizare primeşte informaţiile de tensiune şi frecvenţă prin barele R'

şi S' de la generatorul ce va fi cuplat şi R, S de la barele T P D .
Cele două tensiuni de la intrare formează un semnal formă triunghiulară cu
următoarele proprietăţi:
- amplitudinea semnalului este independentă de amplitudinea celor două tensiuni
sinusoidale de la intrare;
- valoarea instantanee a semnalului este proporţională cu variaţia unghiulară a vectorilor
celor două tensiuni, vârful negativ corespunzând coincidenţei de fază iar cel pozitiv
opoziţiei de fază.
Pentru realizarea cuplării la coincidenţă de fază, comanda de cuplare trebuie să se dea
cu un avans de timp necesar cuplării releului aparatului şi a automatului generatorului, iar
această decizie să fie luată numai dacă diferenţa dintre cele două tensiuni, în valoare
absolută, se încadrează în limita reglată de operare iar alunecarea dintre cele doua
frecvenţe este suficient de joasă limitată de operator. Pentru a fi executate corect , aceste
operaţiuni necesită cunoaşterea precisă a alunecării şi evoluţia relativă a fazelor. Evoluţia
relativă a fazelor este cunoscută prin semnalul de forma triunghiulară care defineşte
deviaţia unghiulară dintre vectorii de tensiune.
Panta semnalului caracterizează apropierea sau depărtarea de coincidenţă de fază,
prin semnul negativ s a u pozitiv pe care îl are. Orice variaţie a pantei semnalului indică o
variaţie de frecventă şi deci variaţia alunecării S.
În raport cu timpul de închidere al automatului pentru anticiparea corectă a cuplării la
coincidenţa de fază alunecarea este

7.4 DESCRIEREA SCHEMEI BLOC

Schema bloc a aparatului de putere în paralel a generatorului este prezentată în figura

7.1.
 Informaţiile de tensiune şi frecvenţă de la bare şi de la generator intră în blocul logic
BL, funcţia SAU - NU având rolul de a furniza la ieşire impulsuri de amplitudine
constantă şi al căror durată depinde de diferenţa de fază. Aceste impulsuri sunt integrate
de cele două filtre F1 de tip "cu câştig redus" şi amplificare în curent. La ieşirea
repetorului R1 se obţine un semnal triunghiular cu amplitudinea de 26 V c c . Axarea
corectă a acestui semnal se face prin BL1-R216.
Prin diferenţierea semnalului, în etajul D1, se obţine o tensiune proporţională cu
diferenţa de frecvenţă dintre bare şi generator. Această tensiune este amplificată
corespunzător de amplificatorul A1 şi apoi este adunată cu semnalul triunghiular în
sumatorul intrând apoi în comparatorul C1 unde este comparată cu o tensiune
corespunzătoare unei diferenţe de frecvenţă foarte joasă.
În funcţie de diferenţa de frecvenţa şi de poziţia potenţiometrului T, tensiunea la
ieşirea sumatorului va creşte rezultând la ieşirea comparatorului C1 un impuls al cărui
front, va anticipa cu un timp constant cuplarea în fază, indiferent de diferenţa de
frecvenţă.
Pentru limitarea diferenţei de frecvenţă se foloseşte o tensiune proporţională cu
această diferenţă, obţinută prin diferenţierea în etajul D2 şi prin filtrare în F2, care se
compară în C2, pentru o anumită poziţie a potenţiometrului T corespunzător limitei
maxime, de frecvenţă.
Condiţia de diferenţă de tensiune se realizează prin diferenţa Ue-Ur , amplificată în A
şi comparată într-un comparator dublă alternanţă C3 .
Temporizatorul T permite intrarea în funcţiune cu întârziere a aparatului ce comandă
stabilizarea regimului de funcţionare la conectarea concomitentă a reţelei şi
generatorului.
Cele trei semnale intră în blocul logic BL2 care îndeplineşte următoarele funcţii:
- impulsul de comandă al contactorului poate trece mai departe dacă este îndeplinită
condiţia de tensiune şi de frecvenţă;
- impulsul de cuplare odată pornit, condiţiile de tensiune şi frecvenţa nu mai au influenţă
asupra duratei impulsului.
Acest impuls este amplificat în A3 şi comandă cuplarea unui contactor D1 care la
rândul său comandă automatul generatorului pentru cuplarea la bare.

