Benedict Andreson - Comunitati Imaginate

Colec ia
FOCUS
Coperta de C. Apostol
First published by Verso 1983

This revised and extended edition published by Verso 1991
©Benedict Anderson 1983, 1991
AH rights reserved
© for the Romanian Edition by Open Society Institute - Budapest 2000
Toate drepturile rezervate. Reproducerea prin orice mijloace este interzis0,

cu excep ia situa iilor prev0zute în Legea Copyright-ului, referitoare la
studiul individual, cercetare 3i critic0 de specialitate.
Traducerea prezentei edi ii s-a f0cut dup0:

Benedict Anderson, Imagined Communities:
Reflections on the Origin and Spread of Na ionalism, ed. rev.
Londra, New York: Verso, 1991
Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale

ANDERSON, BENEDICT
Comunit i imaginate: Reflec ii asupra originii $i
r spândirii na ionalismului / Benedict Anderson; trad.:
Roxana Oltean, Ioana Potrache. - Bucure3ti: Integral, 2001
200 p; 20 cm.- (Focus, 2) Bibliogr. ISBN 973-98139-8-4
I. Oltean, Roxana (trad.)

II. Potrache, Ioana (trad.)
323.1
ISBN 973-98139-8-4
BENEDICT ANDERSON
COMUNIT()I IMAGINATE
Reflec ii asupra originii 3i
r0spândirii na ionalismului
Traducere de Roxana Oltean i Ioana Potrache
Biblioteca Central
Universitar
Timi3oara
02133018
Editura Integral
Bucure3ti
2000
This edition was published with the support of the „Central European
University Translation Project", sponsored by the Regional Publishing
Center of the Open Society Institute - Budapest and the Soros Foun-
dation for an Open Society.
CEU
Aceast edi ie a fost publicat cu sprijinul Central European University',

Translation Project, sponsorizat de Regional Publishing Center al Insti-
tutului pentru o Societate Deschis - Budapesta $i al Funda iei Soros
pentru o Societate Deschis .
CUPRINS
1. Introducere, 7
2. Origini culturale, 14
3. Originile con3tiin ei na ionale, 41
4. Pionierii creoli, 50
5. Limbi vechi, modele noi, 66
6. Na ionalismul oficial 3i imperialismul, 80
7. Ultimul val, 106
8. Patriotism 3i rasism, 131
9. îngerul istoriei, 144
10. Recens0mântul, harta, muzeul, 151
11. Memorie 3i uitare, 172
Bibliografie, 190
l
Introducere
Poate f0r0 a fi deocamdat0 prea clar observat0, asist0m la o trans-

formare fundamental0 în istoria marxismului 3i a mi3c0rilor marxiste.
Semnele sale cele mai vizibile sunt recentele r0zboaie dintre Vietnam,
Cambodgia 3i China. Aceste r0zboaie sunt importante pentru istoria mon-
dial0 deoarece sunt primele ce au loc între regimuri ale c0ror independen 0
3i calit0 i revolu ionare sunt neîndoielnice, precum 3i deoarece nici unul
dintre beligeran i nu a f0cut decât tentative cât se poate de superficiale de
a justifica v0rsarea de sânge din punctul de vedere al unei perspective teo-
retice marxiste recognoscibile. Dac0 mai era înc0 posibil s0 se interpreteze
ciocnirile de la frontiera chinezo-sovietic0 din 1969 3i interven iile
militare sovietice din Germania (1953), Ungaria (1956), Cehoslovacia
(1968) 3i Afganistan (1980) ca „imperialism social",„ap0rarea socialismu-
lui" etc.- dup0 gust -, îmi închipui c0 nimeni nu mai poate crede cu ade-
v0rat c0 asemenea tipuri de vocabular au o relevan 0 prea mare pentru ce
s-a întâmplat în Indochina.
Dac0 invazia vietnamez0 3i ocuparea Cambodgiei în decembrie
1978 3i ianuarie 1979 au reprezentat primul r zboi conven ional de mari
dimensiuni dus de un regim marxist revolu ionar împotriva altuia,1 asaltul
din februarie al Chinei asupra Vietnamului a confirmat rapid precedentul.
l Aceast0 formulare este aleas0 numai pentru a sublinia dimensiunea 3i stilul luptei, nu pentru a acuza vre-
una din p0r i. Pentru a evita o posibil0 neîn elegere, ar trebui spus c0 invazia din decembrie 1978 a avut
loc în urma ciocnirilor armate dintre partizanii celor dou0 mi3c0ri revolu ionare, conflicte care au început
poate înc0 din 1971. Dup0 aprilie 1977, raidurile de frontier0, ini iate de cambodgieni, dar repede urmate
de vietnamezi, au sporit în m0rime 3i întindere, culminând cu marea incursiune vietnameza din decembrie
1977. Totu3i nici unul din aceste raiduri nu avea ca obiectiv r0sturnarea regimurilor inamice sau ocuparea
unor teritorii întinse 3i nici num0rul trupelor implicate nu se compara cu acela desf03urat în decembrie
'978. Controversa cu privire la cauzele r0zboiului este urm0rit0 în profunzime în: Stephen P. Heder,
Comunit0 i imaginate
Numai cei mai încrez0tori ar îndr0zni s0 pun0 r0m03ag c0 în ultimii ani ai

acestui secol orice izbucnire semnificativ0 a ostilit0 ilor interstatale ar g0si
neap0rat URSS 3i RPC - ca s0 nu mai vorbim de statele socialiste mai
mici - sus inând sau luptând în aceea3i tab0r0. Cine poate fi sigur c0
Iugoslavia 3i Albania nu vor intra într-o zi în conflict? Acele diverse
grupuri care urm0resc retragerea Armatei Ro3ii din caz0rmile sale din
Europa de Est ar trebui s0-3i aminteasc0 de m0sura în care prezen a ei
cople3itoare a împiedicat, începând din 1945, conflictul armat între
regimurile marxiste din regiune.
Astfel de considera ii reliefeaz0 faptul c0 de la al doilea r0zboi
mondial fiecare revolu ie reu3it0 s-a definit în termeni na ionali ~
Republica Popular0 Chinez0, Republica Socialist0 Vietnamez0 3i a3a mai
departe - 3i c0 procedând în acest fel s-a a3ezat temeinic în spa iul terito-
rial 3i social mo3tenit din trecutul pre-revolu ionar. Invers, faptul c0
Uniunea Sovietic0 are în comun cu Regatul Unit al Marii Britanii 3i Irlandei
de Nord rara distinc ie de a refuza na ionalitatea în denumirea sa sugereaz0
c0 este în egal0 m0sur0 mo3tenitoarea statelor dinastice prena ionale din
secolul al nou0sprezecelea, nu numai precursoarea unei ordini inter-
na ionaliste a secolului al dou0zecelea.2
Eric Hobsbawm are perfect0 dreptate s0 afirme c0 „mi3c0rile 3i
statele marxiste tind s0 devin0 na ionale nu numai ca form0, ci 3i ca
substan 0, adic0 na ionaliste. Nimic nu sugereaz0 c0 acest curent nu va
continua."3 Iar tendin a nu se limiteaz0 la lumea socialist0. Aproape to
fiecare an Na iunile Unite primesc noi membri. Ki multe „na iuni
vechi", considerate cândva a fi deplin consolidate, sunt contestate de
„sub"-na ionalisme din interiorul grani elor lor-na ionalisme care,
fire3te, viseaz0 s0 abandoneze într-o bun0 zi acest statut subordonat
.Realitatea este foarte limpede: „sfâr3itul epocii na ionalismului", pro-
fe it de atâta vreme, nu se întrevede prea curând, într-adev0r, ideea de
na iune este valoarea cu legitimitatea cea mai universal0 din via a
politic0 a vremii noastre.»
„The Kampuchean-Vietnamese Conflict", în David W.P. Elliott, ed., The Third Indochina
Conflict, pp. 21-67; Anthony Bamett, „Inter-Communist Conflicts and Vietnam", Bulletin
of Concerned Asian Schotai 11:4 (octombrie-decembrie 1979), pp. 2-9; 3i Laura
Summers, „In Matters of Warand Socialism Antl ny Bamett would Shame and Honour
Kampuchea Too Much", ibid., pp. 10-18.
2. Oricine are îndoieli cu privire la preten iile Regatului Unit la similaritatea cu URSS din
acest punct d
vedere ar trebui s0 se întrebe ce na ionalitate denot0 numele s0u: mare britanico-irlandez?
3. Eric Hobsbawm, „Some Reflections on «The Break-up of Britain»", New Left Review, 105
(septemb
octombrie 1977), p. 13.
Introducere
Dar dac0 faptele sunt clare, explicarea lor r0mâne o chestiune de

permanent0 disput0. Na iune, na ionalitate, na ionalism-este 3tiut cât de
dificil0 s-a dovedit a fi definirea lor, ca s0 nu mai vorbim de analiz0. Spre
deosebire de imensa influen 0 pe care a exercitat-o na ionalismul asupra
lumii moderne, orice teorie plauzibil0 despre el este evident insuficient
consolidat0. Hugh Seton-Watson, autorul textului care de departe este cel
mai bun 3i mai cuprinz0tor din câte s-au scris în limba englez0 despre
na ionalism, 3i mo3tenitorul unei vaste tradi ii de istoriografie liberal0 3i
3tiin e sociale, observ0 cu triste e: „Astfel sunt nevoit s ajung la con-
cluzia c0 nu poate fi creat0 nici o «defini ie 3tiin ific0» a na iunii; totu3i
fenomenul a existat 3i exist0".4 Tom Nairn, autorul inovatoarei lucr0ri The
Break-up ofBritain, 3i mo3tenitorul nu mai pu in vastei tradi ii marxiste în
istoriografie 3i 3tiin e sociale, observ0 cu sinceritate: „Teoria na ionalis-
mului reprezint0 cel mai mare e3ec al marxismului în domeniul istoriei."5
Dar chiar 3i aceast0 m0rturisire este oarecum derutant0, în m0sura în care
poate fi interpretat0 c0 se refer0 la rezultatul regretabil al unei lungi 3i
con3tiente c0ut0ri în vederea unei clarific0ri teoretice. Ar fi mai exact s0
spunem c0 na ionalismul s-a dovedit a fi o anomalie inconfortabil0 pentru
teoria marxist0 3i c0, tocmai din acest motiv a fost în mare m0sur0 eludat,
mai degrab0 decât înfruntat. Altfel cum se justific0 faptul c0 Marx evit0 s0
explice crucialul adjectiv din memorabila lui formulare din 1848: „Prole-
tariatul din fiecare ar0 trebuie, bineîn eles, mai întâi s0 rezolve chestiunile
cu propria sa burghezie"?6 Cum altfel se explic0 folosirea, de peste un
secol, a conceptului de „burghezie na ional0", f0r0 nici o tentativ0 serioas0
de a justifica teoretic relevan a adjectivului? De ce este aceast segmentare
a burgheziei-o clas0 mondial0 în m0sura în care este definit0 din punct de
vedere al rela iilor de produc ie-semnificativ0 în plan teoretic?
Scopul acestei c0r i este s0 ofere unele sugestii provizorii pentru
o interpretare mai satisf0c0toare a „anomaliei" na ionalismului. Senza ia
mea este c0 atât teoria marxist0 cât 3i cea liberal0 s-au epuizat într-un
târziu efort ptolemeic de „a salva fenomenele"; 3i c0 este nevoie urgent0
de o reorientare a perspectivei în spirit copernician, ca s0 spun a3a.
4. Vezi lucrarea lui, Nations and States, p. 5. Sublinierea îmi apar ine (n.a)
5. Vezi articolul sau „The Modern Janus", New Left Review, 94 (noiembrie-decembrie 1975), p. 3. Acest
eseu este mclus neschimbat în The Break-up ofBritain, constituind capitolul 9 (pp. 329-63).
6 Karl Marx 3i Friedrich Engels, The Communist Manifesta, în Selected Works, I, p. 45. Sublinierea îmi
apar ine, (n.a.). In orice exegez0 teoretic0, expresia „bineîn eles" ar trebui s0 constituie un semnal pentru
cititorul entuziasmat.
10 Comunit0 i imaginate
Punctul meu de plecare este c0 na ionalitatea sau, cum ar fi preferabil s0

ne exprim0m datorit0 multiplelor semnifica ii ale acestui cuvânt, ideea de
na iune, ca 3i na ionalismul, sunt artefacte culturale de un anumit tip. Pen-
tru a le în elege cum se cuvine este nevoie s0 examin0m cu aten ie cum au
ap0rut ele în istorie, în ce moduri 3i-au schimbat semnifica iile în timp 3i
de ce ele de in o legitimitate emo ional0 atât de profund0 ast0zi. Voi încer-
ca s0 argumentez c0 aceste artefacte au fost create c0tre sfâr3itul secolu-
lui al optsprezecelea7 ca rezultat al distil0rii spontane a unei complexe
„încruci30ri" de for e istorice distincte; dar c0, odat0 create, ele au devenit
„modulare", putând fi transplantate, mai mult sau mai pu in con3tient, pe
o mare diversitate de terenuri sociale, pentru a se contopi 3i a fi contopite
în consecin 0 cu o mare diversitate de constela ii politice 3i ideologice. Voi
încerca de asemenea s0 ar0t de ce aceste artefacte culturale în mod special
au dat na3tere unor forme de ata3ament atât de profunde.
CONCEPTE KI DEFINIQII
înainte de a aborda întreb0rile puse mai sus, ni se pare reco-

mandabil s0 examin0m pe scurt conceptul de „na iune" 3i s0 oferim o
defini ie aplicabil0. Teori3tii na ionalismului au fost adesea deruta i, ca s0
nu spunem irita i, de aceste trei paradoxuri: (1) Modernitatea obiectiv0 a
na iunilor în ochii istoricului fa 0 de vechimea lor subiectiv0 în ochii
na ionali3tilor. (2) Universalitatea formal0 a na ionalit0 ii în calitate de
concept socio-cultural-în lumea modern0 orice om poate 3i trebuie s0
„aib0" na ionalitate, tot a3a cum are sex-fa 0 de iremediablul caracter par-
ticular al manifest0rilor sale concrete, astfel încât, prin defini ie, a fi „grec"
este o na ionalitate sui generis. (3) Puterea „politic0" a na ionalismelor fa 0
de pauperitatea 3i chiar incoeren a lor filosofic0. Cu alte cuvinte, spre deose-
bire de cele mai multe doctrine, na ionalismul nu a produs niciodat0 propriii
s0i mari gânditori: nici un Hobbes, Tocqueville, Marx sau Weber. Aceast0
„lips0" d0 u3or na3tere, printre intelectualii cosmopoli i 3i poliglo i, unei
7. Cum noteaz0 Aira Kemil0iaen, cei doi „p0rin i fondatori" ai cercet0rii academice asupra na ionalismu-
lui, Hans Kohn 3i Carleton Hayes, au oferit argumente conving0toare în favoarea acestei dat0ri. Con-
cluziile lor nu au fost, cred, contestate serios decât de ideologi na ionali3ti din anumite 0ri. Kemil0inen
observ0 de asemenea c0 termenul „na ionalism" nu a intrat în folosin 0 general0 decât la sfâr3itul secolu-
lui al nou0sprezecelea. Dac0 Adam Smith evoca averea „na iunilor", nu în elegea prin acest cuvânt mai
mult decât „societ0 i" sau „state". Aira Kemil0inen, Na ionalism, pp. 10,33 3i 48-49.
Introducere 11
anumite atitudini condescendente. Ca Gertrude Stein în Oakland, se poate

ajunge prea u3or la concluzia c0 „acolo" nu este „nici un acolo". Este carac-
teristic faptul c0 3i un om de 3tiin 0 care a studiat na ionalismul cu atâta
în elegere cum a f0cut-o Tom Nairn poate totu3i s0 scrie c0: „«Na ionalis-
mul» este patologia istoriei evolutive moderne, la fel de inevitabil0 ca
«nevroza» la nivelul individului, asociat0 cu aceea3i ambiguitate esen ial0, o
capacitate intrinsec0 similar0 de a c0dea în demen 0, avându-3i originea în
dilemele neputin ei impuse asupra celei mai mari p0r i a lumii (echivalentul
infantilismului pentru societate) 3i în mare parte incurabil0".8
O parte din dificultate rezid0 în tendin a incon3tient0 de a ipostazia
existen a Na ionalismului cu N mare (cum s-ar putea 3i în cazul Vârstei cu V
mare) 3i apoi de a clasifica „acest lucru" drept o ideologie. (Observa i c0,
dac0 toat0 lumea are o anumit0 vârst0, Vârsta este numai o expresie
analitic0.) Lucrurile s-ar simplifica, în opinia mea, dac0 ar fi tratat ca f0când
parte din aceea3i categorie cu „familie" 3i „religie" decât cu „liberalism" sau
„fascism".
în spirit antropologic, prin urmare, propun urm0toarea defini ie a
na iunii: este o comunitate politic0 imaginar0-3i imaginat0 ca fiind atât intrin-
sec limitat0 cât 3i suveran0.
Este imaginat pentru c0 nici membrii celei mai mici na iuni nu
îi vor cunoa3te niciodat0 pe cei mai mul i din compatrio ii lor, nu-i vor
întâlni 3i nici m0car nu vor auzi de ei, totu3i în mintea fiec0ruia tr0ie3te
imaginea comuniunii lor.9 Renan se referea la aceast0 imagina ie în
maniera lui elegant ocolit0 atunci când scria c0 „Or l'essence d'une nation
est que tous les individus aient beaucoup de choses en commun, et aussi
que tous aient oublie bien des choses" [„Or, esen a unei na iuni este ca to i
indivizii s0 aib0 multe lucruri în comun 3i de asemenea ca to i s0 fi uitat
multe lucruri"].10 Cu o anumit0 ferocitate Gellner aduce un argument
asem0n0tor atunci când decreteaz0 c0 „Na ionalismul nu este trezirea
na iunilor la con3tiin a de sine: el inventeaz na iuni acolo unde nu exist0.".11
The Break-up of Britain, p. 359.
Cf. Seton-Watson, Nations and States, p. 5: „Tot ce g0sesc de spus este
c0 o natiune exist0 atunci când
un num0r semnificativ de oameni dintr-o comunitate consider0 c0
formeaz0 o natiune sau se comport0 ca
3i cum ar forma una." Putem traduce „consider0" prin „î3i imagineaz0".
10 Emest Renan, „Qu'est-ce qu'une nation?", în Oeuvres Completes, l, p.
892. El adaug0: „tout citoyen fran ais doit avoir oublie la Saint-
Barthelemy, Ies massacres du Midi au XIITe siecle. II n'y a pas en France
dix familles qui puissent foumir la preuve d'une origine ftanque..."
[„orice cet0 ean francez trebuie s0 fi uitat noaptea Sfântului Bartolomeu,
masacrele din Sud în secolul al XIII-lea. Nu exist0 in Fran a nici m0car
zece familii care s0 poat0 furniza proba originii lor france..."].
11. Ernest Gellner, Thought and Change, p. 169. Sublinierea îmi
apar ine.(n.a.)
Aceast0 formulare are totu3i neajunsul c0 Gellner este atât de dornic s0 arate
c0 na ionalismul se deghizeaz0 având motive ascunse încât asimileaz0
„inven ia" cu „n0scocirea" 3i „falsitatea", mai degrab0 decât cu „imagina ia"
3i „crea ia", în acest fel el d0 de în eles c0 exist0 comunit0 i „adev0rate" care
pot fi juxtapuse na iunilor în mod avantajos. De fapt, toate comunit0 ile mai
mari decât satele primordiale bazate pe contactul personal (3i poate chiar 3i
acestea) sunt imaginare. Comunit0 ile trebuie s0 fie deosebite nu prin falsi-
tatea/autenticitatea lor, ci prin stilul în care sunt imaginate. S0tenii javanezi
au 3tiut dintotdeauna c0 sunt lega i de oameni pe care nu i-au v0zut niciodat0,
dar aceste rela ii erau odinioar0 imaginate în mod particular - ca re ele de
leg0turi de rudenie 3i clientelare ce se extindeau nelimitat. Pân0 destul de
curând, limba javanez0 nu avea nici un cuvânt care s0 semnifice abstrac ia
„societate". Putem ast0zi s0 consider0m aristocra ia francez0 din l'ancien
regime ca fiind o clas0; dar cu siguran 0 a fost imaginat0 astfel doar foarte
târziu.12 La întrebarea „Cine este contele de X?" r0spunsul normal nu ar fi
fost „un membru al aristocra iei", ci „st0pânul domeniului X", „unchiul
baronesei de Y" sau „un client al ducelui de Z".
Na iunea este imaginat0 ca limitat deoarece chiar 3i cea mai mare
dintre ele, cuprinzând poate un miliard de fiin e umane, are grani e finite,
chiar dac0 elastice, dincolo de care se afl0 alte na iuni. Nici o na iune nu se
imagineaz0 a fi echivalent0 cu omenirea. Nici na ionali3tii cei mai mesianici
nu viseaz0 la o zi când to i membrii rasei umane se vor al0tura na iunii lor,
a3a cum era posibil în anumite epoci ca, s0 zicem, cre3tinii s0 viseze la o
planet0 complet cre3tin0.
Este imaginat0 ca suveran deoarece conceptul a luat na3tere
într-o epoc0 în care Iluminismul 3i Revolu ia distrugeau legitimitatea
monarhiei dinastice, ierarhice, de drept divin. Ajunse la maturitate într-un
stadiu al istoriei umane în care chiar 3i cei mai devota i adep i ai oric0rei
religii universale erau confrunta i inevitabil cu pluralismul real al acestor
religii 3i cu alomorfismu! dintre preten iile ontologice ale fiec0rei credin e
3i întinderea teritorial0, na iunile viseaz0 s0 fie libere 3i, dac0 au binecu-
vântarea lui Dumnezeu, imediat. Garantul 3i emblema acestei libert0 i este
statul suveran.
12. Hobsbawm, de exemplu, o „fixeaz0" spunând ca în 1789 ea num0ra
cam 400.000 dintr-o popula ie de 23.000.000. (Vezi lucrarea lui The Age
of Revolution, p. 78.) Dar ar fi putut fi imaginat0 aceast0 reprezentare
statistic0 a nobilimii sub l'ancien regime'!
Introducere 13
în fine, este imaginat0 ca o comunitate deoarece, indiferent de ine-

galitatea 3i exploatarea care domin0 de fapt în interiorul fiec0reia, na iunea
este întotdeauna conceput0 ca o profund0 camaraderie orizontal0, în ultim0
instan 0 aceast0 fraternitate d0 posibilitatea, în ultimele dou0 secole, nu atât
ca multe milioane de oameni s0 ucid0, cât s0 moar0 de bun0 voie pentru
asemenea produse limitate ale imagina iei.
Aceste mor i ne confrunt0 abrupt cu problema central0 pus0 de
na ionalism: ce determin0 ca produsele concentrate ale imagina iei isto-
riei recente (nu mai mult de dou0 secole) s0 genereze astfel de sacrificii
colosale? Cred c0 începuturile unui r0spuns se afl0 în originile culturale
ale na ionalismului.
2 Origini
culturale
Nu exist0 emblem0 mai frapant0 pentru cultura modern0 a

na ionalismului decât cenotafurile 3i mormintele Soldatului Necunoscut.
Respectul ceremonios manifestat public fa 0 de aceste morminte tocmai
pentru c fie sunt inten ionat goale, fie nu 3tie nimeni cine zace în ele, nu
are precedent real în epocile anterioare.1 Pentru a sim i for a acestei moder-
nit0 i, trebuie doar s0 ne imagin0m reac ia general0 fa 0 de indiscre ia curio-
sului care ar „descoperi" numele Soldatului Necunoscut sau ar insista ca în
cenotaf s0 fie depuse ceva oase adev0rate. Ce sacrilegiu bizar al vremurilor
noastre! Totu3i, chiar dac0 aceste morminte nu con in r0m03i e mortale iden-
tificabile ori suflete nemuritoare, ele sunt saturate cu fantomatice imagini
na ionale.2 (De aceea atât de multe na iuni au astfel de morminte f0r0 s0
simt0 nevoia de a preciza na ionalitatea ocupan ilor lor absen i. Ce altceva
ar putea ei s0 fie decât germani, americani, argentinieni...?)
Grecii antici aveau cenotafuri, dar pentru indivizi anume, cunoscu i, ale
c0ror trupuri, dintr-un motiv sau altul, nu puteau fi recuperate pentru o
înmormântare în toat0 regula. Datorez aceast0 informa ie colegei mele
specialiste în studii bizantine, Judith Herrin.
Iat0, de exemplu, aceste remarcabile figuri de stil: a. „Rândurile nesfâr3ite
de uniforme cenu3ii nu ne-au dezam0git niciodat0. Dac0 voi a i face-o, un
milion de suflete îmbr0cate în m0sliniu, în kaki, în albastru 3i cenu3iu s-ar
ridica de sub crucile lor albe, rostind cu glas de tunet cuvintele: Datorie,
onoare, patrie."
b. „Opinia mea [despre osta3ul american] s-a format pe câmpul de b0t0lie
în urm0 cu mul i, mul i ani 3i nu s-a schimbat niciodat0. L-am considerat
atunci, ca 3i acum, drept una dintre cele mai nobile figuri ale lumii, nu
numai ca unul dintre cele mai frumoase caractere militare, ci 3i ca unul
dintre cele mai f0r0 de pat0 [sic]... El apar ine istoriei deoarece ofer0 unul
dintre cele mai mari exemple de patriotism încununat de succes [sic]. El
apar ine posterit0 ii ca dasc0l al genera iilor viitoare întru principiile
libert0 ii 3i neatârn0rii. El apar ine prezentului, nou0, prin virtu ile sale 3i
realiz0rile sale." Douglas MacArthur, „Duty, Honour, Country", discurs
inut la Academia Militar0 a Statelor Unite, West Point, 12 mai 1962, în
cartea sa A Soldier Speaks, pp. 354 3i 357.
Origini culturale 15
Semnifica ia cultural0 a acestor monumente devine 3i mai clar0

dac0 încerc0m s0 ne imagin0m un Mormânt al Marxistului Necunoscut, s0
zicem, sau un cenotaf pentru liberalii c0zu i la datorie. Cum s0 nu sune
absurd? Motivul este c0 nici marxismul, nici liberalismul nu sunt tocmai
interesate de moarte 3i nemurire. Dac0 imagina ia na ionalist0 are astfel de
preocup0ri, aceasta sugereaz0 o puternic0 afinitate cu tipurile de imaginar
religios. Cum aceast0 afinitate nu e deloc întâmpl0toare, poate fi util s0
începem o analiz0 a originilor culturale ale na ionalismului printr-o dis-
cu ie despre moarte, ultima dintr-o serie întreag0 de fatalit0 i.
Dac0 modul de a muri al unui om pare de obicei arbitrar, mortal-
itatea lui este inevitabil0. Vie ile umane sunt pline de astfel de combina ii
între necesitate 3i hazard. Suntem cu to ii con3tien i de caracterul contin-
gent 3i ineluctabil al mo3tenirii noastre genetice individuale, al sexului
nostru, al epocii în care ne-am n0scut, al aptitudinilor noastre fizice, al
limbii materne 3i a3a mai departe. Marele merit al viziunii asupra lumii
oferite de religiile tradi ionale (care trebuie bineîn eles separat de rolul lor
în legitimarea diferitelor sisteme de domina ie 3i exploatare) a fost pre-
ocuparea lor pentru omul în lume, omul ca specie a fiin ei 3i pentru con-
tingen a vie ii. Extraordinara supravie uire de mii de ani a budismului,
cre3tinismului sau islamismului în zeci de forma iuni sociale diferite
atest0 reac ia lor imaginativ0 la copleitoarea povar0 a suferin ei umane -
boal0, mutilare, durere, b0trâne e 3i moarte. De ce m-am n0scut orb? De
ce este cel mai bun prieten al meu paralizat? De ce fiica mea e retardat0?
Religiile încearc0 s0 explice. Marea sl0biciune a tuturor stilurilor de
gândire evolu ionare/progresive, f0r0 a exclude marxismul, este c0
r0spund la astfel de întreb0ri printr-o t0cere iritat0.3 în acela3i timp, în
moduri diferite, gândirea religioas0 r0spunde 3i unor obscure viziuni
asupra nemuririi, în general prin transformarea fatalit0 ii în continuitate
(karma, p0catul originar etc.). în acest fel sunt tratate rela iile dintre cei
3. Cf. Regis Debray, „Marxism and the National Question", New Left
Review, 105 (septembrie - octombrie 1977), p. 29. în timp ce f0ceam
munc0 de teren în Indonezia prin anii '60 am fost frapat de refuzul calm
pe care mul i musulmani îl opuneau ideilor lui Darwin. La început am
interpretat acest refuz drept obscurantism. Ulterior am ajuns s0 îl v0d ca o
tentativ0 onorabil0 de a fi consecvent: pur 3i simplu doctrina evolu ionist0
nu era compatibil0 cu înv0 0turile islamului. Ce s0 credem despre un
materialism 3tiin ific care accept0 formal descoperirile fizicii despre
materie, dar depune atât de pu ine eforturi de a face legi-tura dintre aceste
descoperiri 3i lupta de clas0, revolu ie sau altele. Oare aceast0 pr0pastie
dintre protoni 3i proletariat nu ascunde o concep ie metafizic0
nerecunoscut0 asupra omului? Dar vezi reconfortantele texte ale lui
Sebastiano Timpanaro, On Materialism 3i The Freudian Slip, precum 3i
chibzuita reac ie a lui Raymond Williams în „Provocarea materialist0 a
lui Timpanaro", New Left Review, 109 (mai - iunie 1978), pp. 3 -17.
mor i 3i cei nen0scu i înc0, misterul re-gener0rii. Cine trece prin expe-
rien a conceperii 3i na3terii copilului s u f0r0 a sesiza cât de vag o combi-
na ie de coeren 0, hazard 3i fatalitate într-un limbaj al „continuit0 ii"? (Din
nou, dezavantajul gândirii evolu ionare/progresive este o ostilitate aproape
heraclitian0 fa 0 de orice idee de continuitate.)
Aduc în discu ie aceste observa ii poate simpliste în primul rând
pentru c0 în Europa Occidental0 secolul al optsprezecelea marcheaz0 nu
numai r0s0ritul unei epoci a na ionalismului, ci 3i amurgul modurilor de
gândire religioase. Secolul Luminilor, al ra ionalismului laic, a venit cu
propria sa întunecime modern0. O dat0 cu declinul credin ei religioase nu
a disp0rut 3i suferin a pe care credin a o alina întrucâtva. Dezintegrarea
paradisului: nimic nu face mai arbitrar0 fatalitatea. Absurditatea mântuirii:
nimic nu face mai necesar un alt stil de continuitate. Era necesar0 a3adar
o transformare laic0 a fatalit0 ii în continuitate, a contingen ei în sens.
Dup0 cum vom vedea, pu ine lucruri erau (sunt) mai adecvate acestui scop
decât ideea de na iune. Dac0 ideea c0 statele na ionale sunt „noi" 3i
„istorice" este larg acceptat0, na iunile a c0ror expresie politic0 sunt r0sar
întotdeauna dintr-un trecut imemorial4 3i, ceea ce e 3i mai important,
alunec0 într-un viitor nelimitat. Magia na ionalismului este s0 transforme
hazardul în destin. Am putea spune o dat0 cu Debray „Da, faptul c0 m-am
n0scut francez este o întâmplare; dar pân0 la urm0 Fran a este etern0".
Nu e nevoie s0 mai spun c0 nu sus in c0 apari ia na ionalismului
c0tre sfâr3itul secolului al optsprezecelea a fost „produs0" de erodarea
certitudinilor religioase sau c0 aceast0 eroziune nu necesit0 în sine o
explica ie complex0. Nici nu sugerez c0 na ionalismul ar „înlocui" cumva
în istorie religia. Ipoteza mea este c0 na ionalismul trebuie în eles nu în
raport cu o ideologie politic0 sus inut0 con3tient, ci cu sistemele culturale
mai largi care 1-au precedat, din care - precum 3i împotriva c0rora - a
luat fiin 0.
4. R0posatul pre3edinte Sukamo vorbea întotdeauna cu toat0 sinceritatea
despre cei 350 de ani de colonialism pe care „Indonezia" sa i-a îndurat,
de3i conceptul „Indonezia" în sine este o inven ie a secolului dou0zeci,
iar cea mai mare parte a Indoneziei de azi a fost cucerit0 de olandezi între
1850 3i 1910. O figur0 central0 între eroii na ionali ai Indoneziei
contemporane este prin ul Diponegoro, care a tr0it în Java la începutul
secolului al nou0sprezecelea, de3i propriile memorii ale prin ului arat0 c0
inten ia lui era s0 cucereasc0 [nu s0 elibereze!) Java", mai degrab0 decât
s0 îi alunge pe „olandezi", într-adev0r, este clar c0 el nu vedea în „olan-
dezi" o colectivitate. Vezi Harry J. Benda si John A. Larkin, ed., The
World of Southeasl Asia, p. 158 3i Ann Kumar, „Diponegoro (17787-
1855)", Indonezia, 13 (aprilie 1972), p. 103. Sublinierea îmi apar ine, în
mod asem0n0tor, Kemal Atattlrk a numit una din b0ncile sale de stat Eti
Banka (Banca Hitit0), iar alta Banca Sumerian0 (Seton-Watson, Nations
and States, p. 259). Aceste b0nci sunt prospere ast0zi 3i nu exist0 motive
s0 ne îndoim c0 mul i turci, inclusiv însu3i Kemal poate, considerau într-
adev0r, 3i consider0 3i azi, c0 hiti ii 3i sumerienii sunt str0mo3ii lor turci,
înainte s0 ne amuz0m prea tare, ar trebui s0 ne amintim de Arthur 3i de
Boadicea 3i s0 ne gândim la succesul comercial al mitografiilor lui
Tolkien.
Cele dou0 sisteme culturale relevante pentru obiectivele de fa 0

sunt comunitatea religioas 3i monarhia dinastic . C0ci amândou0, în
zilele lor de glorie, erau sisteme de referin 0 de la sine în elese, cam a3a
cum este na ionalitatea ast0zi. De aceea este necesar s0 examin0m ce
anume conferea acestor sisteme culturale plauzibilitatea lor axiomatic0 3i
în acela3i timp s0 subliniem anumite elemente cheie în descompunerea lor.
COMUNITATEA RELIGIOASY
Pu ine lucruri sunt mai impresionante decât vasta întindere teri-

torial0 a islamului din Maroc pân0 la Arhipelagul Sulu, a cre3tin0t0 ii din
Paraguay în Japonia 3i a lumii budiste din Sri Lanka pân0 în Peninsula
Coreea. Marile culturi sacre (3i pentru scopul prezent s0 îmi fie permis s0
includ aici 3i confucianismul) întruchipau concep iile unor comunit0 i
imense. Dar cre3tin0tatea, islamul 3i chiar 3i Regatul de Mijloc - care, de3i
ast0zi ne gândim la el ca fiind chinez, nu se considera chinez, ci central -
au putut fi concepute în mare parte prin intermediul unei limbi sacre 3i al
unui text scris. S0 lu0m numai exemplul islamismului: dac0 membrii popu-
la iei maguindanao se întâlneau cu berberii la Mecca, f0r0 s0 3tie nimic
despre cealalt0 limb0, incapabili de comunicare oral0, cu toate acestea fiecare
în elegea ideogramele celorlal i, pentru c textele sacre comune existau
numai în araba clasic0, în acest sens, araba scris0 func iona precum carac-
terele chineze3ti, spre a crea o comunitate pornind de la semne, iar nu de la
sunete. (Astfel în zilele noastre limbajul matematic continu0 o veche tradi ie.
Românii nu au nici cea mai vag0 idee despre numele folosit de tailandezi
pentru + 3i invers, dar amândou0 popoarele în eleg simbolul.) Toate marile
comunit0 i clasice se considerau centrul universului, prin mijlocirea unei
limbi sacre legate de o putere de ordin supraterestra. Prin urmare, întinderea
limbii scrise, latin0, pali, arab0 sau chinez0, era teoretic nelimitat0. (De fapt,
cu cât limba scris0 era mai moart0 - cu cât era mai îndep0rtat0 de vorbire -
cu atât mai bine: în principiu to i au acces la o lume a semnelor pure.)
Totu3i astfel de comunit0 i clasice legate prin limbile sacre erau
diferite de comunit0 ile imaginare ale na iunilor moderne. O distinc ie cru-
cial0 era încrederea comunit0 ilor vechi în sacralitatea unic0 a limbii lor,
de unde ideile lor referitoare la primirea de noi membri. Mandarinii
chinezi îi apreciau pe barbarii care înv0 au cu greu s0 picteze ideogramele
Regatului de Mijloc. Ace3ti barbari erau deja la jum0tatea drumului c0tre

o integrare deplin0.5 Pe jum0tate civilizat era cu mult mai bine decât bar-
bar. O astfel de atitudine nu era desigur specific0 doar la chinezi sau
limitat0 la antichitate. S0 examin0m, de exemplu, urm0toarea „politic0
referitoare la barbari" formulat0 de liberalul columbian Pedro Fermin de
Vargas la începutul secolului al nou0sprezecelea:
Pentru a ne dezvolta agricultura ar fi necesar s0 ne hispaniz0m

indienii. Trând0via lor, prostia 3i indiferen a fa 0 de ocupa iile
normale ne fac s0 credem c0 provin dintr-o ras0 degenerat0
care decade pe m0sur0 ce se îndep0rteaz0 de originea sa... ar
fi de dorit ca indienii s dispar , prin amestecul cu albii,
scutindu-i de tribut i alte d ri i dându-le p mânt în
st pânire.6
Este de-a dreptul remarcabil c0 acest liberal propune înc0 "dis-

pari ia" indienilor prin scutirea de tribut 3i împropriet0rirea cu p0mânt 3i
nu exterminarea lor prin arme 3i boli, pe care aveau s0 o înceap0 în curând
urma3ii lui din Brazilia, Argentina 3i Statele Unite. Observa i de aseme-
nea, al0turi de cruzimea condescendent0, 3i un optimism cosmic: indianul
poate fi în cele din urm0 recuperat - prin impregnarea cu s0mân 0 alb0,
"civilizat0", 3i prin dobândirea propriet0 ii private, ca toat lumea. (Cât de
mult difer0 atitudinea lui Fermin de preferin a imperialistului european de
mai târziu pentru "autenticii" b03tina3i malaiezieni, gurkha sau hausa fa 0
de "meti3i" , „b03tina3i semi-educa i", „corci i" 3i al ii asemenea.)
îns0 dac0 limbile sacre nevorbite erau mijlocul prin care erau
imaginate marile comunit0 i globale ale trecutului, realitatea apari iei lor
depindea de o idee aproape necunoscut0 gândirii occidentale contempo-
rane: caracterul motivat al semnului. Ideogramele din chinez0, latin0 sau
arab0 erau emana ii ale realit0 ii, nu reprezent0ri ale acesteia n0scocite la
întâmplare. Cunoa3tem lunga disput0 asupra limbii adecvate (latin0 sau
limba autohton0) pentru liturghie, în tradi ia islamic0, pân0 de curând
Coranul era literalmente intraductibil (3i prin urmare netradus), deoarece
5. De aici generozitatea cu care mongolii 3i manciurienii adopta i în comunitate
erau accepta i ca Fii ai Cerului.
6. John Lynch, The Spanish-American Revolutiom, 1808 -1826, p. 260.
Sublinierea îmi apar ine.
adev0rul lui Allah era accesibil numai prin semnele adev0rate 3i de neîn-
locuit ale arabei scrise. Aici nu este în nici un caz vorba despre o lume atât
de separat0 de limb0 încât toate limbile sunt semne echidistante (3i deci
inter3anjabile) care o reprezint0, în fapt, realitatea ontologic0 poate fi în e-
leas0 numai printr-un sistem unic 3i privilegiat de re-prezentare: limba
adev0rului, respectiv latina bisericeasc0, araba Coranului sau chineza tex-
telor sacre.7 Ki, ca limbi ale adev0rului, ele sunt impregnate de un impuls
în mare parte str0in na ionalismului, impulsul de a converti. Prin conver-
tire, nu m0 refer atât la acceptarea unor teze religioase, cât la o absorb ie
alchimic0. Barbarul ajunge s0 apar in0 „Regatului de Mijloc", membrul
tribului rif devine musulman, iar b03tina3ul ilongo cre3tin. Natura fiin ei
umane în totalitate este maleabil0 întru sacru. (Compara i astfel prestigiul
acestor vechi limbi interna ionale, dominând toate limbile locale, cu
esperanto sau volapuk, care r0mân ignorate între limbile naturale.) în cele
din urm0, aceast0 posibilitate de convertire prin limba sacr0 a fost cea
datorit0 c0reia un „englez" a putut deveni pap08, iar un „manciurian" Fiu
al Cerului.
Dar de3i limbile sacre f0ceau ca astfel de comunit0 i precum
cre3tin0tatea s0 fie imaginabile, întinderea lor real0 3i plauzibilitatea lor nu
pot fi explicate numai prin sacralitatea textelor scrise: cei care le citeau
erau pân0 la urm0 doar mici insule educate la suprafa a vastelor oceane
analfabete.9 Pentru o explica ie mai complet0 este necesar0 o privire
asupra rela iei dintre intelectuali 3i societ0 ile lor. Ar fi o gre3eal0 s0
vedem în ace3tia un fel de tehnocra ie teologic0. Limbile pe care le
sus ineau, de3i obscure, nu aveau acea obscuritate deliberat0 a jar-
goanelor folosite de juri3ti ori de economi3ti, la limita ideii pe care o are
societatea despre realitate. Intelectualii erau mai curând exper i, niveluri
strategice dintr-o ierarhie cosmologic0 al c0rei vârf era divinitatea.10 Con-
cep iile fundamentale despre „grupurile sociale" erau centripete 3i ierarhice,
7. Se pare c0 greaca bisericeasc0 nu a atins statutul unei astfel de limbi a
adev0rului. Exist0 diverse motive pentru aceast0 „nereu3it0", dar un factor cheie
a fost cu siguran 0 faptul c0 greaca (spre deosebire de latin0) a r0mas o limb0 vie,
vorbit0 de popor în mare parte a Imperiului de R0s0rit, îi datorez aceast0
observa ie lui Judith Herrin.
8. Nicholas Breakspear a de inut pontificatul intre 1154 si 1159, sub numele de
Adrian al IV-lea.
9. March Bloch ne reaminte3te c0 „majoritatea lorzilor 3i multi mari baroni [în
vremurile medievale] erau administratori incapabili s0 studieze personal un raport
sau un bilan ". Feudal Society, l, p. 81.
10.Aceasta nu înseamn0 c0 cei neinstrui i nu citeau. Ce citeau ei nu erau îns0
cuvinte, ci lumea vizibil0. „în ochii tuturor celor capabili s0 reflecteze, lumea
material0 nu era altceva decât un fel de masca, în spatele c0reia se petreceau
toate lucrurile cu adev0rat importante; ea le ap0rea 3i ca o limb0, creat0 în
inten ia de a exprima prin semne o realitate mai profund0". Ibid., p. 83.
iar nu axate pe delimit0ri 3i orizontale. Uimitoarea putere a papalit0 ii la

apogeul s0u poate fi în eleas0 numai datorit0 unui cler transeuropean
cunosc0tor de latin0, precum i unei concep ii asupra lumii, împ0rt03it0
practic unanim, conform c0reia intelectualitatea bilingv0, mediind între
limba local0 3i latin0, mijlocea între p0mânt 3i cer. (Teroarea excomu-
nic0rii reflect0 aceast0 cosmologie.)
îns0, cu toat0 m0re ia 3i puterea marilor comunit0 i imaginare
religioase, coeren a lor fireasc a dec0zut constant dup0 Evul Mediu
târziu. Dintre motivele acestui declin doresc s0 subliniez numai dou0, care
sunt direct legate de sacralitatea unic0 a acestor comunit0 i.
Primul a fost efectul c0l0toriilor de explorare a lumii extra-
europene, care mai ales, dar în nici un caz exclusiv în Europa, a l0rgit
brusc orizontul cultural 3i geografic, iar prin urmare 3i concep ia oame-
nilor despre formele posibile ale vie ii umane."11 Acest proces este deja
vizibil în cea mai mare carte european0 de c0l0torii. S0 analiz0m urm0-
toarea descriere reveren ioas0 a lui Kublai Han f0cut0 de bunul cre3tin
Marco Polo, originar din Vene ia sfâr3itului de secol al treisprezecelea:12
Marele han, dup0 aceast0 izbând0 de seam0, s-a întors cu

mare fal0 3i slav0 în cetatea de scaun Kanbalu. Aceasta s-
a petrecut în luna lui noiembrie, iar el a r0mas acolo pân0 în
februarie 3i martie, când era s0rb0toarea noastr a Pa3telui.
Cunoscând c0 aceasta este una dintre zilele noastre sfinte
dintre cele mai de seam0, a dat porunc0 s0 se înf0 i3eze to i
cre3tinii 3i s0 ia cu dân3ii 3i Cartea lor, în care se g0sesc cele
patru scrieri ale evangheli3tilor. Dup0 ce a pus s0 fie înmires-
mat cu t0mâie în mai multe rânduri, cu toat0 cinstea cuvenit0,
a sârutat-o cu evlavie 3i a poruncit ca to i dreg0torii lui de fa 0
s0 fac0 asemenea. Acesta era obiceiul s0u la toate s0rb0torile
cre3tine de seam0, ca Pastele sau Cr0ciunul; 3i la fel obi3nuia
la s0rb0torile credincio3ilor lui Allah, evreilor 3i idolatrilor,
întrebat de ce face a3a, a r0spuns: „Patru sunt marii Profe i la
care sl0vesc 3i se închin0 feluritele neamuri ale omenirii.
Cre3tinii îl pream0resc pe Isus Hristos; musulmanii, pe
11.Erich Auerbach, Mimesis, p. 282.

12.Marco Polo, C l toriile lui Marco Polo, pp. 158-59. Sublinierile îmi apar in.
Remarca i c0, de3i s0rutat0, Evanghelia nu este citit0.
Mahomed; evreii, pe Moise; iar idolatrii, pe Sogomombar-kan,

cel mai de vaz0 dintre idolii lor. Eu îi sl0vesc 3i cinstesc pe
tuspatru, îi chem în ajutor pe oricare dintre ei este în adev r
cel mai de sus în ceruri"'. Dar dup0 felul în care în0l imea
Sa se purta cu dân3ii, era limpede c0 socotea credin a
cre3tinilor drept cea mai adev0rat0 3i cea mai bun0...
Acest pasaj nu este remarcabil atât pentru calmul relativism reli-

gios al marelui suveran mongol (care înc0 este un relativism religios), cât
pentru atitudinea 3i limbajul lui Marco Polo. Nu se gânde3te nici o clip0,
de3i scrie pentru un public format din cre3tini europeni ca 3i el , s0 îl
eticheteze pe Kublai drept ipocrit sau idolatru. (F0r0 îndoial0 în parte 3i
pentru c0 „în num0r de supu3i, întindere a p0mânturilor 3i avere el îi
întrece pe to i domnii care au fost vreodat0 sau sunt pe lume.")13 Iar în
folosirea incon3tient0 a lui „nostru" (care devine „al lor") 3i în descrierea
credin ei cre3tinilor ca fiind „mai adev0rat0", în loc de „adev0rat0", putem
detecta începuturile unei teritorializ0ri a credin elor care anticipeaz limba-
jul multor na ionalit0 i (na iunea „noastr0" este „cea mai bun0" - într-un
domeniu comparativ, competitiv).
Ce contrast gr0itor este oferit de începutul scrisorii trimise de la
Paris de c0l0torul persan „Rica" prietenului s0u „Ibben" în „1712":14
Papa e c0petenia cre3tinilor. E un idol vechi, t0mâiat din

obi3nuin 0. Odinioar0, chiar 3i regii se temeau de el pentru c0-
i r0sturna la fel de u3or, cum r0stoarn0 m0re ii no3tri sultani pe
regii din Irimeta 3i din Georgia. Dar azi nu se mai teme
nimeni de el. Se zice c0 e urma3ul unuia dintre primii cre3tini,
pe care-1 numesc Sfântul Petre 3i de bun0 seam0 c0 mo3tenirea
a fost bogat0, c0ci are comori uria3e 3i st0pâne3te o ar0 mare.
Inven iile meticuloase, sofisticate ale catolicului din secolul al

optsprezecelea reflect0 realismul naiv al predecesorului s0u din secolul al
treisprezecelea, dar „relativizarea" 3i „teritorializarea" sunt de acum în
întregime con3tiente 3i cu inten ii politice. Este oare exagerat s0 vedem un
13. C l toriile lui Marco Polo, p. 152.
14. Henri de Montesquieu, Scrisori persane, p. 81. (Am folosit edi ia în limba român0 în traducerea lui
Ktefan Popescu, Chi3in0u: Hyperion, 1993, pp. 40-1. [N. Trad.]) Scrisorile persane au ap0rut prima dat0
în 1721.
paradoxal rezultat al evolu iei acestei tradi ii atunci când Ayatollahul

Ruhollah Khomeini îl identific0 pe Satan nu într-o erezie, nici m0car într-
un personaj demonic (3tersul 3i m0runtul Carter nu corespundea
descrierii), ci într-o na iune?
Al doilea motiv a fost pierderea treptat0 a prestigiului limbii sacre
înse3i. Scriind despre Europa Occidental0 medieval0, Bloch observa c0 „latina
era nu numai limba de predare, ci singura limb predat '. (Aceast0 unicitate
arat0 foarte clar caracterul sacru al latinei - nici o alt0 limb0 nu era socotit0
demn0 de a fi predat0.)15 Dar în secolul al 3aisprezecelea lucrurile începuser0
deja s0 se schimbe rapid. Nu e necesar s0 insistam acum asupra motivelor aces-
tei schimb0ri: importanta central0 a capitalismului 3i a tiparului va fi discutat0 în
continuare. Este suficient s0 ne reamintim de amploarea 3i de ritmul ei. Febvre
3i Martin estimeaz0 ca 77% dintre c0r ile tip0rite înainte de 1500 erau înc0 în
latin0 (ceea ce înseamn0 totu3i c0 23% erau deja în limbile autohtone.)16 Dac0
dintre cele 88 de edi ii tip0rite la Paris în 1501 toate erau ui latin0 în afar0 de 8,
dup0 1575 majoritatea aveau s0 fie de acum niainte în francez0.17 în ciuda unei
reveniri temporare în timpul Contrareformei, hegemonia latinei lua sfâr3it. Ki nu
ne referim doar la popularitatea sa general0. Ceva mai târziu, dar cu o vitez0 nu
mai pu in ame itoare, latina a încetat s0 mai fie limba unei elite intelectuale
paneuropene. în secolul al 3aptesprezecelea Hobbes era o figur0 de renume con-
tinental pentru c0 scria în limba adev0rului. Shakespeare (1564 - 1616), pe de
alt0 parte, creând în limba matern0, era practic necunoscut de cealalt0 parte
a Canalului Mânecii18. Iar dac0 engleza nu ar fi devenit, dou0 sute de ani mai
târziu, limba dominant0 a unui imperiu mondial, nu ar fi fost posibil s0 r0 mân0
în obscuritatea sa insular0? între timp, contemporanii lui de peste Canal,
Descartes (1596 -1650) 3i Pascal (1623 -1662) î3i desf03urau cea mai mare parte
a coresponden ei în latin0; dar practic toate scrisorile lui Voltaire (1694 -1778)
erau în limba matern0.19 „Dup0 1640, cu tot mai putine c0r i ap0rute în latin0 3i
tot mai multe în limbile locale, publicarea c0r ilor era pe cale sa nu mai fie o
afacere interna ional0 [sic]."20 într-un cuvânt, dec0derea latinei a exemplificat
un proces mai larg, în care comunit0 ile sacre reunite în jurul vechilor
limbi sacre treptat s-au fragmentat, s-au pluralizat 3i s-au teritorializat.
15. Bloch, Feudal Sociely, I, p.77. Sublinierea îmi apar ine.
16. Lucien Febvre 3i Henri-Jean Martin, The Corning oflhe Book, pp. 248-49.
17. Ibid., p. 321.
18. Ibid., p. 330.
19. Ibid., pp. 331-32.
20. Ibid, pp. 232-33. Originalul francez este mai modest 3i mai exact din punct de vedere istoric: „Tandis que l'on edite
de moins en moins dcuvrages en latin, et une proportion toujours plus grande de textes en langue na ionale, le commerce
du livre se morcelle en Europe." (în vreme ce se editeaz0 din ce în ce mai pu ine lucr0ri în latina, iar num0rul de texte în
limba na ional0 cre3te, comer ul de carte ta Europa se f0râmi eaz0") L'Apparition du i/vre, p. 356.
MONARHIA DINASTICY
în zilele noastre este poate dificil s0 ne plas0m în empatie cu o

lume în care monarhia dinastic0 ap0rea celor mai mul i oameni drept
unicul sistem „politic" imaginabil. C0ci în privin e fundamentale
monarhia „serioas0" se opune tuturor concep iilor moderne despre via a
politic0. Regalitatea organizeaz0 totul în jurul unui centru la în0l ime.
Legitimitatea sa este conferit0 de divinitate, nu de popoare, care pân0 la
urm0 sunt supu3i, iar nu cet0 eni, în concep ia modern0, suveranitatea de
stat se extinde în întregime, în mod clar 3i egal asupra fiec0rui cen-
timetru p0trat dintr-un teritoriu legal demarcat. Dar în reprezentarea mai
veche, în care statele erau definite prin centre, demarca iile erau perme-
abile 3i indistincte, iar suveranit0 ile treceau imperceptibil unele într-
altele.21 De aici, paradoxal, u3urin a cu care imperiile 3i regatele pre-
moderne puteau s0-3i men in0 domina ia asupra unor popula ii cât se
poate de eterogene, 3i adesea nici m0car învecinate, de-a lungul unor
perioade lungi de timp.22
Mai trebuie s0 ne amintim c0 aceste state monarhice str0vechi
se extindeau nu numai prin r0zboaie, ci 3i prin politic0 sexual0 - de
un tip foarte diferit de cea practicat0 azi. Prin principiul general al
verticalit0 ii, c0s0toriile dinastice reuneau popula ii diferite sub vâr-
furi noi. Paradigmatic0 în aceast0 privin 0 era Casa de Habsburg.
Dup0 cum spunea aforismul, Bella gerant alii tu felix Austria nube\
[R0zboaie s0 poarte al ii, tu, Austrie ferice, c0s0tore3te-te! - n. trad.]
Iat0, într-o form0 oarecum prescurtat0, titulatura ultimilor membri ai
dinastiei:23
21. Observa i modificarea nomenclaturii conduc0torilor corespunz0toare acestei transform0ri. Kcolarii îi

re in pe monarhi dup0 prenume (cine 3tie care era numele de familie al lui Wilhelm Cuceritorul?), iar pe
pre3edin i dup0 nume (cine 3tie numele mic al lui Ebert?). într-o lume de cet0 eni, în care to i sunt în teorie
posibili candida i la pre3edin ie, numele „de botez" devin inadecvate ca semnifican i din cauza num0rului
lor limitat. In monarhii îns0, în care conducerea este rezervat0 unei singure familii, numele „de botez"
devin cu necesitate, înso ite de numere sau supranume, cele care ofer0 diferen ierile de rigoare.
22. Putem remarca aici în trecere c0 Nairn are cu siguran 0 dreptate când descrie Actul Uniunii dintre
Anglia 3i Sco ia din 1707 drept o „în elegere patricianâ", în sensul c0 arhitec ii unirii au fost politicieni
aristocra i. (Vezi lucida lui discu ie din The Break-up ofBritain, pp. 136 3i urm.) Totu3i, este greu de imag
inat ca o astfel de în elegere s0 fie realizat0 de aristocra iile a dou0 republici. Concep ia unui Regat Unit a
fost cu siguran(0 elementul intermediar crucial care a f0cut posibil0 încheierea acordului.
23. Oscar Jâszi, The Dissolution ofthe HabsburgMonarchy, p. 34.
împ0rat al Austriei; rege al Ungariei, Boemiei, Dalma iei,

Croa iei, Slavoniei, Gali iei, Lodomeriei 3i Hirtei; rege al
Ierusalimului, etc; arhiduce de Austria [sic]; mare duce de
Toscana 3i Cracovia; duce de Loth[a]ringia, Salzburg, Styria,
Carinthia, Carniola 3i Bucovina; mare duce de Transilvania,
margrav de Moravia; duce al Sileziei Superioare 3i Inferioare,
duce de Modena, Parma, Piacenza 3i Guastella, de Ausschwitz
3i Sator, de Teschen, Friaul, Ragusa 3i Zara; conte princiar de
Habsburg 3i Tirol, de Kyburg, GSrz si Gradiska; duce de Tri-
ent 3i Brizen; margrav peste Lausitz-ul Superior 3i Inferior 3i
în Istria; conte de Hohenembs, Feldkirch, Bregenz, Sonnen-
berg etc.; lord peste Trieste, Cattaro 3i peste marca Windisch;
mare voievod al Voivodinei, Serbiei...etc.
Aceasta, dup0 cum observ0 cu juste e Jaszi, era, nu f0r0 un anume aspect comic,
„...m0rturia nenum0ratelor c0s0torii, tocmeli 3i capturi ale Habsburgilor".
în regimuri în care religia favoriza na3terea cât mai multor
copii, erau necesare sisteme complexe de concubinaje multiple pentru
întregirea monarhiei. De fapt, descenden ele regale adesea î3i tr0geau
prestigiul, în afar0 de orice aur0 de divinitate din, s0 îl numim,
amestecul de rase?24 C0ci astfel de amestecuri erau semnele unui statut
superior. Este tipic faptul c0 la Londra nu a existat o dinastie conduc0-
toare „englez0" din secolul al unsprezecelea (dac0 a fost 3i atunci); 3i ce
„na ionalitate" ar trebui s0 atribuim Bourbonilor?25
în timpul secolului al 3aptesprezecelea îns0 - din motive asupra
c0rora nu e nevoie s0 ne oprim aici - începe declinul legitimit0 ii auto-
mate a monarhiei de drept divin în Europa Occidental0, în 1649, Charles
Stuart a fost decapitat în prima dintre revolu iile lumii moderne, iar în
deceniul de la mijlocul acestui secol unul dintre statele europene cele
24. Mai ales în Asia premodern0. Dar acela3i principiu func iona 3i în Europa cre3tin0 monogam0, în
1910, un anume Otto Forst publica Ahnentqfel Seiner Kaiserlichen und KOniglichen Hoheit des durch-
lauchtigslen Hem Erzherzogs Franz Ferdinand, enumerând 2407 dintre str0mo3ii arhiducelui, cel care
avea s0 fie asasinat nu peste mult timp. între ace3tia se num0rau 1486 de germani, 124 de francezi, 196
de italieni, 89 de spanioli, 52 de polonezi, 47 de danezi, 20 de englezi, precum 3i alte patru na ionalit0 i.
Acest „curios document" este citat în ibid., p. 136, no. 1. Nu pot s0 rezist 3i s0 nu citez aici minunata
reac ie a lui Franz Joseph la aflarea ve3tii asasin0rii excentricului s0u mo3tenitor: „în acest fel o for 0 supe
rioar0 a restabilit acea ordine pe care eu din p0cate nu am fost în stare s0 o p0strez" (ibid., p. 125).
25. Gellner subliniaz0 faptul c0 a fi str0ine este o caracteristic0 a dinastiilor, dar d0 o interpretare prea
îngust0 fenomenului: aristocra ii locali prefer0 un monarh str0in deoarece acesta nu va fi p0rtinitor în
rivalit0 ile lor interne. Gândire f/ schimbare, p. 136.
mai importante a fost condus de un Protectorat popular, nu de un rege.

Totu3i în vremea lui Pope 3i Addison Ana Stuart înc0 îi vindeca pe bol-
navi prin impozi ia mâinilor regale, vindec0ri efectuate 3i de Bourboni,
Ludovic al XV-lea 3i al XVI-lea, în Fran a iluminist0 pân0 la sfâr3itul
epocii cunoscute sub numele de ancien regime.26 Dar dup0 1789 prin-
cipiul Legitimit0 ii a trebuit sa fie ap0rat r0spicat 3i con3tient 3i o dat0 cu
aceasta „monarhia" a devenit un model semi-standardizat. Tenn6 3i Fiul
Cerului au devenit „împ0ra i", în îndep0rtatul Siam, Rama V (Chula-
longkorn) î3i trimitea fiii 3i nepo ii la cur ile din Sankt Petersburg, Lon-
dra 3i Berlin pentru se deprinde cu acest model interna ional atât de com-
plicat, în 1887, a instituit principiul necesar al succesiunii prin primo-
genitur0 legal0, astfel aducând Siamul în rând cu monarhiile «civilizate»
ale Europei."27 Noul sistem a adus pe tron în 1910 un homosexual
excentric care ar fi fost cu siguran 0 evitat într-o epoc0 anterioar0. Cu
toate acestea, aprobarea de c0tre ceilal i monarhi a ascensiunii sale ca
Rama al Vl-lea a fost marcat0 de prezen a la încoronarea sa a unor mem-
bri ai caselor regale din Britania, Rusia, Grecia, Suedia, Danemarca - 3i
Japonia!28
Pân0 în 1914, statele dinastice formau majoritatea sistemului
politic mondial, dar, dup0 cum vom observa în detaliu mai jos, mul i
monarhi apelau de câtva timp la un specific „na ional", pe m0sur0 ce
vechiul principiu al Legitimit0 ii disp0rea în t0cere, în vreme ce armatele
lui Ffederic cel Mare (care a domnit între 1740 3i 1786) cuprindeau în
mare parte „str0ini", cele ale nepotului lui, Frederic Wilhelm al III-lea
(rege între 1797 3i 1840) erau, ca urmare a spectaculoaselor reforme ale
lui Scharnhorst, Gneisenau 3i Clausewitz, în exclusivitate na ional-
prusace".29
26. Marc Bloch, Le Rois Thaumaturges, pp. 390 3i 398-99.

