Botezul este poarta de intrare în creştinism, este momentul în care pruncul devine membru al Bisericii,

dobândeşte “cetăţenie bisericească”, devine subiect de drepturi şi obligaţii, fiind curăţat de păcatul
strămoşesc.Fără a exista o uniformitate liturgică a timpului când un copil trebuie botezat, din analiza
mărturiilor scripturistice, canonice şi a celor oferite de Sfânta Tradiţie, botezul copiilor nu trebuie
amânat o perioadă îndelungată după naştere. După generalizarea botezului copiilor nu au mai fost
rânduite zile speciale pentru botez, ci el se putea săvârşi oricând, în orice zi şi la orice oră. Dacă
pruncul nu era ameninţat de moarte, conform Canonului 37 al Sfântului Ioan Postitorul, botezul
copiilor ar trebui să aibă loc la 7 zile de la naştere pentru ca acesta să nu moară nebotezat.Lăsând la o
parte botezul de necesitate sau de urgenţă, botezul copiilor este recomandat să se facă începând cu cea
de-a şaptea zi după naştere, până în jurul împlinirii celor 40 de zile. Vechile pravile nu permiteau
amânarea botezului după această perioadă. Singura situaţie care ar fi exceptată de la această regulă era
aceea în care cele 40 de zile ar fi picat în unul din cele patru posturi, mai cu seamă în Postul Paştelui,
deoarece ospăţul nu putea fi făcut, însă, desigur, în cazul în care copilul se află în primejdie de moarte,
botezul se poate oficia oricând. Regula a rămas valabilă şi astăzi, dar, din păcate, nu se mai respectă.
De aceea, recomandarea ar fi aceea ca botezul să se facă în jurul celor 40 de zile de la naştere, dar să nu
cadă în posturi. “Părinţii au datoria morală de a da nume de sfinţi copiilor”După ce criterii trebuie
să alegem numele cu care ne botezăm copiii?Între rugăciunile şi rânduielile legate de naşterea unui
prunc este şi cea intitulată “Rugăciunea la însemnarea pruncului”, când i se pune numele. Conform
rânduielii, această rugăciune se citeşte în a opta zi după naştere. Copilul are însă la această dată deja un
nume, deoarece înregistrarea copilului la oficiul de stare civilă s-a făcut după naştere, iar
responsabilitatea prevăzută de normele legale în vigoare o au părinţii.În acest demers, orice părinte
trebuie să-şi amintească faptul că pruncul este persoană şi se bucură de identitate proprie, iar numele
unei persoane este parte a acestei identităţi sociale, dar şi spirituale. Tocmai din acest motiv, alegerea
numelui trebuie să fie un act pe deplin responsabil, trebuie consultaţi naşii, familia şi preotul duhovnic,
deoarece pruncul va purta acel nume întreaga viaţă, atât în faţa oamenilor, cât şi în faţa lui Dumnezeu.
Se întâmplă însă de multe ori ca părinţii să opteze pentru nume care vor crea mai târziu chiar frustrări
sociale, prin alegerea unor diminutive sau a unor nume sub influenţa ultimelor producţii
cinematografice. Aceste alegeri “interesante” pentru moment vor fi total desuete, într-un orizont de
timp nu prea îndepărtat. Tocmai de aceea, părinţii trupeşti, împreună cu părinţii sufleteşti, naşii, trebuie
să aleagă nume din bogăţia onomastică a calendarului creştin-ortodox, nume româneşti, ori numele
naşilor, dacă aceştia le poartă pe ale unor sfinţi. Părinţii au datoria morală de a da nume de sfinţi
copiilor pentru a-i aşeza sub ocrotirea spirituală a acestora, sfinţii respectivi devenind astfel protectorii
lor în această viaţă, dar şi în cea viitoare. De asemenea, frumoasa tradiţie de a împrumuta numele unuia
dintre naşi creează o apropiere între acesta şi fin.A început în ultimii ani să renască frumos tradiţia
conform căreia copiii primesc la Botez numele sfântului din ziua în care s-au născut ori un nume de
sfânt mai însemnat din apropierea acestei zile, pe care să-l aibă ca model în viaţa lor duhovnicească.Un
alt aspect privitor la modul cum ne numim copiii face referire la numărul numelor. Este recomandabil
ca pruncii să primească un singur nume la botez, aspect important şi din punct de vedere practic, mai cu
seamă pentru faptul că în realitate nu este utilizat decât un singur apelativ.Naşul trebuie să fie creştin-
ortodoxCine poate să fie naş de botez şi ce calităţi trebuie să îndeplinească acesta?Naşul are un rol
foarte important, deoarece fără acesta botezul nu poate avea loc, excepţie făcând botezul de necesitate.