7.5 DESCRIEREA SCHEMEI EIECTRICE DESFĂŞURATE

Informaţiile primite de la bare şi generator în amplitudinea şi fază semialternanţelor,

care au aceiaşi funcţie, fiecare lucrând pentru a semialternanţă corespunzătoare braţului
secundarului transformatorului de reţea (fig.7.2).

Acest etaj realizează funcţia SAU-NU. Impulsurile obţinute la ieşire au durata 0,5 T-
ti, unde ti este diferenţă de timp aplicată celor două intrări. Tensiunea medie la ieşire va fi

pentru 0<f<rr. Voc constituie tensiunea de alimentare a montajului iar cp este defazajul
dintre cele două semnale.
 Funcţia de transfer V=f(φ), pentru viteza de variaţie a defazajului constanta, este o
formă de undă triunghiulară (fig. 7.3).

Transformatoarele TR1 şi TR2 sunt legate în antifază.

Prin caracteristicile sale, etajul este un indicator de defazare tensiunea maximă la
ieşire obţinându-se când tensiunile de la intrare sunt în fază. Adăugarea etajului SAU--
NU similar cu circuitul integrat IC 202 măreşte tensiunea medie la ieşire de doua ori şi
uşurează filtrajul semnalului obţinut în final. Panta formei de undă triunghiulară este
proporţională cu diferenţa de frecvenţa a semnalelor la cele două intrări.
Tensiunea măsurată pe rezistenţa R217 este de 26 V iar la intrare sunt prezente
semialternanţe de la secundarul transformatorului 380/220 V.
Semnalul sub forma de impulsuri de la ieşirea etajului, ce conţine circuitele integrate
IC 201 şi IC 202, este filtrat prin filtrul trece jos (fig 7.4).

Acest filtru este de tipul celor active cu "câştig redus" întrucât elementul amplificator IC
205 lucrează ca repetor. Acest filtru are următoarele caracteristici:
- nu inversează semnalul de ieşire;
- are rezistenţă de intrare mare;
- la ieşire prezintă o rezistenţă mică, asigurând conectarea în cascadă.
Frecventa de tăiere este data de formula
şi este de 22 Hz. Întârzierea datorată celor două filtre este de aproximativ 20 ms.
După cele două filtre urmează un repetitor care asigură puterea necesară pentru
folosirea în diferite scopuri a semnalului de formă triunghiulară. Una dintre utilizările
acestui semnal este indicarea alunecării prin dioda luminiscentă D211.
Polaritatea negativă a semnalului triunghiular face ca tranzistorul T203 să conducă şi
prin acesta, dioda D211.
Reglajul limitei de frecvenţă se realizează cu etajul ce conţine circuitul, integrat IC
207 şi componentele sale (fig 7.5).

Funcţie de mărimea diferenţei defrecvenţă, grupului IC207-R228 va livra o tensiune

