VERBUL

ADJECTIVUL
Substantivul este partea de vorbire care denumește
ființe, lucruri, fenomene ale naturii, însușiri, acțiuni și
stări sufletești.
FELUL substantivelor
comune ►român, drapel, vânt, bunătate, alergare,
bucurie;
proprii ►România, București;
NUMĂRUL substantivelor
numărul singular ► țară
numărul plural ► țări
GENUL substantivelor
genul masculin ► un roman ►doi români
genul feminin ►o elevă ►două eleve
genul neutru ►un steag ►două steaguri
În propoziții, substantivele pot avea diferite funcții:
subiect
nume predicativ
atribut
 PRONUMELE
Pronumele este partea de vorbire care ține locul unui
substantiv.
Pronumele care indică diferite persoane sunt pronume
personale. Ele își schimbă forma după persoană, număr și
gen.
Persoana I Persoana a Persoana a III-a (despre
( care II-a ( cu care se vorbește)
vorbește) care se masulin feminin
vorbește)
Nr. eu tu el ea
singular
Nr. plural noi voi ei ele
Pronumele personal mai are și alte forme (pers. a III-a):
dânsa, dânsul, dânșii, dânsele.
Pronumele personal folosit în comunicarea cu persoane sau
despre persoane față de care se exprimă o atitudine de
respect se numește pronume personal de politețe.
Persoana a II-a Persoana a III-a
Gen masculin Gen feminin
Nr. dumneata dumnealui dumneaei
singular
Nr. plural dumneavoastră dumnealor

În propoziții, pronumele personal poate îndeplini funcțiile de

subiect, atribut și complement.
 NUMERALUL
Numeralul este partea de vorbire care arată
numărul, determinarea numerică a obiectelor sau
ordinea lor prin numărare.
Numeralele pot fi: cardinale și ordinale.
Numeralele cardinale arată un număr sau determină
numeric anumite obiecte.
Numeralele cardinale propriu-zise se împart în
douămari categorii:
 simple ►doi, trei, patru, sută, mie, million,
miliard etc.
 compuse ►unsprezece, douăzeci, treizeci
și cinci etc.
Numeralele ordinale exprimă, prin numărare,
ordinea sau locul pe care îl ocupă anumite obiecte
într-o înșiruire: al doilea, al treilea, al patrulea.
În propoziții, numeralele pot avea diferite funcții:
subiect, atribut, complement.
 COMPLEMENTUL
Complementul este partea secundară de propoziție
care determină un verb.
Întrebări pentru aflarea complementului, adresate
verbului determinat:
►Ce? ►Pe cine? ►Unde? ►Când? Cum? Cui?
Complementul poate fi exprimat prin:
- substantiv Românii se prind în horă.
- numeral Grupul se împarte în două.
- verb Un copil vine alergând.
- pronume Mihai se uită la noi.
- adverb Ana stă aici și privește departe.
LOCUL COMPLEMENTULUI ÎN PROPOZIȚIE
Complementul poate sta înainte sau după verbul
determinat, alături sau la distanță de acesta:
În România sunt mulți patrioți.
Noi sărbătorim Unirea.
Cântăm imnul cu entuziasm.
PUNCTUAȚIA
Mai multe complemente se despart prin virgulă,
dacă nu sunt legate prin ,,și” ori ,,sau ”.
Învățătorul nostru ne-a vorbit despre strămoși, despre
faptele lor și despre trecutul patriei noastre.
Complementul nu se desparte prin virgulă de verbul
pe care-l determină.
 Predicatul este partea principală de propoziție care
arată ce se spune despre subiect.
FELUL PREDICATULUI
 verbal-atribuie subiectului o acțiune, arătând ce face
subiectul. (ex. Elevii merg la muzeu.)
 nominal - atribuie subiectului o însușire sau o calitate,
arătând cine este, ce este sau cum este subiectul. (ex.
Personajul principal este Mihai. Bunicul meu este
istoric. Patria este frumoasă.)
Predicatul nominal este format dintr-un nume predicativ legat de subiect
printr-un verb.
Caii sunt tineri. (sunt=verb de legătură; tineri=nume predicativ)
♦ Cel mai frecvent verb de legătură este verbul ,,a fi”.
Numele predicativ poate fi exprimat prin:
- substantiv Banca este de stejar.
- adjectiv Floarea este albă.
- pronume Fratele meu este el.
- numeral Atitudinea lui este de zece.
Când verbul ,,a fi” are sensul de ,,a exista”, ,,a se afla”, el are
rol de predicat verbal. (ex. Pâinea este pe masă.)
LOCUL PREDICATULUI ÎN PROPOZIȚIE
De obicei, predicatul stă după subiect, dar poate sta oriunde în
propoziție.
Elevii vin la școală. Vin elevii la școală. În septembrie, elevii vin la
școală.
ACORDUL PREDICATULUI CU SUBIECTUL
Predicatul se acordă cu subiectul în număr.
El se pregătește pentru concurs. Ei se pregătesc pentru concurs.
 ATRIBUTUL
Atributul este partea secundară de propoziție care
determină un substantiv. Întrebări pentru aflarea
atributului, adresate substantivului determinat:
►Care? ►Ce fel de? ►Câți? Câte? ►Al, a, ai, ale
cui?
Atributul poate fi exprimat prin:
 substantiv Cartea de istorie îmi este prietenă.
 adjectiv Aflăm astăzi întâmplările reale.
 pronume Cuvintele lui înțelepte m-au
impresionat.
 numeral Al doilea drapel flutură în zare.
LOCUL ATRIBUTULUI ÎN PROPOZIȚIE
Atributul poate sta înainte sau după substantivul
determinat: Oamenii uniți au sufletul încărcat de mare
bucurie.
PUNCTUAȚIA
Atributele care determină același substantiv și sunt
exprimate prin aceleași părți de vorbire se despart prin
virgulă dacă între ele nu se află cuvântul ,,și” sau ,,ori”.
Românii sunt oameni buni, veseli și ospitalieri. Atributul nu
se desparte prin virgulă de substantivul pe care îl determină.
 Subiectul este partea principală de propoziție despre
care se spune ceva cu ajutorul predicatului. Întrebări
pentru aflarea subiectului, adresate predicatului:
Cine? Ce? Despre cine este vorba în
propoziție?
FELUL SUBIECTULUI
 simplu - exprimat printr-o singură parte de vorbire.
România este o țară frumoasă.
 multiplu - exprimat prin mai multe părți de vorbire
(de același fel sau diferite). Moldovenii, muntenii
și ardelenii sunt uniți. Eu, tu și Mihai alcătuim o
echipă.
Subiectul poate fi exprimat prin:
 substantiv Românii luptă pentru unire.
 pronume Ei vor merge la Alba Iulia.
 numeral Al doilea și-a manifestat admirația.
 verb A munci este o datorie a fiecăruia.
Subiectul poate sta înainte sau după predicat.
►Steagurile flutură. ►Aclamă mulțimea.
Între subiect și predicat nu se pune virgulă.