27. Noel A. Battye, „The Military, Government and Society in Siam, 1868 - 1910", teza de doctorat, Corneli
1974, p. 270.
28. Stephen Greene, „Thai Government and Administration in the Reign of Rama VI (1910 -1925)", tez0
de doctorat, Universitatea din Londra, 1971, p. 92.
29. Mai mult de 1000 dintre cei 7000 - 8000 de oameni de pe listele de ofi(eri ale armatei prusace din
1806 erau str0ini. „Membrii clasei de mijloc prusace erau dep03i i ca num0r de str0ini în propria armat0;
aceasta justifica vorba c0 Prusia nu era o (ar0 care are o armat0, ci o armat0 care are o ar0", în 1798, refor
matorii prusaci ceruser0 o „reducere la jum0tate a numrului de str0ini, care se ridica înc0 la aproximativ
50% dintre solda i..." Alfred Vagts, A History of Militarism, pp. 64 3i 85.
CON CEPQII D ESPRE TIMP ™~~
Ar fi m0rginit totu3i s0 ne închipuim c0 aceste comunit0 i

imaginate ale na iunilor s-au n0scut din comunit0 ile religioase 3i din
dinastii 3i c0 au ajuns în timp s0 le 3i înlocuiasc0. Dincolo de declinul
comunit0 ilor sacre, limbilor 3i descenden elor sacre, s-a produs o schim-
bare fundamental0 în modul de a în elege lumea, ceea ce, mai mult decât
orice altceva, a f0cut posibil0 „conceperea" ideii de na iune.
Pentru a avea o idee despre aceast0 schimbare, putem s0 apel0m
la reprezent0rile vizuale ale comunit0 ilor sacre, cum ar fi reliefurile 3i fer-
estrele cu vitralii din bisericile medievale, sau picturile primilor mae3tri
italieni 3i flamanzi. Una dintre tr0s0turile caracteristice ale acestui fel de
reprezent0ri este în3el0tor de asem0n0toare cu „îmbr0c0mintea modern0".
P0storii care au urmat steaua pân0 la ieslea unde s-a n0scut Hristos au tr0s0-
turile 0ranilor burgunzi. Fecioara M0ria este înf0 i3at0 ca 3i o fat0 de
negustor toscan, în multe picturi, bogatul autoritar, în costum de târgove
sau de nobil, apare îngenunchiat în adora ie cot la cot cu p0storii. Ceea ce
pare nelalocul lui ast0zi cu siguran 0 c0 în ochii închin0torilor medievali era
ceva normal. Avem de-a face cu o lume în care conceperea imaginarului se
baza în mod cople3itor pe sim urile vizual 3i auditiv. Cre3tin0tatea î3i
asuma forma universal0 printr-un num0r imens de particularit0 i 3i de tr0s0-
turi specifice: un relief, o fereastr0, o predic0, o povestire, o pies0 de
„moralitate", un pumn de moa3te. Cât0 vreme clerul din întreaga Europ0,
cititor de limb0 latin0, reprezenta un element esen ial în structurarea imagi-
narului cre3tin, împ0rt03irea acestor concep ii maselor analfabete, prin
crea ii vizuale 3i auditive care erau întotdeauna personale 3i particulare, era
la fel de important0. Umilul preot de ar0, ale c0rui sl0biciuni erau cunos-
cute de to i cei care îi ascultau slujbele, era înc0 intermediarul direct între
parohienii lui 3i divin. Acesta al0turare a cosmicului-universal 3i a lumes-
cului-particular însemna c0 oricât de r0spândit ar fi cre3tinismul, a3a cum
se 3i sim ea de altfel, se manifesta în mod variat la anumite comunit0 i
3vabe sau andaluze, ca 3i cum ar fi fost o replic0 de-a lor. Era imposibil0
o reprezentare a Fecioarei M0ria cu tr0s0turi „semitice" sau în costum
tipic pentru secolul I, în spiritul restaurator al muzeelor moderne,
deoarece cre3tinul medieval nu concepea istoria ca pe un lan nesfâr3it de
cauze 3i efecte sau ca pe o separa ie radical0 între trecut 3i prezent.30
30. Pentru noi, ideea de "îmbr0c0minte moderna", o echivalare metaforic0 a trecutului cu prezentul, este
de fapt o recunoa3tere stângace a inevitabilei lor separa ii.
Bloch observ0 c0 oamenii credeau c0 sunt aproape de sfâr3itul lumii, în

sensul c0 a doua venire a lui Hristos putea s0 se întâmple în orice moment:
Sf. Pavel spusese c0 „ziua Domnului vine noaptea ca un fur". Era deci nor-
mal ca marele cronicar din secolul al doisprezecelea, episcopul Otto din
Freising, s0 se refere în mod repetat la „noi cei care am fost pu3i la
sfâr3itul vremurilor". Bloch concluzioneaz0 c0, dup0 ce oamenii
medievali „au început s0 se lase purta i de contempla ie, nimic nu le era
mai str0in decât perspectiva unui viitor îndelungat pentru o ras0 uman0
tân0r0 3i puternic0."31
Auerbach ofer0 o schi 0 de neuitat a acestei forme de con3tiin 0:32
Dac0 un eveniment ca jertfa lui Isaac este interpretat ca pre-

figurarea jertfei lui Hristos, în a3a fel încât în prima dintre ele
cea de-a doua este de fapt anun at0 3i promis0, iar cea de-a
doua „o împline3te" pe prima, atunci se stabile3te o conexiune
între dou0 evenimente care nu sunt legate nici temporal, nici
cauzal - o conexiune imposibil de stabilit ra ional pe dimen-
siunea orizontal0... Poate fi stabilit0 numai dac0 ambele eveni-
mente sunt legate pe vertical0 cu Providen a divin0, singura
care poate s0 conceap0 un asemenea plan al istoriei 3i s0 ofere
cheia în elegerii lui... aici 3i acum nu mai constituie o simpl0
leg0tur0 din lan ul p0mântesc de evenimente, ci reprezint0
simultan ceva care a fost dintotdeauna 3i care va fi împlinit în
viitor; strict vorbind, în ochii lui Dumnezeu este ceva etern,
care exist0 dintotdeauna 3i care este deja consumat pe t0râmul
evenimentelor p0mânte3ti fragmentare.
El eviden iaz0, pe bun0 dreptat, faptul c0 o astfel de idee de

simultaneitate este complet str0in0 propriei noastre concep ii. Se percepe
timpul ca fiind foarte apropiat de ideea lui Benjamin de „timp mesianic",
o simultaneitate a trecutului 3i viitorului într-un prezent instantaneu.33
într-o astfel de perspectiv0 asupra lumii, sintagma „între timp" nu poate
avea o semnifica ie real0.
31. Bloch, Feudal Society, I, pp. 84 - 86.
32. Auerbach, Mimesis, p. 64. Accentuarea îmi apar ine.Compara i cu descrierea pe care o d0 Sf. Augustin
Vechiului Testament ca "umbra viitorului" (i.e., o reflec ie înapoi a viitorului). Citat în Bloch, Feudal Soci
ety, I, p. 90.
33. Walter Benjamin, Illuminations, p. 265.
Propria noastr0 concep ie despre simultaneitate se afl0 într-un

continuu proces de cristalizare, iar apari ia ei este cu siguran 0 legat0,
într-un mod care mai trebuie înc0 studiat, de dezvoltarea 3tiin elor secu-
larizate. Dar este o concep ie de o importan 0 atât de mare încât, f0r0 a o
lua în considera ie cum se cuvine, ne va fi foarte greu s0 cercet0m originea
obscur0 a na ionalismului. Concep ia medieval0 despre „simultaneitate
de-a lungul timpului" a fost înlocuit0 treptat de ceea ce tot Benjamin
nume3te o idee de „timp vid, omogen", în care simultaneitatea este de fapt
transversal0, peste timp, marcat0 nu de prefigurare 3i împlinire, ci de coin-
ciden a temporal0 3i m0surat0 cu ceasul 3i cu calendarul.34
Putem afla de ce este atât de important0 acesta transformare pen-
tru na3terea comunit0 ii imaginare a na iunii dac0 ne gândim la structura
de baz0 a celor dou0 forme de manifestare a imagina iei care au înflorit
mai întâi în Europa în secolul optsprezece: romanul 3i ziarul.35 C0ci aceste
forme ofereau mijloacele tehnice pentru „re-prezentarea" felului de
comunitate imaginat0 care este na iunea.
S0 consider0m mai întâi structura romanului de mod0 veche, o
structur0 tipic0 nu numai pentru capodoperele lui Balzac, ci 3i pentru
orice roman de senza ie contemporan. Este, evident, un procedeu de
prezentare a simultaneit0 ii într-un „timp gol, omogen", sau o inter-
pretare complex0 a cuvintelor „între timp". S0 lu0m, pentru a ilustra
acest lucru, un fragment dintr-o intrig0 simpl0 de roman, în care un b0r-
bat (A) are o so ie (B) 3i o amant0 (C), care Ia rândul ei are un iubit (D).
Ne putem închipui un fel de tabel al timpului pentru acest segment,
dup0 cum urmeaz0:
Timpul: I II III
Evenimente: A se ceart0 cu B C 3i A o sun0 pe C B face D se îmbat0 într-un bar A
D fac dragoste cump0r0turi D joac0 ia cina acas0 cu B C are un
biliard american vis r0u-prevestitor
34. Ibid., p. 263. Aceast0 idee nou0 este atât de profund0 încât am putea spune c0 orice concep ie
modern0 esen iala se bazeaz0 pe aceast0 perspectiv0 a lui "între timp".
35. Dac0 Principesa de Cl'eves ap0rase deja în 1678, epoca lui Richardson, a lui Defoe 3i a lui Fielding
este abia începutul secolului optsprezece. Originile ziarului modern sunt gazetele olandeze de la sfâr3itul
secolului 3aptesprezece; dar ziarul a devenit o categorie general0 de tip0ritur0 abia dub0 1700. Febvre 3i
Martin, The Corning ofthe Book, p. 197.
Observa i c0 în acest fragment A 3i D nu se întâlnesc niciodat0, s-ar putea

chiar s0 nici nu 3tie de existen a celuilalt dac0 C 3tie cum s0-3i joace cartea.36
Atunci ce leg0tur0 exist0 între A 3i D? Exist0 dou0 concep ii complementare:
în primul rând, apar in unor .societ0 i' (Wessex, Lubeck, los Angeles). Aceste
societ0 i sunt ni3te entit0 i sociologice atât de sigure 3i de stabile, încât
membrii lor (A 3i D) pot fi chiar suprin3i în timp ce trec unul pe lâng0 cel0lalt
pe strad0, f0r0 s0 se cunoasc0 vreodat0, 3i totu3i s0 aib0 leg0tur0 unul cu
cel0lalt.37 în al doilea rând, A 3i D exist0 în mintea cititorilor omniscien i.
Numai ei, ca Dumnezeu, pot s0 îl vad0 pe A sunând-o pe C, B f0când
cump0r0turi, iar D jucând biliard american, toate în acela3i timp. Toate aces-
tea se întâmpl0 în acela3i moment al ceasului, calendaristic, dar de c0tre
actori care pot s0 nu aib0 idee unul despre cel0lalt. Aceasta arat0 noutatea
acestei lumi imaginate, evocate de c0tre autor în mintea cititorilor.38
Ideea unui organism sociologic care se deplaseaz0 calendaristic
printr-un timp gol, omogen este perfect similar0 cu ideea de na iune, care este
conceput0 de asemenea ca o comunitate solid0, care se deplaseaz0 cu
hot0râre prin istorie.39 Un american nu va întâlni niciodat0 sau nu va 3ti
numele a mai mult de câ iva dintre cei peste 240 000 de co-na ionali ai s0i.
El nu are nici cea mai vag0 idee despre ce fac ei la oricare moment dat. Dar
are o încredere total0 în activitatea lor hot0rât0, simultan0 3i anonim0.
Perspectiva pe care o sugerez aici va p0rea probabil mai pu in abstrac-
t0 dac0 vom analiza pe scurt patru fic iuni din culturi diferite 3i epoci diferite,
dintre care toate, cu excep ia uneia, sunt inseparabil legate de mi3c0rile na ion-
aliste, în 1887, „p0rintele na ionalismului filipinez", Jose" Rizal, a scris romanul
Noii me Tangere, care ast0zi este considerat cea mai mare realizare a literaturii
filipineze moderne. A fost deasemenea primul roman scris de un „Indian".40
36. De fapt, intriga s-ar putea chiar s0 depind0 de condi ia ca la momentele I, II 3i III nici unu! dintre per
sonajele A,B,C 3i D s0 nu 3tie ce pun la cale ceilal i.
37. Aceast0 polifonie separ0 în mod decisiv romanul modem chiar 3i de un predecesor atât de ilustru cum
este Satyricon-v\ lui Petronius. Nara iunea acestuia urmeaz0 un singur fir. Când Encolpius deplânge infi
delitatea tinerei sale iubite, nu ne este ar0tat0 in acela3i timp Gito în pat cu Ascyltus.
38. în acest context, ar fi interesant s0 comparam orice roman istoric cu documentele sau nara iunile din
perioada care a fost transformat0 în fic iune.
39. Nimic nu ne poate ar0ta mai bine scufundarea romanului în acest timp gol, omogen, decât absen a
acelor note genealogice prefa atoare, care adesea coborau pân0 la originile omului, atât de tipice pentru
cronicile antice, legendele 3i c0r ile sfinte.
40. Rizal a scris acest roman în limba colonial0 (spaniola), care era pe atunci lingua franca a diverselor
elite etnice euro-asiatice 3i locale. Odat0 cu romanul a ap0rut, pentru prima oar0, 3i o pres0 "na ional
ist0", nu numai în spaniol0 ci 3i în limbile "etnice" cum ar fi Tagalog 3i Ilocano. Vezi Leopoldo
Y.Yabes, „The Modern Literatura of the Philippines", pp. 287-302, în Pierre-Bernard Lafont 3i Denis
Lombard (edit.), Literatures conlemporaines de l 'Asie du Sud-Est.
Iat0 ce început deosebit are:41
Spre sfâr3itul lui ocrombrie, Don Santiago de los Santos,

cunoscut drept C0pitanul Tiago, urma s0 dea o mare petrecere
într-o sear0. De30, contrar obiceiurilor sale, o anun ase abia în
acea dup0-amiaz0, devenise deja subiectul oric0rei conversa ii
din Binondo, din alte cartiere ale ora3ului 3i chiar din centrul
înconjurat de ziduri al ora3ului, Intramuros. în zilele acelea
C0pitanul Tiago avea faima unei gazde generoase. Se 3tia c0
locuin a lui, ca 3i domeniul lui, nu-3i închidea por ile pentru
nimeni 3i nimic, cu excep ia nego ului sau vreunei idei noi sau
mai îndr0zne e.
A3a c0 vestea s-a r0spândit ca un 3oc electric prin
comunitatea de parazi i, ling0i 3i musafiri nepofti i, pe care
Dumnezeu, în imensa lui bun0tate, a cret-o 3i o între ine în Manila
cu atâta iubire de oameni. Câ iva au început s0 caute crem0 de
ghete, al ii butoni 3i cravate. Dar cu to ii erau preocupa i de o sin-
gur0 problem0: cum s0 salute gazda cu suficient0 familiaritate
încât s0 creeze aparen a unei prietenii de lung0 durat0, sau, dac0
va fi nevoie, s0 se scuze c0 nu au ajuns mai devreme. Cina era
oferit0 într-o cas0 de pe strada Anloague. De vreme ce nu ne
amintim num0rul casei, o vom descrie în a3a fel încât s0 poat0
fi înc0 recunoscut0 - asta în cazul în care nu a fost înc0
distrus0 de cutremure. Nu credem totu3i c0 proprietarul ei ar
fi d0râmat-o, de vreme ce o asemenea lucrare este
încredin at0 de obicei lui Dumnezeu sau Naturii, care, în plus,
au încheiat multe contracte cu guvernul nostru.
Cu siguran 0 c0 nu este necesar un comentariu pe larg. Este sufi-

cient s0 not0m c0 înc0 de la început aceast0 imagine (complet nou0 pen-
tru scrisul filipinez) a unei petreceri despre care discut0 sute de oameni
anonimi, care nu se cunosc, în zone diferite din Manila, într-o anumit0
lun0 dintr-o anumit0 perioad0, evoc0 imediat comunitatea imaginar0,
îar expresia „o cas0 de pe strada Anloague" pe care „o vom descrie în a3a
41. Jose Rizal, Noii Me Tangere, (Manila: Institutul National de Istorie, 1978), p.l. Traducerea îmi
apar ine. Atunci când am publicat pentru prima oar0 Comunit i imaginate, nu st0pâneam bine limba
spaniol0 3i am fost în3elat f0r0 s0 vreau de traducerea gre3it0 a lui Leon M0ria Guerrero.
fel încât s0 poat0 fi înc0 recunoscut0", cei care ar putea s0 o recunoasc0

suntem noi, cititorii filipinezi. Trecerea întâmpl0toare a acestei case de la
timpul „interior" al romanului la timpul „exterior"al vie ii de zi cu zi al
cititorului din Manila ne ofer0 confirmarea hipnotic0 a stabilit0 ii unei sin-
gure comunit0 i, cuprinzând personaje, autor 3i cititori, care se deplaseaz0
prin timpul calendaristic.42 Observa i de asemenea tonul, în vreme ce
Rizal nu are nici cea mai vag0 idee despre identitatea fiec0ruia dintre citi-
torii s0i, el le scrie cu o intimitate ironic0, ca 3i cum rela ia lor nu ridic0
nici cea mai mic0 problem0.43
Nimic nu ne d0 o senza ie mai foucauldian0 a discontinuit0 ilor
abrupte ale con3tiin ei decât dac0 încerc0m s0 compar0m Noii cu cea mai cele-
br0 oper0 literar0 de pân0 atunci scris0 de un „Indian", Francisco Balagtas
(Baltazar), Pinagdaanang Buhay ni Fior ante at ni Laur a sa Cahariang Alba-
nia (Povestea lui Florante 3i a Laurei în Regatul Albaniei), a c0rei prime edi ii
dateaz0 din 1861, de3i este posibil s0 fi fost scris0 chiar din 1838.44 De3i
Balagtas tr0ia înc0 în anul în care se n03tea Rizal, lumea reprezentat0 în
capodopera sa este complet diferit0, în toate aspectele esen iale, de lumea
descris0 în Noii. Fundalul s0u - o Albanie medieval0 fabuloas0 - este efec-
tiv îndep0rtat0 în timp 3i în spa iu de Binondo al anilor 1880. Eroii s0i -
Florante, un nobil cre3tin albanez 3i prietenul s0u cel mai bun Aladin, un aris-
tocrat persan musulman („Maur") - ne amintesc de Insulele Filipine numai
prin leg0tura dintre cre3tini 3i musulmani. Acolo unde Rizal, în mod deliberat,
î3i înfrumuse ez0 textul spaniol cu termeni din limba Tagalog pentru a ob ine
un efect „realist", satiric sau na ionalist, Balagtas amestec0 în mod firesc
expresii spaniole în catrenele scrise în Tagalog, pur 3i simplu pentru a con-
ferii grandoare 3i sonoritate stilului s0u. Noii fusese scris cu gândul de a fi
citit, pe când Florante i Laur a trebuia cântat. Ceea ce impresioneaz0 cel mai
mult este felul în care Balagtas mânuie3te timpul. A3a cum observ0 Lumbera,
„desf03urarea intrigii nu urmeaz0 o ordine cronologic0. Povestirea
începe in media res, în a3a fel încât povestea întreg0 ne este redat0
printr-o serie întreg0 de discu ii ce servesc drept priviri retrospective."45
42. Observa i, de exemplu, trecerea subtil0 a lui Rizal, în aceea3i propozi ie, de la timpu trecut al "creerii"
la timpul present al "multiplic0rii" - al nostru, al tuturor împreun0.
43. Obscuritatea anonim0 a cititorilor reprezenta/ reprezint0 celebritatea imediat0 a automlui. Dup0 cum vom
vedea mai jos, acest joc obscuritate/ celebritate este direct legat de r0spândirea industriei tipografice, înc0 din
1593 dominicanii pliin de energie publicaser0 în Manila Doctrina Christiana. Dar dup0 aceasta, secole la
rând tip0ritul a r0mas sub controlul strict al bisericii. Liberalizarea a început abia în anii 1860. Vezi Bien-
venido L. Lumbera, TagalogPoetry 1570 -1898, Tradition andlnfluences in its Development, pp. 35,93
44. Ibid., p. 115.
45. Ibid.,p. 120.
Aproape jum0tate din cele 399 de catrene ne povestesc copil0ria lui

Florante, studen ia în Atena 3i faptele de vitejie în r0zboi, povestit0 de erou
într-o conversa ie cu Aladin.4* Aceast0 „retrospectiv0 vorbit0" era pentru
Balagtas singura posibilitate de a crea un singur fir narativ direct. Atunci
când afl0m despre trecuturile „simultane" ale lui Florante 3i Aladin, ele
sunt legate între ee în conversa ia celor doi 3i nu de structura epic0. Ce
îndep0rtat0 este acesta tehnic0 de aceea a romanului: „în aceea3i prim0var0,
pe când Florantes înc0 studia în Atena, Aladin a fost alungat de la curtea
suveranului s0u..." într-adev0r, Balagtas nu se gânde3te nici o clip0 s0 î3i
„situeze" protagoni3tii într-o „societate", sau s0 discute aceste lucruri cu
publicul. De asemenea cu excep ia celor câteva cuvinte polisilabice în dul-
cele grai Tagalog, textul nu are prea multe tr0s0turi „filipineze".47
în 1861, cu 3aptezeci de ani înainte de a fi scris0 Noii, Jose
Joaquin Fernandez de Lizardi a scris un roman numit El Periquillo
Sarmiento (Papagalul hr0p0re ), evident prima oper0 latino-american0 de
acest gen. Dup0 cum afirma un critic, acest text este „o incriminare feroce a
administra iei spaniole din Mexic: ignoran a, supersti ia 3i corup ia sunt
v0zute ca cele mai notabile tr0s0turi ale sale."48 Forma esen ial0 a acestui
roman „na ionalist" este indicat0 de urm0toarea descriere a con inutului s0u:49
înc0 de la început, [eroul, Papagalul hr0p0re ] este l0sat prad0

influen elor negative - servitoare ignorante îi insufl0 tot felul
de supersti ii, mama sa îi accept0 mofturile, profesorii s0i ori
nu au voca ie, ori nu au capacitatea de a-1 disciplina. Ki de3i
tat0l lui este un om inteligent, care vrea ca fiul s0u s0 practice
46. Tehnica este similar0 cu aceea a lui Homer, atât de inteligent descris0 de Auerbach, hfimesis, capitolul l
("Cicatricea lui Odiseu")
47."Paalam Albaniang pinamamayanan
ng casama, t, lupit, bangis caliluhan,
acong tangulan mo, l, cusa mang pinatay
sa iyo, l, malaqui ang panghihinayang."
"Adio, Albanie, regat al r0ut0 ii,
al cruzimii, al brutalit0 ii 3i al în3el0ciunii!
Eu, ap0r0torul t0u, pe care acum îl ucizi
Deplâng soarta care te-a lovit."
Aceast0 strofa celebr0 a fost uneori interpretat0 ca o declara ie voalat0 de patriotism filipinez, dar
Lumbera ne demostreaz0 în mod conving0tor c0 o astfel de interpretare este anacronic0. Poezia Tagalog,
p. 125 Traducerea îi apar ine lui Lumbera. Am modificat foarte pu in textul s0u în limba Tagalog pentru
a se potrivi cu o edi ie din 1973 a poeziei, bazat0 pe versiunea din 1861.
48. Jean Franco, An Intrvduction Io Spanish-Ameriam Literature, p. 34.
49. Ibid., pp. 35-36. Sublinierea îmi apar ine.
o meserie util0 decât s0 înmul easc0 rândurile avoca ilor 3i

parazi ilor, mama lui Periquillo, excesiv de iubitoare, are
ultimul cuvânt de spus 3i îl trimite pe fiul s0u la universitate,
astfel asigurându-se c0 acesta va înv0 a numai prostii pline
de supersti ii... Periquillo r0mâne un ignorant incorigibil,
în ciuda multor întâlniri cu oameni buni 3i în elep i. El nu
este dispus s0 munceasc0 sau s0 ia ceva în serios 3i devine
pe rând preot, juc0tor de c0r i, ho , ucenic la un spi er, doc-
tor, func ionar într-un ora3 de provincie... Aceste episoade
îi permit autorului s descrie spitale, închisori, sate înde-
p rtate, m n stiri, în acela3i timp ajungând la o concluzie
esen ial0 - faptul c0 guvernul spaniol 3i sistemul edu-
ca ional încurajeaz0 parazi ii 3i lene3ii... Aventurile lui
Periquillo îl poart0 de câteva ori chiar printre indieni 3i
negri...
Observ0m din nou cum func ioneaz0 „imagina ia na ional0"

în mi3carea unui erou solitar printr-un peisaj sociologic de o fixitate
care face fuziunea dintre lumea din0untrul romanului cu lumea din
afar0. Acest tour d'horison picaresc - spitale, închisori, sate îndep0r-
tate, m0n0stiri, indieni, negri - nu este totu3i un tour du monde. Ori-
zontul este evident limitat: este acela al Mexicului colonial. Nimic nu
ne asigur0 mai mult de aceast0 soliditate social0 decât succesiunea de
pluraluri: Deoarece acestea evoc0 un spa iu social plin de închisori
comparabile, fiecare lipsit0 de importan 0 în sine, dar toate reprezen-
tative (în existen a lor separat0 3i simultan0) pentru oprimarea acestei
colonii în mod special.50 (Compara i cu închisorile biblice. Acestea nu
sunt nici m0car o clip0 considerate tipice pentru societatea respectiv0.
Fiecare, precum aceea în care Salomeea a fost fermecat0 de loan
Botez0torul, este în mod miraculos unic0.)
în sfâr3it, pentru a îndep0rta posibilitatea ca aceste
contexte pe care le-am studiat s0 nu fie „europene", de vreme
ce atât Rizal cât 3i Lizardi au scris în spaniol0, iat0 fragmen-
tul cu care începe Semarang Hitam (Negrul Semarang), o
poveste despre un tân0r comunist-na ionalist indonezian lipsit
50. Aceast0 mi3care a eroului solitar printr-un peisaj social rigid este tipic pentru multe romane timpurii
(anticolonialiste.
de noroc, Mas Marco Kartodikromo,51 publicat0 pe fragmente în 1924:52
Era ora 3apte, sâmb0t0 seara; tinerii din Seramang nu

st0teau niciodat0 acas0 sâmb0ta seara. Totu3i, în acesta sear0,
st0teau cu to ii pe lâng0 casele lor. Fiindc0 plouase toren ial toat0
ziua 3i str0zile erau ude 3i alunecoase, st0teau cu to ii acas0.
Pentru muncitorii din magazine 3i birouri, diminea a
de sâmb0t0 era momentul a3tept0rii - a3teptau pl0cerea 3i dis-
trac ia pe care le-o oferea plimbarea de sear0 prin ora3, dar în
seara aceasta cu to ii urmau s0 fie dezam0gi i - din cauza
letargiei provocate de vremea rea 3i de drumurile înn0molite din
kampung. Str0zile principale care de obicei erau aglomerate de
trafic de tot soiul, iar aleile gemeau de lume, acum erau p0r0site.
Din când în când se auzea biciul câte unui birjar care î3i îndemna
calul la drum — sau copitele vreunui cal care tr0gea de tr0sura lui.
în Semarang totul era pustiu. Luminile l0mpilor cu
gaz care str0juiau str0zile str0luceau pe asfaltul lucios. Uneori
lumina clar0 a l0mpilor era împu inat0 de vântul care b0tea
dinspre r0s0rit...
Un tân0r st0tea pe un fotoliu de trestie indian0 3i citea
un ziar. Era complet absorbit de lecturi Mânia sau zâmbetele
care îi sc0pau din când în când f0r0 s0 vrea erau un semn v0dit c0
i se p0rea foarte interesant ceea ce citea. R0sfoia paginile ziarului,
gândindu-se c0 ar putea g0si ceva care s0-1 fac0 s0 uite cât era de
trist 3i de nefericit. Deodat0 v0zu un articol care se numea:
PROSPERITATE
Un vagabond s0rac s-a îmboln0vit
3i a murit abandonat pe marginea drumului
51. Dup0 o scurt0 carier0 meteoric0 în calitate de ziarist, Marco a fost intrenat de c0tre autorit0 ile colo
nialiste olandeze în Boven Digul, una dintre cele mai timpurii tabere de concentrare, din mijlocul
mla3tinilor din vestul Noii Guinee. Acolo a murit în 1932, dup0 3ase ani de prizonierat. Henri Chambert-
Loir, „Mas Marco Kartodikromo (1890-1932) sau Educa ia politic0", p. 208, în Litteratures contempo-
raines de l 'Asie du Sud-Est. O descriere detaliat0 recent0, de o mare valoare, a carierei ui Marco se poate
g0si în Takashi Shiraishi, An Age in Motion: Popular Radicalism in Java, 1912-1926, capitolele 2-5 3i 8.
52. Traducerea lui Paul Tickell în cartea sa, Three Early Indonesian Short Stories by Mas Marco Kar
todikromo (1890-1932), p. 7,. Accentuarea îmi apar ine.
Tân0rul fii impresionat de acest scurt articol, î3i închipuia

suferin a bietului om pe când z0cea muribund pe marginea
drumului... Acum sim ea c0 explodeaz0 de mânie, acum îi era
mil0. Acum se înfuria pe sistemul social care provocase o
asemenea s0r0cie, în acela3i timp permi ând unui grup mic de
oameni s0 se îmbog0 easc0.
în acest text, ca 3i în El Periquillo Sarniento, suntem într-o lume

a pluralurilor: magazine, birouri, tr0suri, kamping-uri, l0mpi cu gaz. Ca 3i
în cazul romanului Noii, noi, „cititorii indonezieni", suntem imediat intro-
du3i în timpul calendaristic 3i într-un peisaj familiar; s-ar putea ca unii din-
tre noi s0 se fi plimbat pe acele „drumuri înn0molite" din Semarang. înc0 o
dat0, un erou solitar este al0urat unui peisaj social descris în detalii generale
alese cu mult0 grij0. Dar aici apare 3i ceva nou: un erou care nu este numit
nici m0car o dat0, dar la care se face referire tot timpul cu sintagma
„tân0rul nostru". Tocmai stâng0cia 3i naivitatea textului ne confirm0 „sin-
ceritatea" natural0 a acestui adjectiv pronominal. Nici Marco 3i nici citi-
torii lui nu au nici un dubiu în leg0tur0 cu aceast0 referin 0. Dac0 în fic i-
unea ludic0 3i sofisticat0 a Europei secolelor optsprezece 3i nou0sprezece
expresia „eroul nostru" subliniaz0 doar jocul autorului cu unul/oricare din-
tre cititori, pentru Marco „tân0rul nostru" înseamn un tân0r care apar ine
grupului de cititori al comunit0 ii indoneziene, 3i astfel, implicit, unei
„comunit0 i imaginate" indoneziene în formare. Observa i c0 Marco nu
simte nevoia s0 specifice numele acestei comunit0 i: ea este deja acolo.
(Chiar 3i în cazul în care criticii coloniali3ti olandezi poliglo i s-ar al0tura
acestui grup de cititori, ei sunt oricum exclu3i din aceast0 comunitate
„anoastr0", a3a cum se poate observa din faptul c0 mânia tân0rului este
îndreptat0 împotriva „sistemului social" în general 3i nu împotriva sis-
temului „nostru" social.)
în sfâr3it, comunitatea imaginat0 este confirmat0 de dubla inter-
pretare pe care o putem da lecturii tân0rului nostru. El nu g0se3te trupul
neînsufle it al vagabondului s0rac pe marginea unuia din drumurile înn0-
molite din Semarang, ci 3i-1 imagineaz0 din rândurile ziarului.53
53 In 1924, un prieten apropiat 3i aliat politic al lui Marco a publicat un roman intitulat KasaMerdika (Sentimentul
libert0 ii). Despre eroul acestui roman (pe care i-1 atribuie gre3it lui Marco) Chambert-Loir 3tie c0 „nu are habar
despre sensul cuvântului,socialism': cu toate acestea el simte o profund0 nemul umire in leg0tur0 cu organizarea
social0 din jurul lui 3i simte nevoia s0-3i l0rgeasc0 orizonturile prin dou0 metode: c l toria si lectura." („Mas
Marco", p. 208. Accentuarea uni apar ine.). Papagalul hr0p0re s-a mutat in Java secolului dou0zeci.
Se potrive3te faptul c0 în Semarang Hitam apare un ziar introdus

în fic iune, c0ci, dac0 acum revenim la discu ia noastr0 despre ziar ca pro-
dus cultural, vom fi uimi i de caracterul s0u profund fic ional. Care este
conven ia literar0 esen ial0 a ziarului? Dac0 lu0m ca exemplu, s0 zicem,
prima pagin0 a ziarului The New York Times, vom g0si acolo articole
despre diziden i sovietici, foametea din Mali, o crim0 îngrozitoare, o
lovitur0 de stat în Irac, descoperirea unei fosile rare în Zimbabwe 3i un dis-
curs inut de Mitterrand. De ce sunt aceste evenimente al0turate? Ce leg0-
tur0 exist0 între ele? Nu este vorba de un simplu capriciu. Cu toate aces-
tea, este evident c0 marea lor majoritate se întâmpl0 independent, f0r0 ca
actorii implica i în ele s0 fie con3tien i unul de cel0lalt sau de ceea ce au
de gând s0 fac0 ceilal i. Caracterul arbitrar al includerii sau al al0tur0rii lor
(într-o edi ie urm0toare Mitterrand va fi înlocuit de un triumf la un meci
de baseball) arat0 c0 leg0tura dintre ele este imaginar0.
Aceast0 leg0tur0 imaginar0 deriv0 din dou0 surse care depind
indirect una de cealalt0. Prima este pur 3i simplu coinciden 0 calendaris-
tic0. Data de la începutul paginii ziarului, singura emblem0 mai impor-
tant0 de pe ea, ne ofer0 conexiunea esen ial0 - tic0itul constant al tim-
pului vid, omogen.54 în acest timp, „lumea" merge ferm înainte. Ce ne
arat0 aceasta: dac0 Mali dispare din paginile New York Times dup0 dou0
zile de reportaje despre foamete, luni de zile în continuare cititorii nu-3i
vor imagina nici o clip0 c0 Mali a disp0rut sau c0 foametea i-a ucis pe
to i cet0 enii s0i. Formatul nuvelistic al ziarului îi asigur0 c0 undeva
„personajul" Mali exist0 în continuare în lini3te, a3teptându3i urm0-
toarea apari ie în intrig0.
A doua surs0 a acestei leg0turi imaginare este rela ia dintre ziar,
ca form0 de publica ie, 3i pia 0, în cei peste patruzeci de ani dintre pub-
licarea Bibliei de la Guttenberg 3i sfâr3itul secolului cincisprezece, s-au
publicat mai mult de 20 000 000 de volume în Europa.55 între 1500 3i
1600, num0rul de c0r i tip0rite ajunsese între 150 3i 200 de milioane.56
54. Lectura unui ziar este precum lectura unui roman al c0rui autor a renun at la ideea unei intrigi coerente.
55. Febvre 3i Martin, The Corning ofthe Book, p. 186. Aceasta a înseninat nu mai pu in de 35 000 de edi ii
publicate în nu mai pu in de 236 de ora3e, înc0 din 1480, existau tiparni e în peste 110 ora3e, dintre care
50 se aflau pe teritoriul Italiei de ast0zi, 30 în Germania, 9 în Fran a, câte 8 în Olanda 3i Spania, câte 5 în
Belgia 3i Elve ia, 4 în Anglia, 2 în Boemia 3i l în Polonia. „De la acea dat0 se poate spune c0 în Europa
cartea tip0rit0 era universal folosit0.", (p. 182.)
56. Ibid., p. 262. Autorii comenteaz0 c0 în secolul 3aisprezece erau deja c0r i disponibile pentru oricine 3tia
s0 citeasc0.
„înc0 de atunci... atelierele tipografice sem0nau mai mult cu cele moderne

decât cu înc0perile din m0n0stirile Evului Mediu, în 1455, Fust 3i
Schoeffer deja conduceau o afacere adaptat0 la produc ia standardizat0,
iar dou0zeci de ani mai târziu marile corpora ii tipografice func ionau
peste tot, în întreaga (sic) Europ0."57 într-un mod foarte special, cartea a
fost primul bun modern de consum produs în mas0.58 Sensul la care m0
refer devine transparent dac0 vom compara cartea cu alte produse indus-
triale mai timpurii, cum ar fi textilele, c0r0mizile sau zah0rul. Deoarece
aceste bunuri se cânt0resc cu m0suri matematice (kilograme, gr0mezi sau
buc0 i.) Un kilogram de zah0r este pur 3i simplu o cantitate, o m0sur0 con-
venabil0 3i nu un obiect în sine. Cartea totu3i - iar aici sunt prefigurate
produsele durabile din vremurile noastre - este un obiect distinct, de sine
st0t0tor, reprodus cu exactitate la scar0 larg0.59 Un kilogram de zah0r
poate s0 se verse peste altul; fiecare carte este autonom0 ca un pustnic. (Nu
este de mirare c0 bibliotecile 3i colec iile personale de bunuri de larg con-
sum erau deja obi3nuite în centre urbane ca Parisul, înc0 din secolul 16.)60
Din aceast0 perspectiv0, ziarul este doar o "form0 extrem0" a c0r ii, o
carte vândut0 la scar0 uria30, dar cu popularitate efemer0. Am putea spune
„best-seller de o zi"?61 Inutilitatea ziarului, chiar de-a doua zi dup0
publicarea lui - e curios c0 unul dintre bunurile de larg consum cele mai
timpurii prefigureaz0 astfel caracterul efemer inerent al bunurilor „durabile"
moderne - cu toate acestea, tocmai din acest motiv, creeaz0 aceast0 extra-
ordinar0 ceremonie în mas0: consumarea („închipuirea") aproape simultan0
a ziarului ca fic iune. Ktim c0 anumite edi ii de diminea 0 sau de sear0 vor
fi epuizate cu rapiditate între anumite ore, doar ast0zi 3i nu în alt0 zi.
57. Marea edituri Antwerp din Plana controla inc0 din secolul 3aisprezece dou0zeci 3i patru de tiparni e
cu peste o sut0 de muncitori în fiecare atelier. Ibid., p. 125.
58. Aceasta este una dintre concluziile cele mai importante pe care le face Marshall McLuhan, printre
atâtea lucruri nesemnificative în cartea sa Galaxia Gutemberg (p. 125.) Putem s0 ad0ug0m faptul c0 de3i
fa 0 de pie ele celorlalte bunuri da consum pia a de carte era cu mult mai mic0, rolul s0u strategic în
r0spândirea ideiloi i-a conferit o importan 0 central0 în dezvoltarea Europei moderne.
59. Principiul în acest caz este mai important decât scara. Pân0 in secolul nou0sprezece edi iile erau înc0
destul de mici. Chiar 3i Biblia a lui Luther, un best-seller extraordinar a fost editat0 prima oar0 în numai
patru mii de exemplare. Prima edi ie neobi3nuit de mare a Enciclopediei lui Diderot nu avea mai mult de
4250 de irxemplare. Edi iile obi3nuite din secolul 18 se vindeau în mai pu in de 2000 de exemplare. Febvre 3i
Martin, The Corning ofthe Book, pp. 218-20. în acela3i timp, cartea a fost dintotdeauna diferit0 de celelalte
produse durabile prin pia a sa, inerent limitat0. Oricine are bani poate s0 cumpere ma3ini din Cehia; Numai
cititorii de limb0 ceh0 pot cump0ra c0r i în limba ceh0. Importan a acestei distinc ii va fi discutat0 mai jos.
60 Mai mult decât ala!, îneâ de la sfâr3itul secolului 15, editorul vtnetian Aldus lansase "edipe de buzunar"
portabfle
6 i. A3a cum demonstreaz0 cazul din Semarang Hitam, cele dou0 tipuri de best-seller erau cândva mai
apropiate decât sunt ast0zi. Ki Dickens î3i publica popularele romane în serial, în ele mai populare ziare.
(Compara i cu zah0rul, care este folosit într-o curgere continu0, nem0surat0

de ceasornic; poate fi considerat stricat, dar în nici un caz nu poate fi consid-
erat dep03it.) Semnifica ia acestei ceremonii în mas0 este paradoxal0 - Hegel
observa c0 ziarele îi servesc omului modem ca substitut al rug0ciunilor de
diminea 0. Se desf03oar0 în lini3te 3i intimitate, la „ad0postul" craniului.62
Totu3i, fiecare participant este con3tient de faptul c0 ceremonia pe care o
s0vâr3e3te el este simultan reprodus0 de mii (sau milioane) de al i cititori
în a c0ror existen 0 crede, dar a c0ror identitate îi este complet str0in0. Mai
mult decât atât, acesta ceremonie se repet0 la nesfâr3it la intervale de o zi
sau de jum0tate de zi în timpul calendaristic. Cum am putea s0 cre0m o
imagine mai vie pentru aceast0 comunitate imaginar0 secular0, m0surat0
prin timpul istoric?63 în acela3i timp, cititorul de ziare, v0zând copia exact0
a ziarului s0u citit0 de vecinii de metrou, de la frizer sau de lâng0 cas0,
este tot timpul convins de faptul c0 acea lume imaginar0 este în mod
vizibil înr0d0cinat0 în via a de zi cu zi. A3a cum se întâmpl0 3i cu Noii Me
Tangere, fic iunea se infiltreaz0 încet dar continuu în realitate, creând acea
remarcabil0 încredere în comunitatea anonim0 care reprezint0 tr0s0tura
caracteristic0 a na iunilor moderne.
" înainte de a începe discu ia despre originile specifice ale
na ionalismului, ar fi util s0 recapitul0m principalele premise enun ate
pân0 acum. în principal am încercat s0 argumentez faptul c0 îns03i posi-
bilitatea de a ne imagina na iunea a ap0rut în istorie la momentul 3i locul
unde trei concep ii culturale fundamentale, toate de o vechime remarca-
bil0, 3i-au pierdut influen a evident0 pe care o aveau asupra intelectului
uman. Prima dintre acestea a fost ideea c0 un anumit limbaj scris ofer0
privilegiul de a avea acces la adev0rul ontologic, tocmai pentru c0 este
parte integrant0 a acelui adev0r. Chiar aceat0 idee a dus la crearea marilor
fraterniz0ri transcontinentale ale cre3tinismului, islamului 3i celelalte.
A doua idee a fost credin a c0 societatea este organizat0 în mod natural în
62 "Materialele tip0rite încurajau aderarea t0cut0 la anumite c0u3e ale c0ror avoca i nu puteau fi localiza-
i într-o anumit0 parohie 3i care se adresau de departe unui public invizibil." Elizabeth L. Eisenstein,
"Câteva ipoteze despre impactul tiparului asupra societ0 ii 3i gândirii occidentale", Jurnalul de istorie mod-
ern0, 40: l (Martie 1968), p. 42.
63. Scriind despre rela ia dintre anarhia material0 a p0turii sociale de mijloc 3i despre o ordine guverna-
mental0 politic abstract0, Nairn observ0 c0 "mecanismul reprezentativ a convertit inegalitatea de clas0
real0 în egalitarismul abstract dintre cet0 eni, egotismele individuale într-o voin 0 colectiv0 impersonal0,
ceea ce altfel ar fi haos într-o nou0 legitimitate de stat." The Break-up ofBritain, p.24. F0r0 îndoial0. Dar
mecanismul reprezentativ (alegerile?) este un banchet rar si mobil. Generarea voin ei impersonale este,
cred, de c0utat mai degrab0 în rutina zilnic0 a vie ii imagina iei.
jurul 3i sub anumite mari centre - monarhi care erau considera i cu totul
aparte fa 0 de alte fiin e umane 3i care conduceau printr-un fel de dezle-
gare cosmologic0 (divin0). Devotamentul uman era obligatoriu ierarhic 3i
centripet deoarece conduc0torul, ca 3i sfintele scripturi, era un punct de
acces spre fiin 0 3i inseparabil de ea. A treia a fost o concep ie despre timp
în care cosmologia 3i istoria nu puteau fi sdistinse una de cealalt0, iar
originile lumii 3i ale omului erau în esen 0 acelea3i. Combinate, aceste idei
au înr0d0cinat bine via a uman0 în îns03i natura lucrurilor, dând un anumit
sens necazurilor cotidiene ale existen ei (mai presus de toate mor ii,
pierderilor 3i servitudinii) 3i oferind, în diferite moduri, o salvare din ele.
Declinul încet 3i neregulat al acestor puncte de reper interdependente,
întâi în Europa occidental0, mai târziu pretutindeni, sub impactul
schimb0rilor economice, „descoperirilor" (sociale 3i 3tiin ifice) 3i
dezvoltarea din ce în ce mai rapid0 a mijloacelor de comunicare, au
s0pat o pr0pastie adânc0 între cosmologie 3i istorie. Nu ne surprinde
a3adar faptul c0 ceea ce c0utau oamenii era un nou mod de a stabili o
leg0tur0 ra ional0 între fraternitate, putere 3i timp. Poate c0 nimic nu a
precipitat mai mult aceast0 c0utare, 3i nici nu a f0cut-o mai rodnic0,
decât industria tipografic0, care a permis unui num0r din ce în ce mai
mare de oameni s0 gândeasc0 despre ei în3i3i, 3i s0 stabileasc0 rela ii
între ei 3i ceilal i, într-un mod cu totul nou.
Originile con$tiin ei na ionale
Dac0 dezvoltarea tip0riturii ca bun de consum este cheia

în elegerii unei concep ii cu totul noi despre simmultaneitate, totu3i, sun-
tem înc0 la momentul în care comunit0 ile de genul „orizontal-secular,
de-a lungul timpului" devin posibile. De ce, încadrat0 în acest tip, a
devenit na iunea atât de popular0? Factorii implica i sunt, în mod evident,
complec3i 3i varia i. Dar argumentele cele mai puternice sunt în favoarea
primatului capitalismului.
A3a cum am observat, cel pu in 20.000.000 de c0r i fuseser0 deja
publicate în 1500', semnalând declan3area „epocii reproducerii mecanice"
a lui Benjamin.2 Dac0 în cazul manuscriselor cunoa3terea lor era rezer-
vat0 elitelor, cunoa3terea prin intermediul tiparului a supravie uit datorit0
reproducerii 3i r0spândirii.3 Dac0 este adev0rat, a3a cum cred Febvre 3i
Martin, c0 la 1600 deja fuseser0 publicate 200 de milioane de volume, nu
este de mirare c0 Francis Bacon considera c0 tiparul a schimbat „imaginea
3i starea lumii."4
Fiind una dintre cele mai timpurii forme de întreprindere capi-
talist0, publicarea de c0r i a trecut prin toate c0ut0rile ner0bd0toare de
pie e de desfacere ale capitalismului. Primii tipografi 3i-au înfiin at
ramuri de activitate în toat0 Europa: „în acest fel s-a creat o veritabil0
1 Popula ia Europei în acea perioada era de aproximativ 100 de milioane de locuitori. Febvre 3i Martin,
The Corning ofthe Book, pp. 248-49.
2 Sintagma se refer0 la articolul de critica cinematografic0 "Opera de arta în epoca reproducerii mecanice"
al lui Walter Benjamin, (n.t.)
3.Sunt emblematice C l toriile lui Marco Polo, carte care a r0mas în mare parte necunoscut0 pân0 la
tip0rirea primei sale edi ii în 1559. Polo, Calatorii, p. xiii. 4.Citat în Eisenstein, "Câteva ipoteze...", p.
56
Originile con3tiin ei na ionale 41
<interna ional0> a editurilor, care ignora frontierele na ionale [sic]."5 Ki,

de vreme ce anii 1500-1550 au fost o perioad0 de prosperitate european0
extraordinar0, publicarea de c0r i se împ0rt03ea din aceea3i înflorire. Era,
mai mult decât oricând, „o mare industrie, controlat0 de capitali3ti dintre
cei mai boga i."6 în mod, natural, "vânz0torii de carte erau în primul rând
interesa i s0 scoat0 un profit 3i s0-3i vând0 produsele, 3i în consecin 0 au
c0utat, înainte de toate, acele opere care ar fi interesat un num0r cât mai
mare de cititori dintre contemporanii lor."7
Pia a ini ial0 de carte era Europa educat0, o p0tur0 larg0 dar sub-
ire de cititori de limb0 latin0. A durat aproape o sut0 cincizeci de ani pân0
când s-a ajuns la satisfacerea acestei pie e. Calitatea determinant0 a limbii
latine - în afar0 de caracterul s0u sacru, era faptul c0 era o limb0 a citito-
rilor bilingvi. Cei care se n0scuser0 cu latina ca limb0 matern0 erau rela-
tiv pu ini, dar 3i mai pu ini erau, ne putem închipui, cei care visau în
latin0, în secolul 3aisprezece propor ia cititorilor bilingvi din întreaga popu-
la ie a Europei era destul de mic0; este foarte probabil c0 nu era mai mare
decât propor ia de cititori bilingvi din popula ia de ast0zi a lumii, 3i - dac0
nu lu0m în considerare interna ionalismul proletar - din secolele care vor
urma. Ki atunci, ca 3i acum, marea parte a umanit0 ii era monoglot0.
Logica aceasta capitalist0 însemna astfel c0, odat0 satisf0cut0 pia a elitei
cititoare de latin0, vin la rând posibilit0 ile uria3elor pie e reprezentate de
masele monoglote. Cu siguran 0, Contra-Reforma a încurajat o rena3tere
temporar0 a edi iilor în limba latin0, dar pe la jum0tatea secolului al 17-
lea mi3carea începuse deja s0 piard0 din amploare în timp ce bibliotecile
catolicilor ferven i erau în esate, între timp s0r0cia care a cuprins Europa
i-a f0cut pe tipografi s0 se gândeasc0 din ce în ce mai serios la comer ul
ambulant cu edi ii ieftine în limbile autohtone.8
Acest avânt revolu ionar al capitalismului de trecere la limbile
autohtone a fost 3i mai mult impulsionat de trei factori exteriori, din-
tre care doi au contribuit direct la crearea unei con3tiin e na ionale.
5 Febvre 3i Martin, The Corning ofthe Book, p. 122. (Textul onginal, totu3i, ne vorbe3te pur 3i simplu
despre trecerea "par-dessus Ies frontiere.",", « peste frontiere » . L'Apparition..., p. 184.)
6 Ibid-, p. 187. Textul original vorbe3te despre capitali3ti "puissants" (cu putere), 3i un "boga i"
i/Apparitînn..., p. 281.
1 "De aceea introducerea tiparului a resprezentat în acest sens un pas înainte în crearea societ0 ii de ast0zi,
societate a consumului în mas0 3i a standardiz0rii." Ibid., pp. Î59 - 60. (Textul original vorbe3te despre «
une civilisation de masse et de standardisaticn », ceea ce poate fi mai bine tradus ca « o civiliza ie stan-
dardizat0, de mas0 ». L'Apparition.., p. 394.) 8 toi, p. 195
Primul, 3i în cele din urm0 cel mai important, a. fost constituit de o schim-
bare care s-a produs chiar în caracterul limbii latine. Mul umit0 eforturilor
umani3tilor de a repune în valoare literatura antichit0 ii pre-cre3tine 3i de a
o r0spândi prin pia a de carte, inteligentia din întreaga Europ0 a început s0
aprecieze din nou sofisticatele procedee stilistice ale scriitorilor antici. Lati-
na la care aspirau ei acum sem0na din ce în ce mai mult cu cea a lui Cicero
3i, tocmai de aceea , se îndep0rta tot mai mult de via a cotidian0 3i de cea
eclesial0. Astfel câ3tiga un caracrer esoteric foarte diferit de acela al limbii
latine folosit0 în biserica medieval0. C0ci latina medieval0 nu era elitist0 din
cauza subiectului pe care îl trata sau a stilului s0u, ci, pur 3i simplu, din
cauza faptului c0 era scris0, adic0 din cauza statutului s0u ca text. Acum
devenea elitist0 din cauza a ceea ce se scria, din cauza limbajului în sine.
Al doilea factor a fost impactul Reformei care, la rândul ei, a
datorat o mare parte din succes industriei tipografice, înainte de epoca
tiparului, Roma î3i câ3tiga cu u3urin 0 r0zboaiele împotriva ereziilor din
Europa occidental0 pentru c0 întotdeauna avea o mai bun0 comunicare
intern0 decât adversarii s0i. Dar în 1517, când Martin Luther a b0tut în
cuie lista cu principiile sale pe u3a capelei din Wittenberg, acestea au fost
publicate-în traducere german0 3i „în 15 zile au ajuns în toate col urile
0rii."9 în cele dou0 decenii dintre anii 1520-1540, s-au publicat de trei ori
mai multe c0r i în limba german0 decât în perioada 1500-1520, o trans-
formare extraordinar0 în care Luther a jucat rolul cel mai important.
Lucr0rile sale au reprezentat nu mai pu in de o treime din toate c0r ile în
limba german0 vândute între 1518 3i 1525. între 1522 3i 1546 a ap0rut în
total 430 de edi ii (integrale sau selec ii) ale traducerilor sale din Biblie.
„Avem aici pentru prima oar0 o mas0 de cititori în adev0ratul sens al
cuvântului 3i o literatur0 popular0 la îndemâna oricui."10 într-adev0r,
Luther a devenit primul autor de best-seller cunoscut ca atare. Sau, cu alte
cuvinte, primul scriitor care î3i putea „vinde" c0r ile noi datorit0 numelui
pe care 3i-1 câ3tigase.11
Acolo unde Luther a fost deschiz0tor de drumuri, 1-au urmat
îndeaproape al ii, declan3ând astfel colosalul r0zboi de propagand0
religioas0 care a domnit în toat0 Europa întregului secol care a urmat.
9 Ibid., pp. 289-90.
10 Ibid., pp. 291-95.
11 Din acest punct de vedere suntem doar la un pas de Fran a secolului 17 în care Coraeille, Moliere 3i La
Fontaine î3i puteau vinde tragediile 3i comediile în manuscris direct la editori, care le considerau investi ii
excelente datorit0 reputa iei pe care o aveau autorii lor pe pia 0. Ibid., p. 161.
în aceast0 titanic0 „lupt0 pentu mintea oamenilor," protestantismul a fost

întotdeauna în ofensiv0, tocmai pentru c0 3tia cum s0 se foloseasc0 de
pia a de carte în limbile autohtone care fusese creat0 3i se extindea datorit0
capitalismului, în timp ce Contra-Reforma ap0ra citadela limbii latine.
Emblematic pmtru aceast0 atitudine este Index Librorum Prohibitorum12
publicat de Vatican, un catalog al ultimelor apari ii care nu avea nici un
echivalent protestant 3i care devenise necesar numai din cauza tip0riturilor
subversive. Nimic nu ne ofer0 oimagine mai clar0 despre aceast0 mentali-
tate de asediu decât panica ce 1-a cuprins pe Francisc I în 1535, când aces-
ta a interzis publicarea oric rei c0r i în regatul s0u - sub pedeaps0 cu
moartea prin spânzurare ! Cauza acestei interdic ii dar 3i a inutilit0 ii ei a
fost faptul c0 pe atunci regatul s0u era înconjurat la r0s0rit de state 3i cet0 i
protestante care produceau o cantitate enorm0 de publica ii de contra-
band0. S0 lu0m ca exemplu numai Geneva din vremea lui Calvin: între
1533 3i 1540 s-au publicat acolo doar 42 de edi ii, dar num0rul lor a cres-
cut la 527 între 1550 3i 1564, când deja 40 de prese de tipar separate lucrau
peste program.13
Coali ia dintre protestantism 3i industria tipografic0, care exploata
edi iile populare ieftine, a creat cu repeziciune un mare public cititor nou
- din care f0ceau parte, nu în ultimul rând, negustorii 3i femeile, care
dintotdeauna fuseser0 ne3tiutori de latin0 - 3i i-a mobilizat în acela3i timp
pentru scopuri politico-religioase. Inevitabil, nu numai Biserica a fost
zguduit0 din temelii. Acela3i cutremur a produs 3i primele state europene
care nu aveau nimic în comun cu organizarea dinastic0 sau dup0 modelul
cet0 ii, în Republica Olandez0 3i în Commonwealth-ul puritanilor. (Pani-
ca lui Francisc I era, de altfel, motivat0 atât religios cât 3i politic.)
în al treilea rând, a fost vorba de r0spândirea înceat0 3i inegal0 în
spa iu a anumitor limbi autohtone ca instrumente de centralizare adminis-
trativ0 de c0tre anumi i monarhi a3a-zis absoluti3ti, avantaja i de o bun0
pozi ie geografic0. Este necesar s0 amintim aici c0, în Europa occidental0
medieval0, caracterul universal al limbii latine nu a corespuns nici unui
sistem politic universal. Avem multe de înv0 at din diferen a fa 0 de China
Imperial0, unde r0spândirea birocra iei mandarine 3i a pictogramelor a coin-
cis în general, într-adev0r, fragmentarea politic0 a Europei occidentale dup0
c0derea Imperiului de Apus a avut ca urmare faptul c0 nici un suveran nu
12 Indexul cariilor interzise, (n. tr.)
13 Ibid.,pp. 310-15.
mai putea s0 monopolizeze limba latin0 3i s0-3i aroge dreptul exclusiv

asupra ei ca limb0 de stat 3i astfel autoritatea religioas0 a limbii latine nu
a avut niciodat0 un corespondent politic real.
Trecerea la folosirea limbilor autohtone în administra ie a fost
premerg0toare atât apari iei tiparului cât 3i transform0rilor religioase din
secolul 16 3i trebuie a3adar considerat0 (cel pu in la început) un factor
independent în destr0marea comunit0 ii sacre imaginare, în acela3i timp
nu exist0 nimic care s0 ne sugereze c0 aceast0 trecere a fost fundamentat0
de vreun impuls profund ideologic, cu atât mai pu in proto-na ional. Cazul
„Angliei" - la periferia nord-vestic0 a Europei Latine - aduce o lumin0
nou0 asupra acestui fenomen, înainte de Cucerirea Normand0, limba
folosit0 la Curte, în literatur0 3i în administra ie era anglo-saxona. Timp de
un secol 3i jum0tate dup0 aceea, practic toate documentele regale au fost
scrise în latin0, între 1200 3i 1350 limba latin0 de stat a fost înlocuit0 de
franceza normand0, între timp, o u3oar0 fuziune între aceast0 limb0 a cla-
sei conduc0toare str0ine 3i anglo-saxona popula iei supuse a produs
engleza veche. Aceast0 fuziune a dat posibilitatea noii limbi formate,
dup0 1362, s0 fie la rândul ei limb0 de Curte 3i folosit0 în ceremonia de
deschidere a Parlamentului. A urmat în 1382 manuscrisul traducerii
Bibliei în limba autohton0 de c0tre Wycliffe.14 Este esen ial s0 p0str0m
în minte faptul c0 aceast0 transformare s-a produs la nivelul limbilor de
„stat", nu la nivelul limbilor „na ionale"; de asemenea, faptul c0 statul în
discu ie a cuprins în diferite perioade nu numai Anglia 3i Qara Galilor de
ast0zi, ci 3i o parte din Irlanda, Sco ia i Fran a. Este evident c0 o mare
parte din supu3ii acestui stat nu aveau nici cea mai vag0 idee despre
latin0, franceza normand0 sau engleza veche.15 Abia la un secol dup0
„întronarea" politic0 a limbii engleze vechi s-a con3tientizat desprinderea
Angliei de „Fran a".
Pe malurile Senei a avut loc o mi3care similar0, dar într-un ritm
mai lent. A3a cum observ0 Bloch cu ironie, „franceza, adic0 o limb0 care,
fiind privit0 ca nimic mai mult decât o form0 corupt0 a limbii latine, a avut
nevoie de sute de ani pentru a se ridica la demnitatea unei limbi literare"16,
a devenit limba oficial0 a tribunalelor abia în 1539. atunci când Francisc I
14 Seton-Watson, Nations and States, pp. 28-^9, Blocb, Feudal Svc/ety, l, p. 75.
15. S0 nu ne închipuim ca unificarea administrativ0 prin limba autohtona s-a realizat imediat 3i complet
Este foarte pu in probabil ca Guiana, care era condus0 din Londra, sa fi fost administrat0 la început în
engleza veche.
16. Bloch, Feuda/ Society, I, p. 98.
a dat Edictul de la Villers-Cotterets.17 în alte dinastii limba latin0 a

supravie uit mult mai mult - sub domnia Habsburgilor, de exemplu, pân0
în secolul nou0sprezece. Iar în altele, limbile na ionale „str0ine" au preluat
conducerea: în secolul al optsprezecelea limbile folosite la Curtea dinastiei
Romanov erau franceza 3i germana.18
în oricare dintre aceste cazuri, „alegerea" limbii respective pare
a fi un proces treptat, firesc, pragmatic, s0 nu spunem chiar întâmpl0tor, în
aceste condi ii, este total diferit fa 0 de politicile calculate, privitoare la
limb0, duse de dinastii secolului nou0sprezece în confruntarea lor cu
apari ia na ionalismelor lingvistice populare ostile. (Vezi mai jos, Cap. 6.)
Unul dintre semnele cele mai clare ale acestei diferen e este faptul c0 ast-
fel erau privite vechile limbi administrative: limbi folosite de 3i pentru ofi-
cialit0 i, în scopuri proprii. Nu exista ideea unei impuneri sistematice a
limbii asupra diferitelor popula ii supuse aceluia3i monarh.19 Cu toate
acestea, ridicarea acestor limbi la statutul de limbaje ale puterii, unde totr-un
anumit sens intrau în competi ie cu latina (franceza la Paris, engleza veche la
Londra), a contribuit la rândul ei la declinul comunit0 ii imaginare a
cre3tin0t0 ii.
La o analiz0 mai profund0, este foarte probabil ca procesul de
esoterizare a limbii latine, Reforma 3i progresul întâmpl0tor al limbilor
na ionale folosite în administra ie s0 fie semnificative, în acest context,
mai mult în sens negativ - în contribu ia lor la detronarea limbii latine.
Putem s0 concepem apari ia noilor comunit0 i imaginare na ionale f0r0 s0
avem vreuna dintre ele în fa 0. Ceea ce a f0cut ca noile comunit0 i s0 poat0
fi imaginate a fost, în sensul pozitiv, o interac iune mai mult accidental0,
dar exploziv0 între un sistem de produc ie 3i rela iile de produc ie (capi-
talismul), o tehnologie a comunica iilor (tiparul) 3i fatalitatea diversit0 ii
lingvistice umane.20
17. Seton-Watson, Nations and States, p. 48.

18. Ibid., p. 83.
19. însu3i Francisc I ne ofer0 o agreabil0 confirmare a acestei idei, el care, a3a cum am v0zut, a interzis în
1535 tip0rirea oric0rei c0r i iar patru ani mai târziu alegea ca limb0 de Curte franceza!
20. Nu era primul "accident" de acest fel. Febvre 3i Martin consemneaz0 faptul c0, pe când burghezia
exista deja în mod clar In Europa la sfâr3itul secolului treisprezece, hârtia nu a devenit un produs de uz
general decât la sfâr3itul secolului paisprezece. Reproducerea în mas0 a textelor 3i imaginilor a fost posi
bil0 numai datorit0 suprafe ei netede 3i plane a hârtiei - 3i aceasta abia dup0 înc0 3aptezeci si cinci de ani.
Dar hârtia nu a fost o inven ie european0. A venit "plutind" din alt0 istorie - a Chinei - prin lumea islamic0.
The Corning ofihe Book, pp. 22,30 si 45.
Elementul de fatalitate este esen ial. C0ci, de orice fapte supra

omene3ti ar fi fost capabil capitalismul, î3i g0sise în moarte 3i în diferitele
limbi doi adversari redutabili.21 Orice limb0 poate s0 dispar0 sau s0 fie dis-
trus0, dar niciodat0 nu a existat 3i nici nu exist0 vreo posibilitate de unifi-
care lingvistic0 a umanit0 ii. Totu3i aceast0 neputin 0 reciproc0 de
în elegere cu alte popoare nu a avut prea mare importan 0 în istorie pân0
când capitalismul 3i tiparul au creat câte un public cititor monoglot pentru
fiecare limb0.
De3i este esen ial s0 p0str0m în minte aceast0 idee de fatalitate,
în sensul unei condi ii generale de diversitate lingvistic0 iremediabil0, ar
fi o gre3eal0 s0 asociem aceast0 fatalitate cu acel element pe care îl are în
comun cu ideologiile na ionaliste care accentueaz0 fatalitatea primordial0
a anumitor limbi 3i asocierea lor cu anumite teritorii. Esen ial0 este inter-
dependen a dintre fatalitate, tehnologie 3i capitalism, în Europa 3i,
desigur, pretutindeni în lume înainte de apari ia tiparului, era imens0
diversitatea limbilor vorbite, acele limbi care pentru vorbitorii lor erau (3i
sunt) îns03i structura 3i esen a vie ii lor; era rntr-adev0r atât de imens0
încât, dac0 industria tipografic0 ar fi c0utat s0 exploateze orice pia 0
poten ial0 într-o anumit0 limb0 oral0, ar fi r0mas o form0 de capitalism de
propor ii m0runte. Dar aceste idiolecte variate au putut fi ansamblate,
în limite clare, în mult mai pu ine limbi de tip0rire. Chiar caracterul
arbitrar al oric0rui sistem de semne a facilitat acest proces de ansam-
blare.22 (în acela3i timp, cu cât sunt semnele mai ideografice, cu atât este
mai vast poten iala zon0 de ansamblare. Putem chiar s0 facem un fel de
ierarhie descendent0 de la algebr0 prin chinez0 3i englez0, pân0 la carac-
terul regulat al limbilor francez0 sau indoneziana.) Nimic n-ar fi putut s0
„ansambleze" limbile înrudite mai bine decât capitalismul, care, în
limitele impuse de gramatici 3i sintaxe, a creat limbi de tip0rire reproduse
mecanic, ce puteau fi r0spândite pe pia 0.23
21. Nici în prezent nu exist0 edituri multina ionale în lumea publica iilor.
22. Pentru o util0 aprofundare a acestei idei, vezi S.H. Steinberg, Five Hundred Years ofPrinting, capi
tolul 5. Faptul c0 semnul ough se pronun 0 diferit în cuvintele although, bough, lough, rough,
cough
3i hiccough, demonstreaz0 atât varietatea de idiolecte din care s-a format ortografia englezeasc0 stan
dard de ast0zi, cât 3i calitatea ideografic0 a produsului final.
23. Ktiu bine ce spun când afirm c0 „Mm/c n-ar fi putut.... mai bine decât capitalismul,". Atât Steinberg
cât 3i Eisenstein ajung s0 divinizeze „tiparul" qua tipar, ca geniu al istoriei modeme. Febvre 3i Martin nu
uit0 nici m0car o clip0 faptul c0 în spatele tiparului stau editorii 3i editurile. Merit0 s0 amintim în acest
context c0, de3i tiparul a fost inventat pentru prima oar0 în China, probabil cu 500 de ani înainte de
apari ia sa în Europa, atunci nu a avut un impact atât de mare, cu atât mai pu in nu a fost o descoperire
revolu ionar0 - tocmai din cauza absentei capitalismului din acea tar0.
Aceste limbi de tip0rire au pus bazele cre0rii con3tiin elor

na ionale în trei moduri diferite, în primul 3i cel mai relevant mod, ele au
creat domenii unitare de schimburi 3i de comunicare, oarecum inferioare
limbii latine 3i superioare limbilor locale vorbite. Vorbitorii imensei vari-
et0 i de idiomuri fran uze3ti, engleze3ti sau spaniole, c0rora le-ar fi fost
foarte greu sau chiar imposibil s0 se în eleag0 într-o conversa ie se puteau
în elege acum via tipar 3i hârtie. Treptat, ei au devenit con3tien i de exis-
ten a sutelor de mii, chiar milioanelor de oameni care apar ineau aceleia3i
sfere lingvistice 3i, în acela3i timp, de faptul c0 numai acele sute de mii
sau milioane apar ineau acelei sfere. Ace3ti fra i-cititori, de care erau
lega i prin tipar, formau, în invizibilitatea lor vizibil0, particular0 3i secu-
lar0, embrionul comunit0 ii imaginare na ionale.
în al doilea rând, industria tipografic0 a dat o nou0 stabilitate lim-
bii, care în timp a ajutat la construirea acelei imagini de vechime care este
atât de caracteristic0 ideii subiective de na iune. Dup0 cum ne amintesc
Febvre 3i Martin, cartea tip0rit0 a p0strat o form0 neschimbat0, capabil0
teoretic de a fi reprodus0 la infinit, în timp 3i în spa iu. Nu mai risca s0 fie
individualizat0 3i „modernizat0 în mod incon3tient" din obi3nuin 0 de
c0tre scribii din m0n0stiri. Astfel, dac0 franceza secolului doisprezece era
foarte diferit0 de franceza în care scria Villon în secolul cincisprezece, ritmul
acestei schimb0ri a încetinit în mod evident în secolul al 3aisprezecelea,
„în secolul 17 limbile Europei ajunseser0 în general la forma lor modern0."24
Sau, cu alte cuvinte, de trei secole aceste limbi de tip0rire cu o form0
stabil0 acumuleaz0 un luciu întunecat; cuvintele str0mo3ilor no3tri din
secolul al 3aptesprezecelea ne sunt accesibile într-un mod în care lui
Villon nu-i erau accesibili str0mo3ii s0i din secolul al doisprezecelea.
în al treilea rând, industria tipografic0 a creat limbaje ale puterii
foarte diferite fa 0 de limbile vechi administrative. Anumite dialecte erau
inevitabil mai „apropiate" de fiecare limb0 de tip0rire 3i dominau în
formele lor finale. Rudele lor dezavantajate, care puteau fi înc0 asimilate
cu limba de tip0rire ce abia se n03tea, au pierdut teren în primul rând pen-
tru c0 nu au reu3it (sau au reu3it doar par ial) s0 insiste suficient asupra
propriei forme de tip0rire. „Germana de nord-vest" a devenit Platt
Deutsch, o german0 vorbit0 de foarte mul i, deci inferioar0 unei limbi
standard, pentru c0 putea fi asimilat0 limbii germane de tip0rire într-un
24. The Corning oflhe Book, p. 319. Cf. L'Apparition..., p. 477 : « Au XVIIe siecle, Ies langues nationales
apparaissent un peu partout cristallis&s. »
mod în care ceha vorbit0 în Boemia nu o putea face. Germana aristocrat0,

engleza regal0 3i, mai târziu, limba Thai de administra ie, au câ3tigat pe
merit o nou0 superioritate cultural-politic0. (De aici luptele anumitor
„sub"-na ionalit0 i din Europa sfâr3itului de secol dou0zeci de a-3i schim-
ba statutul de inferioritate afirmându-se cu putere în publica ii 3i la radio.)
Nu ne r0mâne decât s0 accentu0m faptul c0, la origini, cristalizarea
limbilor de tip0rire 3i diferen ierea statutului lor au fost în general procese
fire3ti, rezultate din interac ionarea exploziv0 dintre capitalism, tehnologie
3i diversitatea lingvistic0 uman0. Dar, a3a cum se întâmpl0 cu orice altceva
în istoria na ionalismului, odat0 ajunse la acel nivel, au putut ajunge
modele formative demne de a fi imitate 3i, atunci când se dovedeau
eficiente, exploatate în mod con3tient, într-un spirit machiavelic. Ast0zi,
guvernul Thai descurajeaz0 în mod ferm orice încercare a misionarilor
str0ini de a le oferi minorit0 ilor sale care au r0mas la nivel de trib cu
propriile lor sisteme de transcriere 3i s0-i ajute s0 publice în propriile
limbi: acela3i guvern este indiferent fa 0 de limbile pe care le vorbesc
aceste minorit0 i. Soarta popula iilor vorbitoare de limb0 turc0 din zonele
incluse în teritoriile de ast0zi ale Turciei, Iran, Irak, 3i URSS este exem-
plar0 pentru aceast0 discu ie. O familie de limbi vorbite, care cândva
puteau fi ansamblate, deci în elese, cu ortografie arab0, 3i-a pierdut uni-
tatea din cauza manipul0rilor inten ionate. Pentru a înt0ri con3tiin a
na ional0 a Turciei cu pre ul oric0rei alte identific0ri mai cuprinz0toare
cu lumea islamic0, Ataturk a impus latinizarea for at0.25 Autorit0 ile
sovietice i-au urmat îndeaproape, întâi printr-o latinizare for at0 anti-
islamic0 3i anti-persan0, apoi, în epoca lui Stalin din anii 1930, cu un pro-
ces de chirilizare 3i rusificare for at0.26
Putem rezuma concluziile ce se desprind din argumenta ia de

pân0 acum, spunând c0, prin convergen a capitalismului 3i a tehnologiei
de tip0rire asupra fatalei diversit0 i a limbajului uman, s-a creat posibili-
tatea apari iei unei noi forme de comunitate imaginat0 care, prin structura
sa de baz0, a pus bazele na iunii moderne, întinderea poten ial0 a acestor
comunit0 i a fost inerent limitat0 3i, în acela3i timp, nu avea decât o leg0-
tur0 cu totul întâmpl0toare cu hotarele politice reale (care, în general,
25. Hans Kohn, The Age of Na ionalism, p. 108. Ar fi cinstit s0 ad0ug0m c0, prin aceasta, Kemal a sperat
de asemenea s0 alinieze na ionalismul turcesc în rândul civiliza iei moderne, romanicizate a Europei occi
dentale.
26. Seton - Watson, Nations and States, p. 317.
reprezentau punctele culminante ale diverselor forme de expansionism

dinastic).
Totu3i este evident c0, pe când aproape toate na iunile moderne
auto-create - 3i, de asemenea, statele na ionale - au „limbaje na ionale de
tip0rire", multe chiar folosesc în comun aceste limbaje, iar în altele numai
o mic0 parte a popula iei „folose3te" limba na ional0 în conversa ie sau pe
hârtie. Statele na ionale din America Latin0 sau cele din „familia anglo-
saxon0" sunt exemple remarcabile ale acestui prim efect; multe state ex-
coloniale, mai ales îii Africa, fac parte din cea de-a doua categorie. Cu alte
cuvinte, formarea efectiv0 a statelor na ionale contemporane nu este deloc
simptomatic0 pentru forma la care au ajuns anumite limbi folosite în pub-
lica iile dintr-o anumit0 ar0. Pentru a explica discontinuitatea - interde-
penden a dintre limbile de tip0rire, con3tiin ele na ionale 3i statele
na ionale trebuie s0 ne întoarcem la marele num0r de noi entit0 i politice
care au r0s0rit în emisfera de vest între 1766 3i 1838, toate autodefinindu-
se în mod con3tient ca na iuni, 3i, cu interesanta excep ie a Braziliei, ca
republici (non-dinastice). C0ci, pe lâng0 faptul c0 au fost primele state din
istorie care au ap0rut pe scena lumii, deci au oferit f0r0 îndoial0 primele
modele reale pentru cum ar trebui s0 „arate" astfel de state, num0rul 3i
recenta lor apari ie ofer0 o baz0 rodnic0 pentru o cercetare comparativ0.
4 Pionierii
creoli
Noile state americane de la sfâr3itul secolului al optsprezecelea 3i