proporţională cu această care după ce este filtrată de diodele D206 şi D200 se compară cu
nivelul dat de rezistenţa variabila Rv202. Dacă nivelul de tensiune continuă de la intrarea
5 este mai mic decât cel de pe intrarea 4, atunci la ieşirea 1 rezultă un nivel de tensiune de
5 V, nivel corespunzător lui "1" logic.
La nivelul de 5V este autorizată pornirea impulsului de cuplare a contactorului.
Reglajul duratei impulsului şi corecţia funcţiei de frecvenţă se realizează cu etajele ce
conţin circuitele integrate IC 203 şi IC 208 (fig. 7.6).
 Tensiunea de formă triunghiulară aplicată grupului C204-R224 da la intrarea
amplificatorului neinversor IC 203 o tensiune alternativă de formă trapezoidală a cărei
amplitudine este proporţională cu diferenţa de frecvenţă, iar trecerile prin zero corespund
cu vârfurile tensiunii de formă triunghiulară.
Tensiunea de formă trapezoidală, după o amplificare prealabilă în IC 203, se adună cu
tensiunea de formă triunghiulară după o anumită lege funcţie de valorile rezistenţelor
R224 şiR225.
Etajul ce conţine circuitul integrat IC 206 are funcţia de integrator comparator. Pentru
o anumită diferenţă de frecvenţă, modificând poziţia cursorului rezistenţei variabile
Rv201 spre punctul cald, se creşte diferenţa de frecvenţă, crescând astfel şi amplitudinea
semnalului la intrarea comparatorului ceea ce înseamnă că distanţa dintre vârful
corespunzător coincidenţei de fază pe semnalul de formă triunghiulară şi nivelul de
comparaţie al comparatorului creşte, crescând şi timpul corespunzător.
La ieşirea comparatorului vom avea un impuls al cărui front se depărtează anticipând
un timp prestabilit, faţă de coincidenţa de fază a semnalului de formă triunghiulară.
Temporizatorul (fig. 7.7) are rolul de a condiţiona intrarea în funcţiune a blocului
logic şi în final a aparatului de sincronizare prin alocarea unui timp în care toate etajele să
aibă condiţii normale de lucru imediat după conectarea aparatului la reţea.
El foloseşte un grup R215-C203 care alimentează de la transformatorul generatorului şi
un comparator de nivel de tensiune, nivel reglat din rezistenţele R212-R213. Etajele
comparator şi amplificator sunt prezentate în figura 7.8.

Comparatorul se compune din diodele redresoare D106, D111, D112 filtrul RC

(R205, C107, R106, C108) şi respectiv R107, C108, R108, Rv101.
Diferenţa dintre cele două tensiuni se aplică în etajul cu circuitul integrat IC 101, apoi
este trecut prin comparatorul dublă alternanţă al cărui nivel de comparare este de circa
0,7 V.
Pentru a rezulta nivelul logic "1" la ieşire, diferenţa tensiunilor de alimentare, în
valoare absolută, trebuie să fie sub o anumită limită reglată cu Rv102. în acest caz
intrarea 4 a circuitului integrat IC102 va avea -0,7 V iar la intrarea 5, +0.7V. Din
rezistenţa Rv101 se comandă anularea tensiunii la intrarea amplificatorului când cele
două tensiuni sunt egale.
Circuitul pentru semnalizarea prezenţei tensiunii este prezentat în figura 7.9.
 În concluzie, condiţiile ce trebuie satisfăcute pentru a se autoriza emiterea impulsului de
cuplare sunt.
- condiţia de limitare a diferenţei de frecvenţă la ieşire dacă diferenţa este mai mică decât
limita reglată cu Rv102;
- prin satisfacerea condiţiei impusă de diferenţa de tensiune dintre bare şi generator, în
valoare absolută, rezultă +5V la ieşire dacă diferenţa de tensiune este mai mică decât
limita reglată cu Rv102;
- condiţia de prezenţă a fazelor şi siguranţelor de la transformatoarele de alimentare ale
aparatului. Dacă s-a ars una din siguranţe (e101 sau e102) sau a dispărut una din faze,
dioda D118 se aprinde şi este pus la masă semnalul dat de comparatorul de tensiune.
Temporizatorul pune la masă tensiunea dată de comparatorul de tensiune atât timp cât
nu a comutat circuitul integrat, IC 204. Blocul logic (fig. 7.10) primeşte impulsul pentru
declanşarea contactorului.

Funcţionarea blocului logic este următoarea:

- dacă a=1 şi b=0, atunci c=0;
- dacă în timp ce a=1, b trece în "1" logic, atunci a rămâne 1;
- dacă a=1 şi b=1, atunci c=1.