Naşii sunt amintiţi din perioada apostolică, ei fiind persoane de încredere ai Bisericii şi garantul celui
ce se botează, devenind îndrumătorul lui spiritual. “Dacă te pui garant, pregăteşte-te să şi plăteşti”
(Sirah 8-13). Dacă cei ce fac garanţii pentru alţii în materie de bani îşi iau responsabilitatea pentru
întreaga sumă, cei ce garantează în chestiuni duhovniceşti şi într-un domeniu care implică virtutea
trebuie să fie mult mai atenţi. Ei trebuie să dovedească dragoste părintească, încurajând, sfătuind şi
îndreptând pe cei pentru care garantează. Să nu socotească deloc că ceea ce se petrece cu ei este un
lucru cu puţină importanţă, ci să-şi dea seama că ei au totul de câştigat dacă prin sfaturile lor aduc pe
cei încredinţaţi lor pe calea virtuţilor. Dimpotrivă, dacă finii lor devin neglijenţi, naşii înşişi vor suferi o
grea pedeapsă. De aceea, în mod obişnuit, naşii sunt numiţi “părinţi spirituali”, ca ei să înţeleagă prin
aceasta câtă afecţiune datorează celor care garantează în domeniul instrucţiunii spirituale.Naşul este un
mărturisitor al credinţei pentru prunc, iar pentru acest act al mărturiei devine părinte spiritual al
acestuia. De aceea, pentru ca cineva să fie naş trebuie în primul rând să fie creştin-ortodox, să-şi
dorească asumarea acestei responsabilităţi, să fie conştient că această calitate este una permanentă, nu
doar conjuncturală. Naşii trebuie să cunoască învăţătura de credinţă, pentru a mărturisi în numele celui
botezat şi a fi îndrumători sufleteşti ai acestora. Trebuie să fie persoane trecute de adolescenţă, cu
maturitate şi gândire pentru actul pe care-l fac. De aceea nu este indicat ca naşii să fie copii. De
asemenea, fără a constitui un impediment la validitatea Tainei Sfântului Botez, este de preferat ca naşul
care primeşte pruncul scos din cristelniţă să fie de acelaşi sex cu pruncul, iar fiecare prunc să aibă un
singur naş.Naşul devine părintele spiritual al celui botezatCare sunt îndatoririle creştineşti ale
naşului de botez faţă de finul său şi invers?Întrebarea este foarte interesantă deoarece face referire la
“îndatoririle creştineşti”. Din nefericire, în unele cazuri, exact aceste îndatoriri sunt uitate, iar naşul nu-
şi asumă decât grija de a procura lumânarea, cât mai frumos ornată, de a cumpăra cât mai multe haine
şi de a face faţă cât mai rezonabil la petrecerea ce va urma. Desigur, bucuria botezului presupune şi o
grijă pentru aspectul estetic, iar instituţia năşiei are şi aspect social, însă aceasta nu trebuie să
umbrească sau să eclipseze valoarea spirituală a năşiei şi mai cu seamă să o pună în antiteză cu aceasta,
botezul devenind un stres financiar sau un moment de petrecere excesivă.