începutul secolului al nou0sprezecelea prezint0 un interes neobi3nuit
deoarece par aproape imposibil de explicat prin prisma celor doi factori
care, probabil fiindc0 puteau fi prelua i din na ionalismele europene de la
jum0tatea secolului, au dominat mare parte din gândirea european0
provincial0 despre apari ia na ionalismului.
în primul rând, fie c0 ne gândim la Brazilia, Statele Unite sau la
fostele colonii ale Spaniei, limba nu a constituit un element care s0 le
diferen ieze de respectivele lor metropole imperiale. Toate, inclusiv SUA,
erau state creole, formate 3i conduse de oameni care aveau aceea3i limb0
3i acelea3i origini ca 3i cei împotriva c0rora luptau.1 într-adev0r, trebuie s0
spunem c0 limba nu a reprezentat niciodat0 un punct controversat în aces-
te lupte de început pentru eliberarea na ional0.
în al doilea rând, exist0 motive serioase pentru a ne îndoi de posi-
bilitatea de a aplica în emisfera de vest teza lui Nairn, care de altfel este
foarte conving0toare:
Apari ia na ionalismului, în sensul modern al cuvântului, a

depins de botezul politic al claselor de jos... De3i uneori au
fost ostile democra iei, mi3c0rile na ionaliste au fost, invari-
abil, populiste în concep ii 3i au c0utat s0 introduc0 în via a
politic0 3i clasele de jos. în cea mai tipic0 versiune a sa,
1. Creol (Criollo) - o persoan0 care avea (m0car teoretic vorbind) o origine european0 pur0 dar se n0scuse
printre americani (3i, printr-o extindere de mai târziu a sensului, oriunde în afara Europei).
2. The Break-up ofBritam, p. 41.
Pionierii creoli 51
aceast0 concep ie a luat forma unei agitate conduceri format0

din clasa de mijloc 3i intelectuali care încercau s0 trezeasc0 3i
s0 canalizeze energiile clasei de jos în sprijinul noilor state.
Cel pu in în America Central0 3i de Sud, „clasele de mijloc"create

dup0 stilul european erau înc0 nesemnificative la sfâr3itul secolului al opt-
sprezecelea, în'aceea3i situa ie se afla 3i p0tura intelectualilor. C0ci „în acele
vremuri coloniale lini3tite, ritmul snob 3i preten ios al vie ii oamenilor era
întrerupt de prea pu ine lecturi."3 A3a cum am v0zut, primul roman latino-
american a fost publicat abia în 1816, cu mult timp dup0 izbucnirea
r0zboaielor de independen 0. Este evident c0 la conducere se aflau cei mai
puternici mo3ieri, alia i cu un num0r mai mic de negustori 3i cu diferite alte
tipuri de profesii (avoca i, ofi eri, func ionari locali sau din provincie).4
Departe de a încerca s0 „introduc0 în via a politic0 3i clasele de
jos", unul din factorii cheie care ini ial au sporit dorin a de independen 0
fa 0 de Madrid, în cazuri atât de importante cum ar fi Venezuela, Mexic 3i
Peru, a fost frica de mobiliz0rile politice ale „claselor de jos": adic0 de r0s-
coalele indienilor sau ale sclavilor negri.5 (Aceast0 team0 nu a f0cut decât
s0 creasc0 atunci când „secretarul Spiritului lumii" al lui Hegel a cucerit
Spania în 1808, astfel frustrându-i pe creoli de sprijinul militar peninsular
în caz de urgen 0.) în Peru erau înc0 proaspete urmele l0sate de marea
Jacquerie condus0 de Tupac Amaru (1740-1781).6 în 1791, Toussaint
L'Ouverture a condus o r0scoal0 a sclavilor negri care a dus în 1804 la cea
de-a doua republic0 independent0 dine misfera de vest - 3i i-a îngrozit pe
st0pânii de planta ii 3i de sclavi din Venezuela.7 Când, în 1789, la Madrid
s-a dat o nou0 lege, mai uman0, privitoare la sclavi, care specifica în
detaliu drepturile 3i datoriile st0pânilor 3i sclavilor, „creolii au respins
interven ia statului pe motiv c0 sclavii sunt predispu3i la vicii 3i indepen-
den 0 [!] 3i c0 sunt esen iali pentru economie, în Venezuela - 3i de fapt
pe întregul teritoriu sub domina ie spaniol0 al insulelor Caraibe - st0pânii
de planta ii au respins legea 3i au luptat pentru suspendarea ei în 1794."8
3. Gerhard Masur, Simon Bolivar, p. 17.
4. Lynch, The Spanish-American Revolutions, pp. 14-17 3i passim. Aceste propor ii erau date de faptul c0
cele mai importante func ii comerciale 3i administrative erau monopolizate de spanioli n0scu i în Spania,
penând creolii erau liberi s0 de in0 oricâte p0mânturi doreau.
5. în acest sens exist0 analogii clare cu na ionalismul burilor manifestat un secol mai târziu.
6. Este notabil faptul c0 Tupac Amard un a renun at definitiv la supunerea fa(0 de regele spaniol. El 3i cei
care !-au urmat (în primul rând indieni, dar 3i câ iva albi 3i meti3i) s-au r0sculat împotriva regimului din
Lima. Masur, Bolivar, p. 24.
8. Lynch, The Spanish-American Revolutions, p. 192.
însu3i eliberatorul Bolivar a fost de p0rere c0 o revolt0 a negrilor este „de o

mie de ori mai grav0 decât o invazie spaniol0."9 Nu ar trebui s0 uit0m nici
faptul c0 mul i lideri ai mi3c0rii de independen 0 din cele Treisprezece
Colonii erau magna i mo3ieri, proprietari de sclavi. Chiar 3i Thomas
Jefferson a fost unul din coloni3tii din Virginia care în anii 1770 s-au
împotrivit cu furie proclama iei guvernatorului monarhist prin care acesta
îi elibera pe sclavii ce se lep0daser0 de st0pânii lor r0zvr0ti i.10 Avem
multe de înv0 at din faptul c0 unul din motivele pentru care Madridul a
reu3it s0 pun0 din nou st0pânire pe Venezuela din 1814 pân0 în 1816 3i pe
îndep0rtatul Quito pân0 în 1820 a fost c0 a câ3tigat sprijinul sclavilor în
prima dintre ele 3i al indienilor în cealalt0, în lupta împotriva creolilor r0s-
cula i.11 Mai mult decât atât, faptul c0 a durat atât de mult lupta continen-
tal0 împotriva Spaniei, care pe atunci era o putere european0 de mâna a
doua 3i lupta împotriva unei alte puteri pe care o cucerise ea îns03i de
curând, sugereaz0 o anumit0 „transparen 0 social0" a acestor mi3c0ri de
independen 0 latino-americane.
Ki totu3i au fost mi3c0ri na ionale de independen 0. Bolivar între
timp î3i schimbase p0rerea despre sclavi12, iar tovar03ul s0u din lupta pen-
tru eliberare, Sân Martin, a decretat în 1821 c0 „în viifor aborigenii nu vor
mai fi numi i indieni sau localnici; ei sunt copiii 3i cet enii statului Peru
3i vor fi numi i peruvieni."13 (A.m putea ad0uga: în ciuda faptului c0 indus-
tria tipografic0 nu ajunsese înc0 la ace3ti analfabe i.)
Iat0 deci dilema: de ce oare tocmai comunit0 ile creole 3i-au dez-
voltat atât de devreme con3tiin a na iunii lor - cu mult timp înaintea
majorit ii statelor europene? De ce oare aceste provincii coloniale, care
în principiu erau formate dintr-un mare num0r de oameni oprima i, nevor-
bitori de limb0 spaniol0, au produs creoli care redefineau în mod con3tient
9. Ibid., p. 224.
10. Edward S. Morgan, "Inima lui Jefferson", The Nev York Review ofBooks, 17 August 1978, p. 2.
11. Masur, Bolivar, p. 207; Lynch, The Spanish-American Revolutions, p. 237.
12. Aceasta nu s-a realizat îns0 f0r0 mari eforturi. Ki-a eliberat proprii sclavi cu pu in timp dup0 declara ia
de independen 0 a Venezuelei din 1810. Când a fugit în Haiti în 1816, a ob inut asisten 0 militar0 din partea
lui Alexandre Petion în schimbul promisiunii c0 va pune cap0t sclaviei în toate teritoriile eliberate. Promi
siunea a fost îndeplinit0 în Caracas în 1818 - dar trebuie s0 ne reamintim c0 succesele Madridului în
Venezuela între 1814 3i 1816 s-au datorat în mare parte propriei ei emancip0ri a sclavilor monarhi3ti. Când
Bolivar a devenit pre3edinte în Gran Columbia (Venezuela, New Granada 3i Ecuador) în 1821, el a cerut
Congresului 3i a ob inut o lege prin care s0 fie elibera i^// sclavilor. "Nu a cerut Congresului s0 desfiin eze
sclavia definitiv deoarece nu voia s0 provoace resentimentele marilor mo3ieri." Masur, BoHvar, pp. !25,
206-207, 329 3i 388.
13. Lynch, The Spanish-American Revolutions, p. 276. Sublinierea îmi apar ine.
Pionierii creoli 53
aceste popula ii ca 3i co-na ionali? Iar Spania,14 de care erau ata3a i în atât
de multe privin e, de ce era privit0 ca un du3man str0in? De ce oare
Imperiul Americano-spaniol, care avusese o existen 0 calm0 timp de trei
secole, s-a fragmentat deodat0 în opt state separate?
Cei doi factori prin care se explic0 de obicei acest fenomen sunt
în0sprirea controlului pe care îl avea Madridul asupra acestor teritorii 3i
r0spândirea ideilor liberaliste ale Iluminismului în cea de-a doua jum0tate
a secolului optsprezece. F0r0 îndoial0, politicile duse de capabilul „despot
iluminat" Carlos III (1759-1788) au frustrat, înfuriat 3i alarmat clasele cre-
ole de sus din ce în ce mai mult. în perioada care a fost uneori sarcastic
numit0 a doua cucerire a Americilor, Madridul a impus noi impozite,
colecte mai eficiente, monopoluri comerciale ale st0pânirii, a restrâns
comer ul între cele dou0 p0r i ale lumii în avantajul s0u, a centralizat
ierarhiile administrative 3i a promovat imigrarea în propor ii uria3e a
peninsularilor.15 Mexicul, de exemplu, la începutul secolului optsprezece,
oferea Coroanei un venit anual de aproape trei milioane de pesos. La
sfâr3itul secolului, totu3i, suma se m0rise de aproape cinci ori, la 14
milioane, dintre care patru milioane erau folosi i pentru a acoperi cheltu-
ielile administra iei locale.16 în paralel cu aceast0 situa ie, nivelul imigr0rii
din peninsul0 între anii 1780-1790 era de cinci ori mai mare decât fusese
între 1710-1730.17
De asemenea, nu exist0 nici o îndoial0 c0 îmbun0t0 irea comu-
nic0rii trans-atlantice 3i faptul c0 diferitele state din America aveau
aceea3i limb0 3i aceea3i cultur0 ca 3i respectivele lor metropole au însem-
nat transmiterea relativ rapid0 3i facil0 a noilor doctrine economice 3i
politice care ap0ruser0 în Europa occidental0. Succesul revoltei celor treis-
prezece colonii la sfâr3itul anilor 1770 3i izbucnirea Revolu iei franceze la
sfâr3itul anilor 1780 au exercitat o influen 0 foarte puternic0. Nimic nu ne
confirm0 aceast0 „revolu ie cultural0" mai bine decât omniprezentul spir-
it republican al comunit0 ilor care abia î3i câ3tigaser0 independen a.18
14. Un anacronism, în secolul optsprezece termenul folosit era înc0 Las Espanas [Spaniile] 3i nu Espana
[Spania]. Seton-Watson, Nations and States, p. 53.
15. Aceast0 nou0 form0 de agresiune metropolitan0 era în parte produsul doctrinelor iluministe, în parte
al gravelor probleme fiscale si, în parte, dup0 1779, al r0zboiului cu Anglia. Lynch, The Spanish-Ameri-
can Revolutions, pp. 4-17.
16. Ibid., p. 301. Patru milioane erau destina i cheltuielilor administra iei din alte p0r i ale Americii
spaniole, iar 3ase milioane reprezentau profit net.
17. Ibid., p. 17.
18 Constitu ia primei Republici Venezuelene (1811) a împrumutat cuvânt cu cuvânt în multe privin e din
cea a Statelor Unite. Masur, Bolivar, p. 131.
Nic0ieri nu s-a f0cut nici o încercare serioas0 de a se recrea principiul

dinastic în Americi, cu excep ia Braziliei; chiar 3i acolo, n-ar fi fost posi-
bil0 dac0 n-ar fi imigrat în 1808 însu3i dinastul portughez, de teama lui
Napoleon. (A stat acolo timp de treisprezece ani 3i, la întoarcerea acas0,
3i-a încoronat fiul sub numele de Pedro I al Braziliei.)19
Totu3i, agresivitatea Madridului 3i spiritul liberalist, de3i esen ial
pentru în elegerea imboldului de a rezista al Americilor spaniole, nu explic0
prin ele însele de ce state ca Chile, Venezuela 3i Mexic s-au dovedit a fi
plauzibile din punct de vedere emo ional 3i viabile din punct de vedere
politic,20 nici de ce Sân Martin a decretat ca anumi i localnici s0 fie iden-
tifica i prin neologismul „peruvieni." în ultim0 instan 0, nici nu justific0
sacrificiile reale care sau f0cut. C0ci, de3i este sigur faptul c0 p0turile
sociale creole de sus, concepute ca forma iuni social-istorice, au profitat
de independen 0 în aceast0 perioad0 grea, mul i dintre membrii acestor
clase care au tr0it efectiv între anii 1808 3i 1828 au fost ruina i din punct
de vedere financiar. (S0 lu0m doar un exemplu: în timpul contra ofensivei
Madridului din 1814-1816, „peste dou0 treimi din familiile de mo3ieri au
pierdut foarte multe bunuri prin confiscare."21) La fel de mul i 3i-au dat via a
de bun0 voie pentru aceast0 cauz0. Aceast0 disponibilitate de a se sacrifica,
din partea claselor celor mai comode, ar trebui s0 ne dea mult de gândit.
Cu ce s0 începem? O tentativ0 de r0spuns poate fi g0sit0 în uim-
itorul fapt c0 „fiecare dintre noile republici sud-americane fusese o uni-
tate administrativ0 din secolul 3aisprezece pân0 în secolul optsprezece."22
în acest sens ele au prefigurat noile state din Africa 3i o parte din Asia din
19. O superb0 3i complex0 analiz0 a motivelor care explic0 de ce Brazilia constituie o excep ie poate fi
g0sit0 în Jose Murilo de Carvalho,,,Political Elites and State Building: The Case of Nineteenth Century
Brazii", Comparative Sludies in Society and History, 24, 3(1982), pp. 378-99. Doi dintre cei mai impor
tan i factori au fost: (1) diferen ele de educa ie, în vreme ce „dou0zeci 3i trei de universit0 i erau r0spân
dite pe un teritoriu care urma s0 fie împ0r it în treisprezece 0ri diferite" din Americile st0pânite de span
ioli, „Portugalia refuza sistematic s0 accepte organizarea oric0rei institu ii de înv0 0mânt superior în
coloniile ei, cu excep ia seminariilor teologice, pe care nu le considerau o astfel de institu ie." înv0 0mân
tul superior nu putea fi urmat decât la universitatea din Coimbra 3i într-acolo, pe p0mânt str0mo3esc, ple
cau copiii elitei creole, marea majoritate urmând facultatea de drept. (2) Posibilit0 i diferite pentru creoli
de a face carier0. De Carvalho vorbe3te despre faptul c0 „mult mai mul i spanioli n0scu i în America nu
aveau acces la posturile mai bune din partea spaniol0 [sic]." Vezi de asemenea Stuart B. Schwartz, „The
Formation of a Colonial Identity in Brazii," capitolul 2 în Nicholas Canny 3i Anthony Pagden, editori,
Colonial Identity in Ihe Atlantic World, 1500-1800, care noteaz0 în trecere (p. 38) c0 „nu exista nici o pres0
de tipar în func iune în Brazilia în primele trei secole ale epocii coloniale".
20. Aproape acela3i lucru poate fi spus despre atitudinea Londrei fa 0 de cele Treisprezece Colonii 3i
despre ideologia Revolu iei din 1776.
21. Lynch, The Spanish-Âmerican Revolutions, p. 208; cf. Masur, Bolivar, pp. 98-99 3i 231.
22. Masur, Salivar, p. 678.
Pionierii creoli 55
plin secol dou0zeci 3i au consituit un puternic contrast fa 0 de noile state

europene de la sfâr3itul secolului nou0sprezece 3i începutul secolului
dou0zeci. Forma ini ial0 a unit0 ilor administrative americane a fost, într-un
anumit sens, arbitrar0 3i accidental0, marcând limitele în spa iu ale anu-
mitor cuceriri militare. Dar, între timp, ele 3i-au dezvoltat într-un mod mai
stabil sub influen a factorilor geografici, politici 3i economici. Tocmai
vastitatea imperiului spaniol american, imensa varietate a solurilor 3i cli-
matelor sale 3i, mai presus de toate, enorma dificultate a comunic0rilor din
epoca pre-industrial0 au dat acestor unit0 i un caracter omogen, (în perioa-
da colonial0 c0l0toria pe mare de la Buenos Aires la Acapulco dura patru
luni, iar c0l0toria de întoarcere dura chiar mai mult; c0l0toria pe uscat de
la Buenos Aires la Santiago dura în mod normal dou0 luni, iar la Cartagina
nou0.23) în plus, politicile comerciale ale Madridului au avut efectul de a
transforma unit0 ile administrative în zone economice separate. „Orice
competi ie cu ara-mam0 le era interzis0 americanilor 3i nici m0car
diferitelor p0r i ale continentului nu le era îng0duit s0 fac0 nego unele cu
celelalte. Bunurile americane ce c0l0toreau dintr-o parte a Americii în
cealalt0 erau for ate s0 fac0 un circuit prin porturile spaniole, iar naviga-
torii spanioli de ineau monopolul în comer ul cu coloniile."24 Aceste
experien e ofer0 o explica ie faptului c0 „unul dintre principiile de baz0 ale
Revolu iei americane" a fost „uti possidetis, prin care fiecare na iune tre-
buia s0 p0streze starea de fapt din 1810, anul în care începuse mi3carea
pentru independen 0."25 Influen a lor a contribuit de asemenea, f0r0
îndoial0, la destr0marea efemerei Gran Columbia, crea ia lui Bolivar 3i a
Provinciilor Unite din Rio de la Plata în mai vechile lor elemente consti-
tutive (care ast0zi sunt cunoscute ca Venezuela, Columbia, Ecuador 3i
Argentina, Uruguay, Paraguay 3i Bolivia.) Cu toate acestea, zonele eco-
nomice, „natural"-geografice sau politico-administrative nu câ3tig0 sim-
patia prin ele însele. Cine ar muri de bun0 voie pentru Comecon sau CEE?
Pentru a în elege cum au putut în timp aceste unit0 i administra-

tive s0 fie concepute ca p0mânt str0bun, nu numai în Americi, ci 3i în alte
p0r i ale lumii, trebuie s0 analiz0m modul în care organiza iile adminis-
trative sunt creatoare de semnifica ie. Antropologul Victor Turner a scris
23. Lynch, The Spanish-American Revolutions, pp. 25-26.
24. Masur, Bolivar, p. 19. Normal c0 aceste masuri puteau fi aplicate numai în parte 3i tot timpul exista un
comer subteran foarte bine dezvoltat.
25. Ibid., p. 546.
pagini relevante despre „c0l0toria" prin timpuri, statuturi 3i locuri, ca o expe-

rien 0 creatoare de sens.26 Toate aceste c0l0torii necesit0 interpret0ri (de
exemplu, c0l0toria de la na3tere spre moarte a dus la crearea multor con-
cep ii religioase diferite.) Pentru scopul lucr0rii de fa 0, c0l0toria model
este pelerinajul. Nu este vorba numai de faptul c0 Roma, Mecca sau
Benares erau, pentru cre3tini, musulmani sau hindu3i centrele unei
geografii sacre; caracterul lor central a fost tr0it 3i „realizat" (în sensul dat
în arta scenic0 acestui cuvânt) de c0tre un flux continuu de pelerini care
c0s0toreau spre aceste centre venind din localit0 i îndep0rtate 3i de altfel
f0r0 nici o leg0tur0 între ele. într-adev0r, într-un anumit sens limitele
vizibile ale vechilor comunit0 i religioase erau determinate de pelerinajele
pe care le f0ceau credincio3ii.27 A3a cum am observat mai devreme, ciu-
data al0turare fizic0 a malaezilor, per3ilor, indienilor, berberilor 3i turcilor
la Mecca ar fi de neîn eles dac0 nu am avea o idee cât de vag0, sub orice
form0, a comunit0 ii lor. Berberul care întâlne3te un malaez în fa a Kaabei
trebuie de fapt s0 se întrebe; „De ce face omul acesta exact ce fac 3i eu,
roste3te ce rostesc 3i eu, de3i între noi nu putem comunica?" Nu exist0
decât un r0spuns, odat0 ce 1-am aflat: „Pentru c0 noi to i... suntem musul-
mani." A existat dintotdeauna, cu siguran 0, un dublu aspect al coregrafiei
marilor pelerinaje religioase: o mul ime uria30 de analfabe i vorbitori de
idiomuri oferea realitatea dens0, fizic0 a acestei treceri ceremoniale; în
vreme ce un mic grup de adep i educa i, bilingvi, s0vâr3eau riturile de
unificare, interpretând pentru cei care îi urmau semnifica ia gesturilor lor
colective.28 într-o epoc0 f0r0 tipar realitatea comunit0 ii imaginare reli-
gioase depindea în mod esen ial de neobosi ii, nenum0ra ii c0l0tori, în
ceea ce prive3te cre3tinismul occidental la începuturile sale, nimic nu ne
impresioneaz0 mai mult decât fluxul de pelerini credincio3i pleca i de
bun0 voie din toate p0r ile Europei, prin renumitele „centre regionale" de
înv0 0tur0 monahal0, spre Roma. Aceste mari institu ii în care latina era
26. Vezi cartea sa The Forest ofSymbols., Aspects of Ndembu Ritual, mai ales capitolul "La r0scruce:
perioada liminal0 în Riturile de trecere." Pentru o elaborare ulterioar0 mai complex0, vezi cartea sa Dra-
ntas Fields and Metaphors, Symbolic Actîon in Human Society cap. 5 ("Pelerinajele ca procese sociale")
3i 6 ("Treceri, margini 3i s0r0cie: simboluri religioase ale comunit0 ilor")
27. Vezi Bloch, Feudal Society, I, p. 64.
28 Sunt evidente aici analogiile cu rolurile respective ale intelectualilor bilingvi 3i ale muncitorilor 3i
0ranilor analfabe i în geneza anumitor mi3c0ri na ionaliste - înainte s0 apar0 radioul. Inventat abia în
1895, radioul a dep03it impactul pe care îl avusese tiparul 3i a creat o reprezentare în culori vii a unei
comunit0 i imaginare în care pagina tip0rit0 nu prea p0trundea. Rolul s0u în revolu iile vietnamez0 3i
indoneziana 3i în general în formele de na ionalism manifestate în plin secol dou0zeci a fost subestimat
mult 3i nu i s-a acordat aten ia cuvenit0 în studiile efectuate.
Pionierii creoli 57
limba vorbit0 atr0geau grupuri compacte pe care noi ast0zi le-am desp0r i în
irlandezi, portughezi, germani 3i a3a mai departe, reuni i pe atunci în comu-
nit0 i al c0ror sens sacru era zilnic descifrat prin al0turarea, de altfel inex-
plicabil0, a membrilor lor în sala de mese.
De3i pelerinajele religioase sunt probabil cele mai emo ionante 3i
m0re e c0l0torii ale imagina iei, aveau 3i au înc0 replici modeste 3i limi-
tate în lumea secularizat0.29 Pentru scopul lucr0rii de fa 0, cele mai impor-
tante sunt diferitele treceri create de apari ia monarhiilor absolutiste 3i,
pân0 la urm0, a tuturor statelor imperiale cu centrul în Europa. Imboldul
inerent al absolutismului a fost s0 creeze un aparat unificat al puterii,
direct controlat 3i loial conduc0torului, împotriva nobilimii feudale
descentralizate. Unificarea însemna schimbul liber, in interior, de oameni
3i de documente. Acest schimb uman era sprijinit de recrutarea - bineîn e-
les într-o anumit0 m0sur0 - de homines novi care, tocmai din aceast0
cauz0, nu aveau o putere independent0, deci puteau servi ca emana ii ale
voin ei st0pânilor lor.30 Astfel în elegeau func ionarii monarhiilor abso-
lutiste c0l0toriile care erau diferite în mod esen ial de cele ale nobililor
feudali.31 Diferen a poate fi cel mai bine reprezentat0 schematic dup0 cum
urmeaz0: în c0l0toria feudal0, mo3tenitorul nobilului A, la moartea tat0lui
s0u, avanseaz0 cu un pas 3i ia locul tat0lui s0u. Aceast0 ascensiune nece-
sit0 o c0l0torie c0tre centrul în care va fi investit cu noul titlu 3i înapoi la
locuin a str0mo3easc0. Pentru noul titular, totu3i, lucrurile sunt pu in mai
complicate. Talentul 3i nu moartea este cel care îi traseas0 calea. El vede
în fa a lui o cuhne de atins, mai degrab0 decât un centru. C0l0tore3te pe
întortocheatele sale c0r0ri într-o serie de salturi care, sper0 el, vor deveni
din ce în ce mai mici pe m0sur0 ce se apropie de vârf. Trimis în ora3ul A
s0-3i asume titlul V, ar putea s0 se întoarc0 în capital0 la titlul W, s0 mearg0
în provincia B cu titlul X 3i s0 continue în vice-regatul C cu titlul Y; 3i-ar
putea termina pelerinajul în capital0 cu titlul Z. în c0l0torie nu are nici un
loc de odihn0 asigurat; face fiecare pauz0 cu mult0 prevedere. Ultimul
lucru pe care 3i-1 dore3te acest func ional este s0 se întoarc0 acas0; c0ci el
nu are vreo cas0 cu valoare intrinsec0. Ki, în plus, în ascensiunea sa ca o
29. "Pelerinajul secularizat" nu trebuie privit ca o simpl0 figur0 de stil fantezist0. Conrad era într-adev0r ironic
dar si precis atunci când descria ca "pelerini" agen ii fantomatici ai lui Leopold H în inima întunericului.
30. Mai ales acolo unde: (a) monogamia a fost împ0mântenit0 legal 3i religios; (b) regula succesiunii era
primogenitura; (c) titlurile non-dinastice erau mo3tenite dar 3i distincte conceptual 3i legal de rangurile
sociale, adic0 acolo unde aristocra ii din provincie aveau o putere independent0 prin ei în3i3i - ca în
Anglia, spre deosebire de Siam. (ast0zi, Tailanda - n.tr.)
31. Vezi Bloch, Feudal Society, II, pp. 422 3i mai departe.
spiral0 întâlne3te în colegii s0i func ionari semeni-pelerini la fel de ner0b-

d0tori , din locuri 3i familii despre care nu a auzit prea multe 3i cu sigu-
ran 0 c0 nici nu-3i dore3te s0-i vad0 vreodat0. Dar din faptul c0 îi simte
tovar03i de c0l0torie, se na3te con3tiin a unei leg0turi („De ce suntem noi
... aici... împreun ?"), mai ales atunci când folosesc cu to ii aceea3i limb0
de stat. Apoi, dac0 func ionarul superior A din provincia B administreaz0
provincia C, pe când func ionarul D din provincia C administreaz0 provin-
cia B - o situa ie care în absolutism devine probabil0 - aceast0 experien 0
a schimbului de func ionari necesit0 o explica ie: ideologia absolutismulu
vechi, pe care o elaboreaz0 atât oamenii noi cât 3i suveranul.
Schimbul de documente, care a încurajat 3i schimbul de oameni,
a fost sprijinit de dezvoltarea unui limbaj de stat standardizat. A3a cum o
demonstreaz0 impresionanta succesiune a limbilor anglo-saxon0, latin0,
normand0 3i englez0 veche în Londra începând din secolul al unsprezece-
lea 3i pân0 în secolul al paisprezecelea, orice limb0 scris0 ar putea, în prin-
cipiu, s0 aib0 aceast0 func ie - cu condi ia s0 i se acorde drept de monopol.
(Putem totu3i s0 argument0m c0, acolo unde nu latina ci limbile autohtone
au de inut monopolul, s-a realizat înc0 o func ie centralizatoare, prin fap-
tul c0 s-a împiedicat alunecarea func ionarilor unui suveran spre aparatul
administrativ al rivaliloi s0i: mai exact, c0 func ionarii-pelerini de la
Madrid nu puteau fi înlocui i cu cei de la Paris.)
în principiu, expansiunea în afara Europei a marilor regate din isto-
ria modern0 timpurie ar fi trebuit pur 3i simplu s0 extind0 modelul descris
mai sus în dezvoltarea marilor birocra ii trans-continentale. Dar acest lucra
nu s-a întâmplat. Ra iunea func ional0 a aparatului absolutist - mai înainte
de toate tendin a sa de a recruta 3i de a-3i promova oamenii mai degrab0 pe
baza talentului decât datorit0 descenden ei lor - a func ionat numai cu inter-
miten e, dincolo de malurile dinspre r0s0rit ale Atlanticului.32
în Americi modelul este clar. De exemplu, di cei 170 de viceregi
din America spaniol0 de dinainte de 1813, numai patru erau creoli. Aceste
cifre sunt cu atât mai uimitoare dac0 men ion0m c0 în 1800 mai pu in de
5% dintre cei trei milioane dou0 sute de „albi" creoli din Imperiul apusean
(impu3i drept co-na ionali în fa a celor aproape treisprezece milioane 3apte
sute de mii de indigeni) erau spanioli n0scu i în Spania. Atunci când a
izbucnit revolu ia din Mexic nu exista decât un singur episcop creol, de3i
32. Este evident ca nici importan a acestei ra iuni nu trebuie exagerat0. Cazul Regatului Unit, unde catolicii
au fost exclu3i de la ob inerea vreunui post public pân0 în 1829, nu este unic. Am putea oare s0 ne îndoim
c0 aceast0 lung0 perioad0 de excludere a jucat un rol important în sus inerea na ionalismului irlandez ?
Pionierii creoli 59
creolii din vice-regat îi dep03eau numeric pe peninsulares cu 70 la unul.33

Este inutil s0 mai spunem c0 era nemaiauzit pentru un creol s0 ajung0
într-o pozi ie oficial0 atât de important0 în Spania.34 Mai mult decât atât,
pelerinajele func ionarilor creoli nu erau împiedicate numai de sus. Dac0
func ionarii superiori puteau c0l0tori de la Saragosa la Cartagina,
Madrid, Lima 3i iar la Madrid, creolul „mexican" sau „chilian" muncea
în mod tipic numai în teritoriile coloniale din Mexic sau Chile:
mi3c0rilor lui laterale le erau opuse la fel de multe obstacole ca 3i celor
ascendente, în acest fel, cuhnea acestui urcu3 în salturi, cel mai înalt cen-
tru administrativ în care ar fi putut fi numit, era capitala unit0 ii adminis-
trative imperiale în care se afla.35 Cu toate acestea, în acest pelerinaj chi-
nuitor î3i g0sea tovar03i de c0l0torie, care î3i d0deau seama c0 tov0r03ia
lor nu se baza numai pe lungimea unui anumit traseu de pelerinaj, ci 3i pe
fatalitatea împ0rt03it0 de a se fi n0scut de cealalt0 parte a Atlanticului.
Chiar dac0 s-a n0scut la o s0pt0mân0 de la imigrarea tat0lui s0u, acciden-
tul de a se fi n0scut în Americi 1-a constrâns s0 r0mân0 la statutul de sub-
ordonat - chiar dac0 din punctul de vedere al limbii, al religiei, al str0-
mo3ilor sau al manierelor nu era în principiu diferit fa 0 de semenii s0i
spanioli n0scu i în Spania. Nu se mai putea face nimic: era, iremediabil,
creol. Dar ce ira ional0 trebuie s0-i fi p0rut aceast0 excludere! Ki totu3i,
în aceast0 ira ionalitate se afla urm0toarea logic0: n0scut în Americi, nu
putea fi un spaniol adev0rat; ergo, n0scut în Spania, peninsularul nu
33. Lynch, The Spanish American Revolutions, pp. 18-19, 298. Din cei aproape 15 000 de peninsulares,
jum0tate erau solda i.
34. în prima decad0 a secolului nou0sprezece se pare c0 au existat aproape 400 de sud-americani domi
cilia i în Spania în aceea3i perioad0. Printre ace3tia se afla 3i "argentinianul" Sân Martin, care fusese dus
în Spania din copil0rie 3i petrecuse acolo 27 de ani, intrând la Academia Regal0 pentru tineri nobili 3i
jucând un rol foarte important în lupta armat0 împotriva înainte de a se întoarce în {ara natal0, atunci când
a aflat despre declara ia acesteia de independent0; 3i Bolivar, care a locuit o vreme în Madrid cu Manuel
Mello, iubitul "american" al Reginei M0rie Louise. Masur îl descrie pe Bolivar ca fiind (în 1805) mem
bru al unui "grup de tineri sud-americani" care, ca 3i el, "erau boga i, lene3i 3i în dizgra ia Cur ii. Ura 3i
sim ul inferiorit0 ii fa 0 de ara-mam0 care îi impulsiona pe mul i creoli se dezvolta în ei în instincte rev
olu ionare." Bolivar, pp. 41-47 si 469-70 (Sân Martin).
35. în timp, pelerinajele militare au devenit la fel de importante ca 3i cele civile. "Spania nu avea nici bani
3i nici oameni pentru a între ine marile garnizoane din America 3i se baza în primul rând pe mili iile din
colonii, care au început s0 fie extinse 3i reorganizate înc0 din secolul optsprezece." (Ibid., p. 10). Aceste
mili ii erau segmente locale, ce nu puteau fi schimbate între ele, ale unui aparat de securitate continental0.
Ele au jucat un rol din ce în ce mai controversat începând cu anii 1760, pe m0sur0 ce s-au înmul it incur
siunile britanice. Tat0l lui Bolivar fusese un cunoscut comandat de mili ie ce ap0rase porturile venezue-
lene împotriva intru3ilor, însu3i Bolivar a servit în vechea unitate a tat0lui s0u în adolescent0. (Masur,
Bolivar, pp. 30 3i 38.) în acest sens, el a fost un reprezentant tipic al primei genera ii de lideri na ionali3ti
din Argentina, Venezuela 3i Chile. Vezi Robert L. Gilmore, Caudillism and Militarism in Venezuela, 1810-
1910, capitolul 6 ["Mili ia"] 3i 7 ["Armata"].
putea fi un american adev0rat.36

Ce a f0cut ca aceast0 excludere s0 par0 totu3i ra ional0 în
metropol0? F0r0 îndoial0 c0 este vorba despre confluen a unui
machiavellism pe care timpul îl consfin ise cu dezvoltarea concep iilor
despre contaminarea biologic0 3i ecologic0 care înso ea expansiunea
europenilor 3i a puterii europene înc0 din secolul al 3aisprezecelea. Din
perspectiva suveranului, creolii americani care sporeau în num0r din ce în
ce mai mult 3i deveneau din ce în ce mai înr0d0cina i cu fiecare genera ie
reprezentau o problem0 politic0 unic0 în istorie. Pentru prima oar0,
metropolele se confruntau cu ceea ce pentru epoca lor constituia un num0r
imens de „semeni europeni" (peste trei milioane în coloniile americane
spaniole în 1880) ce tr0iau departe de Europa. Dac0 indigenii puteau fi
cuceri i prin intermediul armelor 3i al bolilor 3i puteau fi u3or controla i
prin tainele cre3tinismului 3i printr-o cultur0 complet str0in0 (ca 3i printr-o
organizare politic0 avansat0 pentru acele vremuri), nu se poate spune
acela3i lucru 3i despre creoli, care, teoretic vorbind, aveau aceea3i cunoa3tere
a armelor, bolilor, cre3tinismului 3i culturii europene ca 3i metropolitanii. Cu
alte cuvinte, în principiu, aveau la îndemân0 acelea3i mijloace politice,
culturale 3i militare de a se afirma cu succes. Ei constituiau în acela3i timp
o comunitate colonial0 3i o clas0 social0 superioar0. Erau cei ce puteau fi
supu3i 3i exploata i din punct de vedere economic, dar, de asemenea, erau
esen iali pentru stabilitatea imperiului. Se poate observa, în aceast0
lumin0, un anumit paralelism între pozi ia magna ilor creoli 3i a baronilor
feudali, o prezen 0 indispensabil0 dar 3i amenin 0toare pentru suveran.
Astfel peninsulares trimi3i s0 ocupe pozi ii de viceregi 3i episcopi
îndeplineau acelea3i func ii ca 3i homines novi din cadrul birocra iilor
proto-absolutiste.37 Chiar dac0 vice-regele era un grande în inutul s0u din
Andaluzia, aici, la cinci mii de mile dep0rtare, al0turi de creoli, el era efec-
tiv un homo novus, la ordinele st0pânului s0u din metropol0. Echilibrul
tensionat dintre înal ii func ionari peninsulari 3i magna ii creoli era astfel
o ilustrare a vechii politici divide et impera într-un context nou.
36. Observa i transform0rile pe care le-a provocat independen a la americani: imigran ii din prima gener
a ie au devenit acum „cei mai de jos" în loc de „cei mai de sus", adic0 cei mai contamina i de aceste fatale
locuri natale. S-au observat inversiuni similare 3i în cazul reac iei fa 0 de rasism. „Sângele negru" - de
corcitur0 - a ajuns s0 fie considerat ca o contaminare care nu mai l0sa nici o speran 0 unui „alb." Ast0zi,
în statele Unite cel pu in, „mulatrul" a devenit o pies0 de muzeu. Cea mai vag0 urm0 de „sânge negru" î i
ofer0 frumuse ea de a fi negru. Compara i optimistul program al lui Fennin de încurajare a leg0turilor
inter-rasiale 3i lipsa sa de preocupare pentru culoarea progeniturii n0scute din aceast0 rela ie.
37. Dat0 fiind aten ia deosebit0 a Madridului ca la conducerea coloniilor s0 se afle oameni de încredere,
"era lege ca posturile cheie s0 fie ocupate exclusiv de spanioli n0scu i în Europa". Masur, Bolivar, p. 10.
Pionierii creoli 61
In plus, dezvoltarea comunit0 ilor creole, mai ales în Americi, dar

3i în anumite p0r i din Asia 3i Africa, a dus inevitabil la apari ia eurasiaticilor,
eurafricanilor, precum 3i a euramericanilor 3i nu ca ciud0 enii ocazionale ci
ca grupuri sociale de sine st0t0toare. Apari ia lor a permis înflorirea unui anu-
mit stil de gândire care prefigureaz0 rasismul modern. Portugalia, prima din-
tre statele expansioniste ale Europei, ofer0 o imagine cât se poate de suges-
tiv0 a acestui fapt. în ultima decad0 a secolului al cincisprezecelea Dom
Manuel I „rezolva" înc0 „problema evreiasc0" prin convertirea for at0, î i mas0
- fiind probabil ultimul dintre conduc0torii europeni care considera satisf0c0-
toare dar 3i „natural0" aceast0 solu ie.38 Cu toate acestea, la mai pu in de un
secol dup0 aceea Alexandre Valignano, marele reorganizator al misiunii
iezuite din Asia între 1574 3i 1606, se opunea cu vehemen 0 consacr0rii indi-
enilor sau euro-indienilor ca preo i cu urm0toarele cuvinte:39
Toate aceste rase negre sunt proaste, pline de vicii 3i de cea mai
joas0 spe 0... în ceea ce îi prive3te pe mesti os 3i casti os, ar tre-
bui s0 primim foarte pu ini dintre ei în preo ie sau nici unul; mai
ales dintre mesti9os, de vreme ce, cu cât au mai mult sânge de
localnic în ei, cu atât seam0n0 mai mult cu indienii 3i sunt mai
pu in respecta i de portughezi.
(Ki totu3i Valignano a încurajat acceptarea japonezilor, coree-

nilor, chinezilor 3i „indo-chinezilor" în func ia preo easc0 - probabil pen-
tru c0 în acele zone meti3ii trebuiau atra3i în orice num0r?) în acela3i mod,
franciscanii portughezi din Goa s-au opus violent accept0rii creolilor în
ordinul lor, pretinzând c0, 3i în cazul în care sunt n0scu i din p0rin i albi,
ei au fost hr0nit de indiencele ayahs în pruncie 3i astfel 3i-au contaminat
sângele Iremediabil."40 Boxer arat0 c0 num0rul piedicilor 3i excluderilor
„rasiale" a crescut îngrijor0tor în secolele 3aptesprezece 3i optsprezece în
compara ie cu ce se întâmplase pân0 atunci. La aceast0 tendin 0 ostil0 a
contribuit sim itor 3i reapari ia sclaviei la scar0 larg0 (pentru prima oar0 în
Europa, din Antichitate), reinsîaurat0 de Portugalia dup0 1510. Deja în
anii 1550 zece la sut0 din popula ia Lisabonei era format0 din sclavi; la
1800, din cele dou0 milioane 3i jum0tate de locuitori ai Braziliei - colonie
a Portugaliei, aproape un milion erau sclavi.41
38. Charles R. Boxer, The Portuguese Seabome Empire, 1415-1825, p. 266.
39. Ibid., p. 252.
40.Ibid.,p.253.
41. RonaFields, The Portuguese Revolution and the Armed Forces Movement, p. 15.
în mod indirect, Iluminismul a influen at de asemenea cristalizarea

unei fatale distinc ii între metropolitani 3i creoli. De-a lungul celor dou0zeci 3i
doi de ani în care a fost la putere (1755-1777), autocratul iluminat Pombal nu
numai c0 i-a alungat pe iezui i de pe teritoriile portugheze, dar a 3i decretat c0
este o ofens0 3i se pedepse3te prin lege atribuirea de nume jignitoare, cum ar
fi „negrotei" sau „mesti9o" [sic] supu3ilor „colora i". Dar 3i-a justificat acest
decret citând vechile concep ii romane de cet0 enie imperialist0 3i nu doc-
trinele sus inute de philosophes.42 în mod tipic, scrierile lui Rousseau 3i
Herder, care afirmau c0 „ecologia" 3i climatul aveau un impact esen ial asupra
culturii 3i a personalit0 ii, exercitau o mare influen 0.43 Era foarte u3or, din
aceast0 perspectiv0, s0 se ajung0 la concluzia, vulgar0 3i nep0s0toare, c0 to i
creolii, n0scu i îhtr-o emisfer0 s0lbatic0, erau prin îns03i natura lor, diferi i 3i
inferiori fa 0 de metropolitani - 3i astfel nepotrivit0 pentru un rang mai înalt.44
Aten ia noastr0 a fost atras0 pân0 acum de lumea func ionarilor din
Americi - o lume de o importan 0 strategic0, îns0 de propor ii mici totu3i.
Mai mult decât atât, erau lumi care, date fiind conflictele dintre peninsulares
3i creoli, afectau con3tiin ele na ionale ale popoarelor Americii de la sfâr3itul
secolului al optsprezecelea. Pelerinajele din viceregate, de mic0 anvergur0,
nu au avut consecin e decisive pân0 când teritoriul pe care îl acoperea fiecare
nu a fost privit ca o na iune, adic0 pân0 la apari ia industriei tipografice.
Tiparul însu3i s-a r0spândit de timpuriu în Noua Spanie, dar timp de
dou0 secole a r0mas sub controlul strict al Coroanei 3i al Bisericii. Pân0 la sfâr3itul
secolului 3aptesprezece, au existat tiparni e numai în Mexico City 3i Lima, iar
c0r ile tip0rite era aproape exclusiv biserice3ti, în Nordul protestant al Americii,
tiparul nu exista aproape de loc în acel secol, în secolul al optsprezecelea, totu3i,
a avut loc o revolu ie virtual0, între anii 1691 3i 1820, s-au publicat nu mai pu in
de 2120 de „ziare", dintre care 461 au durat mai mult de zece ani.45
Figura lui Benjamin Franklin este întotdeauna asociat0 cu
na ionalismu creol din Americile de nord. Dar este posibil ca importan a
rolului s0u s0 nu- fie suficient de clar0. Febvre 3i Martin ne clarific0 3i
aceast0 situa ie. Ei ne amintesc de faptul c0 „tiparul nu s-a dezvoltat de fapt
42. Boxer, The Portuguese Seaborne Empire, pp, 257-58.
43. Kemil0inen, Na ionalism, pp. 72-73.
44. Am accentuat aici distinc iile rasiale dintre peninsulares 3i creoli, pentru c0 subiectul care ne intere
seaz0 acum este apari ia na ionalismului creol. A nu se în elege gre3it c0 minimaliz0m dezvoltarea para
lel0 a rasismului pe care creolii 51 manifestau fa|0 de meti3i, negri 3i indieni; 3i nici faptul c0 metropolele
care se aflau departe de orice amenin 0ri erau dispuse, pân0 într-un anumit punct, s0 îi protejeze pe ace3ti
neferici i.
45. Febvre 3i Martin, The Corning ofthe Book, pp. 208 - 11.
Pionierii creoli 63
în America de Nord în secolul al optsprezecelea pân0 când tipografii au

descoperit o nou0 surs0 de venituri - ziarul."46 Tipografii care deschideau
o nou0 tipografie includeau întotdeauna un ziar în activitatea lor, la care ei
erau de obicei principalii, dac0 nu singurii care contribuiau la el. Astfel,
ziaristul-tipograf a fost la început un fenomen tipic nord-american. De
vreme ce principala problem0 cu care se confrunta ziaristul-tipograf era sa-
3i câ3tige cititorii, s-a dezvoltat o rela ie cu po3ta atât de puternic0 încât
adesea se confundau. Astfel, biroul tipografului a devenit în America de
Nord cheia comunica iilor 3i a vie ii intelectuale a comunit0 ii, în America
spaniol0, de3i mai încet 3i cu intermiten e, procese similare au produs în a
doua jum0tate a secolului optsprezece, primele prese tipografice locale.47
Care erau caracteristicile primelor ziare din America de Nord sau
de Sud ? Au început ca anexe ale pie ei. Gazetele de la început cuprindeau
- în afar0 de 3tirile despre metropol0 - 3tiri comerciale (când sosesc 3i pleac0
anumite cor0bii, cât cost0 anumite m0rfuri în porturi), ca 3i întâlnirile politice
din colonii, c0s0toriile celor boga i 3i a3a mai departe. Cu alte cuvinte, ceea
ce reprezenta leg0tura, pe aceea3i pagin0, dintre o anumit0 c0s0torie 3i o
anumit0 corabie, un anumit pre 3i un anumit episcop, era chiar structura
administra iei coloniale 3i a sistemului pie ei, în acest fel, ziarul din Caracas
crea, în mod natural 3i chiar a-politic, o comunitate imaginar0 format0 din
anumi i cititori c0rora le apar ineau aceste cor0bii, mirese, episcopi 3i
pre uri. Bineîn eles, în timp urmau s0 apar0 3i elementele politice.
Una dintre tr0s0turile fertile ale acestor ziare era întotdeauna
caracterul lor provincial. Un creol din colonii putea s0 citeasc0 un ziar din
Madrid dac0 avea aceast0 ocazie (de3i nu-i spunea nimic despre propria
lume), dar mul i dintre înal ii func ionari din peninsul0, care tr0iau pe
aceea3i strad0, nu ar fi citit un ziar din Caracas dac0 putea s0 evite acest
lucru. Era o asimetrie ce putea fi reduplicat0 la infinit în alte situa ii colo-
niale. O alt0 tr0s0tur0 de acest fel era pluralitatea. Ziarele spaniolo-ameri-
cane care s-au dezvoltat spre sfâr3itul secolului optsprezece erau scrise cu
con3tiin a existen ei provincialilor într-o lume paralel0 cu lumea lor. Citi-
torii de ziare din Mexico City, Buenos Aires 3i Bogota, chiar dac0 unii nu
citeau ziarele celorlal i, erau con3tien i de existen a lor. De aici cunoscuta
dualitate a na ionalismului spaniolo-american, imensa lui r0spândire 3i
caracterul local, particular. Faptul c0 primii na ionali3ti mexicani se
46. Ibid., p. 211.
47. Franco, An Intmduction., p. 28.
descriau în aceste ziare ca fiind nosotros los Americanos iar ara lor nues-
tra America a fost interpretat ca o revelare a vanit0 ii creolilor din acel ter-
itoriu care, deoarece Mexicul era de departe cea mai valoroas0 dintre pro-
priet0 ile Spaniei în America, se considerau centrul Lumii Noi.48 Dar, de
fapt, oamenii din întreaga Americ0 aflat0 sub domina ia spaniol0 se con-
siderau „americani", de vreme ce acest termen exprima exact fatalitatea de
a se fi n0scut în afara Spaniei, care îi afecta pe to i.49
în acela3i timp, am v0zut c0 îns03i conceperea unui ziar implic0

reflectarea, chiar 3i a „evenimentelor mondiale", într-o lume imaginar0 speci-
fic0 cititorilor autohtoni; de asemenea, cât de important0 este pentru acea
comunitate imaginar0 ideea unei simultaneit0 i sigure în timp. Imensa întindere
pe care o acoperea Imperiul American Spaniol 3i izolarea dintre componentele
sale f0ceau greu de imaginat o astfel de simultaneitate.50 Creolii mexicani aflau
despre ultimele evenimente din Buenos Aires la câteva luni dup0 acestea, dar
aflau din ziarele mexicane, nu din cele din Rio de la Plata; iar evenimentele
p0reau „asem0n0toare" 3i nu „parte din" întâmpl0rile din Mexico.
în acest sens, „e3ecul" experien ei spaniolo-americane de a genera
un tip permanent de na ionalism r0spândit în întreaga Americ0 spaniol0 reflect0
atât nivelul general de dezvoltare a capitalismului 3i a tehnologiei spre
sfâr3itul secolului optsprezece, cât 3i înapoierea „local0" a capitalismului 3i
tehnologiei spaniole fa 0 de întinderea administrativ0 a imperiului. (Acea er0
a istoriei universale în care s-a n0scut fiecare tip de na ionalism are probabil
un impact semnificativ asupra r0spândirii sale. Na ionalismul indian nu poate
fi oare separat de unificarea comercial0 3i administrativ0 colonial0, dup0 R0s-
coal0, de c0tre cele mai avansate 3i mai de temut puteri imperiale ?)
Creolii protestan i din nord, vorbitori de limb0 englez0, putea mult mai
lesne concepe ideea de „America", fiind mult mai favoriza i de pozi ia în care se
aflau 3i, într-adevâr, în cele din urm0 au reu3it s0-3i împroprieze titlul cotidian
de, Americani". Cele Treisprezece Colonii de la mceput cuprindeau o zon0 mult
mai mic0 decât Venezuela 3i reprezentau o treime din întinderea Argentinei.51
48. Lynch, The Spanish-American Revolutions. p. 33.
49. 'Un zilier a venit s0 se plâng0 de f0ptui c0 supraveghetorul de la estancia sa îl b0tuse. Pe Sân Martin
I-a indignat acest fapt, dar 1-a indignat într-un mod mai degrab0 na ionalist decât socialist. "Ce spui de
asta? Dup0 trei ani de revolu ie, un maturrango [vulg., spaniol din peninsul0] îndr0zne3te s0 ridice mâna
asupra unui American !"' Ibid., p. 87.
50. G0sim o fermec0toare evocare a dep0rt0rii 3i izol0rii popula iilor din America spaniol0 în descrierea
fabulosului Macondo pe care Marquez o realizeaz0 în Un veac de singur tate.
51. Aria total0 a Celor Treisprezece Colonii era de 322 497 de mile p0trate. Aria Venezuelei era de 352
143, a Argentinei de l 072 067, iar a Americii spaniole de Sud de 3 417 625 de mile p0trate.
Pionierii creoli 65
A3ezate foarte aproape una de cealalt0, centrele lor comerciale din Boston, New
York 3i Philadelphia le f0ceau accesibile una fa 0 de celelalte, iar între popula ii
exista o strâns0 leg0tur0, realizat0 prin tipar 3i prin comer . „Statele Unite" si-au
sporit num0rul în urm0torii 183 de ani, c0ci popula ii mai vechi sau mai noi au
migrat spre vest, de pe coasta de la r0s0rit. Dar chiar 3i 5h cazul SUA exist0 exemple
de un oarecare „e3ec" sau reticen 0 - faptul c0 nu au cuprins 3i partea vorbitoare
de englez0 din Canada sau faptul c0 au existat peste zece ani de independen 0 în
istoria Texasului (1835-46). Dac0 în secolul al optsprezecelea ar fi existat în
California o comunitate de propor ii, vorbitoare de englez0, oare n-ar fi fost posibil
ca un stat independent s0 lupte pentru Argentina în fa a statului Peru din cele
Treisprezece Colonii? Chiar 3i în SUA, leg0turile afective ale na ionalismului au
fost destul de elastice, mai ales când erau confruntate cu rapida expansiune a
frontierei de vest 3i cu contradic iile generate între economia Sudului 3i cea a
Nordului, pentru a precipita izbucnirea unui r0zboi de secesiune la aproape un
secol dup Declara ia de Independen ; acest r0zboi ne aminte3te ast0zi nitr-un
mod dureros de cele care au smuls Gran Columbiei Venezuela 3i Ecuadorul 3i
Provinciilor Unite din Rio de la Plata, Uruguay-ul 3i Paraguay-ul.52
Este necesar, ca o concluzie temporar0, s0 accentu0m din nou importan a

specific0 3i limitat0 a argumentului nostru de pân0 acum. Am avut mai pu in inten ia
de a explica bazele socio-economice ale rezisten e anti-metropolitane din emisfera de
apus între aproximativ 1760 3i 1830, decât pe aceea de a demonstra de ce aceast0 rezis-
ten 0 a fost conceput0 fti forme plurale, „na ionale" - 3i nu în alte forme. Interesele
economice puse în joc sunt bine cunoscute 3i, evident, de o importan 0 funda-
mental0. Liberalismul 3i Iluminismul au avut m mod clar un impact foarte puternic,
mai ales prin faptul c0 a oferit un întreg arsenal de critici ideologice ânpotriva imperi-
alismului 3i a tuturor anciens regimes. Ideea pe care o sus in este c0 nici interesele eco-
nomice, nici Liberalismul 3i nici Iluminismul nu au putut OK&prin de însele un tip sau o
form0 de comunit0 i imaginare care s0 se poat0 ap0 ra împotriva dezastrelor acelor
regimuri; cu alte cuvinte, nici unul dintre ele nu a oferit un cadru pentru apari ia unei
noi con3tiin e - conturul abia v0zut al viziunii sale - opus0 tuturor acelor elemente care
îi stârneau admira ia sau dezgustul.53 în îndeplinirea acestei sarcini specifice,
func ionarii creoli pelerini 3i tipografii creoli provinciali au jucat un rol decisiv.
52. Paraguay reprezint0 un caz de un interes special. Datorit0 "dictaturii" relativ binevoitoare Stabilit0 acolo de
iezui{i la începutul secolului al 3aptesprezecelea, indigenii erau trata i mai bine decât oriunde altundeva în Amer
ica spaniol0, iar Guarani a primit statutul de limb0 de tip0rire. Faptul c0 iezui ii au fost alunga i de Coroan0 din
America spaniol0 în 1767 a transferat înn aria de influen 0 a capitalei Rio de la Plata, dar aceasta s-a întâmplat
foarte târziu 3i a durat mai pu in de o genera ie Vezi Seton-Watson, Nalions and States, pp. 200-201.
53. Este interesant de observat c0 Declara ia de Independent0 din 1776 vorbe3te numai despre "popor", în
vreme ce cuvântul "na iune" î3i face debutul abia în Constitu ia de la 1789. Kemil0inen, Na ionalism, p. 105.
5 Limbi vechi, modele
noi
Sfâr3itul erei mi3c0rilor de eliberare na ional0 care au fost încu-

nunate de succes în America a coincis cu începutul epocii na ionalismului
în Europa. Dac0 ne gândim la caracterul acestor forme mai noi de
na ionalism care, între 1820 3i 1920, au schimbat fa a Lumii Vechi, ne
d0m seama c0 le deosebesc de st0mo3ii lor dou0 tr0s0turi izbitoare,
în primul rând, în majoritatea lor „limbile na ionale de tip0rire" erau de o
importan 0 ideologic0 3i politic0 central0, pe când în Americile
revolu ionare limba spaniol0 3i limba engleza nu au reprezentat probleme
de interes, în al doilea rând, toate aceste forme noi puteau g0si modele în
na ionalismele mai îndep0rtate 3i, dup0 convulsiile Revolu iei franceze,
chiar în cele apropiate. „Na iunea" a devenit astfel mai degrab0 ceva la
care se putea aspira în mod con3tient, decât un cadru pentru o viziune ce
se contura treptat, într-adev0r, a3a cum vom observa, „na iunea" s-a
dovedit a fi o inven ie pentru care nu se putea acorda un brevet. A fost
pus0 la dispozi ia tuturor, pentru a fi copiat0 de mâini extrem de diferite 3i
uneori la care nu se a3tepta nimeni, în acest capitol, a3adar, accentul anal-
izei noastre va c0dea asupra limbilor de tip0rire 3i a pirateriei.
Ignorând f0r0 nici o grij0 unele fapte evidente, din afara Europei,
marele Johann Gottfried von Herder (1744-1803) declarase, spre sfâr3itul
secolului al optsprezecelea, c0: „Dennjedes Volk ist Volk; es hat seine
National Bildung wie seine Sprache."1 Aceast0 splendid0 concep ie eng-
european0 a ideii de na iune, legat0 de o limb0 a propriet0 ii particulare, a
avut o mare influen 0 în Europa secolului nou0sprezece 3i, mai restrâns,
l Kemilâinen, Na ionalism, p. 42. Accentuarea îmi apar ine.
Limbi vechi, modele noi 67
în teoriile despre natura na ionalismului care i-au urmat. Care erau orig-
inile acestui vis? Este foarte probabil c0 ele se aflau în puternica mic3orare
a lumii europene în timp 3i în spa iu care se declan3ase înc0 din secolul
paisprezece 3i fusese provocat0, la început, de cercet0rile umani3tilor, iar
mai târziu, în mod paradoxal, de expansiunea la nivel mondial a Europei.
Dup0 cum descrie foarte bine Auerbach:2
Odat0 cu r0s0ritul umanismului, s-a f0cu sim it0 ideea c0

evenimentele din istoria clasic0 3i din legende, chiar 3i cele din
Biblie, nu puteau fi separate de prezent printr-o simpl0
perioad0 de timp, ci 3i prin ni3te condi ii de via 0 complet
diferite. Umanismul, cu programul s0u de reînnoire a formelor
antice de via 0 3i de exprimare creeaz0 o perspectiv0 istoric0
în adâncime pe care nu nu o avusese nici una din epocile
precedente, dup0 câte 3tim: umani3tii v0d antichitatea în pro-
funzimea ei istoric0 3i, pe acest fundal, v0d epocile întunecate
ale Evului Mediu... [Aceasta a f0cut imposibil0] restabilirea
vie ii autarhice tipic0 pentru cultura antic0 sau naivitatea
istoric0 a secolelor doisprezece 3i treisprezece.
Dezvoltarea a ceea ce am putea numi „istorie comparativ0" a dus în

timp la o concep ie (pân0 atunci nemaiauzit0) a „modernit0 ii", al0turat0 în
mod explicit „antichit0 ii" 3i nu neap0rat în favoarea celei din urm0. Problema
a fost crunt dezb0tut0 în „R0zboiul dintre antici 3i a moderni" care a dominat
via a intelectual0 francez0 în ultimul sfert al secolului 3aptesprezece.3 îl vom
cita din nou pe Auerbach: „Sub sceptrul lui Ludovic al XTV-lea, francezii au
avut curajul s0 considere propria lor cultur0 un model valabil, pe m0sura cul-
turii antichit0 ii 3i au impus aceast0 concep ie asupra întregii Europe."4
în secolul 3aisprezece, „descoperirea" de c0tre europeni a
grandioaselor civiliza ii despre care pân0 atunci nu se auziser0 decât
zvonuri vagi - în China, Japonia, Asia de sud-est 3i pe subcontinentul indian
- sau complet necunoscute - cum au fost Mexicul aztec sau inca3ul Peru -
2. Mimesis, p. 282. Accentuarea îmi apar ine.

3. R0zboiul a izbucnit în 1689 când Charles Perrault, pe atunci în vârst0 de 59 de ani, a publicat poezia
Siecle de Louis le Grand, care sus inea c0 artele 3i 3tiin ele î3i atinseser0 culmea înfloririi chiar în timpul
3i în ara lui.
4. Mimesis, p. 343. Observa i c0 Auerbach spune "cultur0", nu „limb0". Ar trebui de asemenea s0 fim re inu i
atunci când asociem ideea de „na iune" cu „propria".
gg Comunit0 i imaginate
sugera un pluralism uman iremediabil. Majoritatea acestor civiliza ii se

dezvoltaser0 separat de istoria cunoscut0 a Europei, cre3tin0t0 ii, anti-
chit0 ii, chiar a omului: genealogiile lor se reg0seau în afara Edenului, cu
care nu puteau fi asimilate. (Numai timpul vid, omogen le poate oferi g0z-
duire.) Impactul acestor „descoperiri" poate fi m0surat prin ciudatele
reprezent0ri geografice ale organiz0rilor politice imaginare ale epocii.
Utopia lui Morus, care a ap0rut în 1516, pretindea a fi povestirea unui
marinar, întâlnit de autor în Antwerp, care luase parte la expedi ia lui
Amerigo Vespucci în Americi între 1497-1498. Noua Atlantida a lui
Francis Bacon (1626) era nou0, mai presus de toate, pentru c0 se situa în
Oceanul Pacific. Magnifica insul0 a Houyhnhnmilor din opera lui Swift
(1726) a ap0rut cu o hart0 fictiv0 a localiz0rii sale în Atlanticul de sud.
(Scopul cu care au fost f0cute aceste localiz0ri poate deveni mai clar dac0
ne gândim cât de pu in imaginabil0 ar fi plasarea Republicii lui Platon pe
orice hart0, imaginar0 sau real0.) Toate aceste utopii mincinoase, „mode-
late" în func ie de descoperirile reale, sunt descrise nu ca Edenuri pierdute
ci ca societ0 i contemporane. Se poate replica aici c0 a3a trebuia s0 fie, de
vreme ce fuseser0 create ca o critic0 a societ0 ilor contemporane 3i c0
descoperirile puseser0 cap0t nevoii de a c0uta modele într-o antichitate
disp0rut0 în fum.5 în urma umani3tilor au venit lumin0torii Iluminismului,
Vico, Montesquieu, Voltaire 3i Rousseau, care au exploatat din ce în ce
mai mult o non-Europ0 ,real0' pentru a deschide focul, cu armele
scrierilor lor subversive, împotriva institu iilor sociale 3i politice
europene, într-adev0r, devenise posibil0 conceperea Europei ca una dintre
multele civiliza ii 3i nu neap0rat cea aleas0 sau cea mai bun0.6
între timp, descoperirile 3i cuceririle au provocat 3i o revolu ie în
ideile europene despre limb0, înc0 de timpuriu, marinarii, negustorii,
misionarii 3i solda ii portughezi, olandezi 3i spanioli adunaser0 - din
motive practice - o list0 de cuvinte din limbile non-europene care puteau
fi folosite în vocabularul de baz0. îns0 abia în secolul optsprezece s-a luat
în serios studiul 3tiin ific comparativ al limbilor. Cucerirea Bengalului de
c0tre englezi a prilejuit cercet0rile limbii sanscrite de c0tre un pionier în
acest domeniu, William Jones (1786), ceea ce a dus la concluzia din ce în
5. în acela3i mod, exist0 un frumos contrast între cele dou0 figuri de mongoli din teatrul englez.
Tamerlan cel Mare, scris de Marlowe (1587-1588), descrie un celebru dinast, mort înc0 din 1407.
Aurangzeb al lui Dryden (1676) prezint0 un împ0rat contemporan, la putere în vremea lui (1658-1707).
6. Deci, pe când imperialismul european î3i f0cea loc cu armele în întreaga lume, f0r0 nici o grij0, alte
civiliza ii se confruntau, într-o lupt0 traumatizant0, cu pluralisme care le anihilau genealogiile sacre.
Marginalizarea Regatului Mijlociu în Orientul îndep0rtat este emblematic0 pentru acest proces.
ce mai clar0 c0 civiliza ia indic0 era cu mult mai str0veche decât cea a
Greciei sau a Iudeii. Expedi iile lui Napoleon în Egipt au condus la
descifrarea hieroglifelor de c0tre Jean Champollion (1835), ceea ce a
contribuit la cunoa3terea antichit0 ii din afara Europei.7 Avansarea în
cunoa3terea limbilor semitice a subminat ideea c0 limba ebraic0 ar fi cea
mai veche sau de provenien 0 divin0. Din nou se concepeau anumite
genealogii care nu puteau fi în elese decât în timpul vid, omogen. „Limba
devenea din ce în ce mai pu in un element de continuitate între o putere
exterioar0 3i subiectul uman vorbitor ci mai degrab0 un câmp intern creat
3i realizat de vorbitori pentru a fi folosit între ei."8 Din aceste descoperiri
s-a n0scut filologia, cu studiile sale de gramatici comparate, clasificarea pe
familii de limbi 3i reconstruc iile „proto-limbilor" înv0luite în uitare, prin
ra ionament 3tiin ific. A3a cum observ0 Hobsbawm pe bun0 dreptate,
aceasta a fost prima 3tiin 0 care a considerat c0 evolu ia este esen a sa.9
începând cu acest stadiu, vechile limbi sacre - latina, greaca,
ebraica - au fost nevoite s0 existe la acela3i nivel ontologic cu mul imile
pestri e 3i venite din popor ale rivalelor sale autohtone, într-o mi3care care
a completat timpuria lor degradare de pe pia 0 provocat0 de industria
tipografic0. Dac0 acum toate limbile se bucurau de un statut (intra)-mun-
dan comun, atunci toate erau în principiu la fel de demne de a fi studiate
3i admirate. Dar de c0tre cine? Era logic c0, de vreme ce acum nici una nu
mai apar inea lui Dumnezeu, urmau s0 fie admirate 3i studiate de c0tre
proprietarii lor: fiecare vorbitor - 3i cititor - al unei limbi autohtone.
A3a cum observ0 Seton-Watson, secolul nou0sprezece a fost, în
Europa 3i în zonele ei imediat limitrofe, o epoc0 de aur a lexicografilor,
gramaticienilor, filologilor 3i litera ilor care luptau pentru suprema ia lim-
bilor autohtone.10 Activit0 ile pline de energie ale acestor intelectuali pro-
fesioni3ti au fost esen iale pentru modelarea na ionalismelor europene din
secolul al nou0sprezecelea, în contrast total cu situa ia din Americi între
1770 3i 1830. Dic ionarele monolingve erau vaste compendii ale como-
rilor de tip0rit ale fiec0rei limbi, portabile (uneori) de la libr0rie la 3coal0,
7. Hobsbawm, TheAge ofRemiution, p. 337.
8. Edward Said, Orientalism, p. 136.
9. Hobsbawm, TheAge ofRevolution, p. 337.
10. "Deoarece istoria limbii, în vremurile noastre, este de obicei rigid îndep0rtat0 de istoria politica, eco
nomic0 3i social0 conven ional0, mi s-a p0rut c0 este de dorit s0 o al0tur0m acestora, chiar 3i cu pre ul unei
cercet0ri mai pu in aprofundate." Nations and States, p.11. De fapt, unul dintre aspectele cele mai val
oroase ale textului lui Seton-Watson este tocmai aten ia pe care o acord0 istoriei limbii, de3i l -am putei
dezaproba pentru modul în care o folose3te.
de la birou la domiciliu. Din dic ionarele bilingve se putea sim i c0 egali-

tarismul î3i face loc 3i printre limbi - oricare ar fi fost realit0 ile politice
din afar0, între coper ile unui dic ionar german-ceh/ ceh-german cele dou0
limbi aveau un statut comun. Ace3ti martiri vizionari care î3i dedicau
întreaga via 0 compil0rii unui astfel de dic ionar erau în mod necesar atra3i
sau chiar educa i de marile biblioteci din Europa, mai ales de cele univer-
sitare. Inevitabil, majoritatea clien ilor pe care 3i-i formau imediat erau
studen i sau elevi de liceu. Afirma ia lui Hobsbawm c0 „progresul 3colilor
3i al universit0 ilor îl m0soar0 pe cel al na ionalismului, dup0 cum 3colile
3i mai ales universit0 ile au devenit campionii s0i cei mai devota i," este
cu siguran 0 corect0 pentru Europa secolului nou0sprezece, dac0 nu 3i
pentru alte timpuri 3i spa ii.11
Putem compara aceast0 revolu ie lexicografic0 cu zgomotul
crescând al unui întreg arsenal arzând, în care fiecare explozie mic0
aprinde altele, pân0 când focul final transform0 noaptea în zi.
Pe la jum0tatea secolului optsprezece, munca prodigioas0 a
înv0 a ilor nam i, francezi 3i englezi nu numai c0 pusese la dispozi ia pub-
licului în form0 tip0rit0 aproape întregul corpus existent de scrieri grece3ti
clasice, împreun0 cu lucr0rile necesare de filologie 3i lexicografic, dar 3i
recreau în zeci de c0r i o str0veche civiliza ie elen0, str0lucitoare 3i puter-
nic p0gân0, în ultimul sfert al acelui secol, acest „trecut" a devenit din ce
în ce mai accesibil unui mic num0r de tineri cre3tini intelectuali vorbitori
de limb0 greac0, dintre care cei mai mul i studiaser0 sau c0l0toriser0 în
afara grani elor Imperiului Otoman.12 Exalta i de filo-elenismul din cen-
trele civiliza iei din apusul Europei, ei 3i-au asumat „debarbarizarea" gre-
cilor moderni, adic0 transformarea lor în fiin e demne de Pericle 3i
Socrate.13 Sunt emblematice pentru aceast0 schimbare de con3tiin 0
urm0toarele cuvinte ale ale unuia dintre ace3ti tineri, Adamantios Koraes
11. The Age of Revolution, p. 166. Institu iile academice erau nesemnificative pentru na ionalismele
americane, însu3i Hobsbawn noteaz0 c0, în ciuda faptului c0 erau 6 000 de studen i în Paris în acea
perioad0, ei nu au jucat practic nici un rol în Revolu ia francez0 (p. 167). De asemenea, el mai face o pre
cizare important0: de3i înv0 0mântul s-a r0spândit rapid în prima jum0tate a secolului nou0sprezece,
num0rul adolescen ilor în 3coli era înc0 foarte mic dup0 standardele moderne: numai 19 000 de elevi de
liceu în Fran a anului 1842; 20 000 de elevi de liceu din popula ia de 68 000 000 a Rusiei imperiale în
1850; aproximativ 48 000 de studen i în universit0 ile europene în 1848. Ki totu3i, în revolu iile acelui an,
acest grup mic dar strategic a jucat un rol esen ial, (pp. 166-67)
12. Primele ziare grece3ti au ap0rut în 1784 la Viena Philike Hetairia, societatea secret0 care a fost în
mare m0sur0 responsabil0 pentru r0scoala anti-otoman0 din 1821, se înfiin ase în "marele 3i noul port rus
esc de grâne din Odesa" în 1814.
13. Vezi Introducerea la lucrarea Na ionalism in Asia and Africa, p. 40, a lui Elie Kedourie.
(care mai târziu a devenit lexicograf împ0timit!) într-o aal°cuîiune c0tre
publicul francez în Paris, în anul 1803:14
Pentru prima oar0 na iunea î3i contempl0 propria iggnoran 0

tremur0 când m0soar0 din ochi distan a care o separ0 de*e gloria
str0mo3ilor s0i. Totu3i, aceast0 dureroas0 descoperire"6 nu "
împinge pe greci la disperare: Noi suntem descenden ii ggrecilor,
î3i spun ei implicit, trebuie ori s0 încerc0m s0 devenim c din nou
demni de acest nume, ori s0 nu îl mai purt0m.
în mod similar, la sfâr3itul secolului al optsprezecelea au ap0rut

dic ionare, gramatici 3i istorii ale limbii române, înso ite de 2 un imbold, plin
de succes la început pe t0râmul habsburgilor, mai apoi pe ce:el al otomanilor,
de a înlocui alfabetul chirilic cu cel latin (diferen iind româJân3 m m°d cate-
goric de vecinii s0i ortodoc3i slavi).1* între 1789 3i 1794, /Academia Rus0,
creat0 dup0 modelul Academiei Franceze, a publicat un dic îti°nar ras m sase
volume, urmat de o gramatic0 oficial0 în 1802. Ambele atfiu reprezentat un
triumf al limbii autohtone asupra slavonei folosit0 în slujHJtele religioase.
De3i chiar în secolul optsprezece limba ceh0 era limba foplosit0 numai de
0ranii din Boemia (nobilii 3i clasele de mijloc ce abia app0ruser0 vorbeau
germana), preotul catolic Josef Dobrovski (1753-1829) a p[ publicat în 1792
Geschichte der bohmischen Sprache und altern Literatur, pprima istone sis-
tematic0 a limbii 3i literaturii cehe. în anii 1835-39 a ap0rut * dic ionarul ceh-
german al lui Josef Jungmann, în cinci volume, prima lucrar«ire de acest gen.16
Despre na3terea na ionalismului maghiar Ignotus & scrie c& este un
eveniment „destul de recent pentru a i se putea stabili dJdata: 1772, anul
public0rii unor lucr0ri imposibil de citit, scrise de nestatornicul autor
maghiar Gyorgy Bessenyei, pe atunci locuitor al Vieneipi Ki membru în
garda de corp a reginei M0ria Tereza... Magna opera a lui P Bessenyei voia
s0 dovedeasc0 faptul c0 limba maghiar0 era potrivit0 chibiar Ki cemi mai înalt
gen literar."17 Ki mai relevant0 a fost publicarea într-irun num0r imens
14. Ibid., pp. 43-44. Accentuarea îmi apar ine. Textul integral al lui Koraes, "Starea actual!»318 a civiliza iei grece3ti",
se afl0 la pp. 157-82. Con ine o analiz0 surprinz0tor de modern0 a bazelor sociologice ale n» na ionalismului grecesc.
15. F0r0 a avea preten ia c0 sunt expert în cunoa3terea Europei centrale 3i de r0s0rit, n. n1"™ 1 bazat foarte mult
pe scrierea lui Seton-Watson în analiza care urmeaz0. Asupra limbii române, vezi Afart"*7''""-5 ""d States, p. 177.
16. Ibid., pp. 150-153.
17. Paul Ignotus, Hungary, p. 44. "El a dovedit aceasta, dar impulsurile sale polemicei** m fost mai conving0
toare decât valoarea estetic0 a exemplelor pe care le oferea." Merit0 probabil s0 not&)'t0m c0 acest pasaj apare
într-un subcapitol intitulat "Inventarea Na iunii maghiare," care începe cu aceast0 impre#resionant0 ftaz :"° nat>"
une se na3te atunci când câ iva oameni decid c0 ar trebui s0 se întâmple aceasta."
a lucr0rilor lui Perene Kazinczy (1759-1813), „p0rintele literaturii

maghiare," 3i mutarea a ceea ce devenise Universitatea Budapesta, în 1784,
din or03elul de provincie Trnava la ora3. Prima sa expresie politic0 a fost
reac ia ostil0 a nobilimii maghiare vorbitoare de limb0 latin0, în anii 1780,
fa 0 de hot0rârea împ0ratului Josef al II-lea de a înlocui latina cu germana ca
limb0 oficial0 a administra iei imperiale.18
în perioada 1800-1850, ca rezultat al pionieratului întreprins de
înv0 a ii autohtoni, s-au format trei limbi literare distincte în zona nordic0
a Balcanilor: slovaca, sârbo-croata 3i bulgara. Dac0, în anii 1830, „bulgarii"
erau considera i peste tot aceea3i na iune cu sârbii 3i croa ii, 3i chiar par-
ticipaser0 împreun0 la Mi3carea Iliric0, în 1878 s-a înfiin at un stat na ional
bulgar separat, în secolul optsprezece, ucrainiana (fiica limbii ruse) era
tolerat0 cu dispre , ca fiind limba prost0nacilor de la ar0. Dar în 1798 Ivan
Kotlarevschi a scris un poem satiric extrem de popular despre via a ucraini-
ana, numit Eneida. în 1804, a fost înfiin at0 Universitatea Kharkov, care a
devenit imediat centrul înfloririi literaturii ucrainiene. în 1819 a ap0rut
prima gramatic0 ucrainiana - la doar 17 ani de la apari ia primei gramatici
oficiale ruse3ti. Iar în anii 1830 au urmat lucr0rile lui Taras Shevchenko,
despre care Seton-Watson observa c0 „formarea unei limbi literare
ucrainiene acceptate îi datoreaz0 mai mult lui decât oric0rei alte persoane.
Folosirea acestei limbi a fost stadiul decisiv în formarea unei con3tiin e
na ionale ucrainiene."19 La pu in timp dup0 aceasta, în 1846, a fost înfiin at0
prima organiza ie na ionalist0 ucrainiana în Kiev - de c0tre un istoric!
în secolul al optsprezecelea limba oficial0 din Finlanda de ast0zi
era suedeza. Dup0 unirea acelui teritoriu cu Imperiul arist în 1809, limba
de stat a devenit rusa. Dar curând interesul crescând pentru limba finlan-
dez0 3i trecutul finlandez, exprimat mai întâi prin textele scrise în latin0 3i
în suedez0 la sfâr3itul secolului optsprezece, a început s0 se manifeste, în
anii 1820, în limba autohton0.20 Liderii mi3c0rii na ionaliste finlandeze ce
abia înflorea erau „persoane ale c0ror profesii constau în primul rând din
mânuirea limbajului: scriitori, profesori, pastori 3i avoca i. Studiul folcloru-
lui, redescoperirea 3i reansamblarea poeziei epice populare au mers mân0 în
18. Seton-Watson, Natîons and States, pp. 158-61. Reac ia a fost sufficient de violent0 încât s0 îl conving0
pe succesorul lui, Leopold al II-lea, s0 reintroduc0 latina. Vezi 3i mai jos, Cap. VI. Este interesant faptul
c0 în aceast0 problem0 Kazinczy s-a aliat politic cu Joseph al II-lea. (Ignotus, Ungaria, p. 48).
19. Nations and States, p. 187. Nu mai este nevoie s0 spunem c0 arismul nu le-a dat acestor oameni aten ia
cuvenit0. Shevchenko a fost dus în Siberia. Habsburgii i-au încurajat totu3i pe na ionali3tii ucrainieni din
Calicia cât de cât, pentru a-i contracara pe polonezi.
20. Kemilainen, Na ionalism, p. 208-15.
mân0 cu publicarea gramaticilor 3i dic ionarelor, 3i au dus la apari ia peri-

odicelor care standardizau limba finlandez0 literar0 [adic0 cea de tip0rire],
în numele c0reia se puteau avansa cerin e politice mai ferme."21 în cazul
Norvegiei, care folosea de mult timp aceea3i limb0 scris0 ca 3i danezii,
de3i cu o pronun ie complet diferit0, na ionalismul a ap0rut odat0 cu noua
gramatic0 norvegian0 (1848) 3i cu noul dic ionar (1850) scrise de Ivar
Aasen, texte care r0spundeau cerin elor de a exista un limbaj de tip0rire
specific norvegian, dar le 3i stimulau.
în alt col de lume, spre sfâr3itul secolului al nou0sprezecelea,
na ionalismul olandezilor din Africa de sud era ini iat de pastorii 3i litera ii
buri, care în anii 1870 au reu3it s0 transforme dialectul olandez local într-o
limb0 literar0 care nu mai era european0. Maroni ii 3i Cop ii, mul i dintre
ei produse ale Colegiului American din Beirut (fondat în 1866) 3i ale
Colegiului Iezuit Sf. losif (fondat în 1875) au contribuit substan ial la
rena3terea limbii arabe clasice 3i la r0spândirea na ionalismului arab.22
Iar r0d0cinile na ionalismului turc sunt u3or de descoperit în apari ia unei
prese active în limba autohton0 în Istanbul, în anii 1870.23
Nu ar trebui nici s0 uit0m c0 aceea3i epoc0 a fost martora
autohtoniz0rii unei alte forme de pagin0 tip0rit0: partitura. Dup0
Dobrovschi au urmat Smetana, Dvorak 3i Janacek; dup0 Aasen, Grieg,
dup0 Kazinschi, Bela Bartok; 3i a3a mai departe pân0 în secolul nostru.
în acela3i timp, se în elege de la sine c0 to i ace3ti lexicografi,
filologi, gramaticieni, folclori3ti, publici3ti 3i compozitori nu î3i continu-
au activitatea revolu ionar0 într-un vid. Ei erau, pân0 la urm0, produc0tori
pentru pia a de tip0rire 3i erau lega i, prin acel „bazar" t0cut, de publicul
consumator. Cine erau ace3ti consumatori ? în sensul cel mai general:
familiile din clasele instruite - nu numai „tat0l muncitor", ci 3i st0pâna
casei, ridiculizat0 de slugi, 3i copiii de 3coal0. Dac0 observ0m c0 aproape
jum0tate din popula ie era analfabet0, inclusiv în Marea Britanie 3i Fran a,
cele mai avansate state ale Europei, chiar 3i în 1840 (iar în Rusia, care era
mai înapoiat0, aproape 98% erau analfabe i), „clasele instruite" însemnau
oamenii cu putere. Mai concret, ei erau, pe lâng0 vechile clase conduc0-
toare ale nobilimii 3i posesorilor de p0mânturi, curteni 3i fe e biserice3ti,
22. Ibid.,pp. 232 3i 261.
23. Kohn, The Age of Na ionalism, pp. 105-7. Aceasta a însemnat respingerea limbii "otomane", un argou oficial
dinastic combinând elemente de turc0, persan0 3i arab0. Tipic pentru acest gen de atitudine, Ibrahim Smasi, fondatorul
unui astfel de ziar de început, abia se întorsese în ar0 dup0 cinci ani de studiu în Fran a. Acolo unde el a fost deschiz0
tor de drumuri, i-au urmat foarte curând 3i al ii In 1876, existau 3apte con'diane de limba turc0 în Constantinopol.
p0turile de mijloc care abia se ridicau, formate din simpli func ionari,
meseria3i, burghezia industrial0 3i comercial0.
Europa de la mijlocul secolului nou0sprezece a fost martora unei
cre3teri rapide a cheltuielilor statului 3i a dimensiunilor birocra iilor de stat
(civile 3i militare), în ciuda absen ei oric0ror r0zboaie majore în zon0. „între
anii 1830 3i 1850 cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut cu 25 la
sut0 în Spania, cu 40 ia sut0 în Fran a, cu 44 la sut0 în Rusia, cu 50 la sut0 în
Belgia, cu 70 la sut0 în Austria, cu 75 la sut0 în SUA 3i cu peste 90 la sut0 în
Q0rile de Jos."24 Expansiunea birocratic0, care a însemnat 3i specializare
birocratic0, a deschis por ile promov0rilor preferen iale unui num0r mult mai
mare 3i unor origini sociale mult mai variate decât pân0 atunci. A fost chiar
3i cazul decrepitei ma3in0rii de stat austro-ungare, aflat0 la ordinele nobilimii:
procentajul b0rba ilor din clasele de mijloc cu func ii în p0turile de sus ale
societ0 ii a crescut de la O în 1804, la 27 în 1829, la 35 în în 1859, la 55 în
1878. în serviciul armatei a ap0rat acela3i curent, de3i, în mod tipic, într-un
ritm mult mai lent: în corpul ofi erilor, num0rul componen ilor clasei de
mijloc a crescut de la zece la sut0 la 75 la sut0 între 1859 3i 1918.25
Dac0 expansiunea claselor de mijloc în aparatul birocratic a fost un
fenomen relativ egal în manifest0ri, ap0rând într-o m0sur0 la fel de mare atât
în statele avansate cât 3i în cele înapoiate ale Europei, ascensiunea
burgheziei industriale 3i comerciale a fost, desigur, extrem de inegal0 -
masiv0 3i rapid0 în unele locuri, înceat0 3i chiar împiedicat0 în altele. Dar a
fost pretutindeni în eleas0 în rela ia sa cu industria tipografic0 autohton0.
înainte de apari ia burgheziei, clasele conduc0toare ajungeau la o
coeziune oarecum în afara limbajului, sau cel pu in în afara limbajului
tip0rit. Dac0 în Siam conduc0torul î3i alegea drept concubin0 o femeie
malaezian0, sau dac0 Regele Angliei se c0s0torea cu o prin es0 spaniol0 -
st0teau ei oare vreodat0 de vorb0 serios? Solidaritatea era produsul rudeniei,
al favoritismului 3i al rela iilor personale de loialitate. Nobilii „francezi" îi
puteau ajuta pe regii „englezi" împotriva monarhilor „francezi", nu în baza
faptului c0 aveau aceea3i limb0 sau aceea3i cultur0 ci, l0sând deoparte cal-
culele machiavelice, datorit0 înrudirii sau prieteniei. Num0rul relativ mic
de aristocra ii tradi ionale, bazele lor politice fixe 3i personalizarea rela i-
ilor politice ca rezultat al rela iilor sexuale 3i al mo3tenirii însemnau c0, în
ceea ce privea coeziunea clasei lor sociale, aceasta era în aceea3i m0sur0
24. Hobsbawm, The Agc of Revolution, p. 229.
25. Peter J. Katzenstein, DisjoinedPartners, Austria andGermany since ISIS, pp. 74,112.
concret0 3i imaginar0. O nobilime analfabet0 putea înc0 juca rolul de

nobilime. Dar burghezia? Aceasta era o clas0 care, vorbind la figurat, a
ajuns s0 existe ca o clas0 numai prin reduplicare. Un proprietar de fabric0
din Lille avea o oarecare leg0tur0 cu un proprietar de fabric0 din Lyon
numai prin reverberare. Nu aveau nici un motiv obligatoriu pentru a afla
unul de existen a celuilalt; ei nu se c0s0toreau prin defini ie cu fiica
celuilalt 3i nu î3i mo3teneau propriet0 ile unii altora. Dar ajunseser0 s0-3i
închipuie într-un mod general, prin limba tip0rit0, c0 mai exist0 alte mii
3i mii ca ei. C0ci este imposibil s0 ne imagin0m o burghezie analfabet0.
Astfel, în termenii istoriei universale, burgheziile au fost primele clase
care au realizat solidaritatea pe o baz0 esen ial imaginat0. Dar în Europa
secolului al nou0sprezecelea, în care latina fusese înfrânt0 de industria
tipografic0 autohton0 cu dou0 secole în urm0, aceste solidarit0 i erau limitate
de capacitatea de a citi în limba respectiv0. Cu alte cuvinte, te po i culca cu
oricine, dar nu po i citi decât cuvintele anumitor oameni.
Nobilimea, mo3ierii, meseria3ii, func ionarii 3i cunosc0torii
pie elor - ace3tia erau pe atunci poten ialii consumatori ai revolu iei filo-
logice. Dar o astfel de clientel0 nu se putea realiza aproape nic0ieri în
totalitate, iar clien ii reali variau considerabil de la o zon0 la alta. Pentru a
în elege de ce, va trebui s0 ne întoarcem la contrastul dintre Europa 3i
America, eviden iat mai sus. în America a existat o coresponden 0 aproape
perfect0 între întinderea diferitelor imperii 3i aceea a limbilor respective,
în Europa îns0, astfel de coinciden e au fost rare, iar imperiile dinastice
din interiorul Europei erau în principiu poliglote. Cu alte cuvinte, puterea
3i limbile de tip0rire acopereau inuturi diferite.
Dezvoltarea general0 în domeniul literaturii, al comer ului, al
industriei, al comunica iilor 3i al aparatelor de stat care a marcat secolul
nou0sprezece a creat noi 3i puternice imbolduri de unificare lingvistic0 în
fiecare t0râm dinastic. Latina a r0mas limb0 de stat în Austro-Ungaria
pân0 în anii 1840, dar a disp0rut aproape imediat dup0 aceea. Putea fi
limb0 de stat chiar 3i în secolul nou0sprezece, dar nu 3i limb0 uzual0 în
afaceri, în 3tiin 0, în pres0 sau în literatur0, mai ales într-o lume în care
aceste limbi se întrep0trundeau continuu.
între timp, limbile de stat 3i-au asumat 3i mai mult0 putere 3i un
statut deosebit printr-un proces care, cel pu in la început, fusese neplani-
ficat. Astfel engleza a îndep0rtat galeza aproape din întreaga Irland0,
franceza a împins pe bretona la zid, iar castiliana a marginalizat catalana.
în acele inuturi, precum Marea Britanic sau Fran a unde, din motive exte-
rioare, întâmpl0tor exista o total0 coinciden 0 între limba oficial0 3i limba
popula iei la mijlocul secolului,26 întrep0trunderea general0 la care s-a
f0cut referire mai sus nu a avut nici un efect politic dramatic. (Aceste
cazuri sunt foarte apropiate de cele din America.) în multe alte locuri, pen-
tru care Austro-Ungaria este probabil exemplul cel mai gr0itor, con-
secin ele au fost, în mod inevitabil, explosive. Pe uria3ul, p0r0ginitul s0u
domeniu poliglot 3i din ce în ce mai cult, înlocuirea limbii latine cu orice
limb0 local0 era, în plin secol nou0sprezece, promisiunea unor avantaje
enorme pentru aceia dintre supu3ii s0i care foloseau deja acea limb0 de
tip0rire 3i o amenin are pentru cei care nu o foloseau. Accentuez cuvântul
„deja" deoarece, a3a cum vom discuta mai detaliat în continuare, ascensiunea
Germaniei din secolul nou0sprezece, realizat0 de Curtea Habsburgilor, nu
avea absolut nici o leg0tur0 cu na ionalismul german, de3i dinastii
Habsburgi erau considera i 3i ei germani, (în aceste condi ii, ne-am
putea a3tepta ca un na ionalism timid s0 apar0 ultimul în fiecare monarhie
printre cititorii nativi ai limbii oficiale. Iar astfel de a3tept0ri sunt confir-
mate de istorie.)
în ceea ce prive3te clientela lexicografilor, nu ne surprinde a3adar
s0 g0sim grupuri diferite de clien i, în func ie de condi iile politice diferite.
De exemplu, în Ungaria, unde nu a existat o burghezie maghiar0, de3i unul
din opt maghiari pretindeau c0 sunt de vi 0 nobil0, limba maghiar0 oficial0
de tip0rire a fost ap0rat0 împotriva atacurilor limbii germane de c0tre mica
nobilime 3i mo3ierii sc0p0ta i.27 Acela3i lucru ar putea fi spus 3i despre
cititorii polonezi. Ceea ce i-a caracterizat pe ei mai mult a fost alierea
micii nobilimi cu profesorii, meseria3ii 3i afaceri3tii, în care primii au oferit
lideri „de vaz0", a doua 3i a treia categorie - mituri, poezie, ziare 3i for-
mule ideologice, iar ultima — bani 3i facilit0 i pe pia 0. Amabilul Koraes
ne ofer0 un rafinat portret al primilor sus in0tori ai na ionalismului gre-
cesc, între care dominau intelectualii 3i întreprinz0torii:28
26. Dup0 cum am v0zut, autohtonizarea limbilor oficiale în aceste dou0 0ri s-a produs de timpuriu. In
cazul Regatului Unit, supunerea militar0 a Gaeltacht la începutul secolului optsprezece 3i Foametea din
anii ' 840 au contribuit foarte mult.
27. Hobsbawm, The Age of Rcvolutmn, p 165. Pentru o excelent0 aprofundare a acestei probleme, vezi
Ignotus, Ungaria, pp. 44-56; de asemenea, Jaszi, The Dissolulion, pp. 224-25.
28. Kedourie, Na ionalism in Asia and Africa, p. 170. Accentuarea îmi apar ine. Totul este exemplar în
acest pasaj Koraes acord0 foarte pu in0 aten ie Europei; pe el îl intereseaz0 Constantinopolul. Limba
otoman0 un a devenit înc0 o limb0 str0in0. Iar so iile care acum nu muncesc vor ajunge s0 se impun0 pe
pia a de publica ii
In acele ora3e în care tr0iau mai pu ini s0raci, care aveau câ iva
locuitori boga i 3i câteva 3coli 3i, prin urmare, existau câteva
persoane care puteau cel pu in s0-i citeasc0 3i s0-i în eleag0 pe
scriitorii din antichitate, revolu ia a început mai devreme 3i a
f0cut progrese mai rapide 3i mai îmbucur0toare, în unele dintre
aceste ora3e, 3colile deja se m0resc, iar studiul limbilor str0ine
3i chiar al 3tiin elor care se predau în Europa [sic] este introdus
acum în program. Boga ii sponsorizeaz0 publicarea c0r ilor
traduse din italian0, francez0, german0 3i englez0: ei trimit în
Europa, pe cheltuiala lor, tineri dornici s0 înve e; le ofer0 copi-
ilor lor o educa ie mai bun0, inclusiv fetelor...
Astfel de alian e ale cititorilor, ai c0ror membri apar ineau unui larg
spectru etnic, de la unguri la greci, s-au dezvoltat în mod similar în întreaga
Europ0 central0 3i r0s0ritean0, 3i chiar 3i în Orientul apropiat, cu trecerea tim-
pului.29 De asemenea, a existat desigur mari diferen e în modul în care masele
de locuitori din ora3e 3i sate s-au integrat în noile comunit0 i imaginare.
Aceasta a depins în mare m0sur0 de rela iile dintre aceste mase 3i cei care
propov0duiau na ionalismul. Una dintre extreme este Irlanda, unde pre-
o imea catolic0 ridicat0 dintre 0rani 3i apropiat0 de ei a jucat un rol vital
de mediator. O alt0 extrem0 este sugerat0 de comentariul ironic al lui
Hobsbawm: „în 1846, 0ranii gali ieni s-au opus revolu ionarilor polonezi
de3i ace3tia proclamau de fapt abolirea serbiei, 3i au preferat s0 îi
m0cel0reasc0 pe tinerii gentlemani, încrezându-se în func ionarii superiori ai
împ0ratului."30 Dar, de fapt, pe m0sur0 ce alfabetizarea d0dea roade, oamenii
au devenit pretutindeni mai u3or de convins s0-3i ofere sprijinul, pe m0sur0
ce masele descopereau o nou0 glorie în ascendensiunea la rang de limb0 ofi-
cial0 tip0rit0 a limbilor pe care le vorbiser0 pân0 atunci atât de umili.
Pân0 la un anumit punct, este corect0 3ocanta formulare a lui
Nairn: „Noua intelectualitate na ionalist0 a claselor de mijloc a invitat
masele în istorie; iar invita ia trebuia scris0 într-o limb0 pe care o
în elegeau."31 Dar va fi greu de v0zut cum a ajuns aceast0 invita ie s0
fie atât de atractiv0 3i de ce au reu3it s0 o scrie alian e atât de diferite
29. Pentm exemple, vezi Seton -Watson, Nations and States, pp. 72 (despre Finlanda), 145 (despre Bul
garia), 153 (despre Boemia) 3i 432 (despre Slovacia); Kohn, TheAge of Na ionalism, pp. 83 (despre Egipt)
3i 103 (despre Persia).
30. TheAgeofRevolution,p. 169.
31. The Break-up qfBritain, p. 340.
(noua intelectualitate a claselor de mijloc despre care vorbe3te Nairn nu a

fost nici pe departe singura gazd0 care trimitea invita ii), dac0 nu ne
îndrept0m aten ia în cele din urm0 asupra pirateriei.
Hobsbawm observ0 c0 „Revolu ia Francez0 nu a fost produs0 sau
condus0 de un partid sau o mi3care formate în sensul modern al cuvântului,
nici de oameni care încercau s0 îndeplineasc0 un anumit program sistematic.
Nici m0car nu a produs vreun „lider" a3a cum ne-au obi3nuit revolu iile sec-
olului dou0zeci, pân0 la figura post-revolu ionar0 a lui Napoleon."32 Dar,
odat0 ap0rut0, a intrat în memoria acumulativ0 a tiparului. Covâr3itoarea
3i uimitoarea înl0n uire de evenimente experimentate de protagoni3tii 3i
victimele sale au devenit „una" - 3i au ob inut un nume unic: Revolu ia
Francez0. Ca o stânc0 uria30, f0r0 form0, tocit0 de nenum0ratele pic0turi de
ap0 în form0 rotund0, experien a a fost modelat0 de milioanele de cuvinte
tip0rite într-un „concept" pe pagina tip0rit0 3i, în timp, într-un model. De ce
a izbucnit, ce a urm0rit, de ce a reu3it sau a e3uat, acestea au devenit
subiectele unor polemici nesfâr3ite din partea amicilor sau a du3manilor: dar
de caracterul s0u personal nu s-a îndoit nimeni.33
în acela3i mod, mi3c0rile de independen 0 din Americi au
devenit, imediat ce s-au tip0rit informa ii despre ele, „concepte", „mod-
ele" 3i chiar „puncte de reper." în „realitate", teama lui Bolivar de r0s-
coalele negrilor 3i dorin a lui Sân Martin de a-i vedea pe indigenii s0i
peruvieni se contraziceau în mod haotic. Dar cuvintele tip0rite au alungat-
o pe pria dintre ele cu rditate, a3a încât dac0-3i mai amintea cineva de ea,
ap0rea ca o anomalie lipsit0 de importan 0. Din talme3-balme3ul american
veneau mereu realit0 i imaginare: statele na ionale, institu ii republicane,
cet0 enii comune, suveranitatea popular0, steagurile 3i imnurile na ionale
etc., 3i lichidarea conceptelor opuse lor: imperiile dinastice, institu iile
monarhice, absolutismele, statutul de supus, noble ea mo3tenit0, serbia,
ghetourile 3i a3a mai departe. (Nimic nu este mai 3ocant, în acest context,
decât dispari ia sclaviei masive din ceea ce a devenit apoi SUA, 3i faptul c0
republicile de mai târziu din America de Sud aveau pe atunci aceea3i limb0.)
Mai mult decât atât, valabilitatea 3i caracterul general al acestui punct de
reper au fost f0r0 îndoial0 confirmate de pluralitatea statelor independente.
32. TheAge ofRevolution, p. 80.
33. Compara i: "Chiar numele Revolu iei Industriale reflect0 relativitatea impactului s0u asupra Europei.
Acest lucru [sic] exista în Marea Britanie înainte s0 fie inventat cuvântul. Abia în anii 1820 1-au inventat
sociali3tii englezi 3i francezi - ei în3i3i un grup f3r0 precedent - probabil prin analogie cu revolu ia politic0
din Fran a." Ibid., p. 45.
într-adev0r, într-a doua decad0 a secolului al nou0sprezecelea,

dac0 nu cumva mai devreme, exista un „model" al statului na ional
independent „prin excelen 0", ce putea deveni inta pirateriei. 34
(Primele grupuri care au f0cut acest lucru au fost coali iile organizate în
favoarea urnei limbi autohtone, coali ii marginalizate ale oamenilor edu-
ca i, asupra c0rora ne-am concentrat aten ia în acest capitol.) Dar tocmai
pentru c0 atunci era un model cunoscut, impunea anumite „standarde" de
la care nu erau permise devieri prea mari. Chiar 3i înd0r0tnica 3i
reac ionara nobilime maghiar0 3i polonez0 a f0cut mari eforturi s0 nu fac0
o „invita ie" spectaculoas0 compatrio ilor lor oprima i, m0car în c0mar0.
Dac0 vre i, aici func iona logica „peruvianiz0rii" sus inut0 de Sân Marco.
Dac0 „ungurii"meritau un stat na ional, aceasta însemna to i ungurii;35
însemna un stat în care locul fundamental al suveranit0 ii trebuia s0 fie
colectivitatea de vorbitori 3i cititori de limb0 maghiar0; 3i, în timp, înl0tu-
rarea serbiei, promovarea educ0rii poporului, extinderea dreptului la vot 3i
a3a mai departe. Astfel caracterul „populist" al na ionalismelor europene
timpurii, chiar atunci când era demagogic condus de cel mai înapoiat
grup social, era mai profund decât în Americi: serbia trebuia s0 dispar0,
sclavia legal0 era de neimaginat - nu în cele din urm0 datorit0 faptului c0
modelul conceptual era fixat la loc sigur.
34. Ar fi mai precis, probabil, s0 spunem c0 modelul a fost un compus complex de elemente franceze 3i
americane. Dar "realitatea ce putea fi observat0" în Fran a chiar 3i dup0 1870 însemna o monarhie restau
rat0 3i r0m03i ele dinastiei lui Napoleon, p0strate de str0nepotul s0u.
35. Aceasta nu era o problem0 bine stabilit0 îns0. Jum0tate dintre supu3ii Regatului Ungariei nu erau
maghiari. Numai o treime dintre 3erbi erau vorbitori de maghiar0. La începutul secolului nou0sprezece,
înalta aristocra ie maghiar0 vorbea francez0 sau german0; nobilimea mijlocie 3i de jos "conversa într-o
latin0 stricat0 combinat0 cu maghiar0, dar 3i cu expresii din slovac0, sârb0 sau român0 3i cu germana
popular0..." Ignotus, Hungary, pp. 44-46 3i 81.
6 Na ionalismul oficial $i
imperialismul
De-a lungul secolului al nou0sprezecelea 3i mai ales în cea de-a

doua jum0tate a sa, revolu ia filologic0 3i lexicografic0 3i influen a
mi3c0rilor na ionaliste europene, ele însele produse nu numai de capitalism
ci 3i de cre3terea exagerat0 a statelor dinastice, a creat multor dina3ti difi-
cult0 i din ce în ce mai mari, de ordin cultura 3i implicit politic. C0ci, a3a
cum am observat, caracterul legitim fundamental al majorit0 ii acestor
dinastii nu avea nici o leg0tur0 cu caracterul na ional. Familia Romanov
domnea peste t0tari 3i letoni, nem i 3i armeni, ru3i 3i finlandezi. Habs-
burgii st0pâneau peste maghiari 3i croa i, slovaci 3i italieni, ucrainieni 3i
austro-germani. Dinastia de Hanovra conducea locuitori ai Bengalului sau
Quebecului, dar 3i sco ieni 3i irlandezi, englezi 3i galezi.1 Mai mult decât
atât, pe continent, membrii ai acelora3i familii dinastice domneau adesea
în state diferite, adesea rivale. Ce na ionalitate s0 le atribuim Bourbonilor
care st0pâneau în Fran a 3i Spania, dinastiei de Hohenzollern din Prusia 3i
România, sau celei de Wittelbach din Bavaria 3i Grecia?
Am v0zut de asemenea c0, pentru scopuri administrative 3i cu o
rapiditate de reac ie diferit0, aceste dinastii se hot0râser0 asupra unor anu-
mite limbi de tip0rire ca limbi oficiale de stat - problema „alegerii" lim-
bii fiind în principiu o problem0 de mo3tenire natural0 sau de convenien 0.
Cu toate acestea, revolu ia lexicografic0 din Europa a creat 3i a
r0spândit treptat convingerea c0 limbile (cel pu in în Europa) erau, s0
spunem, proprietatea personal0 a unor grupuri specifice - vorbitorii 3i
I. Este interesant c0 ceea ce a devenit mai târziu Imperiul Britanic nu a fost condus de vreo dinastie "englezeasc0"
de la începutul secolului unsprezece: de atunci s-a perindat pe tronul imperial o întreag0 pleiad0 de normanzi
(Plantagene ii), galezi (Tudorii), sco ieni (Stuar ii), olandezi (Casa de Orania) 3i germani (Casa de Hanovra).
Acest lucru nu a deranjat pe nimeni pân0 la revolu ia filologic0 3i la paroxismul na ionalismului englez atins în
primul r0zboi mondial. Casa de Windsor devine echivalent0 cu Casa de Schonbrun sau Casa de Versailles.
Na ionalismul oficial 3i imperialismul
cititorii lor de zi cu zi - 3i, mai mult, c0 aceste grupuri, imaginate ca ni3te

comunit0 i, erau îndrept0 ite s0 aib0 locul lor autonom într-o fraternitate
cu egalele lor. Revolu ionarii filologi le înf0 i3au astfel dina3tilor o nepl0cut0
dilem0 care s-a agravat în timp. Nic0ieri nu este aceast0 dilem0 mai evident0
decât în cazul Austro-Ungariei. Atunci când monarhul absolutist iluminat Josef
al II-lea a hot0rât la începutul anilor 1780 s0 renun e la latin0 3i s0 adopte ger-
mana ca limb0 de stat, „el nu s-a luptat, de exempluîmpotriva limbii maghiare,
ci împotriva latinei... A considerat c0 prin prisma administra iei în latin0
medieval0 a nobilimii nu putea fi realizat0 nici o lucrare eficient0 de interes
pentru mase. Necesitatea existen ei unei limbi unificatoare, care s0 stabileasc0
o leg0tur0 între toate col urile imperiului, p0rea pentru el o cerin 0 categoric0.
Qinând cont de aceas0 necesitate, nu putea alege o alt0 limb0 în afar0 de ger-
man0, singura care avea o cultur0 3i o literatur0 vast0 3i câte un grup minoritar
considerabil în fiecare dintre provinciile sale."2 într-adev0r, „Habsburgii m au
fost o putere care s0 urm0reasc0 în mod con3tient 3i consecvent afirmarea limbii
germane... Au existat Habsburgi care nici m car nu vorbeau germana. Chiar
3i aceia dintre împ0ra ii habsburgi care sprijineau uneori o politic0 de ger-
manizare nu erau impulsiona i în aceste eforturi de vreo concep ie na ionalist0,
ci acele m0suri le erau dictate de inten ia unific0rii 3i universalismului imperi-
ului lor."3 Scopul lor esen ial era Hausmacht. Cu toate acestea, în cea de-a doua
jum0tate a secolului nou0sprezece germana a dobândit treptat un statut dublu:
„universal-imperiaj" 3i „particular-na ional". Cu cât for a dinastia limba ger-
man0 s0 adopte cel dintâi statut, cu atât p0rea c0 este de partea supu3ilor s0i
vorbitori de german0 3i cu atât mai mult stârnea antipatie printre ceilal i. Dac0
nu o for a 3i f0cea concesii altor limbi, mai ales limbii maghiare, atunci nu
numai c0 procesul de unificare era abandonat, dar supu3ii germani î3i per-
miteau s0 se simt0 jigni i. Astfel imperiul risca s0 fie urât în acela3i timp 3i în
calitate de sprijinitor al germanilor dar 3i ca tr0d0tor al lor. (în acela3i mod,
Otomanii au ajuns s0 fie urâ i de vorbitorii de turc0 pentru c0 s-au lep0dat de
ea, 3i de ne-vorbitorii de turc0 pentru turcificarea limbii.)
în m0sura în care to i dinastii, la jum0tatea secolului, foloseau o
limb0 autohton0 ca limb0 de stat4, 3i datorit0 prestigiului crescând al ideii
2. Jaszi, The Dissolution p. 71. Este interesant c0 Josef refuzase s0 rosteasc0 jur0mântul de încoronare ca
Rege ai Ungariei pentru c0 acesta Iar fi obligat s0 respecte privilegiile "constitu ionale" ale nobilimii
maghiare. Ignotus, (fungary, p. 47.
3. Ibid., p. 137. Sublinierea îmi apar ine.
4. Putem replica aici c0 o în 1844 s-a încheiat o iung0 epoc0, atunci când limba maghiar0 a înlocuit
definitiv limba latin0 ca limb0 de stat în Regatul Ungariei. Dar, a3a cum am v0zut, latina stricat0 era de
fapt limba autohton0 a nobilimii de mijloc 3i de jos pân0 în secolul al nou0sprezecelea.
'S!
na ionale pretutindeni în Europa, a existat o tendin 0 evident0 a monarhi- l

ilor euro-mediteraneene de a aluneca spre o identificare na ional0 tentant0.
Dinastia Romanovilor a descoperit c0 erau ru3i înfl0c0ra i, dinastia de Hanovra
c0 sunt englezi, Hohenzollernii c0 sunt nem i - 3i chiar cu mai mult0 dificultate
decât verii lor care au devenit români, greci 3i a3a mai departe. Pe de o parte,
aceste noi identific0ri au sprijinit legitimarea monahiilor care, într-o epoc0 a
capitalismului, a scepticismului 3i a 3tiin ei, nu se mai putea baza pe
presupusul caracter sacral 3i pe vechimea ei. Pe de alt0 parte, stârneau noi
pericole. Dac0 Wilhelm al II-lea, Kaiserul, se auto-intitula "neam ul nr.l", el
accepta implicit c0 era unul dintre cei mul i asemenea lui, c0 avea o func ie
reprezentativ0 3i c0 putea, a3adar, în principiu, s0 fie un tr0d0tor al semenilor
lui nem i (o idee de neconceput în zilele de aur ale dinastiei. Tr0d0tor c0tre
cine sau c0tre ce?), în zorii dezastrului care s-a ab0tut asupra Germaniei în
1918, acest lucru a fost luat în serios. Ac ionând în numele na iunii germane,
politicienii civili (în public) 3i Statul Major (în secret, cu obi3nuitul s0u curaj)
1-au trimis colet din patria mam0 într-o obscur0 suburbie olandez0. La fel
Mohammad-Reza Pahlavi, care î3i arogase pozi ia nu de simplu Kah, ci de Kah
al Iranului, a ajuns s0 fie catalogat tr0d0tor. Faptul c0 el însu3i a acceptat, nu
verdictul ci, de fapt, jurisdic ia tribunalului na ional, este ar0tat într-o mic0
anecdot0 despre momentul plec0rii sale în exil. înainte de a urca pe rampa
avionului s0u, a s0rutat p0mântul pentru fotografii de acolo 3i a anun at c0 ia o
buc0 ic0 de p0mânt iranian cu el. Acest fragment este luat dintr-un film despre
Garibaldi, nu despre Regele Soare.5
„Naturalizarea" dinastiilor europene - manevr0 care cerea în
multe cazuri o îndemânare de organizare a diversiunilor - a dus pân0 la
urm0 la ceea ce Seton-Watson nume3te sarcastic „na ionalisme oficiale",6
rusificarea arist0 fiind cel mai bun exemplu. Aceste „na ionalisme ofi-
ciale" pot fi în elese ca mijloace de a combina naturalizarea cu p0strarea
puterii dinastice, mai ales asupra uria3elor domenii poliglote acumulate
înc0 din Evul Mediu, sau, cu alte cuvinte, mijloace de a întinde pielea
scurt0 3i sub ire a na iunii pe giganticul trup al imperiului. „Rusificarea"
popula iei eterogene supus0 arului reprezenta astfel o sudur0 violent0 3i
5. De la Prof. Chehabi de la Universitatea Harvard am aflat c0 Kahul la imitat în primul rând pe tat0l s0u,
Reza Pahlavi, care, atunci când Londra 1-a exilat în Mauritius în 1941, 3i-a pus 3i pu in p0mânt în bagaj.
6. Seton-Watson, Nations and States, p. 148. Din p0cate, sarcasmul se extinde asupra întregii Europe
r0s0ritene. Seton-Watson are dreptate s0 fie sardonic atunci când vorbe3te despre Romanovi 3i regimurile
sovietice, dar neglijeaz0 politicile similare duse de Londra, Paris, Berlin, Madrid 3i Washington.
Na ionalismul oficial 3i imperialismul 83
con3tient0 între dou0 sisteme politice opuse, unul str0vechi iar altul foarte
nou. (De3i exist0 o anumit0 analogie, de exemplu, cu hispanizarea
Americii 3i Filipinelor, r0mâne o diferen 0 esen ial0: Conchistadorii cul-
turali din Imperiul Qarist în cea de-a doua jum0tate a secolului
nou0sprezece porneau de la un machiavelism con3tientizat, pe cât0 vreme
str0mo3ii lor spanioli din sesolul al 3aisprezecelea ac ionaser0 dintr-un
pragmatism cotidian natural. Pentru ei nu era vorba despre „hispanizare"
- era pur 3i simplu convertirea p0gânilor 3i s0lbaticilor.)
Cheia contextualiz0rii „na ionalismului oficial" - devenit de bun0
voie element de contopire a na iunii 3i a imperiului dinastic - este s0 ne
amintim c0 s-a dezvoltat dup , 3i ca reac ie fa de, mi3c0rile populare
na ionale care proliferau în Europa înc0 din anii 1820. Dac0 aceste
na ionalisme fuseser0 modelate dup0 istoria american0 sau francez0, acum
ele deveneau un model la rândul lor.7 Numai c0, pentru a crea imperiului o
imagine atractiv0 în haine na ionale, era nevoie de o îndemânare ie3it0 din comun.
Pentru a avea o perspectiv0 larg0 asupra întregului proces de
model0ri secundare, reac ionare, am putea profita din al0turarea a dou0
cazuri paralele, 3i totu3i aflate într-un util contrast.
Cât de greu le-a fost la început Romanovilor autocra i „s0 se
coboare în strad0" ne arat0 Seton-Watson într-un pasaj extraordinar.8 A3a
cum am notat mai devreme, limba oficial0 la Curtea din St. Petersburg în
secolul optsprezece era franceza, pe când cea a nobilimii din provincie era
germana. Ca urmare a invaziei napoleoniene, Contele Serghei Uvarov,
într-un raport oficial din 1832, a propus ca ara s0 fie de atunci înainte
bazat0 pe cele trei principii ale Autocra iei, Ortodoxiei 3i Na ionalit0 ii
(natsionalnost). Dac0 primele dou0 erau vechi, cel de-al treilea era foarte
nou - 3i oarecum prematur într-o epoc0 în care jum0tate din „na iune"
erau înc0 3erbi 3i mai mult de jum0tate vorbeau o alt0 limb0 matern0 decât
rusa. Raportul lui Uvarov i-a adus postul de Ministru al Educa iei 3i nimic
altceva în plus. Qarismul a rezistat înc0 o jum0tate de secol seduc iei
uvaroviene. Abia sub domnia lui Alexandru al III-lea (1881-94) a
devenit rusificarea politica oficial0 a dinastiei, cu mult timp dup0 ce au
ap0rut în Imperiu na ionalismele ucrainiene, finlandeze, letone sau altele.
7. Exist0 o important0 paralel0 a acestui fenomen în reformele politico-militare ale lui Schamhorst,
Clausewitz 3i Gneisenau care, intr-un spirit inten ionat conservativ, au adaptat multe dintre inova iile
spontane ale Revolu iei Franceze pentru crearea unei mari armate profesioniste, permanent0 3i mobiliza
t0, model al secolului nou0sprezece.
8. Ibid., pp. 83-87.
Ironia a Scut ca primele m0suri de rusificare s0 fie luate exact împotriva

acelor „na ionalit0 i" care fuseser0 cele mai Kaisertreu - cum au fost
nem ii baltici, în 1887, în provinciile baltice, rusa devenise obligatorie, ca
limb0 de predare în toate 3colile de stat la clasele mai mari decât ciclul pri-
mar, o m0sur0 care mai târziu s-a extins 3i la 3colile particulare, în 1893,
Universitatea din Dorpat, unul dintre cele mai distinse colegii de pe
domeniile imperiale, a fost închis0 din cauza faptului c0 folosea germana
în s0lile de cursuri. (Aminti i-v0 c0 pân0 atunci germana fusese o limb0 de
stat provincial0, nu vocea mi3c0rii populare na ionale.) Ki a3a mai departe.
Seton-Watson se aventureaz0 chiar mai departe afirmând c0 Revolu ia din
1905 a fost „în aceea3i m0sur0 o revolu ie a non-ru3ilor împotriva rasific0rii,
dar 3i o revolu ie a muncitorilor, 0ranilor 3i intelectualilor radicali împotriva
autocra iei. Cele dou0 revolte au avut, bineîn eles, o leg0tur0 una cu cealalt0:
revolu ia social0 a fost de fapt mai aprig0 în zonele non-ruse3ti, având ca pro-
tagoni3ti pe muncitorii polonezi 3i pe 0ranii letoni 3i georgieni."9
în acela3i timp, ar fi o mare gre3eal0 s0 presupunem c0, de vreme
ce rusificarea a fost o politic0 dinastic , nu 3i-a atins unul dintre cele mai
importante scopuri - introducerea na ionalismului crescând al „Marii
Rusii" pe lâng0 tron. Ki nu numai pe baza sentimentului. Func ionarii 3i
întreprinz0torii ru3i aveau pân0 la urm0 ocazii uria3e în vasta birocra ie 3i
în din ce în ce mai dezvoltata pia 0 pe care imperiul Je punea la dispozi ie.
La fel de interesant ca 3i Alexandru al 111-lea, arul care a încercat
rusificarea întregului Imperiu rusesc, a fost 3i contemporana sa Victoria
von Saxe-Coburg-Gotha, Regina Angliei 3i, mai târziu, împ0r0teasa Indiei.
De fapt titlul este mai interesant decât persoana, deoarece reprezint0 în mod
emblematic metalul înt0rit al sudurii dintre na iune 3i imperiu.10 Ki domnia
ei marcheaz0 lansarea „na ionalismului oficial" în stil londonez, care are
puternice afinit0 i cu rusificarea întreprins0 în St. Petersburg. O bun0
metod0 de a analiza aceast0 afinitate este compara ia pe plan longitudinal.
în The Break-up of Britain, Tom Nairn ridic0 problema cauzei
pentru care nu a existat nici o mi3care na ionalist0 sco ian0 în cea de-a doua
jum0tate a secolului optsprezece, în ciuda faptului c0 exista o burghezie
sco ian0 din ce în ce mai puternic0 3i o intelectualitate foarte distins0.11
9.lbid.,p. 87.
10. Dezintegrarea acestei suduri este m0surat0 de transformarea din Imperiu Britanic în Commonwealth
britanic, apoi în Commonwealth pur 3i simplu, apoi în...?
11. The Break-up of Britain, pp. 106 3i urm0toarele.
Hobsbawm respinge categoric argumentele lui Naim cu urm0toarea

remarc0: „Este pur 3i simplu anacronic s0 crezi c0 [sco ienii] au putut cere
un stat independent la acea dat0."12 Totu3i, dac0 ne amintim c0 Benjamin
Franklin, unul dintre cei care au semnat Declara ia american0 de indepen-
den 0, s-a n0scut cu cinci ani înaintea lui David Hume, putem fi înclina i
s0 credem c0 însu3i acest argument este pu in anacronic.13 Mi se pare c0
dificult0 ile - 3i rezolvarea lor - se g0sesc de fapt altundeva.
Pe de alt0 parte, Nairn are tendin a na ionalist0 de a-3i considera
„Sco ia" un dat primordial, neproblematic. Bloch ne reaminte3te despre
caracterul compozit al originilor acestei „entit0 i", observând c0 ravagiile
produse de danezi 3i de Wilhelm Cuceritorul au distrus pentru totdeauna
hegemonia cultural0 a Northumbriei anglo-saxone de nord, simbolizat0 pe
atunci de lumin0tori precum Alcuin 3i Beda:14
O parte din zona de nord a fost smuls0 de lâng0 Anglia

propriu-zis0 pentru totdeauna. Izolat0 de celelalte popula ii
vorbitoare de anglo-saxon0, prin stabilirea vikingilor în
Yorkshire, ara de jos care înconjura citadela northumbrian0
Edinburgh a c0zut sub st0pânirea c0peteniilor celte ale
mun ilor. Astfel regatul bilingv al Sco iei a fost creat de
invazia scandinav0, printr-o lovitur0 dat0 cu dosul palmei.
Iar Seton-Watson, pe de alt0 parte, scrie c0 limba sco ian0:15
...s-a dezvoltat din combinarea melodioas0 a limbilor saxon0 3i

franceza, de3i cu o contribu ie mai mic0 a celei de-a doua 3i cu
mai multe surse scandinave 3i celtice decât în sud. Aceast0
limb0 era vorbit0 nu numai în r0s0ritul Sco iei ci 3i în nordul
Angliei. Sco ian0, sau „engleza din nord", era vorbit0 la curtea
sco ian0 3i de c0tre elita social0 (care putea sau nu s0 vorbeasc0
3i galeza), ca 3i de c0tre întreaga popula ie din ara de jos.
Era limba poe ilor Robert Henryson 3i William Dunbar.
12. "Câtevareflec ii...", p. 5.

13. într-o carte, semnificativ intitulat0 Inventing America: Jefferson 's Declarai ion ofIndependence,Gaiy
Wills afirm0 de fapt c0 gândirea na ionalistului Jefferson a fost modelat0, într-o manier0 fundamental0, nu
de Loclce, ci de Hume, Hutcheson, Aclam Smitb 3i de alte personalit0 i eminente ale Iluminismului sco ian.
14. Feudal Society, l, p. 42.
15. Naiions and States, pp. 30-31.
i
Comunit0 i imaginate
S-ar fi putut dezvolta ca limb0 literar0 distinct03i în vremurile

moderne dac0 unirea coroanelor din 1603 n-ar fi adus dup0
sine predominan a limbii engleze din sud, prin extinderea sa la
Curte, în administra ie 3i în uzul claselor de sus ale Sco iei.
Punctul principal în aceast0 discu ie este c0, din secolul al 3apte-

sprezecelea, mari teritorii din ceea avea s0 fie mai târziu Sco ia erau deja
vorbitoare de englez0 3i aveau acces nemijlocit la engleza tip0rit0, cu
condi ia s0 fi avut 3i un minim de preg0tire. Apoi, la începutul secolului al
optsprezecelea, Qara de Jos, vorbitoare de englez0, colabora cu Londra
pentru exterminarea dialectului Gaeltacht. în nici una dintre aceste zone nu
era urm0rit0 o politic0 deschis0 de anglicizare - în ambele cazuri angli-
cizarea fiind un efect secundar. Dar combinate au eliminat efectiv, „înainte"
de epoca na ionalismului, orice posibilitate de existen 0 a unei mi3c0ri
na ionaliste de ap0rare a unei anumite limbi autohtone, în stil european. Dar
de ce nici în stil american? R0spunsul ne este dat par ial de c0tre Nairn, în
treac0t, atunci când vorbe3te despre „masiva imigrare intelectual0" spre
sud, începând de la mijlocul secolului al optsprezecelea.16 Dar era vorba de
mult mai mult decât imigrare intelectual0. Politicienii sco ieni plecau s0
elaboreze legile în sud, afaceri3tii sco ieni aveau acces liber pe pie ele din
Londra, într-adev0r, în total contrast cu cele Treisprezece Colonii (3i într-o
mai mic0 m0sur0 cu Irlanda), nu existau obstacole în calea tuturor acestor
pelerini spre centru. (Compara i cu calea liber0 pe care o aveau maghiarii
vorbitori de latin0 3i german0 spre Viena în secolul al optsprezecelea.)
Engleza mai avea mult de parcurs pân0 s0 devin0 o limb0 „englez0."
Putem ajunge la aceea3i concluzie 3i din alt unghi. Este adev0rat c0
în secolul 3aptesprezece Londra a recuperat o achizi ie de peste ocean care îi
fusese oprit0 înc0 de la sfâr3itul dezastruos al R0zboiului de o sut0 de ani.
Dar „spiritul" acestor cuceriri era înc0, în mod esen ial, acela al epocii pre-
na ionale. Nu exist0 nimic mai uimitor care s0 ne confirme aceasta decât faptul
c0 „India" nu a devenit „britanic0" decât la zece ani dup0 încoronarea Reginei
Victoria. Cu alte cuvinte, pân0 la R0scoala din 1857, „India" a fost condus0 de o
întreprindere comercial0 - nu de un stat, 3i cu siguran 0 nu de un stat na ional.
Dar avea s0 vin0 schimbarea. Când s-a cerut reînnoirea statutului
pentru East India Company, în 1813, Parlamentul a alocat 100 000 de rupii
pe an pentru promovarea educa iei autohtone, atât „oriental0" cât 3i „vestic0."
16. The Break-up ofBritain, p. 123.
Na ionalismul oficial 3i imperialismul g7
în 1823 s-a înfiin at o Comisie a înv0 0mântului Public în Bengal; iar în

1834 Thomas Babington Macaulay a devenit pre3edintele acestei comisii.
Declarând c0 „un singur raft cu c0r i europene bune valoreaz0 cât toat0
literatura autohton0 din India sau Arabia,"17 el a publicat anul urm0tor
celebrul „Minut de educa ie." Fiind mai norocos decât Uvarov, reco-
mand0rile sale au avut efect imediat. Urma s0 fie introdus un sistem edu-
ca ional profund englezesc care, dup0 inefabilele cuvinte ale lui Macaulay,
avea s0 creeze „o clas0 de persoane, indieni la sânge 3i la culoare dar
englezi la gusturi, la opinii, la moral0 3i la intelect."18 în 1836 el scria c0:19
Nici un hindus care a primit o educa ie englezeasc0 nu

r0mâne sincer ata3at de religia sa. Cred cu t0rie [a3a credea
întotdeauna] c0 dac0 se respect0 planurile noastre de educare,
în treizeci de ani de acum înainte nu va mai exista nici un
idolatru în clasele respectabile din Bengal.
G0sim aici, f0r0 îndoial0, un anume optimism naiv, care ne

aminte3te de Fermin în Bogota cu o jum0tate de secol înainte. Dar important
este faptul c0 vedem o politic0 pe termen lung (30 de ani!), formulat0 3i
urmat0 în mod con3tient, având ca obiectiv nu atât transformarea „idolatrilor"
în cre3tini, cât crearea unor englezi prin cultur0, în ciuda culorii 3i sângelui lor
iremediabile. Se inten ioneaz0 relizarea unui fel de metisaj mental, care, în
compara ie cu cel fizic al lui Fermin, demonstreaz0 c0, la fel ca multe alte
lucruri din epoca victorian0, 3i imperialismul a f0cut progrese enorme în
materie de rafinament, în orice caz, putem afirma f0r0 teama de a gre3i c0
începând cu acest moment, pe întregul teritoriu al imperiului aflat în expansi-
une, chiar dac0 la viteze diferite, au fost puse în practic0 ideile lui Macaulay.20
La fel ca rusificarea, anglicizarea oferea fire3te 3i o mul ime de
3anse minunate pentru numero3i britanici din clasa de mijloc (nu în ultimul
rând sco ieni!) - func ionari, profesori, negustori 3i plantatori - care s-au
17. Putem fi siguri c0 acest îngâmfat Uvarov englez din p0tura de mijloc nu avea habar de nici una dintre
aceste "literaturi autohtone".
18. Vezi Donald Eugene Smith, India as a Secular State, pp. 337-38; 3i Percival Spear, India, Pakistan
andthe West, p. 163.
19. Smith, India, p. 339.
20. Vezi, de exemplu, modul neutru în care Roff relateaz0 fondarea, în 1905, a Colegiului Malaezian
Kuala Kangsar, care în curând a devenit cunoscut sub numele, lipsit de orice ironie, de „Eton al
Malaeziei". Conform prescrip iilor lui Macaulay, elevii proveneau din „clasele respectabile", adic0 din
supusa aristocra ie malaezian0. Ini ial, jum0tate dintre elevi erau descenden i direc i ai unor diver3i sultani
malaezieni. William R. Roff, The Origins of Malay Na ionalism , pp. 100-105.
r0spândit rapid pe întregul teritoriu al vastului imperiu unde soarele nu

apunea niciodat0. Cu toate acestea exist0 o diferen 0 central0 între imperi-
ile conduse de la Sankt Petersburg 3i respectiv Londra. Imperiul Qarist
r0mânea un domeniu continental „continuu", limitat la zonele temperate 3i
arctice ale Eurasiei. Ca s0 spunem a3a, îl puteai str0bate mergând pe jos de
la un cap0t la cel0lalt, înrudirea lingvistic0 dintre ru3i 3i popula iile slave
din Europa R0s0ritean0, precum 3i-pentru a ne exprima agreabil-rela iile
istorice, politice, economice 3i religioase cu multe popoare non-slave
însemnau c0, relativ vorbind, barierele de pe drumul spre Sankt Petersburg
nu erau impenetrabile.21 Imperiul Britanic, pe de alt0 parte, era o adun0-
tur0 de posesiuni, mai ales tropicale, împr03tiate pe toate continentele.
Doar pu ine dintre popoarele supuse aveau rela ii de durat0 cu metropola,
fie ele religioase, lingvistice, culturale sau chiar politice 3i economice.
Juxtapuse unele celorlalte în Anul Jubileului, sem0nau cu acele colec ii de
vechi mae3tri adunate în grab0 de milionari englezi 3i americani, care în
cele din urm0 se transform0 în muzee de stat de o solemnitate imperial0.
Consecin ele sunt bine ilustrate de amarele reminiscen e ale lui Bipin
Chandra Pal, care în 1932, la un secol dup0 „Raportul" lui Macaulay, se
sim ea înc0 atât de înver3unat încât scria c0 func ionarii indieni:22
Nu numai c0 trecuser0 un test foarte rigid în acelea3i condi ii

ca britanicii, dar î3i petrecuser0 3i cei mai buni ani ai
perioadei formative din tinere e în Anglia, întor3i în ara de
origine, ei tr0iau practic în acela3i stil precum confra ii lor
civili 3i respectau aproape cu religiozitate conven iile sociale
3i standardele etice ale acestora, în acele zile civilul n0scut în
India [sic-în compara ie cu ai no3tri creoli hispano-americani]
se rupea practic de societatea sa natal0 3i tr0ia, se mi3ca 3i î3i
avea fiin a în atmosfera atât de îndr0git0 a colegilor s0i bri-
tanici, în spirit i moravuri era la fel de englez ca orice englez.
Acesta nu era un sacrificiu m0runt pentru el, c0ci în acest mod
se înstr0ina complet de societatea propriului s0u popor 3i
devenea, social 3i moral, un paria printre ei... Era tot la fel de
str in în propriul inut de ba tin ca 3i reziden ii europeni din
aceast0 ar0.
21. Cu popula iile transuraliene era alt0 situa ie.
22. Vezi ale sale Memories ofMy Life and Times, pp. 331-32. Sublinierile îmi apar in.
Na ionalismul oficial 3i imperialismul g9
Pân0 aici suntem în plin Macaulay. Mult mai grav îns0 era c0 asemenea str0ini
în propria ar0 de origine înc mai erau condamna i-nu mai pu in fatal
decât creolii americani-la o „ira ional0" 3i permanent0 subordonare fa 0 de
acei maturrangos englezi. Nu era numai faptul c0, oricât de anglicizat deve-
nea un Pal, îi era întotdeauna blocat accesul la vârfurile cele mai înalte ale
Raj-ului. îi era blocat0 3i mi3carea în afara perimetrului 0rii-lateral, de
exemplu, spre Coasta de Aur sau Hong Kong, precum 3i vertical spre
metropol0, „înstr0inat complet de societatea poporului lui" se prea poate s0
fi fost, dar era condamnat la munca pe via 0 printre ei. (Bineîn eles, cine erau
„ei" varia în func ie de întinderea cuceririlor britanice pe subcontinent.23)
Vom examina mai târziu consecin ele na ionalismelor oficiale
asupra apari iei în secolul dou0zeci a na ionalismelor asiatice 3i africane.
Pentru obiectivele noastre de acum, ceea ce trebuie accentuat este c0 angli-
cizarea a produs mii de persoane ca Pal în toat0 lumea. Nimic nu subliniaz0
mai acut contradic ia fundamental0 a na ionalismului oficial englez, 3i
anume incompatibilitatea intrinsec0 dintre imperiu 3i na iune. Spun „na i-
une" cu bun0 3tiin 0, deoarece întotdeauna este tentant s0 explic0m existen a
unor Pal punând-o pe seama rasismului. Nici o persoan0 de bun0 credin 0 nu
ar nega caracterul profund rasist al imperialismului englez din secolul al
nou0sprezecelea. Dar cei ca Pal au existat 3i în coloniile albe - Australia,
Noua Zeeland0, Canada 3i Africa de Sud. Profesori englezi 3i sco ieni s-au
îngr0m0dit 3i într-acolo, iar anglicizarea era de asemenea politica cultural0.
La fel ca în cazul lui Pal, 3i pentru ei era interzis0 calea ocolit0, dar
ascendent0 ce era înc0 deschis0 sco ienilor în secolul al optsprezecelea.
Australienii angliciza i nu erau angaja i în Dublin sau Manchester, nici
m0car în Ottawa sau Capetown. Iar pân0 destul de târziu nici nu puteau
deveni guvernator-general în Canberra.24 Aceast0 pozi ie era ocupat0 numai
de „englezi englezi", adic0 de membrii unei semi-camuflate na iuni engleze.
Cu trei ani înainte de pierderea teritoriului de vân0toare indian de c0tre
Compania Indiei R0s0ritene, comodorul Perry 3i negrele sale cor0bii doborau cu
hot0râre zidurile care inuser0 atâta vreme Japonia într-o izolare autoimpus0.
23. Este adev0rat c0 oficiali indieni erau angaja i în Birmania; dar Birtnania a f0cut parte din punct de
vedere administrativ din India Britanic0 pân0 în 1937. Erau angaja i indieni în posturi inferioare-mai ales
în poli ie-3i în Malaezia Britanic0 3i în Singapore, dar ca „localnici" si „imigran i", adic0 nu puteau fi
transfera i Jnapoi" în for ele poli iene3ti din India. De remarcat c0 accentul aici este pus pe oficiali: un
num0r important de tirani, negustori 3i chiar persoane de diverse meserii din India se mutau în colonii bri
tanice din Asia de Sud-Est, Africa de Sud 3i de Est 3i chiar în Caraibe.
24. Sigur c0 spre sfâr3itul epocii edwardiene câ iva „coloniali albi" au migrat la Londra 3i au devenit mem
bri ai Parlamentului sau proeminen i magna i ai presei.
Dup0 1854, încrederea în sine 3i legitimitatea intern0 a Bakufu-lui [3ogu-

natului] (regimul Kogunatului Tokugawa) au fost rapid subminate de o
evident0 neputin 0 în fa a p0trunderii Occidentului. Sub steagul lui Sonnâ
J6i (Venereaz0- i Suveranul, Alung0 Barbarii), un mic grup din treapta de
mijloc a samurailor, mai ales din han-unle Satsuma 3i Ch6shO, 1-a r0stur-
nat în cele din urm0 în 1868. Printre cauzele reu3itei lor s-a num0rat o
excep ional0 putere de absorb ie creatoare, mai ales dup0 1860, a noii
3tiin e militare occidentale sistematizate din 1815 de militari de carier0
francezi 3i prusaci. Astfel japonezii au putut utiliza eficient 7300 de cara-
bine ultramoderne (majoritatea r0mase din r0zboiul civil american),
cump0rate de la un negustor de arme englez.25 „în mânuirea armelor de
foc... oamenii din Choshu aveau atâta me3te3ug încât vechea lupt0
sângeroas0 cu sabia era neputincioas0 împotriva lor."26
Odat0 ajun3i la putere îns0, rebelii, cunoscu i ast0zi sub numele
de oligarhia Meiji, au aflat c0 vitejia lor militar0 nu le garanta automat
legitimitatea politic0. Dac0 Tenno („împ0ratul") putea fi rapid restaurat
dup0 abolirea regimului Bakufu, barbarii nu puteau fi alunga i atât de
u3or.27 Securitatea geopolitic0 a Japoniei r0mânea la fel de precar0 ca
înainte de 1868. Astfel unul dintre principalele mijloace adoptate pentru
a consolida pozi ia intern0 a oligarhiei a fost o variant0 a „na ionalismu-
lui oficial" de la mijlocul secolului al XIX-lea, realizat0 con3tient dup0
25. Aici figura cheie a fost Omura Masujiro (1824-1869), numit „p0rintele armatei japoneze". Mic samu
rai Choshu, el 3i-a început cariera studiind medicina occidental0 din manuale în limba olandez0. (S0 ne
amintim c0 pân0 în 1854 olandezii erau singurii occidentali al c0ror acces era permis în Japonia, 3i c0 acce
sul lor era limitat în principal la insula Deshima din largul portului Nagasaki controlat de regimul Baku
fu.) La absolvirea scolii Tekijyuku din Osaka, cel mai bun centru de înv0 are a limbii olandeze din acea
vreme în Japonia, s-a întors acas0 pentru a practica medicina-dar f0r0 prea mare succes, în 1853 a primit
un post în Uwajima ca profesor de 3tiin e occidentale, cu o scurt0 incursiune la Nagasaki pentru a studia
3tiin a naval0. (A proiectat 3i supravegheat construirea primului vapor cu aburi japonez pe baza manualelor
scrise.) Kansa lui a ap0rut odat0 cu sosirea lui Perry; s-a mutat la Edo în 1856 pentru a lucra ca profesor
la ceea ce va deveni Academia Militar0 Na ional0 3i la principalul birou de cercetare al regimului Bakufu
pentm studierea textelor occidentale. Traducerile sale din lucr0ri militare occidentale, în special despre
inova iile lui Napoleon în domeniul strategiei 3i al tacticii, i-au adus celebritatea 3i a fost rechemat la
Choshu în 1860 în calitate de consilier militar, în 1864-65 a dovedit actualitatea celor scrise de el prin vic
toriile înregistrate sub comanda sa în r0zboiul civil din Choshu. Ulterior a devenit primul ministru de
r0zboi sub regimul Meiji 3i a elaborat revolu ionarele planuri privind recrutarea în mas0 3i eliminarea
samurailor dintre castele legale. Pentru eforturile sale a fost asasinat de c0tre un samurai indignat. Vezi
Albert M. Craig, Choshu in Ihe Meiji Restoration, mai ales pp. 202-204, 267-280.
26. Un observator japonez contemporan, citat în E. Herbert Norman, Soldier and Peasant in Japan, p. 31.
27. Cuno3teau acest lucru dintr-o amar0 experien 0 personal0, în 1862, un escadron englez nimicise jum0
tate din portul Satsuma din Kagoshima; în 1864, o unitate naval0 combinat0 american0, olandez0 3i
englez0 a distrus la Shimonoseki fortifica iile Choshu de pe coast0. John M. Maki, Japanese Militarism,
pp. 146-47.
modelul Hohenzollern din Prusia-Germania. între 1868 3i 1871 toate

unit0 ile militare locale „feudale" r0mase au fost dizolvate, oferind capitalei
Tokyo monopolul centralizat al mijloacelor de violen 0, în 1872 un Decret
Imperial ordona încurajarea alfabetiz0rii universale a b0rba ilor adul i,
în 1873, cu mult înaintea Regatului Unit, Japonia introducea recrutarea,
în acela3i timp, regimul lichida clasa legal definit0 3i privilegiat0 a samu-
railor, un pas esen ial nu numai pentru o deschidere (lent0) a corpului
ofi eresc pentru toate talentele, ci 3i pentru a se conforma modelului na iu-
nii de cet0 eni „disponibil" acum.Q0r0nimea japonez0 a fost eliberat0 de
sub domina ia sistemului feudal han 3i de acum înainte era exploatat0 direct
de c0tre stat 3i proprietarii comerciali-agricoli.28 în 1889 a urmat constitu ia
dup0 model prusac 3i în cele din urm0 sufragiul masculin universal.
în aceast0 campanie sistematic0 oamenii regimului Meiji au fost
ajuta i de trei factori în parte fortui i, în primul rând era gradul relativ înalt
de omogenitate etnocultural0 japonez0, urmare a perioadei de dou0 secole
3i jum0tate de izolare 3i pacificare intern0 realizat0 de regimul Bakufu. în
vreme ce japoneza vorbit0 în Kyushu era în mare m0sur0 incomprehensi-
bil0 în Honshu, 3i chiar Edo-Tokyo 3i Kyoto-Osaka aveau probleme în
comunica ia verbal0, sistemul ideografic de citire influen at în mare
m0sur0 de cel chinez era folosit de mult timp în toate insulele 3i astfel dez-
voltarea alfabetiz0rii în mas0 prin 3coli 3i tipar era simpl0 3i necontrover-
sat0, în al doilea rând, vechimea unic0 a casei imperiale (Japonia este sin-
gura ar0 a c0rei monarhie a fost monopolizat0 de singur0 dinastie în
întreaga sa istorie documentar0), precum 3i caracterul s0u emblematic
japonez (în contrast cu Bourbonii 3i Habsburgii), f0ceau ca exploatarea
împ0ratului în scopuri oficial-na ionaliste s0 fie destul de simpl0.29 în al
treilea rând, p0trunderea barbarilor a fost abrupt0, masiv0 3i suficient de
amenin 0toare pentru ca cele mai multe elemente din popula ia având
con3tiin 0 politic0 s0 se reuneasc0 într-un program de autoap0rare con-
ceput în noii termeni na ionali. Trebuie subliniat c0 aceast0 posibilitate a
fost strâns legat0 de momentul p0trunderii occidentale, adic0 anii 1860
spre deosebire de anii 1760. C0ci în acel moment în Europa dominant0
28. Toate acestea ne amintesc de acele reforme realizate în Prusia dup0 1810 ca urmare a pasionatei ple
doarii adresate de BlOcher Berlinului: JDa i-ne o armat0 na ional0!" Vagts, A History of Militarism, cf.
Gordon A. Craig, The Polilics ofthe Prussian Army, cap. 2.
29. Dar am fost informat de oameni de 3tiin 0 din Japonia c0 s0p0turi recente în cele mai timpurii
morminte regale sugereaz0 destul de clar c0 familia se poate s0 fi fost de origine -ce oroarel-coreean0.
Guvernul japonez a descurajat cercet0rile în aceste 3iruri arheologice.
„comunitatea na ional0" î3i intrase în drepturi de o jum0tate de secol, atât în

versiune popular0 cât 3i oficial0, într-adev0r, autoap0rarea a putut fi mode-
lat0 în conformitate cu cele ce aveau s0 devin0 „norme interna ionale".
Dac0 pariul a fost câ3tigat, în ciuda teribilelor suferin e impuse
0r0nimii de nemiloasele obliga ii fiscale necesare pentru a pl0ti un pro-
gram de industrializare bazat pe înarmare, acest fapt se datoreaz0 cu sigu-
ran 0 3i hot0rârii ferme a oligarhilor în3i3i. Având 3ansa de a ajunge la
putere într-o epoc0 în care conturile bancare din Zurich se situau într-un
viitor inimaginabil, nu erau tenta i s0 scoat0 din Japonia surplusul ob inut.
Având 3ansa s0 conduc0 într-o epoc0 în care tehnologia militar0 evolua
înc0 destul de lent, au reu3it pân0 la sfâr3itul secolului, prin programul lor
de recuperare în domeniul înarm0rii, s0 transforme Japonia într-o putere
militar0 independent0. Succesele spectaculoase ale armatei de recrutare
japoneze împotriva Chinei în 1894-5, 3i ale marinei sale militare împotri-
va Imperiului Qarist în 1905, plus anexarea Taiwanului (1895) 3i a Coreei
(1910), toate promovate cu bun0 3tiin 0 prin 3coli 3i publica ii, au fost
foarte importante pentru a crea impresia general0 c0 oligarhia conserva-
toare era o autentic0 reprezentant0 a na iunii ai c0rei membri începeau
japonezii s0 se imagineze c0 sunt.
Faptul c0 acest na ionalism a dobândit un caracter imperialist
agresiv, chiar 3i în afara cercurilor conducerii, poate fi cel mai bine expli-
cat prin doi factori: mo3tenirea lungii izol0ri a Japoniei 3i puterea mod-
elului oficial-na ional. Maruyama subliniaz0 cu mult0 subtilitate c0 toate
na ionalismele din Europa au ap0rut în contextul unui pluralism
tradi ional de state dinastice interactive-a3a cum am formulat mai
devreme, universalismul european al latinei nu a avut niciodat0 un echiva-
lent politic:30
Prin urmare con3tiin a na ional0 în Europa a purtat înc0 de la

începuturi amprenta con3tiin ei unei societ0 i interna ionale. O
premis0 de la sine în eleas0 era faptul c0 disputele dintre state
suverane erau conflicte între membri independen i ai acestei
societ0 i interna ionale. Tocmai din acest motiv r0zboiul, de la
Grotius, a ajuns s0 ocupe un loc important 3i sistematic în
dreptul interna ional.
30 Maruyama Masao, Thoughl and Behaviour in Modem Japanese Politia, p. 138.

Secolele de izolare japonez0 îns0 însemnau c0:31
lipsea total con3tiin a egalit0 ii în afacerile interna ionale.

Avoca ii alung0rii [barbarilor] priveau rela iile interna ionale
de pe pozi ii din interiorul ierarhiei na ionale bazate pe supre-
ma ia superiorilor asupra inferiorilor. Prin urmare, când
premisele ierarhiei na ionale erau transferate orizontal în sfera
interna ional0, problemele interna ionale erau reduse la o sin-
gur0 alternativ0: a cuceri sau a fi cucerit, în absen a oric0ror
standarde normative superioare prin care s0 se evalueze rela i-
ile interna ionale, politica de for 0 devine inevitabil o regul0,
iar defensiva timid0 de ieri va deveni ast0zi expansionism
nelimitat.
în al doilea rând, principalele modele ale oligarhiei erau dinastiile

din Europa care se naturalizau cu de la sine putere, în m0sura în care aces-
te dinastii se defineau din ce în ce mai mult în termeni na ionali, în timp ce
simultan î3i extindeau puterea în afara Europei, nu este surprinz0tor c0
modelul a fost în eles în termeni imperiali.32 Dup0 cum a ar0tat divizarea
Africii la Congresul de la Berlin (1885), marile na iuni erau cuceritorii
globului. Era foarte plauzibil deci argumentul c0, pentru ca Japonia s0 fie
acceptat0 drept „mare", trebuia 3i ea s0-1 transforme pe Tenno în împ0rat 3i
s0 lanseze aventuri marine, chiar dac0 intra mai târziu în joc 3i avea mult
de recuperat. Pu ine lucruri ofer0 o imagine mai clar0 a modului în care
aceste idei influen au con3tiin a popula iei cititoare decât urm0toarea for-
mulare a ideologului 3i revolu ionarului radical-na ionalist Kita Ikki
(1884-1937), în foarte influenta sa lucrare Nihon Kaizo Hoan Taiko
[Schi 0 pentru reconstruc ia Japoniei], publicat0 în 1924:33
Dup0 cum lupta de clas0 din interiorul unei na iuni se duce pen-
tru reajustarea diferen elor inegale, a3a 3i r0zboiul dintre na iuni
pentru o cauz0 onorabil0 va reforma actualele diferen e
nedrepte. Imperiul Britanic este un milionar care de ine avere în
toat0 lumea; iar Rusia este un proprietar care ocup0 jum0tatea
31 ibid., pp. 139-40.
32. Din nefericire, singura alternativ0 la statele dinastice ale vremii care adoptau na ionalismul oficial
— Austro-Ungaria — nu se num0ra printre puterile cu prezen 0 semnificativa în Extremul Orient.
33. Tradus0 3i citat0 în Richard Storry, The Double Patrio i, p. 38.
de nord a globului. Japonia cu bordura sa [sic] de insule

împr03tiate face parte din proletariat 3i are dreptul s0 declare
r0zboi marilor puteri care de in monopolul. Sociali3tii din
Occident se contrazic când recunosc dreptul proletariatului din
ar0 la lupta de clas0 3i în acela3i timp condamn0 r0zboiul dus
de proletariatul din rândul na iunilor drept militarism 3i agre-
siune... Dac0 este permis clasei muncitoare s0 se uneasc0
pentru a r0sturna autoritatea nedreapt0 prin v0rsare de sânge,
atunci Japoniei ar trebui s0 i se acorde aprobarea
necondi ionat0 pentru a-3i perfec iona armata 3i marina 3i a
purta r0zboi pentru rectificarea frontierelor interna ionale
injuste, în numele democra iei sociale ra ionale Japonia
reclam0 posesia Australiei 3i a Siberiei R0s0ritene.
Mai r0mâne de ad0ugat doar c0, pe m0sur0 ce imperiul s-a extins

dup0 1900, japonizarea â la Macaulay a fost con3tient aplicat0 ca politic0
de stat. în anii dintre r0zboaie coreenii, taiwanezii 3i manciurienii, iar dup0
izbucnirea r0zboiului din Pacific 3i birmanezii, indonezienii 3i filipinezii
au fost supu3i unor politici pentru care modelul european func iona de
mult timp. Ki, la fel ca în Imperiul Britanic, accesul coreenilor, tai-
wanezilor sau birmanezilor japoniza i spre metropol0 era în întregime blo-
cat. Puteau ei s0 vorbeasc0 3i s0 citeasc0 japonez0 perfect, dar nu vor con-
duce niciodat0 prefecturi din Honshu 3i nici nu vor primi posturi în afara
zonelor lor de origine.
Dup0 ce am examinat aceste trei cazuri diferite de „na ionalism

oficial", este important de subliniat c0 modelul a putut fi urmat con3tient
de state f0r0 mari preten ii de putere, atâta vreme cât acestea erau state în
care clasele conduc0toare sau elementele de conducere se sim eau
amenin ate de r0spândirea mondial0 a comunit0 ii imaginare na ionale.
O compara ie între dou0 asemenea state, Siam 3i Ungaria în cadrul
Austro-Ungariei, poate fi relevant0.
Contemporan cu Meiji, în cursul lungii sale domnii (1868-1910),
Chulalongkorn 3i-a ap0rat regatul de expansionismul occidental într-un stil
complet diferit de vecinii s0i japonezi.34 înghesuit între Birmania Britanic0,
34. Sec iunea care urmeaz0 este o versiune condensat0 a unei p0r i din lucrarea mea „Studies of the Thai
State: the State of Thai Studies", în Eliezer B. Ayal (ed.), The State of Thai Studies.
Malaezia 3i Indochina Francez0, s-a dedicat unor subtile manevre diplo-

matice de manipulare, în loc s0 încerce s0 construiasc0 o veritabil0 ma3in0
de r0zboi. (Ministerul de R0zboi nu a fost înfiin at decât în 1894.) într-un
mod care aminte3te de Europa secolului al XVIII-lea, for ele lui armate
erau în mare m0sur0 o adunare pestri 0 de personal auxiliar 3i mercenari
vietnamezi, khmeri, lao ieni, malaezieni 3i chinezi. Nu se f0cea nimic nici
pentru a for a apari ia unui na ionalism oficial printr-un sistem modernizat
de educa ie, într-adev0r, înv0 0mântul primar obligatoriu nu a fost intro-
dus decât dup0 mai mult de zece ani de la moartea lui, iar prima universi-
tate a 0rii nu a fost înfiin at0 decât în 1917, cu patru decenii dup0 fondarea
Universit0 ii Imperiale din Tokyo. Cu toate acestea, Chulalongkorn se
considera un modernizator. Dar modelele sale principale nu erau Regatul
Unit sau Germania, ci acele beamtenstaaten coloniale Indiile R0s0ritene
Olandeze, Malaezia Britanic0 3i Raj.35 Aplicarea acestor modele presupunea
ra ionalizarea 3i centralizarea guvernului regal, eliminarea tradi ionalelor st0-
tule e tributare semi-autonome 3i promovarea dezvolt0rii economice prin
metode într-o anumit0 m0sur0 coloniale. Cel mai frapant exemplu în aceast0
privin 0-un exemplu care în mod bizar anticipeaz0 Arabia Saudit0 contem-
poran0-a fost modul în care a fost încurajat0 imigra ia persoanelor de sex
masculin tinere 3i nec0s0torite, pentru a forma o for 0 de munc0 dezorientat0
3i lipsit0 de putere politic0, necesar0 pentru construc ia de amenaj0ri portu-
are, c0i ferate, canale 3i pentru extinderea agriculturii comerciale. Acest
import de gastarbeiter era similar 3i de fapt era chiar realizat dup0 modelul
politicii autorit0 ilor din Batavia 3i Singapore. Ca în cazul Indiilor Olandeze
3i Malaeziei Britanice, majoritatea lucr0torilor importa i în decursul secolu-
lui al XDC-lea proveneau din sud-estul Chinei. Interesant este c0 aceast0
politic0 nu i-a provocat nici crize de con3tiin 0, nici dificult0 i politice, la fel
ca 3i în cazul conduc0torilor coloniali al c0ror model îl urmase, într-adev0r,
politica aceasta era foarte adecvat0 pe termen scurt pentru un stat dinastic,
deoarece crea o clas0 muncitoare neputincioas0 situat0 „în afara" societ0 ii
tailandeze 3i men inea aceast0 societate în mare m0sur0 „netulburat0".
Wachirawut, fiul 3i succesorul s0u (1910-1925), a trebuit s0
remedieze situa ia, urmând de aceast0 dat0 modelul dinastiilor naturalizate
cu de la sine putere din Europa. Cu toate c0 - 3i tocmai pentru c0 -
35. Battye indic0 foarte bine c0 scopul vizitelor tân0rului monarh în Batavia 3i Singapore în 1870 3i în
India în 1872 a fost, folosind suavele cuvinte ale lui Chulalongkorn însu3i, „s0 selecteze ni3te modele
sigure". Vezi "The Military, Government and Society in Siam, 1868-1910", p. 118.
a fost educat în Anglia spre sfâr3itul epocii victoriene, el 3i-a atribuit rolul
de „primul na ionalist" al 0rii sale.36 Qinta acestui na ionalism îns0 nu era
nici Regatul Unit, care controla 90% din comer ul Siamului, nici Fran a,
care î3i însu3ise de curând unele p0r i estice din vechiul regat: erau chinezii,
pe care pân0 de curând tat0l lui îi importa cu senin0tate. Stilul pozi iei sale
anti-chineze este sugerat de titlurile a dou0 dintre cele mai faimoase pam-
flete ale sale: Evreii Orientului (1914) 3i Be e în roate (1915).
De unde aceast0 schimbare? F0r0 îndoial0 c0 efectul se datoreaz0
m0car par ial evenimentelor dramatice care au precedat 3i urmat imediat
dup0 încoronarea sa în noiembrie 1910. în luna iunie a acelui an poli ia
fusese chemat0 pentru a suprima greva general0 a negustorilor chinezi din
Bangkok (fii ai primilor imigran i, avansa i pe scara social0) 3i a muncito-
rilor chinezi, care î3i marcau astfel debutul în politica din Siam.37 Anul
urm0tor, Monarhia Celest0 din Pekin a fost îndep0rtat0 de o serie de
grup0ri eterogene din care în nici un caz nu lipseau negustorii. „Chinezii"
ap0reau astfel drept mesagerii unui republicanism popular care reprezen-
ta o grav0 amenin are pentru principiul dinastic, în al doilea rând, a3a cum
sugereaz0 cuvintele „evrei" 3i „Orient", monarhul anglicizat î3i însu3ise
ideile rasiste specifice clasei conduc0toare engleze, îns0 la acestea se mai
ad0uga 3i faptul c0 Wachirawut era un fel de Bourbon asiatic, într-o epoc0
pre-na ional0 str0mo3ii lui î3i luaser0 frumoase chinezoaice ca so ii 3i con-
cubine, rezultatul fiind c0, din punct de vedere genetic, el însu3i avea mai
mult „sânge" chinez decât tailandez.38
lat0 un bun exemplu pentru caracterul na ionalismului oficial -
o strategie anticipativ0 adoptat0 de grupurile dominante care sunt
amenin ate cu marginalizarea sau excluderea dintr-o comunitate imagi-
nar0 na ional0. (Este de la sine în eles c0 3i Wachirawut a început s0
mobilizeze toate pârghiile politice ale na ionalismului oficial: înv0 0mânt
primar obligatoriu controlat de stat, propagand0 organizat0 de stat,
rescrierea oficial0 a istoriei, militarism - în acest caz mai mult de parad0
36. „Inspira ia programului na ionalist al lui Vajiravudh [Wachirawut] a fost, în primul rând, Marea Bri-
tanie, na iunea occidental0 pe care Vajiravudh o cuno3tea cel mai bine, o na iune care în acea vreme era
prins0 în plin entuziasm imperialist." Walter F. Vella, Chayio! King Vajiravudh and the Development of
Thai Na ionalism, p. xiv. Vezi 3i pp. 6 3i 67-68.
37. Greva a fost declan3at0 de hot0rârea guvernului de a percepe acela3i impozit pe cap de locuitor atât
chinezilor, cât 3i tailandezilor. Pân0 atunci impozitul fusese mai sc0zut, ca stimulent pentru imigra ie. Vezi
Bevars D., Mabry, The Development ofLabor ImUtutions in Thailand, p. 38. (Exploatarea chinezilor se
desf03ura mai ales prin fermele de opiu.)
38. Pentru detalii genealogice, vezi lucrarea mea „Studies of the Thai State", p. 214.
decât autentic - 3i neîncetate afirm0ri ale identit0 ii dintre dinastie 3i

na iune.39)
Dezvoltarea na ionalismului ungar în secolul al XIX-lea ilus-

treaz0 în mod diferit amprenta modelului „oficial". Am amintit mai
devreme opozi ia înver3unat0 a nobilimii maghiare vorbitoare de latin0
fa 0 de tentativa lui losif al II-lea în jurul anului 1780 de a stabili germana
ca unic0 limb0 de stat imperial0. Segmentele mai favorizate ale acestei
clase se temeau c0 î3i vor pierde sinecurile sub o administra ie centralizat0
3i eficient0 dominat0 de birocra i imperiali germani. E3aloanele inferioare
erau cuprinse de panic0 în fa a posibilit0 ii de a-3i pierde scutirile de
impozite 3i de serviciul militar obligatoriu, precum 3i controlul asupra
3erbilor 3i comitatelor rurale. Totu3i, pe lâng0 pledoaria pentru latin0, 3i
pentru maghiar0 s-au ridicat voci oportuniste, „c0ci pe termen lung o
administra ie maghiar0 p0rea singura alternativ0 viabil0 la cea ger-
man0"40. Bela Grilnwald remarca sardonic c0 „acelea3i comitate care
(pledând contra decretului împ0ratului) subliniau posibilitatea unei admin-
istra ii în limba maghiar0 declarau în 1811-adic0 dou0zeci 3i 3apte de ani
mai târziu-c0 acest lucru este imposibil." Chiar 3i dou0 decenii mai târziu,
într-un comitat ungar foarte „na ionalist" se spunea c0 „introducerea limbii
maghiare ne-ar pune în pericol constitu ia 3i toate interesele".41 Abia pe la
1840 nobilimea maghiar0-o clas0 format0 din aproximativ 136.000 de
suflete monopolizând p0mântul 3i drepturile politice într-o ar0 de
unsprezece milioane de oameni42 - s-a dedicat cu adev0rat cauzei
maghiariz0rii, iar atunci numai pentru a evita propria marginalizare
istoric0.
39. Tot el a inventat sloganul Chat, Sasana, Kasat (Na iune, Religie, Monarhie), care a fost lozinca
regimurilor de dreapta din Siam în ultimul sfert de secol. Iat0 cum formula lui Uvarov Autocra ie, Orto
doxie, Nap'onalitate apare în ordine invers0 în tailandez0.
40. Ignotus, Hungary, pp. 47-48. Astfel în 1820 acel Tiger im Schlqfmck (Tigrul în C0ma3a de Noapte),
împ0ratul Franz al II-lea, a f0cut o impresie frumoas0 cu discursul s0u în limba latin0 adresat nobililor
ungari adunafi la Pesta, în 1825 îns0, un mare senior romantic-radical, contele Istvân Sz6chenyi, J-a uimit
pe nobilii s0i confra i" din Diet0 atunci când li s-a adresat în maghiar0! Jâszi, The Dissolution, p. 80; 3i
Ignotus, Hungary, p. 51.
41. Citat tradus din lucrarea sa The Old Hungary (1910) în Jâszi, The Dissolution, pp. 70-71. Grilnwald
(1839-1891) a fost o figur0 interesant0 3i tragic0. N0scut într-o familie nobil0 maghiarizat0 de origine sax
on0, a devenit atât un administrator de excep ie, cât 3i unul dintre primii autori ungari în domeniul
3tiin elor sociale. Publicarea studiului s0u care demonstra c0 faimoasele „comitate" maghiare controlate
de mica nobilime sunt ni3te parazi i ai na iunii a provocat o înver3unat0 campanie de înfierare public0. S-
a refugiat la Paris, unde s-a înecat în Sena. Ignotus, Hungary, pp. 108-109.
42. Jâszi, The Dissolution, p. 299.
în acela3i timp, alfabetizarea ce progresa în ritm lent (cuprinzând

o treime din popula ia adult0 pân0 în 1869), r0spândirea maghiarei tip0rite
3i dezvoltarea unei intelectualit0 i reduse ca num0r, dar energic0 3i
liberal0, toate acestea au stimulat un na ionalism ungar popular conceput
foarte diferit fa 0 de cel al nobilimii. Acest na ionalism popular, simbolizat
pentru genera iile viitoare de figura lui Lajos Kossuth (1802-1894), 3i-a
tr0it momentul de glorie în timpul Revolu iei de la 1848. Nu numai c0
regimul revolu ionar s-a debarasat de guvernatorii imperiali numi i de
Viena, dar a abolit 3i Dieta Comitatelor Nobile, organism feudal presupus
a fi existat înc0 de la originile poporului maghiar, 3i a proclamat reforme
care s0 pun0 cap0t serbiei 3i statutului nobililor scuti i de taxe, precum 3i
s0 limiteze drastic propriet0 ile funciare inalienabile, în plus, a fost luat0
hot0rârea ca to i vorbitorii de limb0 maghiar0 s0 fie unguri (a3a cum numai
cei privilegia i fuseser0 pân0 atunci) 3i c0 to i ungurii trebuie s0 vorbeasc0
maghiara (a3a cum numai unii maghiari obi3nuiau pân0 atunci). Dup0 cum
comenteaz0 sec Ignotius, „«Na iunea» era, dup0 standardul acelei epoci
(care privea r0s0ritul stelelor gemene ale Liberalismului 3i Na ionalismu-
lui cu un optimism nelimitat), justificat0 s0 se simt0 extrem de generoas0
atunci când îl «accepta» pe 0ranul maghiar f0r0 nici o discriminare cu
excep ia celei referitoare la proprietate;43 3i pe cre3tinii care nu erau
maghiari, cu condi ia s0 devin0 maghiari; 3i în cele din urm0, cu destul0
re inere 3i o întârziere de dou0zeci de ani, pe evrei."44 Cât despre pozi ia
personal0 a lui Kossuth, în negocierile sale f0r0 rezultat cu liderii
diferitelor minorit0 i nemaghiare, aceasta era c0 aceste popoare ar trebui
s0 aib0 exact acelea3i drepturi civile ca maghiarii, dar c0 nu î3i puteau
forma propriile na iuni pentru c0 le lipseau „personalit0 ile istorice".
Ast0zi aceast0 pozi ie poate p0rea pu in cam arogant0. Va ap0rea într-o
lumin0 mai favorabil0 dac0 ne amintim c0 tân0rul 3i str0lucitul poet radi-
cal-na ionalist Sândor Petofi (1823-1849), unul din spiritele de frunte ale
lui 1848, denumea o dat0 minorit0 ile „bube pe trupul patriei".45
Dup0 suprimarea regimului revolu ionar de c0tre armatele ariste
în august 1849, Kossuth a plecat în exil pentru tot restul vie ii. Situa ia era
acum propice pentru rena3terea na ionalismului maghiar „oficial", reprezen-
tat de regimurile reac ionare ale contelui Kâlmân Tisza (1875-1890) 3i
43. Regimul Kossuth a instituit sufragiul pentru b0rba ii adul i, dar cu standarde de proprietate atât de
înalte, încât relativ pu ine persoane aveau drept de vot.
44. Ignotus, Hungaiy, p. 56.
45. Ibid., p. 59.
fiului s0u Istvân (1903-1906). Motivele pentru aceast0 rena3tere sunt

demne de aten ie. La mijlocul secolului al XIX-lea, administra ia
autoritar0-birocratic0 a lui Bach de la Viena combina represiunea
politic0 sever0 cu implementarea ferm0 a unor politici sociale 3i econom-
ice proclamate de revolu ionarii de la 1848 (mai cu seam0 abolirea serbiei
3i a statutului nobililor scuti i de impozite) 3i promovarea comunica iilor
modernizate 3i a ini iativei capitaliste pe scar0 larg0.46 Privat0 în mare
m0sur0 de privilegiile 3i siguran a feudale 3i incapabil0 s0 concureze pe
plan economic cu marii latifundiari 3i cu energicii întreprinz0tori germani
3i evrei, vechea nobilime maghiar0 mijlocie 3i mic0 a dec0zut într-o
m0runt0 nobilime rural0 furioas0 3i însp0imântat0.
Totu3i, norocul era de partea lor. Suferind o umilitoare înfrângere
din partea armatelor prusace pe câmpul de la K6niggr0tz în 1866, Viena a
fost nevoit0 s0 accepte instituirea Monarhiei Duale prin Compromisul (Aus-
gleich) din 1867. De atunci, Regatul Ungariei a beneficiat de o autonomie
considerabil0 în afacerile sale interne. Beneficiarii ini iali ai Ausgleich-ului
au fost un grup de înal i aristocra i maghiari liberali 3i profesioni3ti instrui i,
în 1868, administra ia unui mare nobil cultivat, contele Gyula Andrâssy, a
adoptat o Lege a Na ionalit0 ilor care acorda minorit0 ilor nemaghiare
„orice drept pe care îl ceruser0 vreodat0 sau ar fi putut s0-1 cear0-mai pu in
transformarea Ungariei într-o federa ie".47 Dar numirea lui Tisza ca premier
în 1875 a deschis o epoc0 în care mica nobilime reac ionar0 3i-a restabilit
pozi ia cu succes, relativ lipsit0 de interven ia Vienei.
în domeniul economic, regimul Tisza a dat mân0 liber0 mag-
na ilor agrari,48 dar puterea politic0 era monopolizat0 în principal de mica
nobilime. C0ci
r0mânea un singur refugiu pentru cei deposeda i: re eaua

administrativ0 a guvernului na ional 3i local 3i armata. Pentru
acestea, Ungaria avea nevoie de un personal imens; 3i chiar
dac0 nu avea nevoie, putea cel pu in s0 pretind0 c0 are. Jum0-
tate din ar0 era reprezentat0 de „na ionalit0 i" care trebuia s0
46. Ignotus remarc0 faptul ca Bach le-a oferit totu3i nobililor compensa ii financiare pentru pierderea priv
ilegiilor, „probabil nici mai mult nici mai pu in decât ar fi ob inut sub Kossuth" (pp. 64-65).
47. Ibid., p. 74.
48. în consecin 0, num0rul propriet0 ilor inalienabile s-a triplat între 1867 3i 1918. Dac0 includem 3i pro
prietatea Bisericii, o treime din proprietatea funciar0 din Ungaria era inalienabil0 la sfâr3itul Monarhiei
Duale. Ki capitali3tii germani 3i evrei au prosperat sub Tisza.
fie inute sub control. A pl0ti o mul ime de func ionari

maghiari de încredere din rândurile nobilimii de ar0 pentru a
le controla, suna justificarea, era un pre modest pentru intere-
sul na ional. Problema multi-na ionalit0 ilor era 3i o adev0rat0
man0 cereasc0; justifica proliferarea sinecurelor.
Astfel „marea nobilime î3i p0stra propriet0 ile inalienabile; micii nobili î3i
p0strau slujbele inalienabile".49 Aceasta era baza social0 pentru o
nemiloas0 politic0 de maghiarizare for at0 care dup0 1875 a transformat
Legea Na ionalit0 ilor în liter0 moart0. Limitarea legal0 a sufragiului, pro-
liferarea circumscrip iilor depopulate care îns0 trimiteau reprezentant în
parlament, alegerile m0sluite 3i huliganismul politic organizat din zonele
rurale50 consolidau puterea lui Tisza 3i a aleg0torilor lui, subliniind simul-
tan 3i caracterul „oficial" al na ionalismului lor.
Jâszi face o just0 compara ie între aceast0 maghiarizare de la
sfâr3itul secolului al nou0sprezecelea 3i „politica Taratului Rus împotriva
polonezilor, finlandezilor 3i rutenilor; politica Prusiei împotriva
polonezilor 3i danezilor; 3i politica Angliei feudale împotriva irlan-
dezilor."51 Rela ia dintre reac iune 3i na ionalismul oficial este bine ilus-
trat0 de urm0toarele fapte: în vreme ce maghiarizarea lingvistic0 era un
element central al politicii regimului, la sfâr3itul anilor 1880 numai dou0
procente din oficialii din ramurile mai importante ale guvernelor centrale
3i locale erau români, de3i românii reprezentau 20% din popula ie, „3i
chiar ace3ti 2% erau angaja i în posturile inferioare."52 Pe de alt0 parte, în
parlamentul ungar înainte de prunul r0zboi mondial nu era „nici un singur
reprezentant al claselor muncitoare 3i al 0r0nimii f0r0 p0mânt (marea
majoritate a 0rii)...3i erau numai 8 români 3i slovaci din componen a
total0 de 413 de membri într-o ar0 în care doar 54% din locuitori vorbeau
maghiara ca limb0 matern0."53 Nu e de mirare a3adar c0, atunci când
49. Ibid., pp. 81 3i 82.
50. Huliganismul era în principal opera acelor „panduri" cu trist renume, care f0ceau parte din armata pus0
la dispozi ia administratorilor comitatelor 3i erau desf03ura i ca poli ie rural0 violent0.
51. The Dissolution, p. 328.
52. Conform calculelor lui Lajos Mocsâry (Some Words on the Nationalily Problem, Budapesta, 1886),
citat în ibid., pp. 331-332. Mocsâry (1826-1916) înfiin ase în 1874 un mic Partid al Independen ei în par
lamentul ungar care s0 lupte pentru ideile lui Kossuth, în special în chestiunea minorit0 ilor. Discursurile
sale denun ând cazurile de înc0lcare flagrant0 de c0tre Tisza a Legii Na ionalit0 ilor din 1868 au dus mai
întâi la îndep0rtarea sa fizic0 din parlament 3i apoi la expulzarea din propriul partid, în 1888, a revenit în
parlament ales de o circumscrip ie exclusiv româneasc0 3i a devenit în mare m0sur0 un proscris în politic0.
Ignotus, Hungary, p. 109.
Viena a trimis trupe s0 dizolve acest parlament în 1906, „nici m0car o sin-
gur0 demonstra ie de mas0, o singur0 pancart0 sau o singur0 proclama ie
popular0 nu a protestat împotriva noii epoci de «absolutism vienez».
Dimpotriv0, masele de muncitori 3i na ionalit0 ile au privit cu bucurie
mali ioas0 lupta neputincioas0 a oligarhiei na ionale."54
Triumful „na ionalismului oficial" al micii nobilimi reac ionare
maghiare dup0 1875 nu poate fi totu3i explicat0 numai prin for a politic0
proprie acestui grup, nici prin libertatea de mi3care pe care o mo3tenise de
la Ausgleich. Realitatea este c0 pân0 în 1906 curtea de Habsburg nu s-a
sim it capabil0 s0 se afirme cu hot0râre contra unui regim care în multe
privin e r0mânea un stâlp al imperiului, în primul rând, dinastia era inca-
pabil0 s0 impun0 un na ionalism oficial activ care s0 îi apar in0. Nu numai
pentru c0 regimul era, dup0 formula str0lucitului socialist Viktor Adler,
^bsolutismus gemildert durch Schlamperei [absolutism temperat de
neglijen 0]".55 Mai mult timp decât aproape oriunde în alt0 parte, dinastia s-
a cramponat de concep ii disp0rute, „în misticismul s0u religios, fiecare
Habsburg se sim ea legat printr-o rela ie special0 cu divinitatea, ca execu-
tor al voin ei divine. Aceasta explic0 atitudinea lor aproape lipsit0 de
scrupule în mijlocul catastrofelor istorice 3i proverbiala lor
nerecuno3tin a. Der Dank vom Hause Habsburg a devenit o lozinc0 larg
r0spândit0."56 în plus, invidia crunt0 fa 0 de Prusia dinastiei Hohenzollern,
care î3i însu3ea tot mai mult din Sfântul Imperiu Roman i în acela i timp
se transforma în Germania, determina dinastia s0 continue s0 insiste pe
splendidul „patriotism pentru mine" al lui Franz al H-lea.
54. !foid., p 362. Chiar pân0 în secolul al XX-lea aceast0 „oligarhie na ional0" a p0strat o caracteristic0 de
falsitate. J0szi relateaz0 distractiva întâmplare a unui anume corespondent al unui celebru cotidian ungar
care în (impui primului r0zboi mondial i-a luat un interviu ofi erului r0nit care va deveni dictatorul
reac)ionar al Ungariei în perioada interbelic0. Horthy s-a înfuriat pentru c0 articolul îi descria gândurile
„zburând înapoi în patria ungar0, p0mântul str0bunilor". „Qine minte, a spus el, c0, dac0 al meu coman
dant suprem este la Badtn, atunci acolo este 3i patria mea!" The Dissolution, p. 142.
55. Ibid., p. 165. „în vremurile bune de demult, pe vremea când mai exista Austria Imperial0, acest tren a!
timpului putea fi p0r0sit în cazul acesta, putea fi ales un alt tren obi3nuit in care s0 le instalezi pe o linie
obi3nuit0 pentru a te întoarce în patrie... Fire3te, pe drumurile acestea treceau 3i automobile, dar nu prea multe
automobile! Ki aici se preg0tea cucerirea v0zduhului; dar nu în chip prea intens. Se mai d0dea ici 3i coio dru
mul câte unui vapor în drum spre America de Sud sau Extremul Orient, dar nu prea des. Nu se f0cea sim it
orgoliul de mare putere mondial0 sau economic0; oamenii st0teau lini3ti i în centrul Europei, acolo unde se
întâlnesc vechile axe ale lumii; termenii „colonii" 3i „teritorii de peste m0ri" se f0ceau auzi i ca ceva cu totul
si ai totul ne3tiut 3i inactual. Se afi3a luxul, dar fire3te nu unul atât de rafinat ca cel al francezilor. Se f0cea
sport, dar nu atât de nebune3te cum îl practicau anglo-saxonii. Se cheltuiau sume uria3e pentru înarmare 3i
armat0; dar exact atât cât ara s0-si aib0 asigurat locul pe planul al doilea în ordinea sl0biciunii în rândul mar
ilor puteri" Robert Mu3ii, Omul f r însu iri. (S-a folosit editia româneasc0, trad. Mircea Iv0nescu, Bucure3ti,
Univers. 1995, vel. I, pp. 53-54. - n.tr). Aceast0 carte este marele roman comic al secolului nostru.
56. Jaszi, The Dissolution, p. 135. Sublinierea autorului. Când Mettemich a fost destituit dup0 insurec iile din 1848
3! a trebuii s0 fug0, ..nimeni din toat0 curtea nu 1-a întrebat unde se va duce 3i cum va putea tr0i." Sic transit
în acela3i timp, este interesant c0 în ultimele sale zile dinastia

3i-a descoperit, poate spre propria sa surprindere, afinit0 i cu social-
democra ii proprii, într-atât încât unii dintre inamicii lor comuni vor-
beau zâmbind cu dispre despre „Burgsozialismus [socialism de curte]",
în aceast0 coali ie experimental0 era f0r0 îndoial0 un amestec de machiavelism
3i idealism de fiecare parte. Acest amestec poate fi sesizat în vehementa
campanie dus0 de social-democra ii austrieci împotriva „separatismului"
economic 3i militar promovat insistent de regimul contelui Istvân Tisza în
1905. Karl Renner, de exemplu, „înfiera la3itatea burgheziei austriece care
începea s0 accepte planurile separatiste ale maghiarilor, de3i «pia a ungar0
este mult mai semnificativ0 pentru capitalul austriac decât cea marocan0
pentru capitalul german», pia 0 pe care politica extern0 german0 o ap0r0
atât de energic, în cererea pentru un teritoriu vamal ungar independent el
nu vedea nimic altceva decât vocifer0rile unor tâlhari de ora3, escroci 3i
demagogi politici împotriva intereselor înse i ale industriei austriece, ale
claselor muncitoare austriece 3i ale popula iei agricole ungare."57 în mod
similar, Otto Bauer scria c0:58
în epoca revolu iei ruse [din 1905], nimeni nu va îndr0zni s0

utilizeze for a militar0 pur0 pentru a subjuga ara [Ungaria],
sfâ3iat0 cum este de antagonisme de clas0 3i na ionale. Dar
conflictele interne ale 0rii îi vor oferi Coroanei un alt instru-
ment al puterii pe care va trebui s0-1 exploateze dac0 nu
dore3te s0 sufere aceea3i soart0 ca a Casei de Bernadotte. Nu
poate s0 fie instrumentul a dou0 voin e 3i totu3i s0 inten ioneze
s0 conduc0 Ungaria 3i Austria. Prin urmare trebuie s0 ia
m0suri pentru a se asigura c0 Ungaria 3i Austria au o singur0
voin 0 3i c0 aceasta este s0 construiasc0 un singur regat
[Reich]. Fragmentarea intern0 a Ungariei îi d0 posibilitatea de
a atinge acest (el. î3i va trimite armata în Ungaria ca s0 o
recucereasc0 pentru regat, dar va scrie pe steagurile ei: Sufragiu
necorupt, universal 3i egal! Drept de asociere pentru lucr0torul
agricol! Autonomie na ional0! Va opune ideii unui stat-
na iune ungar independent [Nationalstaat] ideea Statelor
57. Ibid., p. 181. Sublinierile îmi apar in.
58. Otto Bauer, Die Nationaliiatenfrage unddie Svzialdemocratie (l 907), cuprins în a sa Werkausgabe, I,
p. 482. Caracterele cursive apar în original. Compararea acestei traduceri cu cea a lui Jâszi, dat0 în versi
unea original0 a acestei c0r i, ofer0 motive de gândire.
Unite ale Austriei Mari [sic], ideea unui stat federal [Bun-
desstaat], m care fiecare na iune î3i va administra independent
propriile afaceri na ionale, iar toate na iunile se vor uni într-un
singur stat pentru ap0rarea intereselor lor comune. Inevitabil 3i
ineluctabil, ideea unui stat federal de na ionalit0 i [National-
itâtenbundesstaat] va deveni un instrument al Coroanei [sic!-
Werkzeug der Krone], al c0rei regat este distrus de dec0derea
Dualismului.
Pare rezonabil s0 identific0m în aceste State Unite ale Austriei Mari

(SUAM) urme ale SUA 3i Regatului Unit al Marii Britanii 3i Irlandei de
Nord (care va fi condus într-o zi de un partid laburist), precum 3i o antici-
pare a Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, a c0rei întindere aminte3te
în mod bizar de cea a Imperiului Qarist. Realitatea este c0 aceste SUAM
p0reau, în închipuirea celui ce 3i le-a imaginat, s0 fie mo3tenitorul nece-
sar al unui anumit domeniu dinastic (Austria Mare) - componentele sale
eliberate fiind tocmai acelea produse de secole de „tocmeli" habsburgice.
Asemenea imagina ie „imperial0" era în parte ne3ansa unui socialism
n0scut în capitala unuia dintre marile imperii dinastice ale Europei.59 A3a
cum am remarcat mai devreme, noile comunit0 i imaginare (inclusiv cea
n0scut0 moart0, dar totu3i imaginat0 a SUAM), ap0rute cu ajutorul lexi-
cografici, tiparului 3i capitalismului, se considerau întotdeauna ca fiind
cumva str0vechi, într-o epoc0 în care „istoria" îns03i era înc0 în mare
m0sur0 conceput0 în termenii unor „mari evenimente" 3i „mari conduc0-
tori", m0rgele în3irate pe firul unei nara iuni, era desigur tentant s0 se
g0seasc0 trecutul comunit0, era desigur tentant s0 se g0seasc0 trecutul comu-
nit0 ii în dinastiile str0vechi. De aici apari ia unor SUAM în care membrana
ce separ0 imperiul de na iune, coroana de proletariat, este aproape transpar-
ent0. Iar Bauer nu era nicidecum un caz singular. Un Wilhelm Cuceritorul 3i
un George I, care nu 3tiau s0 vorbeasc0 englez0, apar în continuare f0r0 nici
o problem0 drept m0rgele în 3iragul „Regi ai Angliei". „Sfântul" Ktefan
(care a domnit în 1001-1038) putea s0-i apostrofeze pe urma3i c0:60
59. Sigur c0 ea reflect0 3i modul de gândire caracteristic al unui binecunoscut gen de intelectual european
de stânga, mândru c0 st0pâne3te limbile civilizate, de mo3tenirea lui iluminist0 3i de faptul c0 posed0 o
p0trunz0toare în elegere a problemelor tuturor celorlal i, în aceast0 mândrie ingredientele interna ionaliste
3i aristocratice sunt amestecate în propor ii relativ egale.
Folosul str0inilor 3i oaspe ilor este atât de mare, încât li se

poate da al 3aselea loc în însemn0tate printre podoabele
regale... C0ci, cum oaspe ii vin din felurite 0ri 3i locuri, aduc
felurite limbi 3i obiceiuri, felurite 3tiin e 3i arme. Toate aces-
tea împodobesc curtea regal0, îi sporesc str0lucirea 3i
însp0imânt0 trufia puterilor str0ine. C0ci o ar0 totuna în limb0
3i obiceiuri este 3ubred0 3i slab0...
Dar asemenea cuvinte nu aveau câtu3i de pu in s0 împiedice apoteoza sa

ulterioar0 ca întâiul Rege al Ungariei.
în concluzie, am argumentat în continuare c0 de pe la mijlocul

secolului al nou0sprezecelea s-au dezvoltat în Europa ceea ce Seton-Watson
denume3te „na ionalisme oficiale". Aceste na ionalisme au fost „imposi-
bile" din punct de vedere istoric pân0 la apari ia na ionalismelor lingvistice
populare, c0ci în fond ele erau reac ii ale unor grupuri de putere-mai ales
dinastice 3i aristocratice, dar nu numai-amenin ate s0 fie excluse sau mar-
ginalizate în comunit0 ile imaginare populare, începea un fel de mi3care
tectonic0 prin care dup0 1918 3i 1945 aceste grupuri au fost deversate în
canalele numite Estoril 3i Monte Carlo. Astfel de na ionalisme oficiale
erau politici conservatoare, ca s0 nu spunem reac ionare, adaptate dup0
modelul na ionalismelor populare în mare m0sur0 spontane ce le-au pre-
cedat.61 Iar ele nu s-au limitat în cele din urm0 la Europa 3i Levant,
în numele imperialismului, politici foarte asem0n0toare au fost aplicate de
acelea3i genuri de grupuri 3i în vastele teritorii asiatice 3i africane supuse
în cursul secolului al nou0sprezecelea.62 în sfâr3it, refractate în culturi 3i
61. Acum o jum0tate de secol Jaszi deja b0nuia acest lucru: „Ne putem întreba dac0 evolu iile imperialiste
târzii ale na ionalismului provin într-adev0r din sursele autentice ale ideii na ionale 3i nu din interesele
monopoliste ale unor grupuri care erau str ine de concep ia original0 a felurilor na ionale." ibid., p. 286.
Sublinierea îmi apar ine.
62. Acest argument este foarte bine pus în eviden 0 prin inversiune în cazul Indiilor Olandeze, care pân0 în
ultimele lor zile au fost în mare m0sur0 conduse într-o limb0 pe care ast0zi o cunoa3tem drept „indoneziana".
Acesta este, cred, singurul caz al unei mari posesiuni coloniale în care o limb0 neeuropean0 a r0mas pân0 la
sfâr3it limb0 de stat. Anomalia trebuie explicat0 în primul rând pur 3i simplu prin vechimea coloniei, care a
fost fondat0 la începutul secolului al XVII-lea de c0tre o corpora ie (Vereenigde Oostindische Compagnie) -
cu mul! timp înainte de epoca na ionalismului oficial. Desigur mai era 3i o oarecare lips0 de încredere mani
festat0 de olandezi în epoca modern0 dac0 limba 3i cultura lor au un specific european comparabil cu cel al
englezilor, francezilor, germanilor, spaniolilor sau italienilor. (Belgienii din Congo foloseau mai degrab0
franceza decât flamanda.), în sfâr3it, politica educa ional0 colonial0 era extraordinar de conservatoare: în
1940, când popula ia indigen0 num0ra mult peste 70 de milioane, erau numai 637 de „indigeni" la colegiu 3i
numai 37 au absolvit cu titlul de licen iat. Vezi George McT. Kahin, Na ionalism and Revolution in Indonesia,
p. 32. Mai multe despre cazul indonezian, vezi mai jos, Capitolul VII.
istorii non-europene, au fost preluate 3i imitate de grupurile conduc0toare

indigene din acele pu ine zone (printre care Japonia 3i Siam) care nu au
fost supuse direct.
Aproape în toate cazurile, na ionalismul oficial ascundea o dis-
crepan 0 dintre na iune 3i regat dinastic. Rezult0 o contradic ie mondial0:
slovacii trebuia maghiariza i, indienii angliciza i, coreenii japoniza i, dar
nu li se permitea s0 se al0ture acelor pelerinaje ce le-ar fi dat posibilitatea
s0 administreze maghiari, englezi ori japonezi. Banchetul la care erau invi-
ta i se dovedea întotdeauna a fi un osp0 tantalic. Motivul pentru toate
acestea nu era numai rasismul; era 3i faptul c0 în miezul imperiilor înce-
peau s0 apar0 na iunile-ungar0, englez0 3i japonez0. Iar aceste na iuni se
împotriveau la rândul lor din instinct conducerii „str0ine". Ideologia impe-
rialist0 în epoca de dup0 1850 a avut astfel caracterul tipic al unui truc de
spiritism. Asem0narea cu un astfel de truc este sugerat0 de indiferen a cu
care clasele populare metropolitane au uitat în cele din urm0 „pierderile"
de colonii, chiar 3i în cazuri precum Algeria, unde colonia fusese încor-
porat0 legal în metropol0, în cele din urm0, întotdeauna clasele conduc0-
toare, burgheze desigur, dar mai ales aristocratice, sunt cele care deplâng
mult timp imperiile, iar durerea lor are întotdeauna ceva ostentativ.
7 Ultimul
val
Primul r0zboi mondial a marcat sfâr3itul epocii marilor dinastii.

Pân0 în 1922 au disp0rut Habsburgii, Hohenzollernii, Romanovii 3i
Otomanii, în locul Congresului de la Berlin a ap0rut Liga Na iunilor, din
care nu erau excluse statele din afara Europei. Din acest moment statul-
na iune a fost norma interna ional0 legitim0, astfel încât chiar 3i puterile
imperiale supravie uitoare au venit în Lig0 îmbr0cate în costum na ional,
iar nu în uniform0 imperial0. Dup0 cataclismele celui de-al doilea r0zboi
mondial statul-na iune a atins momentul de vârf. în jurul anului 1975 chiar
3i Imperiul Portughez a trecut în istorie.
Noile state din perioada ce a urmat celui de-al doilea r0zboi mon-
dial au caracteristici proprii, care totu3i nu pot fi în elese decât prin suc-
cesiunea de modele pe care le-am examinat. O modalitate de a sublinia
aceast0 descenden 0 este s0 ne amintim c0 un num0r foarte mare dintre
aceste na iuni (în principal din afara Europei) au adoptat limbi de stat
europene. Dac0 erau similare cu modelul „american" în aceast0 privin 0,
ele au împrumutat de la na ionalismul lingvistic european populismul
ardent, iar de la na ionalismul oficial orientarea politic0 rusificat0. Acest
lucru s-a petrecut deoarece americanii 3i europenii trecuser0 prin expe-
rien e istorice complexe care erau acum peste tot percepute modular, pre-
cum 3i deoarece limbile de stat europene pe care le foloseau erau
mo3tenirea na ionalismului oficial imperial. De aceea de multe ori în
politicile de „creare a na iunii" aplicate de noile state se observ0 atât un
entuziasm na ionalist popular autentic, cât 3i o inculcare sistematic0, poate
chiar machiavelic0 a ideologiei na ionaliste prin pres0, sistemul edu-
ca ional, reglement0rile administrative 3i a3a mai departe. La rândul s0u,
Ultimul val
acest amestec de na ionalism popular 3i oficial a fost produsul anomali-

ilor create de imperialismul european: binecunoscutul caracter arbitrar al
frontierelor 3i clasele intelectuale bilingve în echilibru instabil peste
diverse popula ii monoglote. Astfel putem considera c0 multe din aces-
te na iuni sunt proiecte a c0ror reali/are este înc0 în desf03urare, dar
ni3te proiecte concepute mai mult în spiritul lui Mazzini decât al lui
Uvarov.
t Examinând originile „na ionalismului colonial" recent atrage
aten ia imediat o asem0nare central0 cu na ionalismele coloniale dintr-o
epoc0 anterioar0: izomorfismul dintre întinderea teritorial0 a fiec0rui
na ionalism 3i aceea a unit0 ii administrative imperiale precedente.
Asem0narea nu este deloc întâmpl0toare; este clar legat0 de geografia
tuturor pelerinajelor coloniale. Diferen a rezid0 în faptul c0 direc iile
pelerinajelor creole din secolul al XVIII-lea au fost stabilite nu numai de
ambi iile centralizatoare ale absolutismului metropolitan, ci de problemele
reale de comunicare 3i transport, ca 3i de tehnologia primitiv0 generaliza-
t0, în secolul al XX-lea aceste probleme fuseser0 în mare m0sur0 dep03ite,
iar în locul lor a venit o „rusificare" cu dou0 fe e.^
Am afirmat mai devreme c0 la sfâr3itul secolului al XVIII-lea
unitatea administrativ0 imperial0 a c0p0tat sens na ional în parte 3i
deoarece ea circumscria ascensiunea func ionarilor creoli. La fel 3i în
secolul al XX-lea. C0ci chiar în cazurile în care un tân0r mulatru sau
negru englez ajungea pentru educa ie ori instruc ie în metropol0, a3a
cum pu ini din genera ia p0rin ilor s0i creoli reu3iser0, aceasta era de
obicei singura dat0 când întreprindea acest pelerinaj birocratic. Din acel
moment, punctul culminant al zborului s0u acrobatic era cel mai impor-
tant centru administrativ unde putea fi repartizat: Rangoon, Acera,
Georgetown sau Colombo. Totu3i în fiecare din aceste voiaje limitate
g0sea tovar03i de c0l0torie bilingvi cu care î3i descoperea tot mai multe
puncte comune, în decursul c0l0toriei sale în elegea destul de curând c0
locul s0u de origine - conceput fie etnic, lingvistic sau geografic - era
de mic0 însemn0tate. Cel mult îl determina s0 porneasc0 pe o anume rut0
de pelerinaj 3i nu pe alta: nu îi determina fundamental nici destina ia,
nici companionii. Din acest model a provenit acea subtil0 3i treptat0
transformare, pe jum0tate ascuns0, a statului colonial în statul na ional,
o transformare posibil0 nu numai datorit0 unei solide continuit0 i de per-
sonal, ci datorit0 re elei consacrate de c0l0torii prin care func ionarii î3i
cuno3teau statul.1
Totu3i din ce în ce mai frecvent dup0 jum0tatea secolului al XIX-lea,
dar mai ales în secolul al XX-lea, c0l0toriile nu mai erau întreprinse de o mân0
de oameni, ci de mul imi enorme 3i pestri e. Factorii centrali în aceast0 schim-
bare erau în num0r de trei. în primul rând era imensa cre3tere a mobilit0 ii
fizice posibil0 datorit0 uimitoarelor realiz0ri ale capitalismului industrial - c0i
ferate 3i vapoare cu aburi în secolul trecut, transportul auto 3i avia ia în secolul
acesta. Interminabilele voiaje ale vechilor Americi erau date rapid uit0rii.
în al doilea rând,„rusificarea" imperial0 a avut 3i o latur0 practic0 pe
lâng0 cea ideologic0. Dimensiunea uria30 a imperiilor europene globale 3i
vastele popula ii supuse presupunea c0 nu mai puteau fi recrutate birocra ii
pur metropolitane, sau chiar creole, care în plus erau 3i mult prea costisitoare.
Statul colonial 3i, pu in mai târziu, capitalul corporatist aveau nevoie de
armate de func ionari, care pentru a fi utili trebuia s0 fie bilingvi, capabili s0
medieze lingvistic între na iunea metropolitan0 3i popoarele colonizate.
Nevoia era cu atât mai mare cu cât func iile specializate ale statului de pre-
tutindeni se multiplicaser0 la începutul secolului XX. Pe lâng0 vechiul
func ionar districtual au ap0rut inspectorul sanitar, inginerul responsabil cu iriga i-
ile, lucr0torul pentru amenaj0ri agricole, profesorul, poli istul 3i a3a mai departe. Cu
fiecare extindere a statului, sporea 3i mul imea pelerinilor din interiorul s0u.2
în al treilea rând era r0spândirea educa iei dup0 stilul modern, nu
numai prin statul colonial, cât 3i prin organiza ii private religioase 3i laice.
Aceast0 extindere a avut loc nu doar pentru a procura cadre ierarhiilor
guvernamentale 3i corporatiste, dar 3i datorit0 accept0rii tot mai largi a
importan ei morale pe care cuno3tin ele moderne le au chiar pentru popu-
la iile colonizate.3 (într-adev0r fenomenul 3omerilor instrui i î3i f0cea deja
apari ia în diverse state coloniale.)
1. Nu numai func ionarii, desigur, de3i ei erau grupul principal. S0 ne gândim de exemplu la geografia din
Noii me Sângeri; (3i multe alte romane na ionaliste). De3i unele dintre cele mai importante personaje din
textul lui Rizal sunt spanioli, iar unele dintre personajele filipineze au fost în Spania (c0l0torii ce nu sunt
cuprinse în roman), teritoriul parcurs de toate personajele este limitat la ceea ce avea s0 devin0, Ia
unsprezece ani de la publicarea c0r ii 3i la doi ani dup0 execu ia autorului ei, Republica Filipinezâ.
2. Ca s0 d0m un singur exemplu: în 1928 pe statele de plat0 ale Indiilor Olandeze de R0s0rit erau aproape
250.000 de indigeni, iar ace3tia reprezentau 90% din to i func ionarii statului. (Este simptomatic faptul c0
salariile 3i pensiile oficialilor olandezi 3i b03tina3i, între care exista o mare discrepan 0, consumau adunate
50% din cheltuielile statului!) Vezi Amry Vandenbosch, The Dulch East Indies, pp. 171-73. Totu3i olandezii
erau de nou0 ori mai numeros! în domeniul birocratic decât englezii în India Britanic0 („stat neb03tina3").
3 Chiar 3i în Indiile Olandeze ultraconservatoare, num0rul localnicilor care beneficiau de înv0 0mânt pri-
mar în stil occidental a s0rit de la o medie de 2,987 în anii 1900-04 la 74.697 în 1928; în vreme ce bene-
ficiarii înv0 0mântului secundar în stil occidental a crescut în aceea3i perioad0 de la 25 la 6.468 Kahin,
Na ionalism, p. 31.
Ultimul val 109
Este un fapt general recunoscut c0 intelectualii au jucat un rol

central în apari ia na ionalismului în teritoriile coloniale, nu în ultimul
rând deoarece colonialismul a avut grij0 ca marii proprietari agricoli, marii
negustori, întreprinz0torii industriali 3i chiar o clas0 prea numeroas0 de
profesioni3ti s0 fie o relativ0 raritate printre b03tina3i. Aproape peste tot
puterea economic0 era fie monopolizat0 de coloniali3tii în3i3i, fie
împ0r it0 inegal cu o clas0 de oameni de afaceri paria (care nu erau local-
nici), lipsi i de putere politic0-libanezi, indieni 3i arabi în coloniile din
Africa, chinezi, indieni 3i arabi în Asia colonial0. Nu mai pu in este
recunoscut de toat0 lumea faptul c0 rolul de avangard0 al intelectualilor
provenea din instruc ia lor bilingv0, sau mai degrab0 din instruc ie 3i
bilingvism. Instruc ia cu ajutorul tiparului f0cea deja posibil0 comunitatea
imaginar0 plutind într-un timp omogen 3i vid, despre care am vorbit mai
devreme. Bilingvismul însemna accesul, prin limba de stat european0, la
cultura modern0 occidental0 în sensul cel mai larg 3i, în particular, la
modelele na ionalismului, ideii de na iune 3i statului-na iune produse în
alte p0r i ale lumii în decursul secolului al XIX-lea.4
în 1913, regimul colonial olandez din Batavia, luând exemplu de
la Haga, a finan at masive festivit0 i în toat0 colonia pentru a celebra cen-
tenarul „eliber0rii na ionale" a Olandei de sub imperialismul francez. S-au
dat dispozi ii prin care s0 se asigure participarea fizic0 3i contribu iile
financiare nu doar din partea comunit0 ilor locale olandeze 3i eurasiatice,
ci 3i de la popula ia local0 supus0, în semn de protest, unul dintre primii
na ionali3ti javanezi-indonezieni, Suwardi Surjaningrat (Ki Hadjar
Dewantoro) 3i-a scris faimosul articol de ziar în limba olandez0 „Als ik
eens Nederlander was" (Dac0 ar fi s0 fiu m0car o dat0 olandez).5
Dup0 p0rerea mea, este ceva nelalocul lui - ceva indecent -

dac0 noi (eu fiind înc0 olandez în închipuirea mea) le cerem
localnicilor s0 se al0ture festivit0 ilor prin care ne celebr0m
independen a. Mai întâi, le vom r0ni sensibilitatea deoarece
4. Ca s0 împrumut0m ceva din Anthony Bamett, bilingvismul de asemenea „a permis intelectualilor s0
spun celor de aceea3i limb0 [una din limbile autohtone] c0 «noi» putem s0 fim ca «ei»."
5. A ap0rut ini ial în De Expres la 13 iulie 1913, dar a fost rapid tradus în „indoneziana" 3i publicat în presa
autohton0. Suwardi avea atunci 24 de ani. Aristocrat neobi3nuit de bine instruit 3i progresiv, în 1912 se aso
ciase cu un javanez de rând, dr. Tjipto Mangoenkoesoemo 3i cu un eurasiatic, Eduard Douwes Dekker, pen
tru a forma Indische Partij, primul partid politic din colonie. Pentru un scurt dar util studiu despre Suwardi,
vezi Savitri Scherer, „Harmony and Dissonance: Early Na ionalist Thought in Java", capitolul 2. Anexa I
a autoarei ofer0 o traducere în englez0 a faimosului articol, din care a fost extras acest pasaj.
ne s0rb0torim propria independen 0 aici în ara lor natal0 pe

care noi o coloniz0m. Acum suntem foarte ferici i pentru c0 în
urm0 cu o sut0 de ani ne-am eliberat de sub domina ia str0in0;
3i toate acestea au loc în fa a ochilor acelora care sunt înc0 sub
domina ia noastr0. Nu ne gândim oare c0 ace3ti s0rmani sclavi
tânjesc 3i ei dup0 un moment ca acesta, în care la fel ca noi vor
putea s0-3i s0rb0toreasc0 independen a? Sau poate credem c0
din cauza politicii noastre de distrugere a sufletelor ni se pare
c0 sufletele tuturor oamenilor sunt moarte? Dac0 este a3a,
atunci ne am0gim, pentru c0 oricât de primitiv0 este o comu-
nitate, ea este împotriva oric0rui fel de asuprire. Dac0 a3 fi
olandez, nu a3 organiza celebrarea independen ei într-o ar0
unde a fost furat0 independen a poporului.
Cu aceste cuvinte Suwardi reu3ea s0 întoarc0 istoria olandez0

împotriva olandezilor, atacând cu îndr0zneal0 punctul de convergen 0 din-
tre na ionalismul olandez 3i imperialism. Mai mult, prin imaginara sa trans-
formare temporar0 în olandez (care invita o reciproc0 transformare tempo-
rar0 a cititorilor s0i olandezi în indonezieni), el submina toate fatalit0 ile
rasiste ce st0teau la baza ideologiei coloniale olandeze.6
Karja lui Suwardi-care a încântat publicul s0u indonezian la fel de
mult pe cât 1-a iritat pe cel olandez-este exemplar0 pentru un fenomen mon-
dial din secolul XX. C0ci paradoxul na ionalismului oficial imperial era c0
aducea inevitabil în con3tiin a celor coloniza i acele „istorii na ionale"
europene, cum erau ele din ce în ce mai des considerate 3i elaborate-nu
numai prin intermediul unor obtuze festivit0 i ocazionale, ci 3i prin s0li de
lectur0 3i s0li de clas0.7 Tinerii vietnamezi nu puteau s0 nu înve e despre
philosophes 3i Revolu ie, precum 3i despre ceea ce Debray nume3te „con-
flictul nostru de secole cu Germania".8 Magna Charta, Mama Parla-
mentelor, 3i Revolu ia Glorioas0, interpretate ca istorie na ional0 englez0,
p0trundeau în 3coli din întreg Imperiul Britanic. Lupta pentru independen 0
6. Remarca i instructiva leg0tur0 f0cut0 aici între comunit0 i „imaginare" 3i „imaginate".

7. Festivit0 ile din 1913 erau o convenabil0 emblem0 a na ionalismului oficial 3i în alt sens. „Eliberarea
na ional0" comemorat0 era de fapt restaurarea casei de Orania de c0tre armatele victorioase ale Sfintei
Alian e (nu înfiin area Republicii Batavia în 1795); iar jum0tate din na iunea eliberat0 avea s0 se desprind0
în curând pentru a forma Regatul Belgiei în 1830. Dar poleiala „eliber0rii na ionale" era ceea ce cu sigu
ran 0 î3i însu3ise Suwardi în 3coala coloniala.
8. „Marxism and the National Question", p. 41.
Ultimul val 111
a Belgiei contra Olandei nu putea fi 3tears0 din manualele pe care le vor

citi într-o zi copiii congolezi. La fel istoria SUA în Filipine 3i, în cele din
urm0, cea a Portugaliei în Mozambic 3i Angola. Ironia, desigur, este c0
aceste istorii erau scrise dintr-o con3tiin 0 istoriografic0 care la începutul
secolului XX era în toat0 Europa definit0 din punct de vedere na ional.
(Baronii care îi impuseser0 Magna Charta regelui loan din dinastia
Plantagene ilor nu vorbeau „englez0", 3i nu aveau nici o concep ie c0 ar fi
fost „englezi", dar dup0 700 de ani erau ferm defini i ca patrio i timpurii
în clasele Regatului Unit.)
Totu3i exist0 o tr0s0tur0 caracteristic0 a claselor intelectuale
na ionaliste în formare din colonii care într-o oarecare m0sur0 le
diferen iaz0 de clasele intelectuale na ionaliste ce luptau pentru impunerea
propriilor culturi în Europa secolului al XIX-lea. Erau aproape f0r0
excep ie foarte tineri 3i d0deau o complex0 semnifica ie politic0 tinere ii
lor-o semnifica ie care, de3i s-a schimbat în timp, r0mâne important0 pân0
în ziua de azi. Apari ia na ionalismului birmanez (modern/organizat) este
adesea datat0 de la fondarea în 1908 a Asocia iei Tinerilor Budi3ti la Rangoon;
iar cel malaez de la înfiin area în 1938 a Kesatuan Melayu Muda (Uniunea
Tinerilor Malaezieni). Indonezienii celebreaz0 anual Sumpah Pemuda
(Leg0mântul Tineretului), creat 3i rostit de congresul tineretului na ionalist
din ] 928. Ki a3a mai departe. Este foarte adev0rat c0 într-un anumit sens
3i Europa trecuse prin acest fenomen - dac0 ne gândim la Tân0ra Irland0,
Tân0ra Italie 3i altele asemenea. Atât în Europa, cât 3i în colonii „tân0r" 3i
„tinere e" însemnau dinamism, progres, idealism gata de sacrificiu 3i
voin 0 revolu ionar0. Dar în Europa „tân0r" nu prea avea contururi socio-
logice definite. Puteai s0 fii între dou0 vârste 3i totu3i s0 faci parte din
Tân0ra Irland0; puteai s0 fii analfabet 3i totu3i s0 faci parte din Tân0ra
Italie. Motivul, desigur, era c0 limba acestor na ionalisme era fie o limb0
matern0 pe care membrii o vorbeau din leag0n, fie, ca în cazul Irlandei, o
limb0 a metropolei care prinsese r0d0cini atât de adânci în multe categorii
ale popula iei de-a lungul a secole de cucerire, încât se putea manifesta 3i
ea, ca limbile creole, drept limb0 autohton0. Astfel nu exista nici o leg0-
tur0 necesar0 între limb0, vârst0, clas0 3i statut.
în colonii lucrurile erau foarte diferite. Tineret însemna, în
primul rând, prima genera ie din care un num0r însemnat dobândiser0 o
educa ie european0, ceea ce îi deosebea lingvistic 3i cultural de genera ia
p0rin ilor lor , precum 3i de majoritatea celor de aceea3i vârst0 cu ei din
colonii, (cf. B. C. Pal). Organiza ia „de limb0 englez0" YMBA [Asocia ia

Tinerilor Birmanezi] din Birmania, realizat0 în parte dup0 modelul YMCA
[Asocia ia Tinerilor Cre3tini], a fost creat0 de 3colari cunosc0tori de englez0,
în Indiile Olandeze g0sim, între altele, Jong Java (Tân0ra Java), Jong
Ambon (Tân0ra Ambonia) 3i Jong Islamietenbond (Liga Tinerilor Musul-
mani) - titluri de neîn eles pentru orice tân0r localnic ce nu cuno3tea limba
colonial0, în colonii deci, prin „Tineret" în elegem „Tineret educat", cel
pu in la început. La rândul lui acest lucru ne reaminte3te rolul unic jucat de
sistemele de educa ie coloniale în promovarea na ionalismelor coloniale.9
Cazul Indoneziei ofer0 o ilustrare fascinant0 3i complex0 a aces-
tui proces, nu în ultimul rând datorit0 dimensiunii sale enorme, popula iei
foarte numeroase (chiar 3i în vremuri coloniale), fragment0rii geografice
(în jur de 3.000 de insule), diversit0 ii religioase (musulmani, budi3ti,
catolici, diferi i protestan i, hindui3ti-balinezi 3i „animi3ti") 3i variet0 ii
etnolingvistice (mult peste 100 de grupuri distincte). Mai mult, dup0 cum
sugereaz0 numele s0u hibrid pseudo-elenic, întinderea sa nu corespunde
nici pe departe vreunui domeniu precolonial; dimpotriv0, cel pu in pân0 la
brutala invazie a generalului Suharto în Timorul de Est din 1975, grani ele
sale au fost cele l0sate de ultimele cuceriri olandeze (cea 1910).
Unele popoare de pe coasta de est a Sumatrei sunt nu numai
apropiate fizic de popula iile de pe litoralul vestic al Peninsulei
Malaeziene, de care le desparte doar îngusta Strâmtoare Malacca, dar sunt
9. Accentul îl vom pune aici pe 3colile civile. Dar 3i corespondentele lor militare erau adesea importante.
Armata permanent0 comandat0 de ofi eri de carier0 introdus0 în Prusia la începutul secolului al
nou0sprezecelea necesita o piramid0 educa ional0 în unele privin e mai elaborat0, dac0 nu mai specializat0
decât echivalentul s0u civil. Tinerii ofi eri („turci") produ3i de noile academii militare au jucat adesea
roluri importante în dezvoltarea na ionalismului. Emblematic este cazul maiorului Chukuma Nzeogwu,
care a fost creierul loviturii de stat de la 15 ianuarie 1966 din Nigeria. Cre3tin din popula ia Ibo, el a f0cut
parte din primul grup de tineri nigerieni trimis pentru instruc ie la Sandhurst, ca s0 fac0 posibil0 transfor-
marea unei for e mercenare coloniale cu ofi eri albi într-o armat0 na ional0, atunci când Nigeria 3i-a ob inut
independen a în 1960. (Daca a urmat cursurile la Sandhurst al0turi de viitorul brigadier Afrifa, care tot în
1966 avea 3i el s0 r0stoarne guvernul propriei ri, fiecare localnic era menit s0 se întoarc0 în propriul
habitat imperial.) O dovad0 frapant0 a puterii modelului prusac este c0 a putut s0 conduc0 trupele de
musulmani din popula ia Hausa s0 îl asasineze pe Sardauna din Sokoto 3i pe al i aristocra i Hausa musul-
mani, 3i prin urmare s0 distrug0 guvernul lui Abubakar Tafawa Balewa dominat de musulmani Hausa. Nu
este un semn mai pu in frapant al na ionalismului de scoal0 colonial0 faptul c0 la Radio Kaduna i-a asigu-
rat pe concet0 enii s0i „nu v0 va mai fi ru3ine s0 spune i c0 sunte i nigerieni". (Citat luat din Anthony H.M.
Kirk-Greene, Cm/s and Conflict in Nigeria: A Documentary Source Book, p. 126.) Totu3i na ionalismul
era înc0 destul de slab r0spândit în Nigeria arunci pentru ca lovitura na ionalist0 a lui Nzeogwu s0 fie
repede interpretat0 drept un complot Ibo; de aici au decurs revoltele militare din iulie, pogromurile anti-
Ibo din septembrie 3i octombrie 3i secesiunea Biafrei în mai 1967. (Vezi superba lucrare a lui Robin Luck-
ham, The Nigerian Military, passim.)
Ultimul val 113
3i înrudite etnic, î3i în eleg limba, au o religie comun0 3i a3a mai departe.
Ace3ti locuitori ai Sumatrei nu au în comun nici limba matern0, nici etnic-
itatea, nici religia cu ambonezii, situa i în insule aflate la mii de kilometri
mai la est. Totu3i în decursul secolului au ajuns s0-i considere pe ambonezi
drept compatrio i indonezieni, iar pe malaezieni ca str0ini.
Nimic nu a sus inut formarea acestei leg0turi mai bine decât
3colile pe care regimul din Batavia le-a înfiin at în num0r tot mai mare la
începutul secolului nostru. Ca s0 în elegem de ce, trebuie s0 ne amintim
c0, în complet0 opozi ie cu 3colile indigene tradi ionale, care erau întot-
deauna ini iative locale 3i personale (chiar dac0, în deplin0 conformitate
cu tradi ia musulman0, avea loc o mi3care intens0 pe orizontal0 a elevilor
de la un profesor ulama deosebit de faimos la altul), 3colile guvernamen-
tale formau o colosal0 ierarhie puternic ra ionalizat0 3i strâns centralizat0,
cu o structur0 analog0 birocra iei de stat înse3i. Manuale uniforme,
diplome 3i certificate de profesor standardizate, o gradare a grupurilor de
vârst0 strict reglementat0,10 clase 3i materiale didactice, toate creau ele
însele un univers de experien 0 coerent 3i autonom. Dar nu mai pu in
important0 era geografia ierarhiei. Kcoli elementare standardizate au fost
r0spândite în satele 3i micile ora3e din colonie; gimnazii 3i licee în ora3ele
mai mari 3i centrele regionale; în timp ce înv0 0mântul universitar (vârful
piramidei) era limitat la capitala colonial0 Batavia 3i la ora3ul Bandung,
construit de olandezi la 100 de mile spre sud-vest, în mun ii cu clim0 rece
din Priangan. Astfel sistemul educa ional colonial din secolul al XX-lea
d0dea na3tere unor pelerinaje paralele cu mai vechile c0l0torii ale
func ionarilor. Roma acestor pelerinaje era Batavia: nu Singapore, nici
Manila, nici Rangoon, nici m0car vechile capitale regale javaneze de la
Jogjakarta 3i Surakarta.11 De pe tot cuprinsul vastei colonii, dar nu 3i din
afara ei, tinerii pelerini parcurgeau acest drum ascendent limitat la interiorul
0rii, întâlnind al i pelerini din sate diferite, poate cândva inamice, la 3coala
primar0; din grupuri etnolingvistice diferite în înv0 0mântul secundar; 3i din
toate p0r ile 0rii în institu iile de înv0 0mânt superior din capital0.12 Iar ei 3tiau
c0, de oriunde veneau, citiser0 acelea3i c0r i 3i f0cuser0 acelea3i socoteli.
10. Ideea c0 un student este „prea mare" ca s0 fie în clasa X sau Y, de neconceput într-o 3coal0 tradi ional0
musulman0, era o axiom0 de care 3coala colonial0 în stil occidental nici m0car nu era con3tient0.
î l. în ultim0 instan 0, vârfurile educa iei erau bineîn eles Haga, Amsterdam 3i Leiden; dar cei care puteau
visa cu adev0rat s0 studieze acolo erau foarte pu ini.
12. Fiind laice, în 3colile din secolul XX înv0 0mântul era de obicei mixt, de3i dominau b0ie ii. De aici
idile 3i de multe ori c0s0torii „de pe b0ncile 3colii", care înc0lcau toate barierele tradi ionale.
Mai 3tiau 3i c0, de3i nu ajungeau totdeauna atât de departe - 3i majoritatea

nu ajungeau -, Roma era Batavia 3i c0 „Sensul" tuturor acestor c0l0torii
era dat de capital0, care explica de fapt de ce suntem „noi" „împreun0"
„aici". Cu alte cuvinte, experien a lor comun0 3i pl0cuta competi ie pe care
se baza camaraderia din clas0 d0deau h0r ilor coloniei pe care le studiau
(întotdeauna colorate diferit fa 0 de Malaezia Britanic0 sau de Filipinele
Americane) o realitate imaginat0 cu un teritoriu precizat, care era confir-
mat0 zilnic de accentele 3i fizionomiile colegilor de clas0.13
Ki ce erau ei to i la un loc? Olandezii erau foarte clari în priv-
in a acestui lucru: indiferent de limba matern0 vorbit0, erau iremediabil
inlanders, cuvânt care, la fel ca englezescul natives 3i fran uzescul
indigenes, a purtat întotdeauna involuntar o înc0rc0tur0 semantic0 para-
doxal0, în aceast0 colonie, ca în fiecare colonie separat0 3i diferit0, însemna
c0 persoanele la care se referea erau în acela3i timp „inferioare" $/' „ de-ale
locului" (a3a cum olandezii fiind „b03tina3i" din Olanda erau de-ai
locului acolo). Invers, prin acest limbaj olandezii î3i atribuiau, pe lâng0
superioritate, „faptul de a nu fi de-ai locului". Cuvântul mai presupunea 3i
c0 în inferioritatea lor comun0, ace3ti inlanders erau la fel de demni de dis-
pre , indiferent de grupul etnolingvistic sau clasa din care proveneau.
Totu3i chiar 3i aceast0 nefericit0 condi ie de egalitate avea un perimetru
definit. C0ci inlander ridica întotdeauna întrebarea „b03tina3 de unde?"
Dac0 olandezii vorbeau uneori ca 3i cum inlanders ar fi fost o categorie
mondial0, experien a ar0ta c0 aceast0 idee nu putea fi sus inut0 în practic0.
Inlanders se oprea la marginea desenat0 a coloniei colorate. Dincolo de ea
se aflau diver3i „b03tina3i", indigenes 3i indios. Mai mult, terminologia
legal0 colonial0 includea categoria vreemde oosterlingen (orientali str0i-
ni), care avea un sunet dubios de moned0 fals0 - ca 3i cum ar fi spus
„b03tina3i str0ini". Asemenea „orientali str0ini", în principal chinezi, arabi
3i japonezi, de3i tr0iau în colonie, aveau un statut politico-legal superior
fa 0 de „b03tina3ii b03tina3i", în plus, m0runta Oland0 era suficient de
impresionat0 de for a economic0 3i priceperea militar0 a oligarhilor Meiji
ca s0 îi avanseze pe japonezii din colonie la rangul de „europeni onorifi-
ci" cu începere din 1899. Din toate acestea, printr-un fel de sedimentare, ter-
menul de inlander - ce-i excludea pe albi, olandezi, chinezi, arabi, japonezi,
„b03tina3i", indigenes 3i indios - 3i-a precizat tot mai bine con inutul; pân0
13. Sukamo nu a v0zut niciodat0 Irianul de Vest pentru care a luptat atât pân0 Ia peste 60 de ani. Aici, ca
3i pe h0r ile din 3coli, vedem fic iunea contaminând realitatea-cf. Noii i El Periqu/llo Samiento.
Ultimul val 115
ce, ca o larv0 ajuns0 la termen, s-a metamorfozat brusc în spectaculosul

fluture numit „indonezian".
De3i este adev0rat c0 aceste concepte de inlander 3i „b03tina3" nu
au putut fi niciodat0 no iuni rasiste cu adev0rat generalizate, deoarece
implicau întotdeauna r0d0cini într-un anumit habitat,14 cazul Indoneziei
nu ar trebui s0 ne duc0 la concluzia c0 fiecare habitat „b03tina3" avea fron-
tiere prestabilite sau imuabile. Dou0 exemple vor demonstra contrariul:
Africa Occidental0 Francez0 3i Indochina Francez0.
în epoca sa de glorie, Ecole Normale Wiiliam Ponty din Dakar,
de3i era doar o 3coal0 de înv0 0mânt secundar, era totu3i vârful piramidei
educa iei coloniale din Africa Occidental0 Francez0.15 La Wiiliam Ponty
veneau elevi inteligen i din ceea ce cunoa3tem azi drept Guineea, Mali,
Coasta de Filde3, Senegal 3i a3a mai departe. Nu ar trebui s0 ne mire deci
dac0 pelerinajele acestor b0ie i, având destina ia Dakar, erau ini ial citite
în cheie fran uzeasc0 african0 [occidental0], pentru care conceptul para-
doxal de negritude - esen 0 a africanit0 ii exprimabil0 numai în francez0,
limba din clasele de la Wiiliam Ponty - este un simbol de neuitat. Totu3i
caracterul de elit0 al 3colii Wiiliam Ponty era accidental 3i evanescent.
Cum în Africa Occidental0 Francez0 au fost construite tot mai multe licee,
nu mai era necesar ca b0ie ii inteligen i s0 întreprind0 un pelerinaj atât de
lung. Ki în orice caz caracterului central din punct de vedere educa ional
al 3colii Wiiliam Ponty nu i-a corespuns niciodat0 un caracter central
similar din punct de vedere administrativ al Dakarului. Inter3anjabilitatea
b0ie ilor din Africa Occidental0 Francez0 pe b0ncile de la Wiiliam Ponty
nu avea echivalent într-o ulterioar0 posibilitate de a fi inter3anjabili 3i în
birocra ia administra iei coloniale a Africii Occidentale Franceze. Prin
urmare, absolven ii 3colii se întorceau acas0 3i deveneau în cele din urm0
lideri na ionali3ti în Guineea sau Mali, în vreme ce p0strau o camaraderie
„african0 occidental0" 3i o solidaritate intim0 pierdut0 de genera iile
14. Compara i prin contrast termenii de „half-breeds" (corcituri) sau „niggers" (cioroi), care începând de
la Calais puteau s0 apar0 oriunde pe planet0 în afara Regatului Unit.
15. Despre originile 3i dezvoltarea acestei celebre 3coli, vezi Abdou Moumouni, L'Education en Afrique,
pp. 41 -49; despre semnifica ia ei politic0, Ruth Schachter Morgenthau, Politica! Parties in French-Speak-
ing West Africa, pp. 12-14,18-21. Ini ial o ecole normale anonim0 amplasat0 în Saint-Louis, a fost mutat0
la Goree, în imediata vecin0tate a Dakar-ului, în 1913. Ulterior a fost numit0 dup0 Wiiliam Meriaud-Ponty,
al patrulea guvernator general (1908-15) al Africii Occidentale Franceze. Serge Thion m-a informat c0
numele Wiiliam (în contrast cu Guillaume) este de mult timp r0spândit in regiunea din jurul Bordeaux
ului. Are cu siguran 0 dreptate când atribuie aceast0 popularitate leg0turilor istorice cu Anglia create prin
negoful cu vin; dar este foarte posibil ca acest împrumut s0 dateze înc0 din epoca în care Bordeaux
(Guyenne) f0cea parte dintr-un regat condus de la Londra.
urm0toare.16
în mod asem0n0tor, pentru o genera ie de adolescen i relativ bine
instrui i, bizarul hibrid „Indochina" a avut un sens real, tr0it 3i imaginat.17
Aceast0 entitate, s0 ne amintim, nu a fost proclamat0 legal pân0 în 1887 3i
nu 3i-a dobândit forma teritorial0 cea mai complet0 pân0 în 1907, de3i
amestecul activ al Fran ei în regiune data din urm0 cu un secol.
Vorbind în general, politica educa ional0 aplicat0 de conduc0-
torii coloniali ai „Indochinei" avea dou0 obiective fundamentale18 - care
au contribuit amândou0, a3a cum avea s0 se dovedeasc0 pân0 la urm0, la
dezvoltarea unei con3tiin e „indochineze". Un obiectiv era s0 se rup0
leg0turile politice 3i culturale existente între popoarele colonizate 3i
lumea din imediata apropiere a Indochinei. în ce prive3te „Cambodgia" 3i
„Laos",19 inta era Siamul, care î3i exercitase în trecut de mai multe ori
suzeranitatea asupra lor 3i avea cu amândou0 în comun ritualurile, insti-
tu iile 3i limba sacr0 a budismului Hinayana. (în plus, limba 3i scrierea
lao ienilor din zonele joase erau 3i sunt strâns înrudite cu cele ale tailan-
dezilor.) Tocmai datorit0 acestei preocup0ri francezii au f0cut experi-
mente cu a3a-numitele „3coli pagode renovate" mai întâi în acele zone
care fuseser0 ob inute ultimele de la Siam; scopul acestor 3coli era s0 îi
mute pe c0lug0rii khmeri 3i pe elevii lor de pe orbita tailandez0 pe cea a
16. Se pare c0 nu exista nimic similar în Africa Occidental0 Britanic0, fie deoarece coloniile britanice erau
dispersate, fie pentru c0 Londra era îndeajuns de înst0rit0 3i de generoas0 pentru a înfiin a 3coli aproape
simultan în toate teritoriile importante, fie din cauza patriotismului local al organiza iilor misionare protes
tante rivale. Achimota School, un gimnaziu fondat de statul colonial la Acera în 1927, a devenit rapid prin
cipalul vârf al unei piramide educa ionale specifice Coastei de Aur, iar dup0 independen 0 a fost locul unde
copiii mini3trilor cabinetului au început s0 înve e cum s0 le succead0 p0rin ilor. O 3coal0 de elit0 rival0,
Mfantsipim Secondary School, avea avantaja! vechimii (a fost fondat0 în 1876), dar punctele slabe
reprezentate de amplasament (coasta Capului) 3i semi-dela3area de stat (a fost în mâini confesionale mult
timp dup0 independen 0), îi datorez aceast0 informa ie lui Mohamed Chambas.
17. A dus, între altele, la un Partid Comunist Indochinez de o genera ie (1930-1951 ?), din care au f0cut parte
pentru un timp tineri a c0ror limb0 matern0 putea fi vietnameza, khmera sau lao iana. Ast0zi, formarea aces
tui partid este uneori considerat0 numai o expresie a „str0vechiului expansionism vietnamez". De fapt, a fost
creat de Comintern din sistemul educa ional (3i nu mai pu in administrativ) al Indochinei Franceze.
18. Aceast0 politic0 este discutat0 competent 3i am0nun it în Gail Paradise Kelly, „Franco-Vtetnamese
Schools, 1918 to 1938". Din nefericire, autoarea se concentreaz0 exclusiv pe popula ia de limb0 viet
namez0 din Indochina.
19. Folosesc aceast0 terminologie poate inadecvat0 pentru a scoate în eviden 0 originile coloniale ale aces
tor entit0 i. „Laos" a fost asamblat dintr-un m0nunchi de principate rivale, l0sând mai bine de jum0tate din
popula ia de limb0 lao iana în Siam. Grani ele „Cambodgiei" nu s-au conformat nici unei întinderi la vreun
moment anume din istoria regatului precolonial, nici distribu iei popoarelor de limb0 khraer0. Sute de mii
din ace3tia au r0mas prin3i în „Cochin China", dând na3tere cu timpul acelei comunit0 i distincte cunos
cute drept Khmer Krom (khmerii din josul fluviului).
Ultimul val 117
Indochinei.20
în estul Indochinei (prescurtarea mea pentru „Tonkin", „Annam"
3i „Cochin China"), inta era China 3i civiliza ia chinez0. De3i dinastiile
conduc0toare din Hanoi 3i Hue î3i ap0raser0 independen a de Pekin, au
ajuns s0 conduc0 printr-un mandarinat al c0rui model con3tient era cel
chinez. Recrutarea în ma3in0ria statului era reglat0 prin examene scrise
din clasicii confucianismului; documentele dinastice erau scrise în carac-
tere chineze3ti; iar clasa conduc0toare avea o cultur0 profund influen at0
de China. Aceste leg0turi tradi ionale au devenit 3i mai indezirabile dup0
1895, când scrierile unor reformatori chinezi precum K'ang Yu-wei 3i
Liang Ch'i-ch'ao 3i ale unor na ionali3ti ca Sun Yat-sen au început s0 str0-
bat0 prin frontiera nordic0 a coloniei.21 Prin urmare, examenele din con-
fucianism au fost eliminate pe rând în „Tonkin" în 1915 3i în „Annam" în
1918. De acum încolo, recrut0rile în serviciile civile din Indochina aveau
s0 se desf03oare exclusiv printr-un sistem colonial francez de educa ie
aflat în dezvoltare. Mai mult, quoc ngu, o scriere fonetic0 romanizat0 cre-
at0 ini ial de misionarii iezui i în secolul al XVII-lea22 3i adoptat0 de
autorit0 i pentru a fi utilizat0 în „Cochin China" înc0 din anii 1860, a fost
promovat0 con3tient pentru a rupe leg0turile cu China-3i poate 3i cu tre-
cutul autohton-f0când documentele dinastice 3i literaturile antice inaccesi-
bile unei noi genera ii de vietnamezi coloniza i.23
20. Ki-au urm0rit acest scop prin înfiin area în anii 1930 a unei Ecole Superieure de Pali la Phnom Penh, un
colegiu ecleziastic ale c0rui cursuri erau urmate atât de c0lug0ri de limb0 khmer0, cât 3i lao ian0. încercarea
de a deturna privirile budi3tilor dinspre Bangkok nu pare s0 fi avut un succes deplin, în 1942 (pu in dup0 ce
Siamul a recâ3tigat cu ajutorul japonezilor controlul asupra nord-vestului „Cambodgiei"), francezii au arestat
un venerabil profesor de la Ecole pentru posesia 3i distribu ia de materiale educa ionale tailandeze „subver
sive". (Foarte probabil, aceste materiale erau o parte din textele de 3coal0 cu puternice accente na ionaliste
produse de regimul declarat anti-francez al feld-mare3alului Plaek Phibunsongkhram (1938-1944).
21. David G. Marr, Vietnameze Tradition on Trial, 1920-1945, p. 146. Nu mai pu in alarmante erau tra
ducerile clandestine în chinez0 ale unor autori francezi incomozi precum Rousseau. (Kelly, „Franco-Viet-
namese Schools", p. 19.)
22. în forma sa final0, aceast0 scriere este de obicei atribuit0 înzestratului lexicograf Alexandre de Rhodes,
care în 1651 a publicat al s0u remarcabil Dictionarium annamilicum, lusîtanum et latinum.
23. „[Cei mai mul i] oficiali coloniali francezi de la sfâr3itul secolului al XIX-lea...erau convin3i c0 pen
tru a atinge succesul colonial permanent era necesar0 reducerea drastic0 a influen elor chineze, inclusiv
sistemul de scriere. Misionarii adesea îi considerau pe savan ii confucieni obstacolul principal în calea
convertirii generale a Vietnamului la catolicism. Prin urmare, în viziunea lor, eliminarea limbii chineze
însemna simultan izolarea Vietnamului de mo3tenirea sa 3i neutralizarea elitei tradi ionale." (Marr, Viet-
namese Tradition, p. 145). Kelly citeaz0 un scriitor colonial dup0 cum urmeaz0: ,^ntr-adev0r, predarea
numai a quoc ngu...va avea drept rezultat c0 li se vor comunica vietnamezilor numai scrierile, literatura 3i
filosofia franceze pe care dorim [s0 le fie cunoscute]. Adic0 [lucr0rile] acelea pe care le consider0m utile
pentru ei 3i u3or de asimilat: numai textele pe care le transcriem în qu c ngu." ,franco-Vietnamese
Schools", p. 22.
Al doilea obiectiv al politicii educa ionale era s0 produc0 o can-

titate bine echilibrat0 de indochinezi care s0 3tie s0 vorbeasc0 3i s0 scrie
francez0 pentru a sluji drept elit0 indigen0 aculturat0, sigur0 din punct de
vedere politic 3i recunosc0toare, care s0 ocupe e3aloanele inferioare din
birocra ia coloniei 3i companiile comerciale mai mari.24
Nu este necesar s0 insist0m aici asupra subtilit0 ilor sistemului
educa ional colonial. Pentru ce ne intereseaz0 acum, tr0s0tura cheie a sis-
temului era c0 forma o piramid0 unitar0, de3i 3ubred0, ale c0rei terase
superioare se situau toate în est pân0 în jurul anului 1935. Pân0 atunci, de
exemplu, singurele lycees finan ate de stat erau situate în Hanoi 3i Saigon;
3i în întreaga perioad0 colonial0 antebelic0, singura universitate din
Indochina era amplasat0 la Hanoi, ca s0 spunem a3a „pe aceea3i strad0" cu
palatul guvernatorului general.25 Printre cei care urcau aceste terase se
num0rau vorbitori ai tuturor principalelor limbi autohtone din domeniul
francez: vietnamezi, chinezi, khmeri 3i lao ieni (3i nu pu ini tineri coloniali
francezi). Pentru c0l0torii veni i, s0 zicem, din My Tho, Battambang,
Vientiane 3i Vinh, sensul convergen ei lor trebuia s0 fie „indochinez", la
fel cum corpul poliglot 3i polietnic de studen i din Batavia 3i Bantung tre-
buia s0-1 interpreteze pe al lor drept „indonezian".26 Aceast0 calitate de
indochinezi, de3i era destul de real0, a fost totu3i imaginat0 de un grup
minuscul 3i nu pentru mult timp. De ce s-a dovedit a fi atât de evanescen-
t0, în vreme ce calitatea de indonezian a supravie uit 3i s-a aprofundat?
24. Vezi ibid., pp. 14-15. Pentru un strat mai larg 3i mai jos al popula iei indochineze, guvernatorul gen
eral Albert Sanaut (autor al Codului Instruc iunii Publice din 1917) recomanda: „o educa ie simpl0, redus0
la lucrurile esen iale, permi ând copilului s0 înve e tot ce îi va fi de folos s0 3tie în umila sa meserie de
0ran sau me3te3ugar pentru a îmbun0t0 i condi iile naturale 3i sociale ale existen ei sale." Ibid., p. 17.
25. în 1937, au fost înregistra i 631 de studen i în total, 580 dintre ei în facult0 ile de drept 3i medicin0.
Ibid., p. 79; vezi 3i pp 69-79, pentru bizara istorie a acestei institu ii, care a fost fondat0 în 1906, închis0
în 1908, redeschis0 în 1918 3i care nu a fost niciodat0, pân0 la sfâr3itul anilor 1930, mai mult decât un
colegiu voca ional cu preten ii.
26. Cum m0 voi concentra asupra khmerilor 3i vietnamezilor mai jos, acesta poate fi locul potrivit s0 m0
refer pe scurt la câteva personalit0 i din Laos. Actualul prim-ministru din Laos, Kaysone Phoumvian, a
frecventat facultatea de medicin0 a Universit0 ii din Hanoi la sfâr3itul anilor '30. Keful statului, prin ul
Souphanouvong, a absolvit Lycee Albert Sarraut din Hanoi înainte s0 ob in0 o diplom0 în inginerie în
Fran a metropolitan0. Fratele s0u mai mare, prin ul Phetsarath Ratanavongsa, care a condus efemerul
guvern anticolonial Lao-Issara (Laosul Liber) de la Vientiane din octombrie 1945 pân0 în aprilie 1946,
absolvise în tinere e Lycee Chasseloup-Laubat din Saigon. înaintea celui de-al doilea r0zboi mondial, cea
mai înalt0 institu ie de educa ie din „Laos" era micul College [adic0 gimnaziu] Pavie din Vientiane. Vezi
Joseph J. Zasloff, Pathet Lao, pp. 104-105; 3i „3349" [pseudonimul lui Phetsarath Ratanavongsa], Iron-
man of Laos, pp. 12 3i 46. Este relevant, cred, faptul c0 în paginile despre educa ia lui de mai târziu de la
Paris Phetsarath vorbe3te cu regularitate 3i f0r0 s0-3i dea seama de colegii s0i de clas0 ce pot fi identifica i
drept lao ieni, khmeri 3i vietnamezi numindu-i „studen ii indochinezi". Vezi, de exemplu, ibid., pp. 14-15.
Ultimul val 119
Mai întâi a existat o schimbare clar0 de direc ie în educa ia colo-

nial0, a3a cum a fost aplicat0 mai ales în estul Indochinei, cu începere de
pe la 1917. Lichidarea sistemului tradi ional de examinare confucianist0,
în curs sau iminent0, a convins tot mai mul i membri ai eltei vietnameze
s0 încerce s0-3i plaseze copiii în cele mai bune 3coli franceze disponibile,
pentru a le asigura un viitor în cadrul birocra iei. Competi ia iscat0 pentru
locuri în pu inele 3coli bune disponibile a provocat o reac ie extrem de
puternic0 din partea acelor colons, care considerau c0 aceste 3coli sunt
rezervate de drept în principal francezilor. Solu ia regimului colonial la
aceast0 problem0 a fost s0 creeze o structur0 educa ional0 separat0 3i sub-
ordonat0 „franco-vietnamez0", care punea accentul, în clasele mai mici,
pe o instruc ie în limba vietnamez0 în quoc ngu (cu franceza predat0 ca
limb0 secundar0 tot prin intermediul scrierii quoc ngu).21 Aceast0 schim-
bare de politic0 a avut dou0 rezultate complementare. Pe de o parte,
publicarea de c0tre guvern a sute de mii de abecedare în quoc ngu a accelerat
în mod semnificativ r0spândirea acestei scrieri inventate de europeni, con-
tribuind f0r0 voie la transformarea ei, între 1920 3i 1945, în principalul
mediu popular pentru exprimarea solidarit0 ii culturale (3i na ionale) viet-
nameze.28 Deoarece chiar dac0 numai 10 la sut0 din popula ia de limb0
vietnamez0 era alfabetizat0 la sfâr3itul anilor '30, aceasta era o propor ie
f0r0 precedent în istoria acestui popor. Mai mult, ace3ti 3tiutori de carte
erau, spre deosebire de oamenii de litere confucieni, profund implica i în
rapida cre3tere a num0rului celor asemenea lor. (în mod similar, în „Cam-
bodgia" 3i „Laos", de3i la scar0 mai restrâns0, autorit0 ile au promovat
tip rirea textelor de 3coal0 de nivel elementar în limbile autohtone, ini ial
3i în principal în ortografiile tradi ionale, ulterior 3i mai pu in insistent în
scrieri romanizate.)29 Pe de alt0 parte, politica contribuia la excluderea
27. Astfel în acele lycees care pana atunci fuseser0 „integrate" Chasseloup-Lobat 3i Albert Sarraut, s-au
înfiin at „sec ii autohtone" substandard în 1917-1918. Aceste „sec ii autohtone" s-au transformat în cele
din urm0 în Lycee Petrus Ky 3i Lycee du Protectorat. (Ibid., pp. 60-63.) Cu toate acestea, un num0r mic
de indigenes privilegia i au continuat s0 urmeze cursuri la acele lycees „franceze adev0rate" (adolescentul
Norodom Sihanouk a onorat cu prezen a Chasseloup-Labat), în vreme ce un mic num0r de „francezi" (în
principal eurasiatici 3i indigeni cu statut legal francez) au studiat la Petrus Ky 3i institu ia similar0 din
Hanoi.
28. Marr noteaz0 c0 în anii '20 „chiar 3i cel mai optimist membru al intelectualit0 ii [devotat scrierii qudc
ngu} nu ar fi ghicit c0, numai dou0 decenii mai târziu, cet0 eni ai unei Republici Democrate Vietnameze
vor putea s0 desf03oare toate afacerile importante-politice, militare, economice, 3tiin ifice 3i academice-în
vietnameza vorbit0 legat0 de sistemul de scriere quoc ngu." Vietnameze Tradition, p. 150. A fost o sur
priz0 nepl0cut0 3i pentru francezi.
29. Este interesant c0 una dintre primele probleme ridicate de na ionali3tii khmeri la sfâr3itul anilor '30 a
fost amenin area a3a-numitei „quoc ngfl-iz0ri" a scrierii khmere de c0tre autorit0 ile coloniale.
celor ce nu erau autohtoni 3i nu erau de limb0 vietnamez0, dar locuiau în

estul Indochinei. în cazul comunit0 ii Khmer Krom din „Cochin China", a
contribuit, în combina ie cu bun0voin a regimului colonial de a le permite
s0 aib0 3coli elementare „franco-khmere" ca acelea încurajate în Protec-
torat, la reorientarea ambi iilor înapoi în sus pe Mekong. Astfel acei ado-
lescen i Khmer Krom care aspirau la o educa ie superioar0 în capitala
administrativ0 a Indochinei (3i, pentru cei pu ini ale3i, chiar în Fran a
metropolitan0), au început din ce în ce mai des s0 ocoleasc0 prin Phnom
Penh decât s0 mearg0 drept prin Saigon.
în al doilea rând, în 1935 College Sisowath din Phnom Penh a
fost avansat la gradul de lycee de stat cu drepturi depline, având un statut
egal i un curriculum identic cu acelea ale deja existentelor lycees de stat
din Saigon 3i Hanoi. De3i elevii s0i erau ini ial atra3i în majoritate (în
tradi ia de la College) din familiile locale de negustori sino-khmeri 3i din
acelea de func ionari reziden i vietnamezi, propor ia de khmeri localnici a
crescut constant.30 Este probabil necesar s0 spunem c0, dup0 1940, majori-
tatea adolescen ilor de limb0 khmer0 care au ob inut o solid0 educa ie
francez0 de liceu au studiat în cocheta capital0 colonial0 pe care colo-
niali3tii o construiser0 pentru familia Norodom.
în al treilea rând a fost faptul c0 nu exista nici un izomorfism real
între pelerinajele educa ionale 3i administrative din Indochina. Francezii
nu se fereau s0 exprime opinia c0, de3i vietnamezii nu erau de încredere 3i
erau lacomi, totu3i erau cu siguran 0 mai energici 3i mai inteligen i decât
„copil0ro3ii" khmeri 3i lao ieni. Prin urmare au folosit pe scar0 larg0
func ionari vietnamezi în vestul Indochinei.31 Cei 176.000 de vietnamezi
reziden i în „Cambodgia" în 1937 - reprezentând mai pu in de un procent
din cei 19 milioane de locuitori de limb0 vietnamez0 ai coloniei, dar
aproximativ 6 la sut0 din popula ia Protectoratului - formau un grup rela-
tiv de succes, pentru care deci Indochina avea un în eles destul de solid,
a3a cum avea 3i pentru cei 50.000 trimi3i în „Laos" înainte de 1945.
Mai ales func ionarii din rândul lor, care puteau fi repartiza i din loc în loc
în toate cele cinci subsec iuni ale coloniei, î3i puteau foarte bine imagina
Indochina drept marea scen0 pe care vor continua s0 joace.
30. Modelul nu a fost urmat imediat în Vientiane. Toye relateaz0 c0 în cursul anilor '30 numai 52 de lao ieni
au absolvit la College [pe care în mod eronat îl nume3te Lycee] Pavie, fa 0 de 96 de vietnamezi. Laos, p. 45.
31. Este posibil ca acest aflux s0 fi mers în paralel cu instituirea sistemului de educa ie franco-vietnamez,
prin aceea c0 deturna concuren a vietnamezilor cu cei de na ionalitate franceza din p0r ile estice, mai dez
voltate, ale Indocbinei. în 1937, erau 39.000 de europeni ce locuiau în „Cochin China", „Armam" 3i
„Tonkin" 3i numai 3.100 în „Cambodgia" 3i „Laos" la un loc. Marr, Vietnameze Tradition, p. 23.
Ultimul val 121
Asemenea imagine era mult mai greu de realizat pentru

func ionarii khmeri 3i lao ieni, de3i nu exista nici o interdic ie legal0 ori
formal0 în calea unor cariere indochineze complete pentru ei. Chiar 3i
tinerii mai ambi io3i provenind din comunitatea de cea 326.000 (1937) de
khmer krom din estul Indochinei (reprezentând poate 10 la sut0 din întrea-
ga popula ie de limb0 khmer0) descopereau c0 în practic aveau 3anse de
carier0 foarte limitate în afara „Cambodgiei". Astfel khmeri 3i lao ieni
puteau sta al0turi de vietnamezi în 3colile de limb0 francez0 din
înv0 0mântul secundar 3i ter iar în Saigon 3i Hanoi, dar era pu in probabil
s0 împart0 în continuare cu ei posturile administrative de acolo. La fel ca
tinerii din Cotonou 3i Abidjan la Dakar, menirea lor era s0 se întoarc0,
dup0 absolvire, la „casele" pe care colonialismul le demarcase pentru ei.
Cu alte cuvinte, dac0 pelerinajele lor educa ionale erau îndreptate spre
Hanoi, c0l0toriile lor administrative sfâr3eau la Phnom Penh 3i Vientiane.
Din aceste contradic ii au ap0rut acei studen i de limb0 khmer0
care au r0mas în memorie ulterior drept primii na ionali3ti cambodgieni.
Cel care poate fi privit cu îndrept0 ire ca „p0rintele" na ionalismului
khmer, Son Ngoc Thanh, era, dup0 cum o sugereaz0 numele s0u viet-
namizat, un khmer krom care a fost educat la Saigon 3i a de inut o vreme
o m0runt0 slujb0 juridic0 în acel ora3. Dar la mijlocul anilor '30 a aban-
donat Parisul din delta Mekongului pentru a c0uta un viitor mai promi 0-
tor în al s0u Blois. Prin ul Sisowath Youtevong a urmat gimnaziul la
Saigon înainte de a pleca în Fran a s0-3i continue studiile. Când s-a întors
la Phnom Penh dup0 cincisprezece ani, dup0 cel de-al doilea r0zboi mon-
dial, a contribuit la fondarea Partidului Democrat (khmer) 3i a ocupat
func ia de prim-ministra în 1946-1947. Ministrul ap0r0rii din cabinetul
s0u, Sonn Voeunnsai, a întreprins practic acelea3i c0l0torii. Huy Kanthoul,
prim ministru democrat în 1951-1952, a absolvit o ecole normale la Hanoi
în 1931 3i apoi s-a întors la Phnom Penh, unde în cele din urm0 s-a al0tu-
rat colectivului de profesori de la Lycee Sisowath.32 Poate cea mai exem-
plar0 dintre toate este figura lui leu Koeus, primul dintr-un trist 3ir de lideri
politici khmeri asasina i.33 N0scut în provincia Battambang în 1905 - când
era condus0 înc0 de la Bangkok - a urmat o „3coal0 pagod0 reformat0" local0
înainte s0 intre la o 3coal0 elementar0 „indochinez0" în ora3ul Battambang.
32. Materialele biografice despre ace3tia mi-au fost furnizate cu amabilitate de Steve Heder.
33. A murit în 1950, într-un atac cu grenad0 asupra sediului Partidului Democrat organizat de o mân0
necunoscut0, probabil a prin ului.
în 1921, 3i-a continuat studiile la College Sisowath din capitala Protec-

toratului, apoi la un college de commerce din Hanoi, pe care 1-a absolvit
în 1927, fiind în fruntea clasei sale de limb0 francez0. Sperând s0 studieze
chimia la Bordeaux, a sus inut 3i a trecut examenul pentru burs0. Dar
statul colonial i-a blocat accesul peste hotare. S-a întors în provincia natal0
Battambang, unde a deschis o farmacie, pe care a p0strat-o chiar 3i dup0
ce Bangkokul a recâ3tigat provincia în 1941. Dup0 pr0bu3irea japonez0
din august 1945, a reap0rut în „Cambodgia" ca parlamentar democrat.
Este remarcabil faptul c0 el era în felul s0u un descendent direct al
ilu3trilor filologi din Europa de mai demult, deoarece a proiectat o tas-
tatur0 de ma3in0 de scris pentru scrierea khmer0 3i a publicat o ampl0
lucrare în dou0 volume, Pheasa Khmer [Limba khmer0], sau, dup0 cum
indic0 derutanta pagin0 de titlu a edi iei din 1967, La Langue Cambodgi-
enne (Un Essai d'etude raisonne).34 Dar acest text a ap0rut prima dat0 -
numai volumul l - în 1947, când autorul lui era pre3edinte al Adun0rii
Constituante din Phnom Penh, nu în 1937, când vegeta în Battambang,
când Lycee Sisowath nu produsese înc0 lyceens de limb0 khmer0 3i când
Indochina avea înc0 o efemer0 realitate, în 1947, vorbitorii de khmer0 -
cel pu in cei din „Cambodgia" - nu mai urmau 3coli din Saigon sau Hanoi.
O nou0 genera ie ap0rea în scen0, pentru care „Indochina" f0cea parte din
istorie, iar „Vietnamul" era acum o ar0 real0 3i str0in0.
Este adev0rat c0 invaziile 3i ocupa iile brutale din secolul al XIX-
lea, ordonate de dinastia Nguyen din Hue, au l0sat un gust amar în memo-
ria popular0 a khmerilor, inclusiv a celor din acea „Cochin China" menit0
s0 devin0 parte a Vietnamului. Dar nemul umiri comparabile au existat 3i
în Indiile Olandeze: sundanezi contra javanezi, Batak contra Minangk-
abau; Sasak contra balinezi; Toraja contra buginezi; javanezi contra
ambonezi 3i a3a mai departe. A3a-numita „politic0 federativ0" dus0 între
1945 3i 1948 de redutarul guvernator general adjunct Hubertus van Mook
pentru a câ3tiga prin înv0luire lupta contra nou-n0scutei Republici
Indoneziene încerca tocmai s0 exploateze astfel de nemul umiri.35 Dar în
ciuda unui num0r foarte mare de rebeliuni etnice în aproape toate p0r ile
Indoneziei independente între 1950 3i 1964, „Indonezia" a supravie uit.
34. Publicat0 la Phnom Penh de Librairie Mitserei [Prieteni Liberi]. „Derutant0" pentra c0 întreg textul
este în khmer0. Detaliile biografice despre leu Koeus, extrase din volumul s0u postum din 1964, mi-au
fost transmise cu generozitate de Steve Heder.
35. Vezi Kahin, Na ionalism, capitolul 12; Anthony Reid, The Indonezian National revolution, 1945-50,
capitolul 6; 3i Henri Alers, Om een rode ofgroene Merdeka, passim.
Ultimul val 123
A supravie uit în parte deoarece Batavia a r0mas pân0 la final vârful edu-
ca ional, dar 3i pentru c0 politica administrativ0 colonial0 nu îi izola pe
sundanezi în inuturile natale sau pe cei din Batak în locul lor de origine
de pe în0l imile din Sumatra de Nord. Practic toate grupurile etnolingvis-
tice erau, la sfâr3itul perioadei coloniste, obi3nuite cu ideea c0 exista o
scen0 la nivelul arhipelagului pe care to i aveau de jucat un rol. Astfel,
numai una din rebeliunile din 1950-64 a avut ambi ii separatiste; toate
celelalte erau concurente în cadrul unui sistem politic indonezian unitar.36
în plus, nu poate fi ignorat0 curioasa coinciden 0 c0 în anii '20 o „limb0
indoneziana" dobândise o existen 0 con3tient0. Cum a avut loc acest accident
este atât de instructiv, încât pare s0 merite o scurt0 digresiune. Mai devreme
am men ionat c0 doar mai târziu 3i în mod limitat Indiile au fost conduse prin
limba olandez0. Cum se putea s0 nu fie astfel, când olandezii î3i începuser0
cuceririle în zon0 la începutul secolului al XVII-lea, în vreme ce
înv0 0mântul în limba olandez0 pentru inlanders nu a fost introdus sistematic
decât la începutul secolului XX? Ce s-a întâmplat în schimb a fost c0 printr-un
proces lent, neinten ionat în mare parte, s-a dezvoltat o bizar0 limb0 de stat pe
baza unei vechi lingua franca interinsulare.37 Numit0 dienstmaleisch (poate
„malaiez0 de serviciu" sau „malaiez0 administrativ0"), f0cea parte din aceea3i
tipologie ca „otomana" sau acea „german0 fiscal0" care a luat na3tere din bar0-
cile poliglote ale imperiului habsburgic.38 La începutul secolului al XIX-lea
avea o pozi ie solid0 în cadrul afacerilor oficiale. Când tiparul a fost introdus
pe scar0 larg0 dup0 jum0tatea secolului, limba s-a mutat în pia 0 3i în media.
Folosit0 la început în principal de ziari3ti 3i tipografi chinezi 3i eurasiatici, ea a
fost deprins0 3i de inlanders la sfâr3itul secolului. Curând ramura dienst a
arborelui s0u genealogic uitat0 3i înlocuit0 cu un str0mo3 ipotetic din Insulele
Riau (dintre care cea mai important0 devenise-din fericire poate - Singapore
Britanic în 1819). în 1828, modelat0 de dou0 genera ii de scriitori 3i cititori
urbani, era gata s0 fie adoptat0 de Tân0ra Indonezie ca limba na ional(ist)0
bahasa Indonesia. De atunci, nu a mai privit niciodat0 înapoi.
36. Excep ia a fost efemera Republic0 a Molucelor de Sud. Ambonezi cre3tina i erau de mult timp recru
ta i masiv pentru armata colonial0 represiv0. Mul i au luptat sub van Mook împotriva nou-n0scutei Repub
lici Indoneziene revolu ionare; dup0 recunoa3terea independen ei indoneziene de c0tre Olanda în 1950,
aveau motive s0 se a3tepte la un viitor nu prea pl0cut.
37. Vezi pre ioasa relatare din John Hoffman, „A Foreign Investment: Indies Malay to 1902", Indonesia,
27 (aprilie 1979), pp. 65-92.
38. Militarii „constituiau ceva ca o cast ana ional , ai c0rei membri tr0iau chiar 3i în via a privat0 de obicei sep
arat de mediul lor na onal 3i vorbeau foarte adesea o limb0 special0, a3a-numita rarisch deulsch („germana fis
cal0"), cum era numit0 ironic de reprezentan ii germanei h'terare, care în elegeau prin aceasta un bizar amestec
lingvistic care nu ia foarte în serios regulile gramaticii." Jâszi, The Dissolution, p. 144. Subliniat în original.
Totu3i, pân0 la urm0, cazul indonezian, a3a interesant cum este,

nu trebuie s0 ne fac0 s0 credem în mod eronat c0, dac0 Olanda ar fi fost o
putere mai mare,39 3i ar fi sosit în 1850 în loc de 1600, limba na ional0 nu
ar fi putut la fel de bine fi olandeza. Nimic nu sugereaz0 c0 na ionalismul
ghanez este mai pu in real decât cel indonezian din simplul motiv c0 limba
sa na ional0 este engleza în loc de ashanti. Este întotdeauna o gre3eal0 s0
trat0m limbile în modul în care le trateaz0 unii ideologi na ionali3ti - ca
embleme ale na iunii, cum sunt steagurile, costumele, dansurile populare
3i celelalte. Un lucru mult mai important când vorbim despre limb0 este
capacitatea sa de a genera comunit0 i imaginare, construind de fapt soli-
darit i specifice. Pân0 la urm0, limbile imperiale sunt tot limbi locale 3i
astfel limbi autohtone particulare între multe altele. Dac0 un mozambican
radical vorbe3te portughez0, semnifica ia acestui fapt este c0 portugheza
este mediul prin care este imaginat Mozambicul (3i în acela3i timp 3i întin-
derea sa în Tanzania 3i Zambia). V0zut0 din aceast0 perspectiv0, folosirea
portughezei în Mozambic (sau a englezei în India) nu difer0 fundamental
de folosirea englezei în Australia sau a portughezei în Brazilia. Limba nu
este un instrument de excludere: oricine poate înv0 a în principiu orice
limb0. Dimpotriv0, ea este fundamental cuprinz0toare, limitat0 numai de
fatalitatea Babelului: nimeni nu tr0ie3te destul pentru a înv0 a toate lim-
bile. Limba tip0rit0 este cea care inventeaz0 na ionalismul, nu o anume
limb0 în sine.40 Singurul semn de întrebare ce st0 deasupra unor limbi ca por-
tugheza în Mozambic 3i engleza în India este dac0 sistemele administrativ 3i
educa ional, mai ales cel din urm0, pot genera o difuzare a bilingvismului
39. Nu numai în sensul evident. Pentru c0, în secolele al XVIII-lea 3i al XIX-lea, Olanda avea o singur0
colonie bun0 la toate, care pe deasupra era 3i una imens0 3i profitabil0, era destul de practic s0 fie instru-
i i func ionarii ei într-o (singur0) diensttaal non-european0. Cu timpul, s-au dezvoltat 3coli 3i facult0 i spe-
ciale în metropol0 pentru a-i preg0ti lingvistic pe viitorii func ionari. Pentru imperii multi-continentale
precum cel Britanic, nici o diensttaal local0 nu ar fi fost de ajuns.
40- Relatarea lui Marr cu privire la evolu ia limbilor din estul Indochinei este foarte relevant0 din acest
punct de vedere. El noteaz0 c0 pân0 în jurul anului 1910 „cei mai mul i vietnamezi educa i considerau c0
franceza sau chineza, sau amândou0, erau moduri esen iale ale unei comunic0ri «superioare»." (Viet-
nameze Traditiort, p. 137). Dup0 1920 îns0, 3i în parte ca rezultat al promov0rii la nivel de stat a scrierii
fonetice quoc ngu, lucrurile s-au schimbat rapid. Atunci „era tot mai r0spândit0 convingerea c0 vietnameza
vorbit0 era o component0 important0 3i poate [sic] esen ial0 a identit0 ii na ionale. Chiar intelectuali mai
familiariza i cu franceza decât cu limba matern0 au ajuns s0 aprecieze semnifica ia faptului c0 cel pu in
85% din compatrio ii lor vorbeau aceea3i limb0." (p. 138). Ei erau atunci pe de-a-ntregul con3tien i de
rolul alfabetiz0rii în mas0 în dezvoltarea statelor-na iuni din Europa 3i Japonia. Totu3i Marr mai arat0 3i
c0 mult0 vreme nu a existat nici o corela ie clar0 între preferin a lingvistic0 3i pozi ia politic0: „Sus inerea
limbii materne vietnameze nu era un act patriotic în sine, a3a cum nici promovarea limbii franceze nu era
un act colabora ionist în sine." (p. 150).
Ultimul val
125
suficient0 din punct de vedere politic. Acum treizeci de ani, aproape nici
un indonezian nu vorbea bahasa Indonesia ca limb0 matern0; practic
to i aveau propria limb0 „etnic0", iar unii, mai ales cei din mi3carea
na ionalist0, foloseau 3i bahasa Indonesia/dienstmaleisch. Ast0zi exist0
poate milioane de tineri indonezieni, din zeci de medii etnolingvistice,
care vorbesc indoneziana ca limb0 matern0.
Nu este clar înc0 dac0 peste treizeci de ani va exista o genera ie de
mozambicani care vor vorbi numai portughez0-mozambican0. Dar, la acest
sfâr3it de secol dou0zeci, nu este cazul neap0rat ca o astfel de genera ie s0
fie o condi ie sine qua non pentru solidaritatea na ional0 mozambican0. în
primul rând, progresele în tehnologia comunica iilor, mai ales radioul 3i
televiziunea, ofer0 tiparului alia i care nu erau disponibili în urm0 cu un
secol. Difuzarea de emisiuni în diverse limbi poate s0 evoce comunitatea
imaginar0 3i pentru cei ne3tiutori de carte sau popula ii cu limbi materne
diferite. (Exist0 aici asem0n0ri cu modul în care cre3tin0tatea medieval0
era evocat0 prin reprezent0ri vizuale 3i oameni de litere bilingvi.) în al
doilea rând,na ionalismele secolului XX au, a3a cum am argumentat, un
profund caracter modular. Pot, 3i chiar o fac, s0 se inspire din mai bine de
un secol 3i jum0tate de experien 0 uman0 3i din trei modele anterioare de
na ionalism. Liderii na ionali3ti sunt astfel în m0sur0 s0 utilizeze în mod
con3tient sisteme educa ionale civile 3i militare dup0 modelul celor din
na ionalismul oficial; alegeri, organiza ii de partid 3i festivit0 i culturale dup0
modelul na ionalismelor populare din Europa secolului al XIX-lea; 3i ideea
republicii de cet0 eni venit0 pe lume în 0rile americanee Dar mai presus de
toate, îns03i ideea de „na iune" este acum ferm înr0d0cinat0 în practic toate
limbile tip0rite; iar na iunea este practic inseparabil0 de con3tiin a politic0^
într-o lume în care statul na ional este norma dominant0, toate
acestea înseamn0 c0 na iunile pot fi acum imaginate 3i f0r0 a avea o limb0
comun0-nu în spiritul naiv al nosotros los Americanos, ci dintr-o
recunoa3tere general0 a ceea ce istoria modern0 a demonstrat c0 este posi-
bil.41 Pare potrivit, în acest context, s0 încheiem acest capitol printr-o
revenire în Europa 3i o examinare sumar0 a acelei na iuni a c0rei diversi-
tate lingvistic0 a fost atât de frecvent folosit0 drept contra-argument la
adresa celor ce sus in teorii ale na ionalismului pe fundament lingvistic.
41. Spun „pot" deoarece sunt evident numeroase cazuri în care aceast0 posibilitate a fost 3i este
respins. în asemenea cazuri, de pild0 Vechiul Pakistan, explica ia nu este pluralismul etnocultural, ci
pelerinajele interzise.
în 1891, printre noi festivit0 i marcând cea de-a 600-a aniversare

a Confedera iei Schwyz, Obwalden 3i Nidwalden, statul elve ian „s-a
oprit" asupra anului 1291 ca data de „înfiin are" a Elve iei.42 O asemenea
decizie, luat0 dup0 600 de ani, are aspectele sale amuzante 3i sugereaz0
deja c0 na ionalismul elve ian se caracterizeaz0 mai degrab0 prin moder-
nitate decât prin vechime, într-adev0r, Hughes merge pân0 acolo încât
argumenteaz0 c0 festivit0 ile din 1891 marcheaz0 na3terea na ionalismului,
comentând c0 „în prima jum0tate a secolului al XIX-lea... na iunea fusese
o povar0 destul de u3oar0 pe umerii claselor mijlocii cultivate: Doamna de
Stael [1766-1817], Fuseli [1741-1825], Angelica Kauffmann [1741-
1807], Sismondi [1773-1842], Benjamin Constant [1767-1830], sunt to i
ace3tia elve ieni?"43 Dac0 r0spunsul implicit este „nu prea", semnifica ia sa
deriv0 din faptul c0, peste tot în Europa din jurul Elve iei, prima jum0tate
a secolului al nou0sprezecelea a fost martora dezvolt0rii unor mi3c0ri
na ionaliste autohtoniste în care „clasele mijlocii cultivate" (cum ar veni,
filologi +capitali3ti) au jucat roluri centrale. De ce atunci na ionalismul a
ajuns în Elve ia atât de târziu 3i ce consecin e a avut aceast0 întârziere pentru
forma sa final0 (în special, contemporana sa multiplicitate de „limbi na ionale")?
Parte din r0spuns rezid0 în tinere ea statului elve ian, care, dup0
cum observ0 sec Hughes, este dificil de identificat înainte de 1813-15
„f0r0 ajutorul vreunui subterfugiu."44 El ne aminte3te c0 primii cet0 eni
elve ieni adev0ra i, introducerea sufragiului direct (masculin) 3i sfâr3itul
v0milor„interioare" 3i al regiunilor vamale au fost realiz0ri ale Republicii
Helvetice înfiin ate prin for 0 de ocupa ia francez0 din 1798. Abia în 1803
a inclus acest stat 3i un num0r semnificativ de vorbitori de italian0,
achizi ionând Ticino. Abia în 1815 a câ3tigat populatele zone de limb0
francez0 Valais, Geneva 3i Neuchâtel de la Sfânta Alian 0 ce urm0rea s0
ob in0 r0zbunare contra francezilor-în schimbul neutralit0 ii 3i al unei con-
stitu ii foarte conservatoare.45 într-adev0r, Elve ia multilingvisîic0 de
ast0zi este un produs al începutului de secol nou0sprezece.46
42. Christopher Hughes, Switzerland, p. 107. Acest excelent text, pentru care Seton-Watson î3i exprim0 pe
bun0 dreptate admira ia, este baza argumenta iei care urmeaz0.
43 Ibid., p. 218. Datele au fost interpolate de mine.
44. Ibid., p. 85.
45 Plus Aargau, St. Gallen 3i Grisons. Acesta din urm0 prezint0 un interes special, deoarece ast0zi este
singurul loc unde supravie uie3te roman3a, cea mai autentic elve ian0 dintre limbile na ionale ale 0rii-
statut pe care 1-a dobândit totu3i abia în 1937! Ibid., pp. 59 3i 85.
46. Am putea remarca în trecere c0 Doamna de Stael nu a tr0it suficient pentru a-i vedea decât apari ia. De
altfel, familia ei, ca 3i cea a Iui Sismondi, venea din Geneva, care era un st0tule independent situat în afara
Elve iei pân0 în 1815. Nu e de mirare c0 na iunea elve ian0 era „o povar0 destul de u3oar0" pe umerii s0i.
Ultimul val 127
Un al doilea factor a fost înapoierea 0rii (care, împreun0 cu

topografia ei dificil0 3i lipsa de resurse exploatabile, au salvat-o de la
absorb ia de c0tre vecinii mai puternici). Azi poate fi greu s0 ne amintim
c0 pân0 la al doilea r0zboi mondial Elve ia era o ar0 s0rac0, având un stan-
dard de via 0 pe jum0tate cât Anglia, 3i o ar0 preponderent rural , în 1850
abia 6 la sut0 din popula ie tr0ia în zone minim urbanizate, iar pân0 în
1920 cifra se ridica abia la 27.6%.47 Prin urmare, de-a lungul secolului al
nou0sprezecelea, majoritatea popula iei era o 0r0nime imobil0 (cu
excep ia str0vechiului export de tineri vânjo3i ca mercenari 3i g0rzi
papale), înapoierea 0rii nu era doar economic0, era 3i politic0 3i cultural0.
„Vechea Elve ie", a c0rei suprafa 0 nu s-a modificat între 1515 3i 1803, 3i
ai c0rei locuitori vorbeau în majoritate un dialect german sau altul, a fost
condus0 de o coali ie nu prea strâns0 de oligarhii aristocratice cantonale.
„Secretul duratei îndelungate a Confedera iei era dubla sa natur0, împotri-
va du3manilor din afar0, producea o suficient0 unitate a popoarelor,
împotriva rebeliunii interne, producea o suficient0 unitate a oligarhiilor.
Dac0 0ranii se r0sculau, cum au 3i f0cut de vreo trei ori în fiecare secol,
atunci neîn elegerile erau l0sate deoparte 3i guvernele altor cantoane î3i
ofereau sprijinul, mediind adeseori, dar nu întotdeauna, în favoarea con-
fratelui lor de la conducere."48 Cu excep ia absen ei institu iei monarhice,
imaginea nu difer0 mult de cea a nenum0ratelor principate m0runte din
Sfântul Imperiu Roman, din care Liechtenstein, la grani a estic0 a Elve iei
este o ultim0 3i bizar0 relicv0.49
Este interesant de 3tiut c0 pân0 la 1848, aproape la dou0 genera ii
de la crearea statului elve ian, vechile adeziuni religioase erau mult mai
vizibile în plan politic decât cele lingvistice. Fapt destul de interesant, în
teritoriile însemnate drept definitiv catolice, protestantismul era în afara
legii, iar în cele a3a-zis protestante catolicismul era ilegal; iar aceste legi
erau strict aplicate. (Limba era o chestiune de alegere 3i interes personal.)
Numai dup0 1848, în urma convulsiilor revolu ionare din întreaga Europ0
3i a r0spândirii generale a mi3c0rilor na ionale autohtoniste, limba a luat
locul religiei 3i ara s-a fragmentat în zone lingvistice inalterabile.
(Religia devenea acum o chestiune de alegere personal0.)50
47. Ibid., pp. 173 3i 274. „Clasa mijlocie cultivat0" din secolul al nou0sprezecelea trebuie s0 fi fost foarte
redus0.
48. Ibid., p. 86. Sublinierea îmi apar ine.
49. Absen a monarhiilor caracteriza 3i Liga Hanseatic0, o coali ie politic0 nu foarte strict0 c0reia i-ar fi
dificil de atribuit un caracter de stat ori na iune.
50. Ibid., p. 274.
în sfâr3it, persisten a - într-o ar0 atât de mic0 - a unei largi vari-

et0 i de idiolecte germane care uneori nu se în eleg între ele sugereaz0
introducerea târzie a tiparului 3i educa iei moderne standardizate în mare
parte din societatea 0r0neasc0 elve ian0. Astfel Hochsprache (germana
tip0rit0) a avut, pân0 destul de recent, statutul de limb0 de stat al rarisch
deutsch 3i dienstmaleisch. Mai mult, Hughes observ0 c0 oficialii „superi-
ori" de ast0zi trebuie s0 poat0 folosi dou0 limbi federale, cu implica ia c0
aceea3i competen 0 este a3teptat0 3i din partea subordona ilor lor. Indirect,
o idee similar0 este indicat0 de Directiva Federal0 din 1950 care insist0 c0
„Elve ienii germani instrui i sunt cu siguran 0 capabili s0 lucreze în
francez0, ca 3i elve ienii italieni instrui i.'"51 Avem, într-adev0r, o situa ie
care nu difer0 fundamental de prea mult de cea a Mozambicului - o clas0
politic0 bilingv0 instalat0 peste o varietate de popula ii monolingve, cu o
singur0 deosebire: a „doua limb0" este cea a unui vecin puternic 3i nu a
unui fost conduc0tor colonial.
Cu toate acestea, în vederea faptului c0 în 1910 limba matern0 a
aproximativ 73 la sut0 din popula ie era germana, 22 la sut0 franceza, 4 la
sut0 italiana 3i l la sut0 roman3a (aceste propor ii nu s-au schimbat prea
mult în deceniile care s-au scurs), este poate surprinz0tor c0 în a doua
jum0tate a secolului al nou0sprezecelea-epoca na ionalismelor oficiale-nu
a existat nici o tentativ0 de germanizare. Desigur c0 puternice simpatii
pro-germane au existat pân0 la 1914. între Germania 3i Elve ia german0
grani ele erau extrem de permeabile. Comer ul 3i investi iile, ca 3i aris-
tocra ii 3i oamenii de diverse profesii, se deplasau în cele dou0 direc ii
destul de liber. Dar Elve ia se învecina cu dou0 alte mari puteri europene,
Fran a 3i Italia, a3a c0 riscurile politice ale germaniz0rii erau evidente.
Paritatea legal0 dintre german0, francez0 3i italian0 a fost a3adar aversul
monedei neutralit0 ii elve iene.52
Toate dovezile de mai sus indic0 faptul c0 na ionalismul elve ian
este cel mai bine în eles ca parte din „ultimul val". Dac0 Hughes are drep-
tate atunci când dateaz0 na3terea lui în anul 1891, atunci nu este cu mult
peste un deceniu mai vechi decât na ionalismul birmanez sau indonezian.
Cu alte cuvinte, a ap0rut în acea perioad0 din istoria lumii în care
na iunea devenea o norm0 interna ional0 3i în care ideea de na iune
putea fi „modelat0" într-un mod mult mai complex decât pân0 atunci.
51. Ibid., pp. 59-60. Sublinierile îmi apar in.
52. Ascensiunea roman3ei în 1937 nu a putut ascunde calculul ini ial.
Ultimul val 29
Dac0 structura conservatoare în politic0 3i înapoiat0 socio-economic a

Elve iei „a amânat" apari ia na ionalismului,53 faptul c0 institu iile sale
politice premoderne erau non-dinastice 3i non-monarhice a contribuit la
prevenirea exceselor na ionalismului oficial (compara i cu Siamul, cazul
din Capitolul 6). în fine, ca în cazul exemplelor sud-est-asiatice, apari ia
na ionalismului elve ian în ajunul revolu iei comunica ionale din secolul
XX a f0cut posibil0 3i practic0 „reprezentarea" comunit0 ii imaginate în
modalit0 i ce nu necesitau uniformitatea lingvistic0.
în concluzie, poate fi util s0 formul0m din nou argumentul
general al acestui capitol. „Ultimul val" de na ionalisme, majoritatea în
teritoriile coloniale din Asia 3i Africa, a fost la origini o reac ie la imperi-
alismul global de tip nou posibil datorit0 realiz0rilor capitalismului indus-
trial. Cum se exprima Marx în modul s0u inimitabil: „Nevoia unei pie e în
continu0 expansiune pentru produsele sale fug0re3te burghezia pe toat0
suprafa a globului."54 Dar capitalismul a mai contribuit, nu în ultimul rând
prin r0spândirea tiparului, 3i la crearea na ionalismelor populare în limbile
autohtone, ceea ce a subminat în m0suri diferite str0vechiul principiu
dinastic 3i a împins spre naturalizarea cu de la sine putere a fiec0rei dinas-
tii a c0rei pozi ie permitea acest lucru. Na ionalismul oficial - combina ie
dintre principiile noi na ionale 3i vechi dinastice (Imperiul Britanic) - a
dus la rândul s0u la ceea ce se poate convenabil numi „rusificarea" din
coloniile extra-europene. Aceast0 tendin 0 ideologic0 se împletea perfect
cu exigen ele practice. Imperiile de la sfâr3itul secolului al nou0sprezece-
lea erau prea vaste 3i întinse pe distan e prea mari pentru a fi conduse de
o mân0 de cona ionali. Mai mult, la fel ca 3i capitalismul, statul î3i multi-
plica rapid func iile, atât în metropole cât 3i în colonii. Combinate, aceste
for e necesitau cadre subordonate au generat sisteme educa ionale „rusifi-
catoare", al c0ror scop era în parte s0 produc0 necesarele cadre subordo-
nate pentru birocra iile de stat 3i corpora ionale. Aceste sisteme de edu-
ca ie, centralizate 3i standardizate, au creat pelerinaje cu totul noi a c0ror
Rom0 era de obicei capitala diverselor colonii, c0ci na iunile ascunse
în miezul imperiilor nu permiteau o ascensiune intern0 mai înalt0.
53. Ki structura social0 a Ungariei era înapoiat0, dar aristocra ii maghiari st0teau în mijlocul unui imens
imperiu dinastic polietnic, în care prezumtivul lor grup lingvistic forma doar o minoritate, chiar dac0 una
foarte important0. Mica oligarhie aristocratic0 republican0 a Elve iei nu a fost niciodat0 amenin at0 într-
un mod similar.
54. Marx 3i Engels, The Communisl Manifesta, p. 37. Cine în afar0 de Marx ar fi descris aceast0 clas0 ce
a transformat lumea ca fiind „fug0rit0"?
De obicei, dar nicidecum întotdeauna, aceste pelerinaje educa ionale

aveau echivalent sau erau dublate în sfera administrativ0. Combina ia din-
tre diferite pelerinaje educa ionale 3i administrative a oferit baza teritori-
al0 pentru noi „comunit0 i imaginare" în care b03tina3ii se puteau con-
sidera „cona ionali". Expansiunea statului colonial, care, ca s0 spunem
a3a, îi invita pe „b03tina3i" în 3coli 3i birouri, precum 3i a capitalismului
colonial, care, s0 zicem, îi excludea din birourile de conducere, a însem-
nat c0 principalii purt0tori de cuvânt la începuturile na ionalismului colo-
nial au fost, într-o m0sur0 nemaiîntâlnit0, clasele intelectuale bilingve izo-
late, f0r0 conexiuni cu robustele burghezii locale.
în calitate de clase intelectuale bilingve îns0, dar mai ales de
^clase intelectuale la început de secol XX, aveau acces, în clas0 3i în afara
ei, la modele ale na iunii, ideii de na iune 3i na ionalismului distilate din
experien ele turbulente 3i haotice din peste un secol de istorie american0
3i european0. Aceste modele, la rândul lor, au ajutat ca mii de visuri
incipiente s0 prind0 contur^ în diverse combina ii, lec iile na ionalismului
creol, autohton 3i oficial au fost copiate, adaptate 3i îmbun0t0 ite,
în sfâr3it, cum capitalismul transforma cu vitez0 tot mai mare mijloacele
de comunica ie fizic0 3i intelectual0, clasele intelectuale au g0sit
modalit0 i de a ocoli tiparul în propagarea comunit0 ii imaginare nu
numai printre masele ne3tiutoare de carte, ci 3i printre masele alfabeti-
zate, dar care citeau limbi diferite.
8
Patriotism $i rasism
în capitolele precedente am încercat s0 urm0resc procesele prin

care a început s0 fie imaginat0 na iunea 3i, odat0 imaginat0, s0 fie mode-
lat0, adaptat0 3i transformat0, O astfel de analiz0 a trebuit s0 se ocupe în
primul rând cu schimbarea social0 3i diferite forme de con3tin 0. Dar nici
schimbarea social0, nici transformarea con3tiin ei în sine nu contribuie
prea mult la explicarea ata amentului pe care îl simt popoarele pentru
inven iile imagina iilor lor sau - pentru a reaminti o întrebare pus0 la
începutul acestui text - de ce oamenii sunt gata s0 moar0 pentru aceste
inven ii.
într-o epoc0 în care este o atitudine general0 printre intelectualii
progresi3ti 3i cosmopolitani (mai ales din Europa?) s0 insiste asupra carac-
terului cvasi-patologic al na ionalismului, asupra r0d0cinilor sale în teama
3i ura fa 0 de Cel0lalt 3i asupra afinit0 ilor sale cu rasismul,1 este util s0 ne
amintim c0 na iunile inspir0 iubire 3i adesea o iubire capabil0 de profunde
sacrificii de sine. Produsele culturale ale na ionalismului-poezie, proz0,
muzic0, arte plastice-arat0 foarte clar aceast0 iubire în mii de forme 3i
stiluri diferite. Pe de alt0 parte, cât de rar se întâmpl0 într-adev0r s0
g0sim produse na ionaliste analoge care s0 exprime team0 3i ur0. 2
1. Cf. pasajul din lucrarea lui Nairn, The Break-up ofBritain, pp. 14-15, de mai sus, 3i dictonul în manier0
oarecum Biedermeier: „faptul principal [este] c0 marxi3tii ca atare nu sunt na ionali3ti". „Some Reflec-
tions", p. 10.
2. Poate cititorul s0 se gândeasc0 imediat m0car la trei Imnuri ale Urii? A doua strof0 din God Save the
Queen/King are instructivele cuvinte: „O Lord our God, arise/ Scatter her/his enemies/And make them
fall;/Confound thek politics/Frustrate their knavish tricks^On Thee our hopes we fix^God save us all." [,,O.
Doamne, ridic0-te/împr03tie-i pe du3manii s0i/Ki fâ-i s0 se pr0buseasc0VZ0d0rniceste-le uneltirileyînfrânge-
le vicleniile^în Tine ne punem speran ele/Domnul s0 ne mântuie pe to i."] Observa i c0 ace3ti du3mani nu
au identitate 3i ar putea la fel de bine s0 fie 3i englezi, de vreme ce sunt „du3manii s0i" nu „ai no3tri",
întregul imn este o od0 monarhiei, nu unei na iuni sau na iunii-care nu este men ionat0 nici o dat0.
Chiar în cazul popoarelor colonizate, care au toate motivele s0 îi urasc0 pe

st0pânii coloni3ti, este uimitor cât de nesemnificativ este elementul de ur0
în aceste expresii ale sentimentului na ional. Iat0, de exemplu, prima 3i
ultimele strofe din Ultima Adios, celebrul poem scris de Rizal în timp ce
a3tepta s0 fie executat de reprezentan ii imperialismului spaniol:3 1.
Adios, Patria adorada, region del sol querida,
Perla del Mar de Oriente, nuestro perdido ed6n,
A darte voy, alegre, la triste mustia vida;
Y fuera mas briliante, mas fresca, mas florida,
Tambie'n por ti la diera, la diera por tu bien...
12. Entonces nada importa me pongas en olvido:

Tu atmosfera, tu espacio, tu3 valles cruzard;
Vibrante y limpia nota ser6 par tu oido;
Aroma, luz, colores, rumor, canto, gemido,
Constante repitiendo la esencia de mi fe.
13. Mi Patria idolatrada, dolor de mis dolores,

Querida Filipinas, oye el postrer adios.
Ani, te dejo todo: mis padres, mis amores.
Voy donde no hay esclavos, verdugos ni opresores;
Donde la fe no mata, donde el que reina es Dios.
3. Tradus în englez0 de Trinidad T. Subido:
l. R0mas bun, Patrie scump0, ara de soare iubit0, Perla

M0rii-n R0s0rit, raiul nostru cel pierdut, Bucuros în' d0rui
(ie a mea viata chinuit0, Tân0r0 de-ar fi s0 fie, luminoas0
3i-mplinit0, Pentru binele- i a3 da-o, de-a3 lua-o de la-
nceput...
12.Ki atunci nu mai conteaz0 dac0 voi c0dea-n uitare, când al

t0u v0zduh, p0mântul, v0ile le voi str0bate; Sunet pur voi
fi, un fream0t, un parfum sau o culoare, Cântec eu voi fi,
lumina ori geam0t de disperare, Iar credin a-mi neclintit0
din acestea va r0zbate.
13.Patria mea adorat0 3i suprema p0timire, Mult iubit0

Filipine, ascult0 salutul meu: Acum ie î i las totul, tot
ce-a fost a mea iubire. Unde merg eu nu exist0 nici un
sclav, nici asuprire, Iar credin a nu ucide, c0ci st0pân e
Dumnezeu.
Patriotism 3i rasism 133
14. Adi6s, padres y hermanos, trozos del alma mia,

Amigos de la infancia, en el perdido hogar;
Dad gracias, que descanso del fatigoso dia;
Adi6s, dulce extranjera, mi amiga, mi alegrîa;
Adi6s, queridos seies. Morir es descansar.
Este de remarcat nu doar c0 na ionalitatea „tiranilor" nu este men ionat0, ci

3i c0 p0tima3ul patriotism al lui Rizal este superb exprimat ta limba „lor".4
O parte din caracterul acestei iubiri politice poate fi descifrat0 din
modalit0 ile ta care limbile descriu obiectul ei: fie ta vocabularul gradelor
de rudenie (motherland, Vaterland, patria, patrie) fie ta cel referitor la
acas0 (heimat sau tanah air [p0mânt 3i ap0, locu iunea pentru arhipelagul
natal al indonezienilor]). Amândou0 expresiile denot0 ceva de care omul
este legat prin natura sa. A3a cum am v0zut mai devreme, ta tot ce este
„natural" exist0 întotdeauna ceva ce nu a fost ales. în acest mod, ideea de
na iune este asimilat0 cu sexul, culoarea pielii, familia 3i epoca în care
ne na3tem-toate acele lucruri care sunt inevitabile. Iar ta aceste „leg0turi
naturale" sesiz0m ceea ce am putea numi „frumuse ea unei gemeinschqft
[a comunit0 ii]". Cu alte cuvinte, tocmai pentru c0 astfel de leg0turi nu
sunt alese, ele sunt înconjurate de o aur0 de altruism.
De3i este adev0rat c0 în ultimele dou0 decenii s-a scris mult
despre ideea familiei ca structur0 organizat0 a puterii, o asemenea con-
cep ie este cu siguran 0 necunoscut0 majorit0 ii oamenilor, în schimb,
familia a fost privit0 tradi ional ca domeniul iubirii dezinteresate 3i al
solidarit0 ii, în acela3i fel, chiar dac0 istoricii, diploma ii, politicienii 3i
speciali3tii ta 3tiin e sociale accept0 cu destul0 non3alan 0 ideea de
„interes na ional", pentru majoritatea oamenilor obi3nui i din orice clas0
principalul element al ideii de na iune este lipsa interesului personal.
Ki din acest motiv, ea poate cere sacrificii.
A3a cum am notat mai devreme, marile r0zboaie ale acestui secol
sunt impresionante nu atât prin faptul c0 au permis oamenilor s0 ucid0 un
14. R0mas bun, p0rin i, prieteni, top ce inima mi-i 3tie
înc0 din copil0rie,-n casa ce-a r0mas departe;
Slav0 da i, c0ci dup-al zilei zbucium dorm o ve3nicie;
R0mas bun, dulce str0in0, prieten0 3i bucurie;
Dragii mei, v0 las cu bine. Odihna g0sesc în moarte.
Jaime C. de Veyra, El „ Ultima Adios"de Rizal: estudio critico-expositim, pp. 89-90 3i 101-102 (traducerea).
4. A fost îns0 rapid tradus0 în limba tagalog de marele revolu ionar fllipinez Andres Bonifacio. Versiunea
Uri este dat0 în ibid., pp. 107-109.
num0r f0r0 precedent de al i oameni, cât prin num0rul colosal al oamenilor

convin3i s0-3i pun0 via a în joc. Oare nu este cert c0 num0rul celor uci3i a
dep03it cu mult pe al celor care au ucis? Ideea sacrificiului suprem vine
numai odat0 cu ideea de puritate, prin fatalitate.
Moartea pentru ara ta, pe care de obicei nu i-o alegi, cap0t0 o
m0re ie moral0 pe care moartea pentru Partidul Laburist, Asocia ia
Medicilor Americani sau poate chiar pentru Amnesty International nu o
poate egala, deoarece acestea toate sunt organiza ii la care po i adera 3i
pe care le po i p0r0si în voie. Moartea pentru revolu ie î3i cap0t0
m0re ia tot în m0sura în care este considerat0 a fi ceva fundamental pur.
(Dac0 oamenii 3i-ar închipui proletariatul numai ca pe un grup în c0utare
înfocat0 de frigidere, vacan e sau putere, cât de dispu3i ar mai fî, chiar 3i
membrii proletariatului, s0 moar0 pentru ea?)5 Ironia este c0, în m0sura în
care interpret0rile marxiste ale istoriei sunt sim ite (mai- degrab0 decât
gândite) ca fiind reprezent0ri ale unei necesit0 i ineluctabile, ele pot de
asemenea dobândi o aur0 de puritate 3i altruism.
Aici putem iar03i reveni cu folos la limb0, în primul rând, se
observ0 caracterul primordial al limbilor, chiar 3i al celor cunoscute drept
moderne. Nimeni nu poate furniza data na3terii nici unei limbi. Fiecare
limb0 se ive3te imperceptibil dintr-un trecut lipsit de orizont, (în m0sura
în care homo sapiens este homo dicens, poate p0rea dificil de imaginat o
origine a limbii mai recent0 decât specia îns03i.) Limbile apar astfel a avea
r0d0cini aproape mai adânci decât orice altceva din societ0 ile contempo-
rane, în acela3i timp, nimic nu ne leag0 afectiv de cei mor i mai mult decât
limba. Când vorbitorii de englez0 aud cuvintele „Earth to earth, ashes to
ashes, dust to dust" [„Din 0rân0 ne-am întrupat, în 0rân0 ne-am întors"]
- create acum aproape patru secole 3i jum0tate-au ca o sugestie spectral0
de simultaneitate într-un timp omogen 3i vid. Greutatea cuvintelor
provine doar în parte din în elesul lor solemn; ea vine 3i dintr-un a3a-
numit „caracter englezesc" ancestral.
în al doilea rând, exist0 un tip special de comunitate contempo-
ran0 pe care numai limba o sugereaz0-mai ales sub form0 de poezie 3i cân-
tece. S0 lu0m ca exemplu imnurile na ionale, cântate la s0rb0torile
na ionale. Oricât de banale ar fi cuvintele 3i de mediocre melodiile, exist0
5. Aceast0 formulare nu trebuie nicidecum în eleas0 în sensul c0 mi3c0rile revolu ionare nu urm0resc
obiective materiale. Dar aceste obiective nu sunt privite ca o gr0mad0 de achizi ii individuale, ci drept
condi ii pentru ceea ce Rousseau numea bonheur [fericire] împ0rt03it0.
în aceste cântece experien a simultaneit0 ii. In exact acelea3i momente,

oameni total necunoscu i unii celorlal i rostesc acelea3i versuri pe aceea3i
melodie. Imaginea: cor la unison.6 A cânta La Marseilleise, Waltzing
Matilda sau Indonesia Raya ofer0 ocazii pentru unisonan 0, pentru ecoul
realiz0rii fizice a comunit0 ii imaginare. (La fel 3i ascultarea [3i poate
îngânarea t0cut0] a poeziei ceremoniale recitate, cum ar fi fragmente din
The Book ofCommon Prayer.) Cât de altruist0 pare aceast0 unisonan 0!
Dac0 ne d0m seama c0 al ii cânt0 aceste cântece exact în acela3i timp cu
noi, nu avem totu3i nici o idee cine ar putea s0 fie ei sau unde anume cânt0,
de vreme ce nu-i putem auzi. Nimic nu ne leag0 decât sunetul imaginar.
Totu3i aceste coruri pot fi reunite în timp. Dac0 sunt leton, fiica
mea poate fi australianc0. Fiul unui imigrant italian la New York î3i va
g0si str0mo3i printre P0rin ii Pelerini. Dac0 ideea de na ionalitate are o
aur0 de fatalitate, este totu3i o fatalitate înscris0 în istorie. Aici edictul lui
Sân Martin ce îi boteza „peruvieni" pe indienii ce vorbeau limba quecha
- o mi3care ce are afinit0 i cu o convertire religioas0 - este exemplar. C0ci
arat0 c0 de la început na iunea a fost conceput0 ca limb0, nu ca sânge, 3i
c0 oamenii puteau fi „invita i în" comunitatea imaginat0. Astfel în zilele
noastre chiar 3i na iunile cele mai insulare accept0 principiul naturaliz rii
(minunat cuvânt!), oricât de dificil0 fac punerea lui în practic0.
V0zut0 atât ca o fatalitate istoric , dar 3i ca o comunitate imagi-
nat0 prin limb0, na iunea se prezint0 simultan ca deschis0 3i închis0. Acest
paradox este bine ilustrat de schimb0rile de ritm din aceste celebre versuri
despre moartea lui John Moore în b0t0lia de la Corufta:7
1. O tob0 n-a b0tut, n-a sunat nici un cânt,

Când corpu-i în grab0 la reduta-am c0rat;
Solda ii n-au tras nici o salv0 în vânt
La mormântul eroului cel îngropat.
2. L-am îngropat pe-ntuneric în noapte,

P0mântul cu baioneta s0pând;
Sub razele lunii înce o3ate
Ki cu felinarul palid arzând.
6. Comparafi acest cor a capella cu limba vie ii de zi cu zi, care este de obicei o experien 0 de tipul
decani/cantoris, de dialog 3i schimb de replici.
7. „The Burial of Kir John Moore", în The Poems of Charles Wotfe, pp. 1-2.
3. în sicriu f0r0 rost nu 1-am ad0postit,

Ki nici în lin oliu înf03urat; Ci se
odihnea ca un soldat istovit, în
mantaua militar0-mbr0cat...
5. S0pându-i patul îngust ne gândeam,

Netezindu-i culcu3ul de moarte, Peste
capu-i va trece str0in 3i du3man, Noi vom
fi pe mare departe...
8. încet, cu triste e, la groap0 1-am dus.

De pe câmpul de faim0 însângerat; N-am cioplit nici
un rând, nici o piatr0 n-am pus-Singur cu gloria lui 1-
am l0sat!
Aceste versuri celebrând o moarte eroic0 au o frumuse e inseparabil0 de

limba englez0-una intraductibil0, ce poate fi auzit0 doar de aceia care o
vorbesc 3i o citesc. Totu3i atât John Moore cât 3i autorul omagiului erau
irlandezi. Ki nu exist0 nici un motiv pentru care un urma3 al „du3manilor"
francezi sau spanioli ai lui Moore s0 nu aud0 întreaga rezonan 0 a poeziei:
engleza, la fel ca orice alt0 limb0, este întotdeauna deschis0 pentru noi
vorbitori, ascult0tori 3i cititori.
Asculta i-1 pe Thomas Browne, cuprinzând în dou0 fraze întrea-
ga istorie a omului:8
Even the old ambitions hâd the advantage of ours, in the

attempts of their vaingiories, who acting early and before the
probable Meridian of time, have by this time found great
accomplishment of their designs, whereby the ancient Heroes
have already out-lasted their Monuments, and Mechanicall
preservations. But in this latter Scene of time we cannot
expect such Mummies unto our memories, when ambition
may fear the Prophecy of Elias, and Charles the Fifth can
never hope to live within two Methusela's of Hector.
8. Hydriotaphia, Ume-Buriall, or, A Discourse of the Sepulchra/l Urnes lately found in Norfolk, pp. 72-
73. Pentru „meridianul probabil de timp", compara i cu episcopul Otto de Freising.
Patriotism 3i rasism
137
Iar vechile n0zuin e au fost mai de seam0 decât ale noas-
tre, în încerc0rile trufiei celor care, f0ptuind devreme 3i
înaintea meridianului probabil de timp, au g0sit pân0
acum împlinirea dorin elor lor, prin care vechii eroi au
tr0it deja mai mult decât monumentele închinate lor 3i
decât amintirile l0sate prin me3te3ug. Dar în aceast0
scen0 a timpului din urm0 nu putem s0 a3tept0m aseme-
nea momâi în amintirea noastr0, când trufia are a se
teme de prorocirea lui Elia, iar Carol al cincilea nu poate
niciodat0 n0d0jdui s0 tr0iasc0 la dou0 vie i de-ale lui
Matusalem dep0rtare de Hector.
Aici Egiptul antic, Grecia 3i ludeea sunt reunite cu Sfântul Imperiu

Roman, dar unificarea lor peste mii de ani 3i mii de mile este s0vâr3it0 în
cadrul stilului specific prozei engleze de secol al 3aptesprezecelea în care
scria Browne.9 Pasajul poate, bineîn eles, s0 fie tradus pân0 la un punct.
Dar splendoarea fascinant0 a expresiilor ,j>robable Meridian of time",
,JMechanicallpreservations", „such Mummies unto our memories" 3i „two
Methwela 's of Hector" pot produce fiori numai cititorilor de englez0.
Pe aceast0 pagin0, ea se deschide larg cititorului. Pe de alt0 parte,
nu mai pu in fascinanta splendoare a rândurilor finale din „Yang Sudah
Hilang" scris0 de marele autor indonezian Pramoedya Ananta Toer:10
Suara itu hanya terdengar beberapa detik saja dalam hidup.

Getarannya sebentar berdengung, takkan terulangi lagi. Qapi
seperti juga halnya dengan kali Lusi yang abadi menggarisi
kota Blora, dan seperti kali itu juga, suara yang tersimpan
menggarisi kenangan dan ingatan itu mengalir juga-mengalir
kemuaranya, kelaut yang tak bertepi. Dan tak seorangpun tahu
kapan l0ut itu akan kering dan berhenti berdeburan.
Hilang.
Semua itu sudah hilang d0ri jangkauan panc[h]a-indera.
pe aceea3i pagin0 sunt probabil ermetice.11

9. Totu3i „Anglia" nu este men ionat0 în aceast0 unificare. Aceasta ne aminte3te de acele ziare provinciale
care au adus lumea întreag0, prin intermediul spaniolei, la Caracas 3i Bogota.
10. In Tjerita d ri Blora [Povestiri din Blora], pp. 15-44, la p. 44.
11. Totu3i, asculta i-le! Am adaptat ortografia original0 pentru a corespunde conven iei actuale 3i pentru a
reda citatul complet fonetic.
Dac0 fiecare limb0 poate fi înv0 at0, pentru înv0 area ei este
nevoie de o por iune real0 din via a unei persoane: fiecare nou0 cucerire
este m0surat0 prin compara ie cu zilele ce devin tot mai pu ine. Faptul care
limiteaz0 accesul la alte limbi nu este inaccesibilitatea lor, ci propria mor-
talitate. De aici rezult0 caracterul oarecum intim al tuturor limbilor. Impe-
riali3tii francezi 3i americani i-au guvernat, exploatat 3i omorât pe viet-
namezi mul i ani de zile. Dar orice le-au luat, limba vietnamez0 a r0mas
pe loc. Prin urmare, mult prea adesea, r0bufnea furia la adresa „impene-
trabilit0 ii" vietnameze 3i acea obscur0 disperare ce d0 na3tere argourilor
pline de venin ale colonialismelor muribunde: „gooks", „ratons" etc.12
(Pe termen mai lung, singurele reac ii la vasta intimitate a limbii celor
oprima i sunt retragerea sau continuarea masacrului.)
Asemenea epitete sunt, în forma lor intern0, tipic rasiste, iar
descifrarea acestei forme va sluji s0 arate de ce Nairn se în3al0 atunci când
argumenteaz0 c0 rasismul 3i antisemitismul deriv0 din na ionalism-3i ast-
fel c0 „v0zut dintr-o perspectiv0 istoric0 suficient de adânc0, fascismul ne
spune mai mult despre na ionalism decât orice alt episod."13 Un cuvânt ca
„slanf\ de exemplu, abreviat din ,jlant-eyed" [cu ochi oblici], nu exprim0
numai o du3m0nie politic0 obi3nuit0. El 3terge ideea de na iune, reducân-
du-1 pe adversar la fizionomia lui biologic0.14 El neag0, prin înlocuire, ter-
menul de „vietnamez"; la fel cum raton neag0, prin înlocuire, termenul de
„algerian". în acela3i timp, el scufund0 no iunea de „vietnamez" într-un
amestec anonim laolalt0 cu „filipinez", „coreean", „chinez" 3i a3a mai
departe. Caracterul acestui vocabular poate deveni 3i mai evident dac0 este
comparat cu alte cuvinte din perioada r0zboiului din Vietnam, cum ar fi
„Charlie" 3i „V.C.", sau dintr-o epoc0 anterioar0, ,J3oches", ,Jiuns", „Japs"
3i „Frogs", care se aplic0 toate numai unei singure na ionalit0 i 3i astfel
recunosc, chiar urându-1, apartenen a adversarului la o lig0 a na iunilor.15
12. Logica ce func ioneaz0 aici este: l. Voi fi mort înainte s0 apuc s0 îi în eieg. 2. Puterea mea este atât de
mare încât ei a trebuit s0 îmi înve e limba. 3. Dar asta înseamn0 c0 mi-a fost invadat0 intimitatea. Dac0 îi
numesc ,gooks", aceasta este o m0runt0 form0 de r0zbunare.
13. The Break-up ofBritain, pp. 337 3i 347.
14. Observa i c0 nu exist0 nici un antonim evident 3i con3tient pentru ,jlant" [oblic]. „Rotund"? „Drept"?
„Oval"?
15. De fapt nu numai într-o epoc0 anterioar0. Totu3i, aceste cuvinte ale lui Debray au un oarecare iz de mag
azin de antichit0 i: „Nu concep nici o speran 0 pentru Europa decât sub hegemonia unei Frânte rev
olu ionare, inând ferm stindardul independen ei. Câteodat0 m0 întreb dac0 toat0 mitologia „anti-
nem easc0" 3i antagonismul secular dintre noi 3i Germania nu vor fi într-o zi indispensabile pentru salvarea
revolu iei sau chiar a mo3tenirii noastre na ional-democratice". „Marxismul 3i chestiunea na ional0", p. 41.
Adev0rul este c0 na ionalismul gânde3te în termeni de destine

istorice, în timp ce rasismul viseaz0 eterne contamin0ri, transmise de la
originile timpului printr-un nesfâr3it 3ir de împerecheri resping0toare: în
afara istoriei. Negrii sunt, mul umit0 pensulei de catran, negri pentru tot-
deauna; evreii, s0mân a lui Avraam, evrei pentru totdeauna, indiferent ce
pa3aport poart0 sau ce limbi vorbesc 3i citesc. (Astfel, pentru nazi3ti, ger-
manul evreu era întotdeauna un impostor.)16
Visurile rasismului î3i au de fapt originile în ideologiile de clas
mai degrab0 decât în cele na ionale: mai ales în preten iile la divinitate ale
conduc0torilor 3i cele ale aristocra iilor la sânge 3i „descenden 0" „albastr0"
sau „alb0".17 Nu este surprinz0tor deci c0 presupusul p0rinte al rasismului
modern nu este un na ionalist mic-burghez, ci Joseph Arthur, conte de
Gobineau.18 Nici c0, în ansamblu, rasismul 3i antisemitismul se manifest0
nu dincolo de grani ele na ionale, ci în interiorul lor. Cu alte cuvinte, ele jus-
tific0 nu atât r0zboaiele externe, cât represiunea 3i domina ia interne.19
Acolo unde rasismul s-a dezvoltat în afara Europei în secolul al
XIX-lea, a fost întotdeauna asociat cu domina ia european0, din dou0
motive convergente. Primul 3i cel mai important a fost apari ia na ionalis-
mului oficial 3i a „rusific0rii" coloniale. A3a cum s-a subliniat în repetate
rânduri, na ionalismul oficial a fost o reac ie tipic0 din partea grupurilor
dinastice 3i aristocratice amenin ate - clasele superioare - fa 0 de
na ionalismul popular autohton. Rasismul colonial a fost un element
major în acea concep ie asupra „Imperiului" care încerca s0 uneasc0
legitimitatea dinastic0 3i comunitatea na ional0. A realizat acest lucru
generalizând un principiu al superiorit0 ii înn0scute, mo3tenite, pe care
16. Semnifica ia apari iei sionismului 3i a na3terii Israelului este c0 cel dintâi marcheaz0 reimaginarea unei
comunit0 i religioase antice ca na iune printre alte na(iuni-în vreme ce al doilea înregistreaz0 o transfor
mare alchimic0 din credinciosul r0t0citor în patriotul local.
17. „Din partea aristocra iei latifundiare veneau concep ii legate de superioritatea înn0scut0 a clasei con
duc0toare 3i o sensibilitate în leg0tur0 cu statutul social, tr0s0turi proeminente pân0 târziu în secolul al
XX-lea. Hr0nite de surse noi, aceste concep ii au putut fi mai târziu vulgarizate [sic] 3i f0cute atr0g0toare
pentru popula ia german0 în întregul ei prin doctrinele superiorit0 ii rasiale." Barrington Moore, Jr., Social
Origins of Dictatorship and Democracy, p. 436.
18. Datele lui Gobineau sunt perfecte. S-a n0scut în 1816, la doi ani dup0 restaurarea Bourbonilor pe
tronul francez. Cariera lui diplomatic0, 1848-1877, a prosperat sub al doilea Imperiu al lui Ludovic-
Napoleon 3i regimul monarhist reac ionar al lui M0rie Edme Patrice Maurice, conte de MacMahon, fost
proconsul imperialist în Alger. Al s0u Essai sur l'lnigalite des races humatnes a ap0rut în 1854-s0 spunem
ca o reac ie la insurec iile populare autohtoniste-na ionale din 1848?
19. Rasismul sud-african nu a stat, în epoca lui Vorster 3i a lui Botha, în calea rela iilor amicale (oricât de dis
crete) cu politicieni negri importan i din anumite state africane independente. Dac0 evreii sunt discrimina i în
Uniunea Sovietic0, aceasta nu a împiedicat rela iile de lucru pline de respect dintre Brejnev 3i Kissinger.
140 , Comunit0 i imaginate
se baza (oricât de precar) pozi ia sa intern0, la imensitatea posesiilor sale

transmaritime, sus inând (mai mult sau mai pu in explicit) ideea c0 dac0
lorzii englezi, s0 spunem, erau în mod natural superiori altor englezi, acest
lucru nu conta: ace3ti al i englezi erau nu mai pu in superiori b03tina3ilor
supu3i, într-adev0r suntem tenta i s0 argument0m c0 existen a imperiilor
coloniale târzii a slujit chiar la înt rirea bastioanelor aristocratice de
acas0, de vreme ce p0reau s0 confirme pe o scen0 modern0, global0, con-
cep iile antice despre putere 3i privilegiu.
A putut s0 realizeze acest lucru deoarece-3i acesta este al doilea
motiv al nostru-imperiul colonial, cu aparatul s0u birocratic în expansiune
rapid0 3i cu politicile sale de „rusificare", a permis unui num0r însemnat
de burghezi 3i mic-burghezi s0 joace rolul de aristocra i în afara scenei
centrale: adic0 oriunde în imperiu mai pu in acas0, în fiecare colonie se
g0sea acest tableau vivant de un umor amar: burghezul gentilom rostind
poezii pe fundalul unor conace spa ioase 3i al unor gr0dini pline de
mimoze 3i plante tropicale ag0 0toare viu colorate, al0turi de o numeroas0
figura ie compus0 din oameni de serviciu, gr0jdari, gr0dinari, buc0tari,
slujitori b03tina3i, cameriste, sp0l0torese 3i, mai ales, cai.20 Chiar 3i cei
care nu reu3eau s0 tr0iasc0 în acest stil, cum ar fi tinerii neînsura i, aveau
cu toate acestea statutul de o grandoare echivoc0 al unui nobil francez în
pragul unei jacquerii:21
în Moulmein, în sudul Birmaniei [acest ora3 obscur are

nevoie de explica ii pentru cititorii din metropol0], eram
detestat de un mare num0r de oameni-singura dat0 din via a
mea când am fost destul ds important pentru a mi se întâm-
pla acest lucru. Eiam ofi er de poli ie subdivizionar al
ora3ului.
Acest „gotic tropical" a fost posibil datorit0 puterii cople3itoare pe care

capitalismul în plin0 dezvoltare o conferise metropolei - o putere atât de
mare încât putea fi inut0, s0 spunem a3a, în expectativ0. Nimic nu ilus-
treaz0 mai bine capitalismul în haine feudale-aristocratice decât militarii
coloniali, care erau cunoscu i a fi diferi i fa 0 de cei din metropole, adesea
20. Pentru o uimitoare colec ie de fotografii ale unor asemenea tablouri vivante în Indiile Olandeze (3i un
text de o eleganta ironie), vezi „E. Breton de Nijs", Tempo Doeloe.
21. George Onvell, „Shooting an Elephant", în The Orwell Reader, p. 3. Cuvintele în paranteze drepte sunt
fire3te interpolate de mine.
chiar 3i în termeni formali institu ionali.22 Astfel în Europa exista „Prima

Armat0", realizat0 prin recrutarea masei de cet0 eni metropolitani; con-
ceput0 din punct de vedere ideologic drept ap0r0toare a heimat; îmbr0cat0
în culoarea practic0 3i utilitar0 kaki; înarmat0 cu cele mai recente arme ce
puteau fi procurate; izolate în bar0ci pe timp de pace, pe timp de r0zboi
sta ionate în tran3ee sau în spatele artileriei grele, în afara Europei, exista
„Armata A Doua", recrutat0 (sub nivelul ofi erilor) din rândul
minorit0 ilor religioase sau etnice, folosi i ca mercenari; conceput0 ideo-
logic drept o for 0 de poli ie intern0; cu solda i îmbr0ca i în haine ce
puteau da gata dac0 s-ar fi aflat în dormitor sau s0li de bal; înarma i cu
s0bii sau arme industriale dep03ite; la vedere pe timp de pace, pe timp de
r0zboi c0lare. Dac0 Statul-Major General prusac, profesorul militar al
Europei, sublinia solidaritatea anonim0 a corpului de profesioni3ti, balis-
tica, ingineria, c0ile ferate, planificarea strategic0 3i altele asemenea,
armata colonial0 sublinia gloria, epole ii, eroismul personal, jocul de polo
3i o curtoazie arhaizant0 între ofi erii s0i. (î3i putea permite acest lucru
pentru c0 Prima Armat0 3i Marina erau în fundal.) Aceast0 mentalitate a
supravie uit mult0 vreme, în Tonkin, în 1894, Lyautey scria:23
Quel dommage de n'etre pas venu ici dix ans plus t6t! Quelles
carrieres â y fonder et â y mener. II n'y a pas ici un de ces
petits lieutenants, chefs de po3te et de reconnaissance, qui ne
developpe en 6 mois plus d'initiative, de volontd, d'endurance
de personnalite, qu'un officier de France en toute sa carriere.
[Ce p0cat c0 n-am venit aici cu zece ani mai devreme! Ce

cariere se încep 3i se desf03oar0 aici! Nu exist0 între ace3ti
mici locotenen i, 3efi de post 3i de patrule de recunoa3tere,
unul care s0 nu desf03oare în 6 luni mai mult0 ini iativ0,
voin 0, rezisten 0, personalitate decât un ofi er din Fran a în
întreaga sa carier0.]
22. KNIL (Koninklijk Nederlandsch-Indisch Leger) era complet separat0 de KL (Koninklijk Leger) din
olanda. Legiunii Str0ine i s-a interzis aproape de la început prin lege s0 întreprind0 ac iuni pe teritoriul
francez continental.
23. Lettres du Tonkin et de Madagascar (1894-1899), p. 84. Scrisoarea din 22 decembrie 1894, din Hanoi.
Sublinierile îmi apar in.
în Tonkin, în 1951, Jean de L0 ire de Tassigny, „c0ruia îi pl0ceau ofi eri care com-
binau curajul cu «stilul», 1-a simpatizat imediat pe seduc0torul ofi er de cavalerie
[colonelul de Castries] cu tunica 3i e3arfe lui stacojie de spahiu, cu magnifica lui
crava3a 3i combina ia lui de purtare non3alant0 3i inut0 ducal , care îl fâcea la fel
de irezistibil pentru femeile din Indochina în anii '50 cum fusese pentru
parizience în anii '30."24
O alt0 indica ie interesant0 a originii aristocratice sau pseudo-aristo-
cratice a rasismului colonial era tipica „solidaritate între albi", care îi lega pe con-
duc0torii coloniali din diferite metropole na ionale, indiferent de rivalit0 ile 3i
conflictele lor interne. Aceast0 solidaritate, cu bizarul s0u caracter trans-statal,
ne reaminte3te imediat de solidaritatea de clas0 dintre aristocra iile Europei îh
secolul al XK-lea, mediat0 prin casele lor de vân0toare, sta iunile balneare 3i s0lile
de bal; 3i de acea fr0 ie dintre „ofi eri 3i gentlemeni", care î3i g0se3te o pl0cut0
expresie în secolul al XX-lea în conven ia de la Geneva ce garanteaz0 tratament
privilegiat pentru ofi erii inamici captura i, spre deosebire de partizani sau civili.
Argumentul schi at pân0 acum poate fi urm0rit 3i din partea popula i-
ilor coloniale. C0ci, l0sând Ia o parte afirma iile anumitor ideologi coliniali, este
remarcabil cât de pu in s-a manifestat acea ciudat0 entitate numit0 „rasism
invers" în mi3c0rile anticoloniale. în aceast0 privin 0 este u3or s0 fim în3ela i de
limb0. Exist0, de exemplu, un sens îh care cuvântul javanez londo (derivat din
olandez sau neerlandez) uisemna nu numai „olandezi", ci 3i „albi". Dar îns03i
originea lui arat0 c0, pentru 0ranii javanezi, care nu întâlneau aproape niciodat0
al i „albi" decât olandezi, cele dou0 sensuri se suprapuneau efectiv, în mod
asem0n0tor, în teritoriile coloniale franceze, Jes blancs" desemna conduc0torii
24. Beraard B. F0li, Hell is a Very Smal Place: The Siege ofDien Bien Phu, p. 56. Ne putem închipui fiorul
de groaz0 al fantomei lui Clausewitz. [„Spahiu", derivat ca 3i „cipai" din cuvântul otoman „sipahi", desemna
membrii cavaleriei neregulate mercenare ale „Armatei A Doua" din Algeria.] Este adev0rat c0 Fran a lui
Lyautey si de Lattre era o Franf0 republican0. Cu toate acestea, acea Grande Muette care adesea era
foarte vorb0rea 0 era de la începutul celei de-a Treia Republici un refugiu pentru aristicra ti ce erau tot mai
mult exclu3i de la putere din toate celelalte institu ii importante ale vie ii publice, în 1898, un sfert din to i
generalii brigadieri 3i maiori erau aristocra i. Mai mult, acest corp de ofi eri dominat de aristocra i a fost
crucial pentru imperialismul francez din secolele al XIX-lea 3i al XX-lea. „Controlul riguros impus asupra
armatei în metropole nu s-a extins niciodat0 în totalitate asupra la France d'outre-mer. Expansiunea
Imperiului Francez în secolul al nou0sprezecelea a fost în parte rezultatul ini iativei necontrolate a unei
p0r i din comandan ii militari coloniali. Africa Occidental0 Francez0, în mare parte crea ia generalului
Faidherbe, precum 3i Congo Francez, 3i-au datorat cea mai mare parte a expansiunii expedi iilor militare
independente în interiorul regiunii. Ofi erii au fost de asemenea responsabili pentru toate acele faits
accomplis care au condus la protectoratul francez în Tahiti în 1842 3i, în mai mic0 m0sur0, la ocupa ia
francez0 din Tonkin în Indochina în anii 1880...în 1897 Gallieni a abolit f0r0 nici o formalitate monarhia
din Madagascar 3i a deportat-o pe regin0, toate acestea f0r0 s0 consulte guvernul francez, care a acceptat
ulterior acest fail accompli..." John S. Ambler, The French Army in Politics, p. 10-11 3i 22.
143
al c0ror caracter francez nu putea fi separat de cel alb. In nici unul din cele
dou0 cazuri, din câte 3tiu eu, londo sau blanc nu 3i-au pierdut distinc iile
secundare derogatorii de cast0 sau ras0.25
Dimpotriv0, spiritul na ionalismului anticolonial este acela al
sfâ3ietoarei Constitu ii a efemerei Republici Katagalugan a lui Makario
Sakay (1902), care spunea, între alte lucruri:26
Nici un tagalog, n0scut în acest arhipelag Tagalog, nu va ridi-

ca vreo persoan0 deasupra celorlalte din cauza rasei sau a
culorii pielii sale; albi, negri, boga i, s0raci, educa i 3i igno-
ran i - to i sunt complet egali 3i trebuie s0 fie într-un singur
loob [spirit interior]. Pot fi diferen e în educa ie, avere sau
înf0 i3are, dar niciodat0 în natura esen ial0 (pagkatao) sau în
capacitatea de a sluji unei cauze.
Se pot g0si f0r0 dificultate echivalente 3i de cealalt0 parte a

globului. Meti3ii mexicani vorbitori de spaniol0 î3i revendic0 drept str0-
mo3i nu pe conchistadorii castilieni, ci pe acei azteci, maya3i, tolteci 3i
zapoteci pe jum0tate extermina i. Patrio ii uruguayeni, ei în3i3i creoli, au
preluat numele lui Tupac Amarii, ultimul mare rebel indigen împotriva
opresiunii creole, care a murit sub torturi de nedescris în 1781.
Poate p0rea paradoxal c0 obiectele tuturor acestor ata3amente sunt
„imaginare" - tovar03i tagalog anonimi 3i iar0 chip, triburi exterminate, Maica
Rusia sau tanah car. Dar amorpatriae nu difer0 sub acest aspect de alte forme de
afec iune, în care exist0 întotdeauna un element de închipuire dr0g0stoas0. (De
aceea a te uita la albumele de fotografii de la nun ile unor necunoscu i este ca 3i
cum ai studia reconstituirea arheologic0 a Gr0dinilor Suspendate din Babilon.)
Ceea ce este ochiul pentru îndr0gostit - acel anume ochi obi3nuit cu care s-a n0s-
cut - limba - indiferent ce limb0 a fost f0cut0 de istorie limba sa matern0 - este
pentru patriot Prin acea limb0, întâlnit0 în poala maniei 3i p0r0sit0 doar în mor-
mânt, sunt restaurate trecuturile, sunt imaginate tov0r03iile 3i visate viitorurile.
25. Nu am auzit de nici an cuvânt jignitor de argou în indoneziana sau javanez0 pentru „olandez" sau „alb".
Compara i cu tezaurul anglo-saxon: niggers, wops, kikes, gooks, slants,fiazymazies 3i înc0 o sut0 altele.
Este posibil c0 aceast0 inocent0 a argourilor rasiste este adev0rat0 mai ales în cazul popula iilor colonizate.
Negrii din America-3i desigur 3i în alte p0r]i-au dezvoltat un contra-vocabular divers (honkies, ofays etc).
26. Citat0 în excelenta lucrare a lui Reynaldo Ileto Pasyân and Revolution Popular Movements in the
Philippines, 1840-1910, p. 218. Republica rebel0 a lui Sakay a durat pân0 în 1907, când a fost prins 3i exe
cutat de americani. Pentru a în elege prima fraz0 este necesar s0 ne amintim c0 trei secole de conducere
spaniol0 3i imigra ie chinez0 produseser0 o popula ie metis0 important0 în insule.
9 îngerul
istoriei
Am început acest scurt studiu cu r0zboaiele recente dintre

Republica Socialist0 Vietnamez0, Kampucia Democrat0 3i Republica
Popular0 Chinez0; a3a c0 se cuvine s0 revenim în încheiere la acel punct
de plecare, în ceea ce am afirmat între timp exist0 oare ceva ce ne poate
ajuta s0 aprofundam cauzele izbucnirii lor?
în The Break-up ofBritain, Tom Nairn formuleaz0 unele idei de
valoare cu privire la rela ia dintre sistemul politic britanic 3i cele din restul
lumii modeme.1
Singur [sistemul britanic] reprezenta un „rezultat al unei

evolu ii lente, conven ionale, spre deosebire de celelalte, pro-
duse ale inven iei deliberate, rezultate ale unor teorii."
Ap0rute mai târziu, celelalte „încercau s0 rezume dintr-o dat0
roadele experien ei statului al c0rui constitu ionalism evolu-
ase timp de mai multe secole"... Pentru c0 a fost prima, expe-
rien a englez0 — ulterior britanic0 — a fost diferit0. Pentru c0
au ap0rut mai târziu, într-o lume în care Revolu ia Englez0
deja reu3ise 3i se extinsese, societ0 ile burgheze ulterioare nu
au putut repeta aceast0 dezvoltare timpurie. Studiul i imita ia
întreprinse de ele au generat ceva substan ial diferit', doctri-
na cu adev0rat modern0 a statului abstract sau „impersonal"
care, datorit0 naturii sale abstracte, a putut fi imitat în istoria
ulterioar0.
1. La pp. 17-18. Sublinierile îmi apar in. Citatul din interior este luat din lucrarea lui Charles Frederick
Strong Modern Politica! Constitutions, p. 28.
îngerul istoriei 145
Acest fapt poate fi privit desigur ca logica fireasc0 a proce-

selor evolutive. A fost un caz timpuriu a ceea ce mai târziu a
fost onorat cu titluri precum „legea dezvolt0rii inegale 3i com-
binate". Repeti ia 3i imita ia reale sunt rareori posibile, fie din
punct de vedere politic, economic, social sau tehnologic,
deoarece universul este deja mult prea schimbat de cauza
prim0 care este copiat0.
Ceea ce afirm0 Nairn despre statul modern nu este mai pu in adev0rat

despre concep iile înrudite ale c0ror realiz0ri contemporane sunt cele trei
0ri socialiste beligerante: revolu ia 3i na ionalismul. Este poate mult prea
u3or s0 uit0m c0 aceast0 pereche, precum capitalismul 3i marxismul, sunt
inven ii, pentru care nu se poate ob ine patent. Exist0, ca s0 spunem a3a,
pentru a fi piratate. Din aceste copii-pirat 3i numai din ele provine aceast0
anomalie binecunoscut0: societ0 i cum sunt cele din Cuba, Albania 3i
China, care, în m0sura în care sunt socialist-revolu ionare, se consider0 „în
avans" fa 0 de cele din Fran a, Elve ia 3i Statele Unite, dar care, în m0sura
în care se caracterizeaz0 prin productivitate sc0zut0, standarde de via 0
mizere 3i tehnologie dep03it0, sunt la fel de cert considerate „înapoiate".
(De aici melancolicul vis al lui Chou En-lai de a ajunge din urm0 Britania
capitalist0 pân0 în anul 2000.)
A3a cum am notat mai devreme, Hobsbawm avea dreptate când
observa c0 „Revolu ia Francez0 nu a fost f0cut0 sau condus0 de un partid
sau o mi3care formate în sens modern, nici de oameni care încercau s0
îndeplineasc0 un program sistematic." Dar, gra ie tiparului, experien a
francez0 nu numai c0 a r0mas ne3tears0 în memoria uman0, ci 3i instruc-
tiv0. Din aproape un secol de teoretizare modular0 3i experimentare prac-
tic0 au ap0rut bol3evicii, care au f0cut prima revolu ie „planificat0" de
succes (chiar dac0 succesul nu ar fi fost posibil f0r0 victoriile anterioare
ale lui Hindenburg la Tannenberg 3i Lacurile Masuriene) 3i au încercat s0
realizeze un program sistematic (chiar dac0 în practic0 improviza ia era la
ordinea zilei). De asemenea pare clar c0 f r asemenea planuri 3i pro-
grame era imposibil0 o revolu ie într-o monarhie ce de-abia intrase în era
capitalismului industrial. Modelul revolu ionar bol3evic a fost decisiv pen-
tru toate revolu iile secolului XX deoarece le-a f0cut imaginabile în soci-
et0 i mai înapoiate decât toate Rusiib. (A deschis posibilitatea, s0 spunem,
de a bara cursul istoriei.) Abilele experimente ale lui Mao Tse-tung au
confirmat utilitatea modelului în afara Europei. Astfel se poate constata un

fel de punct culminant al procesului modular în cazul Cambodgiei, unde în
1962 mai pu in de 2.5 la sut0 din for a de munc0 adult0 de dou0 milioane
3i jum0tate era „clasa muncitoare" 3i mai pu in de 0,5 la sut0 „capitali3ti".2
într-un mod similar, de la sfâr3itul secolului al XVIII-lea
na ionalismul a suferit un proces de modulare 3i adaptare, în func ie de
diverse epoci, regimuri politice, economii 3i structuri sociale. „Comuni-
tatea imaginat0" s-a r0spândit prin urmare în toate societ0 ile contempo-
rane posibile. Dac0 este permis s0 folosim Cambodgia modern0 pentru a
ilustra un transfer modular extrem al „revolu iei", este poate echitabil s0
folosim Vietnamul pentru a-1 ilustra pe cel al na ionalismului, printr-un
scurt excurs asupra numelui na iunii.
La încoronarea sa din 1802, Gia-long dorea s0-3i numeasc0
regatul „Nam Viet" 3i a trimis mesageri pentru a ob ine acceptul Pekinului.
Fiul Cerului din dinastia Manchu îns0 a insistat s0 fie „Viet Nam".
Motivul pentru aceast0 inversiune este dup0 cum urmeaz0: „Viet Nam"
(sau în chinez0 Ytieh-nan) înseamn0 aproximativ „la sud de Viet (Yiieh)",
un regat cucerit de dinastia Han în urm0 cu 3aptesprezece secole 3i despre
care se spune c0 ar fi acoperit provinciile chineze de azi Kwangtung 3i
Kwangsi, precum 3i valea Râului Ro3u. Numele de „Nam Viet" propus de
Gia-long îns0 însemna „Viet-ul/Yueh-ul de Sud", în realitate exprimând
preten ia la vechiul regat. Dup0 cum spune Alexander Woodside, „venind
de la Pekin, numele «Vietnam» nu era nicidecum atât de stimat de con-
duc0torii vietnamezi din urm0 cu un secol pe cât este în secolul acesta.
O denumire artificial0 atunci, nu era folosit pe scar0 larg0 nici de chinezi,
nici de vietnamezi. Chinezii r0mâneau la jignitorul cuvânt T'ang
«Annam»... Curtea vietnamez0, pe de alt0 parte, a inventat în particular un
alt nume pentru regatul s0u în 1838-39 3i nu s-a obosit s0-i informeze pe
chinezi. Noul s0u nume, Dai Nam, «Marele Sud» sau «Sudul Imperial»,
ap0rea cu regularitate în documentele cur ii 3i compila ii istorice oficiale.
Dar nu a supravie uit pân0 în prezent."3 Acest nou nume este interesant în
dou0 privin e, în primul rând, nu con ine nici un element „vief'-namez.
2. Conform calculelor lui Edwin Wells, pe baza Tabelului 9 din Cambodge, Ministere du Plan et Institut
National de la Statistique et des Recherches Economiques, Risultatsfmals du Recensement General de la
Population 1962. Wells împarte restul popula iei active dup0 cum urmeaz0: oficiali ai guvernului 3i noua
mic0 burghezie, 8%; mica burghezie tradi ional0 (comercian i etc), 7,5%; proletariat agricol, 1,8%; 0rani,
78,3%. Erau mai pu in de 1.300 de capitali3ti proprietari de întreprinderi produc0toare propriu-zise.
3. Vietnam and the Chinese Model, pp. 120-21.
în al doilea rând, referin a sa teritorial0 pare pur rela ional0 -„la sud"
(de Regatul de Mijloc).4
Faptul c0 vietnamezii de ast0zi iau cu mândrie ap0rarea unui Vi£t Nam
inventat cu dispre de un membru al dinastiei Manchu din secolul al nou0spreze-
celea ne aminte3te de dictonul lui Renan c0 na iunile trebuie s0 fi „oublie" bien
des choses", dar, paradoxal, 3i de puterea imaginativ0 a na ionalismului.
Dac0 privim retrospectiv la Vietnamul anilor '30 sau la Cambodgia
anilor '60, g0sim, mutatis mutandis, multe asem0n0ri: o imens0 0r0nime
analfabet0 exploatat0, o clas0 muncitoare minuscul0, o burghezie frag-
mentar0 3i o intelectualitate infim0 3i dezbinat0.5 Privind aceste condi ii
obiectiv, nici ifti analist contemporan serios nu ar fi prev0zut în nici un caz
revolu iile ce aveau s0 urmeze în curând, sau triumfurile lor e3uate.
(De fapt, cam acela3i lucru s-ar putea spune, 3i tot cam din acelea3i
motive, despre China în 1910.) Ce le-a f0cut posibile, în cele din urm0, a
fost „planificarea revolu iei" 3i „imaginarea na iunii".6
Politicile regimului Pol Pot pot doar într-o m0sur0 foarte limitat0
s0 fie atribuite culturii khmere tradi ionale sau cruzimii, paranoiei 3i
megalomaniei liderilor lui. Khmerii au avut partea lor de despo i megalo-
mani; unora dintre ace3tia, totu3i, li se datoreaz0 construirea Angkorului.
Mult mai importante sunt modelele a ceea ce revolu iile au f0cut, pot
face, ar trebui 3i nu ar trebui s0 fac0, preluate din Fran a, URSS, China 3i
Vietnam - 3i toate c0r ile scrise despre acestea în francez0.7
4. Acest lucru nu este în întregime surprinz0tor. Birocratul vietnamez ar0ta ca un chinez; 0ranul vietnamez ar0ta
sudestasiatic. Birocratul trebuia s0 scrie în chinez0, s0 poarte robe în stil chinez, s0 tr0iasc0 într-o cas0 m stil
chinez, s0 c0l0toreasc0 într-o lectic0 în stil chinez 3i chiar s0 urmeze particularit0 ile în stil chinez ale consumu
lui ostentativ, cum ar fi între inerea unui bazin cu pe3ti ornamentali în gr0dina lui sudestasiatic0." Ibid, p. 199.
5. Conform recens0mântului din 1937,93-95% din popula ia vietnamez0 locuia înc0 în zone rurale. Nu mai
mult de 10% din popula ie 3tia s0 scrie, indiferent în ce sistem. Nu mai mult de 20.000 de persoane termi
naser0 înv0 0mântul gimnazial (clasele7-10) între 1920 3i 1938. Iar ceea ce marxi3tii vietnamezi numeau
„burghezia indjgen0"-descris0 de Marr ce fiind format0 în principal din proprietari de p0mânt absen i,
împreun0 cu unii întreprinz0tori 3i câ iva oficiali superiori-totaliza 10.500 de familii, sau aproximativ 0,5%
din popula ie. Vietnameze Tradition, 25-26,34 3i 37. Compara(i cu datele din nota 2 de mai sus.
6. Ki, ca în cazul bol3evicilor, unele catastrofe norocoase: pentru China, masiva invazie a Japoniei din
1937; pentru Vietnam, zdrobirea Liniei Maginot 3i scurta ocupa ie japonez0; pentru Cambodgia, masi
va p0trundere a r0zboiului american cu Vietnamul în teritoriile sale estice dup0 martie 1970. în fiecare
caz, acel ancien regime ce exista la momentul respectiv, fie el Kuomintang, colonial francez sau feu-
dal-monarhist, a fost subminat mortal de for e externe.
7. S-ar putea sugera „da" pentru levee en masse 3i Teroare, „nu" pentru tennidor 3i bonapartism, in cazul Fran ei;
„da" pentru comunismul de r0zboi, colectivizare 3i procesele de la Moscova, jiu" pentru N.P.E. [Noua Politic0
Economic0] 3i destalinizare, în cazul Uniunii Sovietice; „da" pentru comunismul gherilelor 0r0ne3ti, Marele
Salt înainte 3i Revolu ia Cultural0, „nu" pentru Plenara de la Lushan, în cazul Chinei; „da" pentru Revolu ia din
August 3i lichidarea formal0 a Partidului Comunist Indochinez în 1945, „nu" pentru concesiile defavorabile
f0cute partidelor comuniste „mai b0trâne", de exemplu în Acordurile de la Geneva, în cazul Vietnamului.
Cam acelea3i lucruri se pot spune 3i despre na ionalism.

Na ionalismul contemporan este mo3tenitorul a dou0 secole de schimbare
istoric0. Pentru toate motivele pe care am încercat s0 le schi ez, mo3tenir-
ile au cu adev0rat dou0 fe e. C0ci printre testatori nu se num0r0 doar Sân
Martin 3i Garibaldi, ci 3i Uvarov 3i Macaulay. A3a cum am v0zut,
„na ionalismul oficial" a fost de la început o politic autodefensiv0
con3tient0, intim legat0 de conservarea intereselor imperial-dinastice. Dar
odat0 „a3ezat la vedere pentru toat0 lumea", a fost la fel de u3or de copiat
ca reformele militare ale Prusiei de la începutul secolului al nou0sprezece-
lea 3i de o diversitate la fel de mare de sisteme politice 3i sociale. Singura
tr0s0tur0 constant0 a acestui stil de na ionalism era, 3i este, caracterul oficial -
adic0 faptul c0 este produs de stat 3i serve3te interesele statului în primul rând.
Astfel modelul na ionalismului oficial î3i asum0 relevan a mai
ales în momentul când revolu ionarii reu3esc s0 preia controlul starului 3i
sunt pentru prima dat0 într-o pozi ie ce le permite s0 utilizeze puterea statu-
lui pentru a-3i realiza viziunile. Relevan a este cu atât mai mare cu cât
chiar 3i revolu ionarii cei mai deci3i în radicalismul lor întotdeauna
mo3tenesc, într-un anumit0 m0sur0, statul de la regimul pr0bu3it. Unele
dintre aceste mo3teniri sunt simbolice, dar nu mai pu in importante prin
aceasta, în ciuda nelini3tii lui Tro ki, capitala URSS-ului a fost mutat0
înapoi la Moscova, vechea capital0 arist0; 3i peste 65 de ani liderii PCUS
au f0cut politic0 în Kremlin, vechea citadel0 a puterii ariste-din toate
locurile posibile de pe cuprinsul vastelor teritorii ale statului socialist, în
mod similar, capitala RPC este aceea a dinastiei Manchu (în vreme ce
Chiang Kai-shek o mutase la Nankin), iar liderii PCC se întrunesc în
Ora3ul Interzis al Fiilor Cerului. De fapt, sunt foarte pu ine conducerile
socialiste, dac0 exist0 vreuna, care s0 nu se fi coco at pe asemenea scaune
uzate,dar c0ldu e. La un nivel mai pu in evident, revolu ionarii victerio3i
mo3tenesc 3i instala ia vechiului stat: câteodat0 func ionarii 3i informa-
torii, dar întotdeauna dosarele, arhivele, legile, documentele financiare,
recens0mintele, h0r ile, tratatele, coresponden a, noteie diplomatice 3i a3a
mai departe. Asemenea complexului sistem electric din orice mare re3edin 0
al c0rei proprietar a fugit, statul a3teapt0 doar mâna noului proprietar pe între-
rup0tor pentru a redeveni cam tot la fel de str0lucitor ca înainte.
Prin urmare nu ar trebui s0 fim prea surprin3i dac0 liderii revolu ionari,
con3tient sau incon3tient, ajung s0 se joace de-a st0pânul conacului. Nu ne
gândim aici doar la autoidentificarea lui Djuga3vili cu Ivan cel Groaznic
sau la admira ia expres0 a lui Mao pentru tiranul Ch'in Shih Huang-ti sau
la modul în care losif Broz a reînviat fastul 3i ceremonia de operet0.8
„Na ionalismul oficial" p0trunde în stilurile de conducere post-rev-
olu ionare într-un mod mult mai subtil. Prin aceasta m0 refer la faptul c0
asemenea conduceri adopt0 u3or presupusa nationalnost a mai vechilor
dinastii împreun cu statul dinastic, într-o mi3care retroactiv0 frapant0,
dinastii care nu 3tiau nimic despre „China", „Iugoslavia", „Vietnam" sau
„Cambodgia" devin na ionale (chiar dac0 nu întotdeauna „merituoase"
din punct de vedere na ional). Din aceast0 adaptare provine invariabil
acel machiavelism „de stat" care este o tr0s0tur0 atât de frapant0 a
regimurilor post-revolu ionare în compara ie cu mi3c0rile na ionaliste
revolu ionare. Cu cât vechiul stat dinastic este mai naturalizat, cu atât
rafinamentul s0u antic poate fi înf03urat în jurul umerilor revolu ionari.
Imaginea Angkorului lui Jayavarman al Vll-lea, ce împodobe3te steagul
Kampuchiei Democrate marxiste (ca pe cel al republicii marionet0 a lui
Lon Noi 3i al Cambodgiei monarhice a lui Sianouk), este nu un semn de
respect, ci un simbol al puterii.9
Subliniez liderii, deoarece liderii, iar nu oamenii mo3tenesc
vechi panouri de comand0 3i palate. Nimeni nu î3i închipuie, pre-
supun, c0 maselor largi ale poporului chinez le pas0 vreun pic de ceea
ce se întâmpl0 de-a lungul grani ei coloniale dintre Cambodgia 3i
Vietnam. Ki nu este deloc probabil c0 0ranii khmeri 3i vietnamezi
doreau r0zboaie între popoarele lor sau au fost consulta i în aceast0
privin 0, într-un sens foarte real acestea au fost „r0zboaie de cance-
larie" în care na ionalismul popular a fost mobilizat mai ales dup0 ce
faptul era deja consumat 3i întotdeauna într-un limbaj de auto-ap0rare.
(De aici entuziasmul deosebit de sc0zut din China, unde acest limbaj
era cel mai pu in plauzibil, chiar 3i sub firma luminoas0 a „hege-
monismului sovietic".)10
8. Vezi extraordinara relatare, ce nu este deloc în întregime polemic0, din Milovan Djilas, Tito: the Story
from Inside, capitolul 4, mai ales pp. 133 3i urm0toarele.
9. Evident, tendin ele schi ate mai sus nu sunt caracteristice doar regimurilor revolu ionare marxiste.
Accentul aici este pus pe aceste regimuri atât datorit0 devotamentului istoric marxist fa 0 de cauza inter
na ionalismului proletar 3i distrugerii statelor feudale 3i capitaliste, cât 3i datorit0 noilor r0zboaie din
Indochina. Pentru o decriptare a iconografiei arhaizante a regimului de dreapta al lui Suharto din Indonezia,
vezi lucrarea mea Language and Power: Exploring Politica! Cultures in Indonezia, capitolul 5.
10. Diferen a dintre inven iile „na ionalismului oficial" 3i cele de alte tipuri este de obicei aceea dintre
minciuni 3i mituri.
în toate aceste privin e, China, Vietnamul 3i Cambodgia nu sunt

deloc singure.11 De aceea exist0 pu ine motive de speran 0 c0 precedentele
pe care le-au stabilit în r0zboaiele inter-socialiste nu vor fi urmate sau c0
nu vor exista amatori pentru comunitatea imaginar0 a na iunii socialiste.
Dar nu se poate face nimic util pentru a limita sau preveni asemenea
r0zboaie dac0 nu abandon0m fic iuni ca „marxi3tii propriu-zi3i nu sunt
na ionali3ti" sau „na ionalismul este patologia istoriei evolutive moderne"
3i în locul lor s0 ne str0duim ca încetul cu încetul s0 înv0 am adev0rata, 3i
imaginara, experien 0 a trecutului.
Despre îngerul Istoriei, Walter Benjamin scria c0:12
Fa a lui este întoars0 spre trecut. Acolo unde noi percepem un

lan de evenimente, el vede o singur0 catastrof0 care tot adun0
ruin0 dup0 ruin0 3i i-o arunc0 la picioare, îngerul ar dori s0
z0boveasc0, s0 scoale mor ii 3i s0 întregeasc0 ce a fost sf0râ-
mat. Dar o furtun0 s-a pornit din Paradis; s-a prins în aripile
lui cu atâta violen 0, încât îngerul nu le mai poate închide.
Aceast0 furtun0 îl împinge irezistibil cu spatele c0tre viitor, în
vreme ce mormanul de r0m03i e din fa a lui cre3te pân0 la cer.
Aceast0 furtun0 este ceea ce noi numim progres.
Dar îngerul e nemuritor, iar fe ele noastre sunt întoarse c0tre întunericul
dinaintea noastr0.
11. Pe de alt0 parte, este posibil ca la sfâr3itul acestui secol istoricii s0 atribuie excesele „na ionaliste oficiale" comise
de regimurile socialiste post-revolu ionare în bun0 parte disjunc iei dintre modelul socialist 3i realitatea agrar0.
12. Illuminations, p. 259. Ochiul îngerului este cel al camerei mobile din filmul „Weekend", ce se
deplaseaz0 cu spatele, 3i prin fa a c0ruia, pe o autostrad0 nesfâr3it0, se înal 0 pe moment, înainte de a dis
p0rea la orizont, ma3ini distruse, ap0rând dup0 alta.
10 Recens mântul,
harta, muzeul
în edi ia original0 a lucr0rii Comunit i imaginate scriam c0 „de

multe ori în politicile de «creare a na iunii» aplicate de noile state se
observ0 atât un entuziasm na ionalist popular autentic, cât 3i o inculcare
sistematic0, poate chiar machiavelic0 a ideologiei na ionaliste prin pres0,
sistemul educa ional, reglement0rile administrative 3i a3a mai departe."1
Ipoteza mea limitat0 de atunci era c0 na ionalismul oficial din societ0 ile
colonizate din Asia 3i Africa era modelat direct dup0 cel al statelor dinas-
tice din Europa secolului al nou0sprezecelea. Reflec ia ulterioar0 m-a con-
vins c0 aceast0 vedere era pripit0 3i superficial0 3i c0 genealogia imediat0
ar trebui identificat0 în imaginile statului colonial. La prima vedere,
aceast0 concluzie poate p0rea surprinz0toare, de vreme ce statele coloniale
erau tipic ««//-na ionaliste, adesea într-un mod violent. Dar dac0 privim
dincolo de ideologiile 3i politicile coloniale, descoperind gramatica în
care, începând de la mijlocul secolului al nou0sprezecelea, au fost
desf03urate acestea, descenden a devine cu siguran 0 mult mai clar0.
Pu ine lucruri pun în relief aceast0 gramatic0 mai bine decât trei
institu ii ale puterii care, de3i inventate înainte de secolul al nou0spreze-
celea, 3i-au schimbat forma 3i func ia pe m0sur0 ce zonele colonizate
intrau în epoca reproducerii mecanice. Aceste trei institu ii erau recen-
s0mântul, harta 3i muzeul: împreun0 ele au modelat în profunzime modul
în care statul colonial î3i imagina st0pânirea-natura oamenilor pe care îi
conducea, geografia domeniului s0u 3i legitimitatea genealogiei sale.
Pentru a explora caracterul acestei complexe rela ii îmi voi concentra
aten ia în acest capitol asupra Asiei de Sud-Est, deoarece concluziile mele
l Vezi mai sus, pp. 105.
sunt provizorii 3i nu pot pretinde c0 sunt specializat cu adev0rat decât în

aceast0 regiune. Asia de Sud-Est ofer0 totu3i avantaje speciale celor pre-
ocupa i de studiile istorice comparative, deoarece cuprinde teritorii colo-
nizate de aproape toate puterile imperiale „albe"-Britania, Fran a, Spania,
Portugalia, Olanda 3i Statele Unite-precum 3i Siamul necolonizat. Cititorii
care cunosc mai bine alte p0r i ale Asiei 3i Africii decât mine vor fi mai în
m0sur0 s0 judece dac0 argumentul meu poate fi sus inut pe o scar0 istoric0
3i geografic0 mai larg0.
RECENSYMÂNTUL
In dou0 lucr0ri recente de valoare, sociologul Charles Hirschman

a început studiul acelor mentalites ale recenzorilor britanici coloniali pen-
tru coloniile din strâmtori 3i Malaya peninsular0, precum 3i ale succeso-
rilor lor ce lucrau pentru statul conglomerat independent Malaiezia.2 Fac-
similele furnizate de Hirschman ale „categoriilor de identitate" din recen-
s0mintele succesive începând cu sfâr3itul secolului al nou0sprezecelea 3i
pân0 în prezentul recent arat0 o serie de schimb0ri extraordinar de rapide
3i aparent arbitrare, în care categoriile sunt mereu comasate, divizate,
recombinate, amestecate 3i reordonate (dar categoriile de identitate ce
de in puterea politic0 sunt întotdeauna în fruntea listei). Din aceste recen-
s0minte el trage dou0 concluzii principale. Prima este c0, pe m0sura avan-
s0rii perioadei coloniale, categoriile de recens0mânt au devenit în mod
mai vizibil 3i exclusiv rasiale.3 Identitatea religioas0, pe de alt0 parte, a
disp0rut treptat din criteriile principale de clasificare în cadrul recen-
s0mintelor. „Hindu3ii" - ordona i al0turi de „klingi" 3i „bengalezi" - au
disp0rut dup0 primul recens0mânt din 1871. „Par3ii" au durat pân0 la
recens0mântul din 1901, unde mai ap0reau înc0-grupa i al0turi de „ben-
gali", „birmanezi" 3i „tamili" - în larga categorie de „tamili 3i al i
b03tina3i din India". Cea de-a doua sa concluzie este c0, în ansamblu,
marile categorii rasiale au fost p0strate 3i chiar concentrate dup0 inde-
penden 0, dar acum renumite 3i rearanjate ca „malaiezieni", „chinezi",
2. Charles Hirschman, „The Meaning and Measurement of Ethnicity in Malaysia: An Analysis of Census
Classifications", J. ofAsian Studies, 46:3 (august 1987), pp. 552-82 3i „The Making of Race in Colonial
Malaya: Politica! Economy and Racr'al Ideology", Sociologica! Forum, 1:2 (prim0vara 1986), pp. 330-62.
3. Pân0 la sfâr3itul epocii coloniale erau enumera i o uimitoare diversitate de „europeni". Dar în timp ce
în 1881 ei erau înc0 grupa i în categoriile „reziden i", „flotan i" 3i „de inu i", în 1911 fraternizau ca mem
bri ai unei „rase" (albe). Este tipic faptul c0 pân0 la sfâr3it recenzorii au fost foarte deruta i de categoria
în care trebuia plasa i cei pe care îi marcau drept „evrei".
Recens0mântul, harta, muzeul 153
„indieni" 3i „al ii". Totu3i anomaliile au continuat pân0 în anii '80.

în recens0mântul din 1980, „sikh" înc0 mai figura, nu f0r0 oarece dificul-
tate, drept subcategorie pseudoetnic0-al0turi de „malayali"3i „telegu",
„pakistanezi" 3i „na ionalitate din Bangladesh" , „tamili din Sri Lanka"
3i „al i sri lankezi", - la categoria general0 de „indieni".
Dar minunatele facsimile ale lui Hirschman ne încurajeaz0 s0
dep03im preocup0rile sale analitice imediate. S0 lu0m, de exemplu,
Recens0mântul Statelor Federative Malaeziene din 1911, care enumera la
„Popula ia malaiezian0 pe rase" urm0toarele: „Malaiezieni", „Javanezi",
„Sakai", „Banjarezi", „Boyanezi", „Mendeling" (sic), „Krinchi" (sic),
„Jambi", „Achinezi", „Bugi" 3i „Al ii". Dintre aceste „grupuri", to i în
afar0 de (cei mai mul i) „malaiezieni" 3i „sakai" proveneau din insulele
Sumatra, Java, Borneo de Sud 3i Celebes, toate f0când parte din uria3a
colonie vecin0 a Indiilor R0s0ritene Olandeze. Dar aceste origini din afara
SFM nu primeau nici o recunoa3tere din partea recenzorilor care, în con-
struc ia „malaiezienilor" lor, î3i ineau cu modestie privirile îndreptate
doar la propriile lor grani e coloniale. (Inutil s0 mai spunem, de partea
cealalt0 recenzorii olandezi construiau o imagine diferit0 a „malaiezie-
nilor", ca o etnicitate minor0 al0turi de „achinezi", Javanezi" 3i ceilal i,
iar nu deasupra lor.) „Jambi" 3i „krinchi" se refer0 la locuri mai degrab0
decât la ceva ce poate fi identificat fie 3i pe departe drept etnolingvistic.
Este foarte pu in probabil c0, în 1911, mai mult de o infim0 parte din cei
împ0r i i pe categorii 3i subcategorii s-ar fi recunoscut sub asemenea
etichete. Aceste „identit0 i", imaginate de mintea clasificatoare (confuz0)
a statului colonial, a3teptau înc0 o reificare pe care p0trunderea adminis-
tra iei imperiale o va face curând posibil0. Se mai observ0, în plus, pasi-
unea recenzorilor pentru exhaustivitate 3i lips0 de ambiguitate. De aici
intoleran a lor fa 0 de identific0rile multiple, neclare, schimb0toare ori
„travestiul" politic. De aici bizara subcategorie, de la fiecare grup rasial,
de „Al ii" - care, totu3i, nu trebuie în nici un caz confunda i cu al i „Al ii",
Fic iunea recens0mântului este c0 toat0 lumea se afl0 în el 3i c0 toat0
lumea are un loc extrem de clar - 3i numai unul. F0r0 frac ii.
Acest mod de a imagina al statului colonial a avut origini mult
mai vechi decât recens0mintele din anii 1870, atfel încât, pentru a în elege
în întregime de ce recens0mintele de la sfâr3itul secolului al XIX-lea erau
totu3i profund noi, este util s0 examin0m primele zile ale p0trunderii
europenilor în Asia de Sud-Est. Dou0 exemple, luate din arhipelagurile
filipinez 3i indonezian, sunt interesante, într-o important0 c0tre recent0,

William Henry Scott a încercat s0 reconstruiasc0 meticulos structura de
clas0 a Filipinelor pre-hispanice, pe baza primelor documente spaniole.4
Ca istoric profesionist, Scott este perfect con3tient de faptul c0 Filipinele
î3i datoreaz0 numele lui Felipe al II-lea al „Spaniei" 3i c0, dac0 nu ar fi
avut acest noroc sau ghinion, arhipelagul ar fi putut s0 cad0 în mâini olan-
deze sau engleze, s0 devin0 fragmentat politic sau s0 fie recombinat cu alte
cuceriri.5 Este tentant prin urmare s0 atribuim aceast0 curioas0 alegere de
subiect faptului c0 a fost mult timp rezident în Filipine 3i puternicei sale
simpatii pentru un na ionalism filipinez ce era, de un secol deja, în
c0utarea unui Eden autohton. Dar e destul de mare probabilitatea c0 fun-
damentul mai profund pentru formarea imagina iei sale a fost reprezentat
de sursele pe care era nevoit s0 se bazeze. C0ci este o realitate faptul c0,
peste tot în insulele unde se aventurau clericii 3i conchistadorii de la
început, ei observau, pe 0rm, principales, hidalgos, pecheros 3i esclavos
(prin i, nobili, oameni de rând 3i sclavi) - st0ri sociale aproximative adap-
tate dup0 clasific0rile sociale din Iberia de la sfâr3itul Evului Mediu.
Documentele pe care le-au l0sat în urm0 ofer0 numeroase dovezi
ocazionale c0 ace3ti „hidalgos" nu 3tiau în general unii de existen a
altora în imensul arhipelag dispersat 3i pu in populat 3i c0, dac0
3tiau, de obicei se considerau nu hidalgos, ci inamici sau poten iali
sclavi. Dar puterea tiparelor este atât de mare, încât asemenea
dovezi sunt marginalizate în imagina ia lui Scott 3i prin urmare îi
este greu s0 vad0 c0 „structura de clas0" a perioadei precoloniale
este o imagine de „recens0mânt" creat0 din cabinele galioanelor
spaniole. Peste tot pe unde mergeau ei, ap0reau hidalgos 3i esclavos,
care puteau fi asambla i ca atare, adic0 „structural", numai de c0tre
un stat colonial incipient.
4. William Henry Scott, Cracks in the Parchment Curtain, capitolul 7, „Filipino Class Structure in the Six-
teenth Century".
5. în prima jum0tate a secolului al XVII-lea, a3ez0rile spaniole din arhipelag au fost atacate în repetate rân
duri de for e ale Vereenigde Oost-Indische Compagnie, cea mai mare corpora ie „transna ional0" a epocii.
Pentru supravie uirea lor, pio3ii coloni3ti catolici au r0mas îndatora i protectorului eretic, care a inut Ams
terdamul la respect în mare parte a perioadei cât s-a aflat la conducere. Dac0 VOC ar fi reu3it, Manila ar
fi putut deveni, în loc de Batavia [Jakarta], centrul imperiului „olandez" din Asia de Sud-Est. în 1762,
Londra a cucerit Manila de la Spania 3i a p0strat-o timp de aproape doi ani. Este deconectant s0 afl0m c0
Madridul a primit-o înapoi doar în schimbul a nimic altceva decât Florida 3i celelalte posesiuni „spaniole"
de la est de Mississippi. Dac0 negocierile s-ar fi desf03urat altfel, arhipelagul ar fi putut fi legat politic de
Malaiezia 3i Singapore în timpul secolului al XIX-lea.
Pentru Indonezia avem, gra ie studiului lui Mason Hoadley, o

relatare detaliat0 a unui important caz judiciar disputat în portul Cirebon
din Java la sfâr3itul secolului al XVII-lea.6 Din fericire, documentele
olandeze (VOC) 3i locale sunt înc0 disponibile. Dac0 ar fi supravie uit
numai relatarea din Cirebon, 1-am cunoa3te pe acuzatul de omor ca un
înalt oficial al tribunalului din Cirebon 3i numai dup0 titlul s0u Ki Aria
Marta Ningrat, nu dup0 un nume personal. Documentele VOC îns0 îl iden-
tific0 mânioase drept Chinees - într-adev0r aceasta este cea mai impor-
tant0 informa ie pe care o con in despre el. Este clar deci c0 tribunalul din
Cirebon îi clasifica pe oameni în func ie de rang 3i statut, în vreme ce
Compania se folosea de criteriul „rasei". Nu exist0 absolut nici uri motiv
s0 credem c0 acuzatul de crim0-al c0rui statut înalt dovede3te îndelungata
integrare a sa 3i a str0mo3ilor s0i în societatea din Cireborvihdiferent de
origine-se considera Chinees. Atunci cum a ajuns VOC la aceast0 clasifi-
care? Din ce cabine era posibil s0 fie imaginat Chineesl Sigur numai din
acele cabine de o mercantilitate feroce care, sub comand0 centralizat0,
r0t0ceau neîncetat din port în port între Golful Mergui 3i gura fluviului
Yangtze-kiang. Ignorând popula iile eterogene ale Regatului de Mijloc,
incomprehensibilitatea reciproc0 a multora dintre limbile lor vorbite 3i
originile sociale 3i geografice deosebite ale diasporei lor de pe coastele
Asiei de Sud-Est, Compania imagina, cu ochiul s0u transoceanic, o serie
nesfâr3it0 de Chinezen, a3a cum conchistadorii v0zuser0 o serie nesfâr3it0
de hidalgos. Ki pe baza acestui recens0mânt inventiv începea s0 insiste ca
aceia de sub controlul s0u pe care îi clasifica drept Chinezen s0 se îmbrace,
s0 locuiasc0, s0 se c0s0toreasc0, s0 fie înmormânta i 3i s0 lase mo3tenire
conform acelui recens0mânt. Este frapant c0 ibericii din Filipine, mult mai
pu in umbla i 3i cu interese mai pu in comerciale, au imaginat o categorie
de recens0mânt diferit0: ceea ce numeau sangley. Sangley era încorpo-
rarea în limba spaniol0 a termenului sengli din dialectul chinezesc
hokkien-care însemna „negustor".7 Ne putem imagina oamenii proto-
recens0mântului spaniol întrebându-i pe negustorii atra3i la Manila de
comer ul pe galioane: „Voi cine sunte i?" 3i primind r0spunsul rezonabil
„Suntem negustori." 8 întrucât nu b0teau toate m0rile asiatice, timp de
6. Mason C. Hoadley, „State vs. Ki Aria Marta Ningrat (1696) and Tian Siangko (1720-21)" (manuscris
nepublicat, 1982).
7. Veri, de exemplu, Edgar Wickberg, The Chinese in Philippine Life, 1850-1898, capitolele l 3i 2.
8. Comer ul pe galioane - al c0rei entrepât [antrepozit] a fost Manila timp de peste dou0 secole - f0cea
schimb de m0t0suri 3i por elan chineze3ti contra argintului mexican.
dou0 secole ibericii au r0mas într-o confortabil0 cea 0 conceptual0 provin-

cial0. Numai foarte lent s-a transformat sangley în „chinez"- pân0 ce
cuvântul a disp0rut la începutul secolului al XIX-lea pentru a face loc unui
cuvânt în stil VOC - chino.
Adev0rata inova ie a recenzorilor din anii 1870 a fost, prin
urmare, nu în construc ia clasific0rilor etnic-rasiale, ci mai degrab0 în
cuantificarea lor sistematic0. Conduc0torii precoloniali din lumea
malaez0-javanez0 avuseser0 mai multe tentative de a contabiliza popula i-
ile pe care le aveau sub control, dar acestea erau sub form0 de liste de
impozite. Scopul lor era concret 3i specific: s0 in0 eviden a celor c0rora li
se puteau impune efectiv taxele 3i efectuarea stagiului militar obligatoriu-
c0ci pe ace3ti conduc0tori îi interesau exclusiv surplusul economic 3i for a
de lupt0. La început, regimurile europene din regiune nu erau radical
diferite de predecesoarele lor din acest punct de vedere. Dar dup0 1850,
autorit0 ile coloniale foloseau mijloace administrative tot mai sofisticate
pentru a contabiliza popula iile, inclusiv femeile 3i copiii (pe care con-
duc0torii anteriori îi ignoraser0 întotdeauna), conform unui labirint de
clasific0ri ce nu aveau nici un scop imediat financiar sau militar, înainte,
acei supu3i ce urmau s0 pl0teasc0 impozite ori s0 fie recruta i erau de obi-
cei con3tien i de caracterul lor num0rabil; conduc0torii 3i supu3ii se
în elegeau foarte bine asupra acestei chestiuni, de3i de pe pozi ii antago-
nice. Dar la 1870 o femeie „cochin-chinez0" ce nu pl0tea impozit putea s0
tr0iasc0 toat0 via a, fericit0 sau nu, în coloniile din strâmtori, f0r0 s0 aib0
cea mai mic0 idee c0 astfel era ea v0zut0 de sus. Aici apare specificul
noului recens0mânt. El încerca s0 numere cu grij0 obiectele imagina iei
sale febrile. Date fiind natura exclusiv0 a sistemului de clasificare 3i logica
îns03i a cuantific0rii, un „cochin-chinez" trebuia în eles ca o unitate dintr-
o serie acumulativ0 de „cochin-chinezi" repetabili - bineîn eles în
interiorul domeniului statului. Noua topografie demografic0 a prins adânci
r0d0cini sociale 3i institu ionale pe m0sur0 ce statul colonial 3i-a multi-
plicat func iile 3i dimensiunile. Ghidându-se dup0 harta sa imaginar0, ea
organiza noile birocra ii din domeniul educa ional, juridic, al s0n0t0 ii
publice, poli iei 3i imigra iei pe care le construia pe principiul ierarhiilor
etno-rasiale care erau îns0 întotdeauna în elese ca serii paralele. Fluxul
popula iilor supuse prin plasa 3colilor, tribunalelor, clinicilor, sec iilor de
poli ie 3i birourilor de imigra ie diferen iale crea „obiceiuri de trafic" care
cu timpul d0deau via 0 social0 real0 fanteziilor anterioare ale statului.
Nu mai este necesar s0 spunem c0 nu întotdeauna acest lucru se

desf03ura f0r0 incidente, iar statul se împiedica frecvent de realit0 i deran-
jante. De departe cea mai important0 dintre acestea era apartenen a reli-
gioas0, care slujea drept baz0 unor comunit0 i imaginate foarte vechi 3i
foarte stabile, ce nu erau nicidecum conforme cu autoritara hart0 caroiat0
a statului laic. în diferite grade, în diferite colonii sud-est-asiatice, con-
duc0torii erau nevoi i s0 se adapteze, chiar imperfect, în special la
islamism 3i budism, în special sanctuarele religioase, 3colile 3i tribunalele-
la care accesul era determinat de alegerea individual0 popular0, iar nu de
recens0mânt-au continuat s0 prospere. Statul putea rareori face mai mult
decât s0 încerce s0 reglementeze, s0 restrâng0, s0 numere, s0 standardizeze
3i s0-3i subordoneze ierarhic aceste insitu ii.9 Tocmai pentru c0 templele,
moscheile, 3colile 3i tribunalele erau atipice din punct de vedere topograf-
ic, ele erau în elese ca zone de libertate 3i - cu timpul - fort0re e de unde
anticolonialista religio3i, iar mai târziu na ionali3ti, puteau s0 porneasc0 la
lupt0, în acela3i timp, erau adesea depuse eforturi pentru a for a o mai
bun0 aliniere a recens0mântului la comunit0 ile religioase prin etnicizarea
- pe cât posibil - politic0 3i juridic0 a acestora din urm0. în Statele
Federative ale Malaieziei coloniale, aceast0 sarcin0 era relativ u3oar0.
Aceia pe care regimul îi considera ca f0când parte din seria „malaiezieni"
erau împin3i spre cur ile sultanilor „lor" castra i, care erau în mare parte
administrate conform legii islamice.10 „Islamic" era astfel tratat ca un alt
nume pentru „malaiezian". (Numai dup0 ob inerea independen ei în 1957
anumite grupuri politice au întreprins eforturi de a r0sturna aceast0 logic0,
interpretând „malaiezian" drept un alt nume pentru „islamic".) în vasta 3i
eterogena colonie a Indiilor Olandeze, unde spre sfâr3itul epocii coloniale
o mul ime de organiza ii misionare rivale realizaser0 convertiri masive în
zone dispersate pe o suprafa 0 foarte mare, un curent paralel a înfruntat
obstacole mult mai substan iale. Totu3i chiar 3i aici, anii '20 3i '30 au
marcat sporirea comunit0 ilor cre3tine „etnice" (Biserica Batak, Biseri-
ca Karo, mai târziu Biserica Dayak 3i a3a mai departe), care s-au dez-
voltat în parte deoarece statul aloca zonele de prozelitism diferitelor
grupuri misionare în func ie de propria sa topografie de recens0mânt.
Cu islamismul Batavia nu a înregistrat un succes comparabil.
9. Vezi capitolul 7, mai sus (p. 125), pentiu o men iune cu privire la lupta colonialismului francez pentru
a separa budismul din Cambodgia de vechile sale leg0turi cu Siamul.
10. Vezi Wiiliam Roff, The Origins of Malay Na ionalism, pp. 72-4.
Nu a îndr0znit s0 interzic0 pelerinajul la Mecca, de3i a încercat s0

împiedice cre3terea num0rului de pelerini, le supraveghea c0l0toriile 3i îi
spiona dintr-un avanpost stabilit la Jiddah special în acest scop. Nici una
dintre aceste m0suri nu a fost de ajuns pentru împiedica intensificarea con-
tactelor Indiilor musulmane cu vasta lume islamic0 din afar0, 3i mai ales
cu noile curente de gândire ce luau na3tere la Cairo.11
HARTA
în acest r0stimp îns0. Cairo 3i Mecca începeau s0 fie vizualizate

într-un mod nou 3i ciudat, nu numai ca locuri dintr-o geografie sacr0
musulman0, ci 3i ca ni3te puncte pe coli de hârtie ce mai includeau puncte
3i pentru Paris, Moscova, Manila 3i Caracas; iar rela iile în plan dintre
aceste puncte, fie ele sacre sau profane, nu erau determinate de nimic
altceva decât de calculele matematice ale distan elor. Harta în proiec ie
Mercator, introdus0 de coloni3tii europeni, începea, prin intermediul
tiparului, s0 formeze imagina ia sud-est-asiaticilor.
într-o str0lucit0 tez0 recent0, istoricul thailandez Thongchai
Winichakul a urm0rit procesele complexe prin care au luat na3tere
grani ele „Siamului" între 1850 3i 1910.12 Relatarea sa este instructiv0 toc-
mai pentru c0 Siamul nu a fost colonizat, de3i pân0 la urm0 grani ele lui
au fost detenninate colonial, în cazul thailandez, prin urmare, putem
vedea neobi3nuit de clar apari ia unei noi viziuni de stat în cadrul unei
structuri „tradi ionale" a puterii politice.
Pân0 la urcarea pe tron, în 1851, a inteligentului Rama al IV-lea
(Mongkut din The King and I), în Siam existau numai dou0 tipuri de h0r i
3i amândou0 erau realizate manual: zorii epocii reproducerii mecanice
înc0 nu se iviser0 acolo. Unu! era ceea ce s-ar putea numi „cosmograf, o
reprezentare formal0, simbolic0, a celor Trei Lumi din cosmologia budist0
tradi ional0. Cosmograful nu era organizat orizontal ca h0r ile noastre;
ci era mai curând o serie de paradisuri supraterestre 3i infernuri sub-
terestre fixate în lumea vizibil0 de-a lungul unei singure axe verticale.
Nu era de folos în nici o c0l0torie în afar0 de aceea în c0utarea meritu-
lui 3i mântuirii. Al doilea tip, în întregime profan, consta din ghiduri
grafice pentru campaniile militare 3i naviga ia de-a lungul coastelor.
11. Vezi Harry J. Benda, The Crescent andthe Rising Sun, capitolele 1-2.
12. Thongchai Winichakul, „Siam Mapped: A History of the Geo-Body of Siam" (tez0 de doctorat, Uni-
versity of Sydney, 1988).
Organizate aproximativ în cvadrante, tr0s0turile lor principale erau notele

incluse cu privire la duratele de înaintare 3i naviga ie, necesare întrucât
cartografii nu posedau nici o concep ie tehnic0 a scalei. Acoperind numai
spa iul terestru, profan, ele erau de obicei desenate într-o bizar0 perspec-
tiv0 oblic0 sau un amestec de perspective, ca 3i cum ochii desenatorilor,
obi3nui i în via a de zi cu zi s0 vad0 peisajul orizontal, la nivelul ochilor,
ar fi fost totu3i influen a i subliminal de verticalitatea cosmografului.
Thongchai atrage aten ia c0 aceste h0r i de orientare, întotdeauna locale,
nu erau niciodat0 situate într-un context geografic mai larg 3i stabil, iar
conven ia perspectivei panoramice a h0r ilor modeme le era cu totul
str0in0.
Pe nici unul din aceste tipuri de h0r i nu erau marcate grani e.
Autorii lor ar fi g0sit de neîn eles urm0toarea formulare elegant0 a lui
Richard Muir:13
Situate la interfa ele dintre teritorii statale adiacente, grani ele

interna ionale au o semnifica ie special0 în determinarea lim-
itelor autorit0 ii suverane 3i definirea formei spa iale a regiu-
nilor politice con inute... Grani ele... apar acolo unde inter-
fa ele verticale dintre suveranit0 ile statelor intersecteaz0
suprafa a p0mântului... Ca interfa e verticale, grani ele nu au
nici o întindere orizontal0...
Pietre de hotar 3i alte repere similare existau 3i într-adev0r se înmul eau

de-a lungul limitelor vestice ale regatului o dat0 cu presiunea britanic0 din-
spre Birmania Inferioar0. Dar aceste pietre erau a3ezate discontinuu la
trec0torile montane 3i vadurile strategice 3i se situau adesea la distan e con-
siderabile fa 0 de pietrele corespondente instalate de adversari. Erau privite
orizontal, la nivelul ochiului, ca puncte de extindere a puterii regale; nu
„din aer". Abia în anii 1870 au început conduc0torii thailandezi s0 con-
sidere grani ele drept segmente ale unei linii de pe hart0 ce nu corespundea
cu nimic vizibil pe p0mânt, dar care demarca o suveranitate exclusiv0 fixat0
între alte suveranit0 i, în 1874 a ap0rut prunul manual de geografie, al
misionarului american J. W. Van Dyke - unul din primele produse ale
capitalismului r0spândit prin tipar ce începea s0 se insinueze în Siam. în
1882, Rama al V-lea fonda o 3coal0 special0 de cartografie la Bangkok.
13 Richard Muir, Modem Politica! Geography, p. 119.
în 1892, ministrul educa iei, prin ul Damrong Rajanuphab, inaugurând un

sistem de înv0 0mânt în stil modern pentru ar0, a stabilit ca geografia s0
fie obiect de studiu obligatoriu pentru gimnaziu. Pe la 1900 a fost publi-
cat0 Phumisat Sayam [Geografia Siamului] de W.G. Johnson, modelul
pentru toate geografiile 0rii tip0rite de atunci.14 Thongchai noteaz0 c0
aceast0 convergen 0 vectorial0 între tipar 3i noua concep ie a realit0 ii
spa iale prezentat0 de aceste h0r i a avut un impact imediat asupra
vocabularului politicii thailandeze. între 1900 3i 1915, cuvintele
tradi ionale krung 3i muang au disp0rut în cea mai mare parte, deoarece
imaginau guvernarea în termeni de capitale sacre 3i de centre de popula ie
vizibile 3i dispersate.15 în locul lor a venit prathet, „ ar0", care o imagina
în termenii invizibili ai spa iului teritorial limitat.16
La fel ca recens0mintele, h0r ile în stil european func ionau oe
baza unei clasific0ri totalizatoare 3i i-au condus pe produc0torii 3i con-
sumatorii lor birocratici c0tre politici având consecin e revolu ionare,
înc0 de la inventarea cronometrului de c0tre John Harrison în 1761, care a
f0cut posibil calculul precis al longitudinilor, suprafa a curb0 a întregii
planete fusese supus0 unei grile geometrice care împ0r ea m0rile goale 3i
regiunile neexplorate în carouri m0surate.17 Sarcina de a „umple"
carourile, ca s0 spunem a3a, urma s0 fie îndeplinit0 de exploratori,
topografi 3i for ele militare, în Asia de Sud-Est, a doua jum0tate a secolu-
lui al XIX-lea a fost epoca de aur a topografilor militari-coloniali 3i, pu in
mai târziu, thailandezi. Ei erau angaja i în campania de a pune spa iul sub
aceea3i supraveghere pe care recenzorii încercau s0 o impun0 asupra persoanelor.
Triangula ie dup0 triangula ie, r0zboi dup0 r0zboi, tratat dup0 tratat, alinierea
h0r ii 3i a puterii progresa. Folosind cuvintele adecvate ale lui Thongchai:18
în termenii celor mai multe teorii ale comunica iei 3i ai bunului

sim , o hart0 este o abstrac ie 3tiin ific0 a realit0 ii. O hart0 doar
reprezint0 ceva ce deja exist0 obiectiv „acolo", în istoria pe care
am descris-o eu, aceast0 rela ie a fost inversat0. O hart0 a antici-
pat realitatea spa ial0, nu invers. Cu alte cuvinte, o hart0 a fost
14. Thongchai, „Siam Mapped", pp. 105-10, 286.

15. Pentru o discu ie complet0 a vechilor concep ii despre putere în Java (care, cu diferen e minore, core
spundeau celor existente în vechiul Siam), vezi lucrarea mea Language and Power, capitolul 1.
16. Thongchai, „Siam Mapped", p. 110.
17. David S. Landes, Revolution in Time:Clocks and the Making ofthe Modem World, capitolul 9.
18. „Siam Mapped", p. 310.
modelul pentru, mai degrab0 decât un model dup0, ceea ce 3i-
a propus s0 reprezinte... Devenise un instrument real pentru a
concretiza proiec iile pe suprafa a p0mântului. O hart0 era
acum necesar0 pentru noul mecanism administrativ 3i pentru
ca trupele s0-3i poat0 sus ine preten iile... Discursul car-
tografiei a fost paradigma în cadrul c0reia au func ionat 3i pe
care au slujit-o atât opera iunile administrative, cât 3i militare.
Pân0 la sfâr3itul secolului, cu reformele prin ului Damrong la Ministerul de

Interne (un nume foarte frumos pentru cartografie), administra ia regatului
a fost în sfâr3it a3ezat0 pe o baz0 în întregime teritorial0-cartografic0,
urmând practica adoptat0 de mai mult0 vreme de c0tre coloniile învecinate.
Nu ar fi în elept s0 ignor0m cruciala intersec ie dintre hart0 3i
recens0mânt. C0ci noua hart0 a fost un factor major pentru a întrerupe
seria infinit0 de „hakkas", „sri lankezi non-tamili"3i ,javanezi" pe care îi
evoca aparatul formal al recens0mântului, deoarece harta delimita terito-
rial spa iul unde ei luau sfâr3it, din motive politice. Invers, printr-un fel de
triangula ie demografic0, recens0mântul completa politic topografia for-
mal0 a h0r ii.
Din aceste schimb0ri s-au ivit dou0 avataruri finale ale h0r ii
(ambele instituite la sfâr3itul statului colonial) care prefigureaz0 direct
na ionalismele oficiale din Asia de Sud-Est în secolul XX. Deplin
con3tien i de statutul lor de intru3i la tropicele îndep0rtate, dar sosind
dintr-o civiliza ie în care mo3tenirea legal0 3i transferabilitatea legal0 a
spa iului geografic fuseser0 de mult stabilite,19 europenii au încercat în
mod frecvent s0 legitimeze expansiunea puterii lor prin metode cvasi-
legale. Printre cele mai populare dintre acestea era „mo3tenirea" unor pre-
supuse suveranit0 i ale conduc0torilor b03tina3i pe care europenii îi elimi-
naser0 ori supuseser0. Oricum, uzurpatorii aveau obiceiul, mai ales fa 0 de
al i europeni, de a reconstrui istoria propriet0 ii noilor lor posesiuni. De aici
apari ia, mai ales la sfâr3itul secolului al nou0sprezecelea, de „h0r i istorice",
a c0ror inten ie era s0 demonstreze, în noul discurs cartografic, vechimea
anumitor unit0 i teritoriale strict delimitate. Prin serii de asemenea h0r i
19. Nu m0 refer numai la mo3tenirea 3i vânzarea propriet0 ii private de teren în sens uzual. Mai important0
era practica european0 a transferurilor politice de p0mânturi, cu tot cu popula iile lor, datorit0 mariajelor
dinastice. La c0s0torie, prin esele le aduceau so ilor lor ducate 3i mici principate, iar aceste transferuri erau
negociate formal 3i „semnate". Deviza Bella gerant alii, tu, felix Austria, nube! ar fi fost de neconceput
pentru orice stat din Asia precolonial0.
aranjate în ordine cronologic0, lua na3tere un fel de nara iune politic0-
biografic0 a regatului, uneori cu vast0 profunzime istoric0.20 La rândul ei,
aceast0 nara iune a fost adoptat0, chiar dac0 des adaptat0, de statele-na i-
uni care, în secolul XX, au devenit legatarele statelor coloniale.21
Al doilea avatar a fost harta-sigl0. Originile ei au fost destul de
inocente-practica statelor imperiale de a-3i colora coloniile pe h0r i în
culori imperiale. Pe h0r ile imperiale ale Londrei, coloniile britanice erau
de obicei colorate în ro3u-trandafiriu, cele franceze în albastru-indigo, cele
olandeze în galben-ocru 3i a3a mai departe. Colorate astfel, fiecare colonie
ap0rea ca o pies0 deta3abil0 dintr-un joc de puzzle. Cum acest efect de
„puzzle" devenea normal, fiecare „pies0" putea fi complet deta3at0 din
contextul ei geografic, în forma sa final0, toate glosele explicative puteau
fi îndep0rtate sumar: linii de longitudine 3i latitudine, nume de locuri,
semne pentru râuri, m0ri 3i mun i, vecini. Pur semn, nu busol0 a lumii,
în aceast0 form0, harta intra într-o serie reproductibil0 la infinit, ce putea
fi transferat0 oricând pe afi3e, sigilii oficiale, anteturi, coper i de reviste 3i
manuale, fe e de mas0 3i pere i de hotel. Instantaneu recunoscut0, vizibil0
peste tot, harta-sigl0 a p0truns adânc în imagina ia popular0, formând o
emblem0 puternic0 a na ionalismelor anticoloniale ce luau na3tere.22
Indonezia modern0 ne ofer0 un exemplu perfect, dar dureros al
acestui proces, în 1828 prima a3ezare olandez0 bântuit0 de febr0 a fost
ridicat0 pe insula Noua Guinee. De3i colonia avea s0 fie abandonat0 în
1836, Coroana olandez0 3i-a proclamat suveranitatea peste acea parte a
insulei situat0 la vest de 141 grade longitudine (o linie invizibil0 ce nu
20. Vezi Thongchai, „Siam Mapped", p. 387, despre adoptarea acestui stil de imagina ie de c0tre clasa
conduc0toare thailandez0. „Mai mult, conform acestor h0r i istorice, geocorpul nu este o particularitate
modern0, ci dateaz0 de mai bine de o mie de ani. Astfel h0r ile istorice ne ajut0 s0 respingem orice
sugestie c0 ideea de na iune a ap0rut numai în trecutul recent, iar perspectiva c0 Siamul din prezent a fost
rezultatul unor rupturi este înl0turat0. La fel 3i orice idee c0 na3terea Siamului se datoreaz0 rela iei dintre
Siam 3i puterile europene."
21. Aceast0 adop ie nu a fost în nici un caz un truc machiavelic. Con3tiin ele primilor na ionali3ti din toate
coloniile sud-est-asiatice fuseser0 profund modelate de „formatul" statului colonial 3i al institu iilor sale.
Vezi capitolul 7 mai sus.
22. în scrierile lui Nick Joaquin, filipinez contemporan, eminent om de litere-3i un patriot neîndoielnic-se
poate vedea cât de puternic opereaz0 emblema pe o inteligen 0 cum nu se poate mai sofisticat0. Despre
generalul Antonio Luna, erou tragic al luptei anti-americane din 1898-99, Joaquin scrie c0 s-a gr0bit sa
joace rolul ce fusese în instinctul creolilor de trei secole: ap0rarea formei Filipinelor împotriva du3man
ului str0in". A Question ofHeroes, p. 164 (sublinierea îmi apar ine). Altundeva el remarc0, surprinz0tor,
c0 ai Spaniei „alia i filipinezi, converti i, mercenari trimi3i contra rebelului filipinez au men inut arhipel
agul spaniol 3i cre3tin, dar 1-au 3i împiedicat s0 se dezmembreze"; 3i c0 ei „luptau (indiferent care ar fi fost
inten iile spaniolilor) s0 p0streze Filipinele unite". Ibid., p. 58.
corespundea cu nimic pe p0mânt, dar era cuprins0 în spa iile albe din ce în
ce mai reduse ale lui Conrad), cu excep ia unor regiuni de pe coast0 ce
erau considerate ca fiind sub suveranitatea sultanului din Tidore. Abia în
1901 Haga le-a cump0rat de la sultan 3i a încorporat Guineea de Vest în
Indiile Olandeze-la timp pentru a deveni hart0-sigl0. Zone întinse ale
regiunii au r0mas albe ca la Conrad pân0 dup0 al doilea r0zboi mondi-
al; pu inii olandezi de acolo erau mai mult misionari, prospectori de
minerale-3i gardieni în taberele de prizonieri speciale pentru na ionali3tii
radicali indonezieni refractari. Mla3tinile de la nord de Merauke, la
extremitatea sud-estic0 a Noii Guinee olandeze, erau selectate ca
amplasament pentru aceste amenaj0ri tocmai deoarece regiunea era
considerat0 ca fiind complet izolat0 fa 0 de restul coloniei, iar popu-
la ia local0 aflat0 înc0 „în epoca de piatr0", complet necontaminat0 de
gândirea na ionalist0.23
încarcerarea 3i adesea înmormântarea martirilor na ionali3ti în
acest loc i-au conferit Noii Guinee de Vest o pozi ie central0 în folclorul
luptei anticoloniale 3i au f0cut-o loc sacru în imagina ia na ional0:
Indonezia Liber0, de la Sabang (la extremitatea nord-vestic0 a Sumatrei)
pân0 - unde altundeva ? - la Merauke. Nu conta deloc dac0, în afar0 de
cele câteva sute de de inu i, nici un na ionalist nu a v0zut cu ochii lui Noua
Guinee pân0 în anii '60. Dar h0r ile-sigl0 olandeze circulate în colonie,
ar0tând o Nou0 Guinee de Vestfâr nimic la est, au consolidat f0r0 s0 3tie
leg0turile imaginare ce se dezvoltau. Când, în urma durelor r0zboaie anti-
coloniale din 1945-49, olandezii au fost nevoi i s0 cedeze suveranitatea
arhipelagului unor State Unite ale Indoneziei, au încercat (din motive care
nu e nevoie s0 ne re in0 aten ia aici) s0 izoleze din nou Noua Guinee de
Vest, s0 o men in0 temporar sub st0pânire colonial0 3i s0 o preg0teasc0
pentru o na iune independent0. Aceast0 tentativ0 nu a fost abandonat0
pân0 în 1963, ca urmare a puternicei presiuni diplomatice americane 3i
a raidurilor militare indoneziene. Abia atunci a vizitat pre3edintele
Sukarno pentru prima dat0, la vârsta de 3aizeci 3i doi de ani, o regiune
despre care inuse neîncetat discursuri vreme de patru decenii. Rela iile
ulterioare dificile dintre popula iile Noii Guinee de Vest 3i emisarii
statului independent indonezian pot fi atribuite faptului c0 indonezienii
consider0, mai mult sau mai pu in sincer, aceste popula ii drept „fra i 3i
surori", în vreme ce popula iile înse3i, în cea mai mare parte, v0d
23. Vezi Robin Osborne, Indonesia's Secret War, The Guerrilla Struggle in Mân Jaya, pp. 8-9.
lucrurile diferit.24
Diferen a se datoreaz0 în mare m0sur0 recens0mântului 3i h0r ii.
Izolarea 3i terenul accidentat din Noua Guinee au creat în decursul mileni-
ilor o extraordinar0 fragmentare lingvistic0. Când olandezii au abandonat
regiunea în 1963 estimau c0 în cadrul popula iei de 700.000 de locuitori
existau peste 200 de limbi ce nu se puteau în elege între ele.25 Multe din
grupurile „tribale" mai izolate nici nu 3tiau unele de existen a celorlalte.
Dar, mai ales dup0 1950, misionarii olandezi 3i oficialii olandezi au între-
prins pentru prima dat0 eforturi serioase pentru a le „unifica", organizând
recens0minte, extinzând re elele de comunica ii, fondând 3coli 3i creând
structuri guvernamentale supra-„tribale". Acest efort a fost lansat de un
stat colonial care, a3a cum am remarcat mai devreme, era unic prin faptul
c0 guvernase Indiile în principal nu prin intermediul unei limbi europene,
ci prin „malaieza administrativ0".26 Prin urmare Noua Guinee de Vest a
fost „crescut0" în aceea3i limb0 în care fusese educat0 3i Indonezia înainte
(3i care, o dat0 cu trecerea timpului, a devenit limba na ional0). Ironia este
c0 bahasa Indonezia a devenit astfel lingua franca a unui na ionalism
incipient în Noua Guinee de Vest 3i Papua de Vest.27
Dar ce i-a adus laolalt0 pe tinerii na ionali3ti din Papua de Vest,
care erau deseori în dezacord, în special dup0 1963, a fost harta. De3i
statul indonezian a schimbat numele regiunii din West Nieuw Guinea, mai
întâi în Irian Barat (Irianul de Vest) 3i apoi în Irian Jaya, ea î3i g0sea
realitatea local0 în atlasul din perspectiv0 panoramic0 al epocii coloniale.
Grupurile dispersate de antropologi, misionari 3i oficiali locali puteau s0
cunoasc0 3i s0 se gândeasc0 la triburile Ndani, Asmat 3i Baudi. Dar statul însu3i,
3i prin el popula ia indoneziana în întregul ei, vedea numai un „irianez" (orang
Irian) fantomatic numit dup hart ; fiind fantomatic, putea fi imaginat în form0
cvasi-simbolic0: tr0s0turi „negroide", prezervative 3i a3a mai departe.
24. Din 1963 au fost multe episoade sângeroase în Noua Guinee de Vest (acum numit0 Irian Jaya-Irianul
Mare), în parte ca rezultat al militariz0rii statului indonezian din 1965, parte din cauza activit0 ilor de gheril0
întreprinse de a3a-numita OPM (Organiza ia pentru Papua Liber0), care aveau o eficien 0 intermitent0. Dar
aceste brutalit0 i p0lesc în fa a s0lb0ticiei Jakartei în Timorai de Est, fost0 colonie portughez0, unde în
primii trei ani dup0 invazia din 1976 se estimeaz0 c0 o treime dintr-o popula ie de 600.000 de locuitori au
murit din cauza r0zboiului, foametei, bolilor 3i Decoloniz0rii". Nu cred c0 este gre3it0 sugestia c0 aceast0
diferen 0 deriv0 în parte din absen a Timorului de Est de pe h0r ile Indiilor R0s0ritene Olandeze 3i, pân0
în 1976, ale Indoneziei.
25. Osbome, Indonesia's Secret War, p. 2.
26. Vezi mai sus, p. 110.
27. Cea mai bun0 indica ie a acestui fapt este c0 numele organiza iei de gheril0 na ionaliste anti-
indoneziene, Organisasi Papua Meideka (OPM), este compus din cuvinte indoneziene.
într-un fel, apari ia unei comunit0 i na ionale „irianeze" embrionare,

m0rginite de meridianul 141 3i de provinciile învecinate Molucca de Nord
3i de Sud ne aminte3te modul în care Indonezia a fost imaginat0 ini ial în
cadrul structurilor rasiste ale Indiilor R0s0ritene Olandeze de la începutul
secolului XX. La momentul în care cel mai de seam0 3i mai interesant
purt0tor de cuvânt al s0u, Arnold Ap, a fost asasinat de c0tre stat în 1984,
el era curatorul unui muzeu construit de stat 3i dedicat culturii „irianeze"
(provinciale).
MUZEUL
Leg0tura dintre ocupa ia lui Ap 3i asasinat nu este deloc acciden-

tal0. C0ci muzeele 3i imagina ia muzeificatoare sunt amândou0 profund
politice. Faptul c0 muzeul s0u a fost instituit de o Jakarta îndep0rtat0 ne
arat0 cum a înv0 at noul stat-na iune al Indoneziei de la predecesoarea ei
imediat0, colonia Indiilor R0s0ritene Olandeze. Actuala proliferare a
muzeelor în toat0 Asia de Sud-Est sugereaz0 c0 are loc un proces general
de mo3tenire politic0, în elegerea acestui proces necesit0 o examinare a
noii arheologii coloniale din secolul al XIX-lea care a deschis posibilitatea
unor asemenea muzee.
Pân0 la începutul secolului al XIX-lea, conduc0torii coloniali din
Asia de Sud-Est au manifestat un interes redus fa 0 de monumentele antice
ale civiliza iilor pe care le supuseser0. Thomas Stamford Raffies, emisar
din Calcutta lui William Jones, a fost primul oficial colonial important
care nu a acumulat doar o vast0 colec ie de objets d'ort locale, ci a 3i stu-
diat sistematic istoria lor.28 De acum încolo, cu vitez0 crescut0, m0re iile
de la Borobudur de la Angkor, de la P0gân 3i alte situri antice au fost rând
pe rând dezgropate, defri3ate, m0surate, fotografiate, reconstruite,
îngr0dite, analizate 3i expuse.29 Serviciile Arheologice coloniale au
28 în 1811, tor ele Companiei Indiei R0s0ritene au confiscat toate propriet0 ile olandeze din Indii
(Napoleon indusese Olanda în Fran a cu un an înainte). Raffies a guvernat în Java pân0 în 1815. Monu-
mentala sa Histcry of Java a ap0rut în 1817, cu doi ani înainte s0 întemeieze Singapore. 29. Muzeificarea
Borobudurului, cea mai mare templu budist de tip stup0 din lume, exemplific0 acest proces, în 1814,
regimul lui Raffies 1-a „descoperit" 3i defri3at, în 1845, artistul-aventurier german Schaefer, ac ionând în
nume propriu, a convins autorit0 ile olandeze din Batavia s0 îl pl0teasc0 pentru a face primele dagherotipuri.
în 1851, Batavia a trimis o echip0 de angaja i ai statului, condus0 de inginerul constructor F C. Wilsen,
s0 fac0 un studiu sistematic al basoreliefurilor 3i s0 produc0 un set complet, „3tiin ific", de litografii, în
1874. dr. C. Leemans, directorul Muzeului de Antichit0 i din Leiden, a publicat, la cererea Ministerului
Coloniilor, prima monografie savant0 important0; el se inspira în principal din litografiile lui Wilsen,
nevizitând niciodat0 locul el însu3i, în anii 1880, fotograful profesionist Cephas a realiza: un
devenit institu ii puternice 3i prestigioase, apelând la serviciile unor ofi-

ciali savan i extrem de capabili.30
Pentru a investiga complet de ce s-a întâmplat acest lucru atun-
ci când s-a întâmplat, ar însemna s0 divag0m prea mult. Aici poate e de
ajuns s0 suger0m c0 schimbarea a fost asociat0 cu eclipsa regimurilor
comercial-coloniale ale celor dou0 mari Companii ale Indiei R0s0ritene
3i apari ia coloniei cu adev0rat moderne, ata3at0 direct metropolei.31
Prestigiul statului colonial era acum prin urmare strâns legat de cel al
superiorului s0u din patrie. Este remarcabil cât de concentrate erau efor-
turile arheologice de restaurare a unor monumente impozante (3i cum
aceste monumente au început s0 fie repartizate pe h0r i spre distribu ie 3i
instruc ie public0: era în desf03urare un fel de recens0mânt necrologic).
F0r0 îndoial0 acest interes reflecta curentele orientaliste din mod0 în
general. Dar fondurile substan iale investite ne îng0duie s0 b0nuim c0
statul avea propriile sale motive ne3tiin ifice. Trei dintre acestea apar ime-
diat, dintre care ultimul este cu siguran 0 cel mai important.
în primul rând, momentul asaltului arheologic coincidea
cu prima lupt0 politic0 în leg0tur0 cu politicile educa ionale ale
studiu fotografic detaliat în stil modem, în 1901, regimul colonial a creat Oudheidkundige Commissie
(Comisia pentru Antichit0 i), între 1907 3i 1911, Comisia a supravegheat restaurarea complet0 a templu-
lui, realizat0 pe cheltuiala statului de o echip0 sub conducerea inginerului constructor Van Erp. F0r0
îndoial0, în semn de recunoa3tere a acestui succes, Comisia a fost avansat0 , în 1913, la rangul de Oud-
heidkundigen Dienst (Serviciul pentru Antichit0 i), care a p0strat monumentul în bun0 stare pân0 la
sfâr3itul perioadei coloniale. Vezi C. Leemans, Bom-Boudour, pp. ii-iv; 3i N. J. Krom, Inleiding tot de Hin-
doe-Javaansche Kunsl, I, capitolul 1.
30. Viceregele Curzon (1899-1905), un amator de antichit0 i care, dup0 cum scrie Groslier, „a impulsionat"
Studiul Arheologic al Indiei, se exprima foarte frumos când spunea c0: „Este tot de datoria noastr0 s0
s0p0m 3i s0 descoperim, s0 clasific0m, s0 reproducem 3i s0 descriem, s0 copiem 3i s0 descifr0m, 3i s0
pre uim 3i s0 conserv0m." (Nici Foucault nu ar fi spus-o mai bine.) în 1899, a fost creat Departamentul
Arheologic al Birmaniei-pe atunci parte din India Britanic0-3i curând a început restaurarea P0gânului, în
anul anterior, Ecole Fran aise d'Extreme-Orient a fost fondat0 în Saigon, urmat0 aproape imediat de o
Direc ie a Muzeelor 3i Monumentelor Istorice din Indochina. Imediat dup0 ce francezii au cucerit Siem-
reap 3i Battambang de la Siam în 1907, a fost instituit un Comitet pentru Protec ia Angkorului pentru a
conserva, a3a cum sugera 3i Curzon la rândul s0u, cele mai impresionante monumente din Asia de Sud-
Est. Vezi Bernard Philippe Groslier, Indochina, pp. 155-7,174-7. A3a cum am notat mai sus, Comisia colo
nial0 olandez0 pentru Antichit0 i a fost notat0 în 1901. Coinciden a de date- 1899,1898,1901 - arat0 nu
numai aten ia cu care puterile coloniale rivale se ineau reciproc sub observa ie, ci 3i schimb0rile suferite
de imperialism la începutul secolului. A3a cum era de a3teptat, Siamul independent inea pasul mai lent.
Serviciul s0u Arheologic a fost instituit abia în 1924, iar Muzeul s0u Na ional în 1926. Veri Charles Higham,
The Archaeology ofMainland Southeast Asia, p. 25.
31. VOC a dat faliment 3i a fost lichidat0 în 1799. Colonia Indiilor Olandeze îns0 dateaz0 din 1815, când
independen a Olandei a fost restabilit0 de c0tre Sfânta Alian 0, iar Willem I de Orania a fost a3ezat pe
tronul olandez ce fusese inventat ini ial în 1806 de Napoleon 3i bunul s0u frate Louis. Compania britanic0
a Indiei R0s0ritene a supravie uit pân0 la marea R0scoal0 Indian0 din 1857.
statului.32 „Progresi3tii"-coloniali 3i localnici-cereau investi ii majore

într-o educa ie modern0, împotriva lor se aliniau conservatorii care se
temeau de consecin ele pe termen lung ale unei asemenea educa ii 3i
preferau ca b03tina3ii s0 r0mân0 b03tina3i, în aceast0 lumin0, restaura iile
arheologice-urmate curând de edi ii tip0rite finan ate de stat ale unor
texte literare tradi ionale-pot fi privite ca un fel de program educa ional
conservator, care slujea 3i ca pretext pentru a rezist presiunii progresi3tilor,
în al doilea rând, programul ideologic formal al reconstruc iilor îi plasa
întotdeauna pe constructorii monumentelor 3i pe localnici într-o anumit0
ierarhie, în unele cazuri, ca în Indiile R0s0ritene Olandeze pân0 în anii '30,
era între inut0 ideea c0 aceia care construiser0 monumentele nu erau de
fapt din aceea3i „ras0" cu b03tina3ii (c0 erau „de fapt" imigran i indieni).33
în alte cazuri, ca în Birmania, era imaginat0 o decaden 0 laic0, astfel încât
b03tina3ii contemporani nu mai erau capabili de realiz0rile presupu3ilor
lor str0mo3i. Privite în aceast0 lumin0, monumentele reconstruite, supra-
puse peste s0r0cia rural0 din jur, spuneau b03tina3ilor: „îns03i prezen a
noastr0 arat0 c0 a i fost dintotdeauna ori a i ajuns de mult0 vreme incapa-
bili de m0re ie 3i de autoguvernare.".
Al treilea motiv ne duce mai în profunzime 3i mai aproape de
hart0. Am v0zut mai devreme, în discu ia noastr0 despre „harta
istoric0", modul în care regimurile coloniale au început s0 se ata3eze 3i
de vechime la fel de mult ca de cucerire, ini ial din motive destul de evi-
dente machiavelic-legale. Odat0 cu trecerea timpului îns0 s-a vorbit din
ce în ce mai pu in la modul brutal 3i deschis despre dreptul de cucerire 3i
s-a depus un efort din ce în ce mai mare de a crea moduri alternative de
legitimare. Din ce în ce mai mul i europeni se n03teau în Asia de Sud-Est
3i erau tenta i s0 r0mân0 aici. Arheologia monumental0, legat0 din ce în ce
mai mult de turism, permitea statului s0 apar0 ca protectorul unei Tradi ii
generalizate, dar 3i locale. Vechile locuri sacre erau încorporate pe harta
32. Oudheidkundige Commissie a fost instituit0 de acela3i guvern care (în 1901) inaugura noua „Politic0
Etic0" pentru Indii, o politic0 ce pentru prima dat0 avea scopul de a introduce un sistem de educa ie în stil
occidental pentru un num0r substan ial de coloniza i. Guvernatorul general Paul Doumer (1897-1902) a
creat atât Direc ia Muzeelor 3i Monumentelor Istorice din Indochina, cât 3i aparatul educa ional modern
al coloniei, în Birmania-unde între 1900 3i 1940 a crescut de opt ori num0rul de elevilor de gimnaziu, de
la 27.401 la 233.543, iar al studen ilor în colegii de dou0zeci de ori, de la 115 la 2.365-vasta extindere a
educa iei superioare a început tocmai când Departamentul Arheologic al Birmaniei 3i-a început ac iunea.
Vezi Robert H. Taylor, The State in Burma, p. 114.
33. Influen a i în parte de acest tip de gândire, intelectuali, arheologi 3i oficiali thailandezi conservatori
continu0 pân0 în zilele noastre s0 atribuie Angkonil misterio3ilor Khom, care au disp0rut fâr0 urm0 3i nu
au cu siguran 0 nici o leg0tur0 cu dispre ui ii cambodgieni de ast0zi.
coloniei, iar prestigiul lor antic (pe care, dac0 disp0ruse, a3a cum s-a
întâmplat de multe ori, statul încerca s0-1 reînvie) drapat în jurul celor ce
întocmeau h0r ile. Aceast0 situa ie paradoxal0 este bine ilustrat0 de faptul
c0 monumentele reconstruite aveau adesea peluze bine amenajate în jurul
lor 3i c0 întotdeauna erau plantate din loc în loc pl0cu e explicative cu date
istorice. Mai mult, oamenii trebuia inu i departe de ele, cu excep ia
turi3tilor, care nu aveau voie s0 sta ioneze (nu erau permise ceremonii
religioase ori pelerinaje, pe cât posibil). Muzeificate astfel, ele erau
repozi ionate ca însemne ale puterii statului colonial laic.
Dar, a3a cum am remarcat mai sus, o tr0s0tur0 caracteristic0 a
instrumentelor acestui stat profan era reproductibilitatea infinit0, o repro-
ductibilitate devenit0 posibil0 din punct de vedere tehnic prin tipar 3i
fotografie, iar din punct de vedere politic 3i cultural deoarece conduc0torii
în3i3i nu credeau c0 monumentele locale sunt cu adev0rat sacre. Peste tot
este detectabil0 un fel de evolu ie: (1) rapoarte arheologice masive 3i
sofisticate din punct de vedere tehnic, incluzând zeci de fotografii, ce con-
semnau procesul reconstruc iei unei anumite ruine; (2) c0r i ilustrate abun-
dent pentru consumul publicului larg, incluzând plan3e reprezentative cu
toate siturile importante reconstruite din toat colonia (cu atât mai bine
dac0, precum în Indiile Olandeze, loca3urile hinduiste 3i budiste puteau fi
juxtapuse unor moschei islamice restaurate).34 Mul umit0 tiparului, un fel
de recens0mânt în imagini al patrimoniului statului este pus la dispozi ia
supu3ilor s0i, chiar dac0 la un pre ridicat; (3) o transformare general0 în
sigle, posibil0 din cauza proceselor de trecere în profan schi ate mai sus. Tim-
brele po3tale, cu seriile lor caracteristice-p0s0ri tropicale, fructe, faun0, de ce
nu 3i monumente?-sunt exemplare pentru acest stadiu. Dar c0r ile po3tale 3i
manualele din 3coli urmeaz0 aceea3i logic0. De aici pân0 la comercial nu mai
e decât un pas: Hotel P0gân, Borobudur Fried Chicken 3i a3a mai departe.
în timp ce acest gen de arheologie, ajuns la maturitate în
epoca reproducerii mecanice, era profund politic, el era politic la un
nivel atât de profund, încât aproape nimeni, nici personalul statului
34. Un frumos exemplu târziu este Ancient Indonezian An, a savantului olandez A.J. Bemet Kempers, ce
se prezint0 ca fiind „fost director de arheologie în Indonezia[sic]". La paginile 24-5 se g0sesc h0r i ce arat0
pozi(ia 3irurilor antice. Mai ales prima este instructiv0, deoarece forma sa rectangular0 (m0rginit0 la est de
meridianul 141) include vrând-nevrând 3i insula filipinez0 Mindanao, precum 3i nordul insulei Borneo,
Malaya peninsular0 3i Singapore, toate apar inând Malaieziei Britanice. Nu este notat pe ele nici un ioc,
de fapt nici o denumire, cu excep ia unui singur 3i inexplicabil „Kedah". Trecerea de la hinduism-budism
la islamism are loc dup0 Plan3a 340.
colonial (care în anii '30 era format în cea mai mare parte din Asia de
Sud-Est din 90% localnici), nu era con3tient de acest fapt. Totul intrase în
normal 3i în cotidian. Tocmai infinita reproductibilitate cotidian0 a însem-
nelor sale dovedea adev0rata putere a statului.
Probabil c0 nu este prea surprinz0tor c0 statele de dup0 procla-
marea independen ei, care 3i-au ar0tat clar 3i în diverse moduri continui-
tatea fa 0 de predecesoarele lor coloniale, au mo3tenit aceast0 form0 de
muzeificare politic0. De exemplu, la 9 noiembrie 1968, ca parte a fes-
tivit0 ilor comemorând a 15-a aniversare a independen ei Cambodgiei,
Norodom Sihanouk a dispus ca o imens0 replic0 din lemn 3i past0 de hâr-
tie turnat0 a marelui templu Bayon din Angkor.s0 fie expus0 pe stadionul
sportiv na ional din Phnom Penh.35 Replica era deosebit de primitiv0 3i
grosolan0, dar î3i îndeplinea scopul-recognoscibilitate instantanee prin
intermediul unei istorii de transformare în sigl0 ce apar inea epocii colo-
niale. „A, Bayon al nostru" - dar cu amintirea restauratorilor coloniali
francezi în întregime extirpat0. Angkor Wat, reconstruit de francezi, tot în
form0 de „puzzle", a devenit, a3a cum am notat în Capitolul 9, rând pe
rând simbolul central de pe steagurile regimului regalist al lui Sihanouk,
al celui militarist al lui Lon Noi 3i al celui iacobin al lui Pol Pot.
Ki mai frapante sunt dovezile acestei mo3teniri la un nivel mai
popular. Un exemplu relevant este o serie de picturi ale unor episoade din
istoria na ional0 comandate de Ministerul Educa iei din Indonezia în anii
'50. Picturile trebuia produse în mas0 3i distribuite prin sistemul de
înv0 0mânt primar; tinerii indonezieni urma s0 aib0 pe pere ii claselor -
peste tot - reprezent0ri vizuale ale trecutului 0rii lor. Majoritatea fun-
dalelor erau realizate în stilul previzibil sentimental-naturalist al artei
comerciale de la începutul secolului XX, iar figurile umane luate fie din
dioramele de muzeu ale epocii coloniale, fie din îndr0gitul teatru folcloric
pseudo-istoric wayang orang. îns0 cea mai interesant0 pictur0 din serie
oferea copiilor o reprezentare a Borobudurului. In realitate, acest colosal
monument, cu cele 504 imagini ale iui Buddha, 1460 de panouri de pia-
tr0 figurative 3i 1212 decorative, este o colec ie fantastic0 de sculptur0
javanez0 antic0. Dar apreciatul artist î3i imagineaz0 aceast0 minune, la
apogeul s0u din secolul al IX-îea d. H., într-un mod ce este instructiv prin
distorsiune. Borobudur este pictat complet alb, f0r0 nici o urm0 vizibil0 de
pictur0, înconjurat de peluze bine îngrijite 3i alei ordonate m0rginite de
35 Vezi Kambaja, 45 (15 decembrie 1968). pentru ni3te fotografii bizare
copaci, nu apare nici o figur uman ?6 S-ar putea argumenta c0 aceast0

lips0 reflect0 disconfortul unui pictor musulman contemporan în fa a unei
realit0 i budiste antice. Dar b0nuiesc c0 ceea ce vedem în realitate este
mo3tenirea direct0 incon3tient0 a arheologiei coloniale: Borobudur ca
însemn al statului, ca sigl0: „sigur, acesta este". Un Borobudur cu atât mai
puternic ca semn al identit0 ii na ionale datorit0 faptului c0 toat0 lumea este
con3tient0 de plasarea lui într-o infinit0 serie de Borobudur-uri identice.
împreun0, deci, recens0mântul, harta 3i muzeul dezv0luie stilul

de gândire al statului colonial în leg0tur0 cu domeniul s0u c0tre sfâr3itul
existen ei. „Urzeala" acestei gândiri era o gril0 de clasificare totalizant0,
care putea fi aplicat0 cu infinit0 flexibilitate oric0rui lucru aflat sub con-
trolul statului în realitate sau în inten ie: popoare, regiuni, religii, limbi,
produse, monumente 3i a3a mai departe. Efectul grilei era posibilitatea de
a spune despre orice c0 era un lucru 3i nu altul; c0 locul lui era aici, nu din-
colo. Era limitat, determinat 3i prin urmare - în principiu - num0rabil.
(Amuzantele rubrici de clasificare 3i subclasificare din recens0minte inti-
tulate „Al ii" ascundeau toate anomaliile din via a real0 printr-un splendid
trompe l'oeil birocratic.) „B0t0tura" era ceea ce s-ar putea numi seri-
alizare: supozi ia c0 lumea era alc0tuit0 din pluraluri reproductibile.
Elementul particular era întotdeauna reprezentantul provizoriu al unei
serii 3i trebuia abordat în aceast0 lumin0. De aceea statul colonial imagi-
na o serie de „Chinezi" înainte de orice chinez 3i o serie de na ionali3ti
înainte de apari ia oric0ror na ionali3ti.
Nimeni nu a g0sit o metafor0 mai bun0 pentru acest tip de gândire
decât marele romancier indonezian Pramoedya Ananta Toer, care 3i-a inti-
tulat ultimul volum din tetralogia sa despre perioada colonial0 Rumah
Kaca - „Casa de sticl0". Este o imagine, la fel de puternic0 precum Panop-
ticonul lui Bentham, a supravegherii totale. C0ci statul colonial nu aspira
numai s0 creeze, sub propriul control, un peisaj uman de o vizibilitate per-
fect0; condi ia acestei „vizibilit0 i" era ca to i 3i toate s0 aib0 (cum s-ar
spune) un num0r de serie.37 Acest stil de imagina ie nu a ap0rut din neant.
36. Discu ia de aici utilizeaz0 un material analizat mai detaliat în Language and Power, capitolul 5.
37. O politic0 reprezentând un rezultat exemplar al imagina iei de tip Cas0 de sticl0-rezultat de care fostul
prizonier politic Pramoedya este con3tient în urma dureroasei sale experien e-este cartea de identitate
clasificatoare pe care to i indonezienii adul i trebuie sa o poarte permanent asupra lor. Acest act de identi
tate este izomorfic cu recens0mântul-reprezint0 un fel de recens0mânt politic, cu perfora ii speciale pentru
cei din sub-seriile „subversivi" 3i „tr0d0tori". Este de remarcat faptul c0 acest stil de recens0mânt a fost
pus la punct numai dup0 câ3tigarea independen ei na ionale.
A fost produsul tehnologiilor de naviga ie, astronomie, orologerie,

topografie, fotografie 3i tipar, ca s0 nu mai vorbim de puternica for 0
motrice a capitalismului.
Harta 3i recens0mântul au modelat astfel gramatica ce avea s0
fac0 posibile la momentul oportun no iunile de „Birmania" 3i „birmanezi",
„Indonezia" 3i „indonezieni". Dar concretizarea acestor posibilit0 i-con-
cretiz0ri ce sunt în vigoare ast0zi, la mult timp dup0 dispari ia statului
colonial-a datorat mult imaginii speciale despre istorie 3i putere pe care o
avea statul colonial. Arheologia era o activitate inimaginabil0 în Asia de
Sud-Est precolonial0; a fost târziu adoptat0 în Siamul necolonizat 3i în
maniera statului colonial. Ea a creat seria „monumente antice", segmen-
tat0 în cadrul rubricii de clasificare geografic-demografic0 „Indiile Olan-
deze" 3i „Birmania Britanic0". Conceput0 în cadrul acestei serii profane,
fiecare ruin0 devenea apt0 pentru supraveghere 3i reproducere infinit0.
Cum serviciul arheologic al statului colonial oferea posibilitatea tehnic0
de a asambla seria sub form0 de h0r i 3i fotografii, statul însu3i putea
privi aceast0 serie, de-a lungul timpului istoric, drept un album al str0-
mo3ilor s0i. Lucrul principal nu era niciodat0 Borobudur în sine, nici
P0gân în sine, pentru care statul nu avea nici un interes substan ial 3i cu
care nu avea leg0turi decât arheologice. Seria reproductibil0 îns0 a creat
o profunzime istoric0 a terenului care a fost u3or mo3tenit0 de succesorul
postcolonial al statului. Rezultatul logic final a fost sigla - pentru
„P0gân" sau „Filipinezi", nu conta - care prin lipsa lui de con inut, lipsa
de context, memorabilitatea vizual0 3i reproductibilitatea infinit0 în
toate direc iile a adus recens0mântul 3i harta, urzeala 3i b0t0tura, într-o
al0turare indestructibil0.
11
Memorie $i uitare
SPAQIU NOU KI VECHI
New York, Nueva Leon, Nouvelle Orleans, Nova Lisboa, Nieuw

Amsterdam, în secolul al 3aisprezecelea europenii î3i luaser0 deja straniul
obicei de a numi locuri îndep0rtate, mai întâi din Americi 3i Africa, mai
târziu din Asia, Australia 3i Oceania, ca versiuni „noi" ale unor toponime
(prin urmare) „vechi" din inuturile lor de origine. Mai mult, au p0strat
tradi ia chiar 3i când asemenea locuri au trecut la st0pâni coloniali diferi i,
astfel c0 Nouvelle Orleans â devenit în lini3te New Orleans, iar Nieuw
Zeeland New Zealand.
Nu este adev0rat c0, în general, numirea unor locuri politice sau
religioase ca „noi" era în sine atât de nou0. în Asia de Sud-Est, de exem-
plu, se g0sesc ora3e destul de vechi al c0ror nume include 3i un termen
desemnând noutatea: Chiangmai (Cetatea Nou0), Kota Bahru (Ora3ul
Nou), Pekanbaru (Pia a Nou0), Dar în aceste nume „nou" are invariabil
sensul de „succesor" sau „mo3tenitor"' al ceva ce a disp0rut. „Nou" 3i
„vechi" sunt aliniate diacronic, iar cel dintâi pare s0 invoce întotdeauna o
ambigu0 binecuvântare a mor ilor. Ce este surprinz0tor în denumirile
americane din secolul al 3aisprezecelea pân0 într-al optsprezecelea este c0
„nou" 3i „vechi" erau în elese sincronic, coexistând în interiorul unui timp
omogen 3i vid. Vizcaya se afl0 al turi de Nueva Vizcaya, New London
al turi de Londra: expresie a unei competi ii între fra i mai degrab0 decât
a unei mo3teniri.
Aceast0 inedit0 noutate sincronic0 a putut ap0rea în istorie numai
când grupuri substan iale de oameni s-au aflat în pozi ia de a gândi despre sine
ca tr0ind vie i paralele cu acelea ale altor grupuri substan iale de oameni -
chiar dac0 f0r0 a se întâlni, totu3i cu siguran 0 înaintând pe aceea3i traiectorie.
Memorie 3i uitare 173
între 1500 3i 1800 acest tip de imagina ie devenea posibil printr-o acumu-
lare de inova ii tehnologice în domeniul construc iilor de vase, naviga iei,
orologeriei 3i cartografiei, mediat0 prin tipar.1 A devenit un lucru
imaginabil s0 locuie3ti pe un altiplano peruvian, în pampasul din Argentina
sau în preajma porturilor din „Noua" Anglie 3i totu3i s0 te sim i legat de
anumite regiuni sau comunit0 i, la mii de mile dep0rtare, în Anglia sau
peninsula iberic0. Oamenii puteau fi deplin con3tien i c0 împ0r eau aceea3i
limb0 3i credin 0 religioas0 (cu diverse varia iuni), acelea3i obiceiuri 3i
tradi ii, f0r0 s0 aib0 speran e prea mari de a-3i întâlni partenerii.2
,Pentru ca acest sentiment al paralelismului nu doar s0 ia na3tere,
ci 3i s0 aib0 vaste consecin e politice, era necesar ca distan a dintre
grupurile paralele s0 fie mare, iar cele mai noi s0 aib0 dimensiuni sub-
stan iale 3i s0 fie stabilite permanent, precum 3i ferm subordonate celor
mai vechi. Aceste condi ii erau îndeplinite în Americi a3a cum nu fuseser0
pân0 atunci niciodat0, în primul rând, vasta întindere a Oceanului Atlantic
3i condi iile geografice complet diferite existente de o parte 3i de alta a sa
f0ceau imposibil genul de absorb ie treptat0 a popula iilor în unit0 i politico-
culturale mai mari care transformase Las Espaflas în Espafla 3i cuprinsese
Sco ia în Regatul Unit. în al doilea rând, a3a cum am notat în Capitolul
4, migra ia european0 c0tre Americi a avut loc la o scar0 uluitoare.
La sfâr3itul secolului al optsprezecelea erau nu mai pu in de 3.200.000 de
„albi" (incluzând nu mai mult de 150.000 de peninsulares) în cadrul popu-
la iei de 16.900.000 a imperiului vestic al Bourbonilor spanioli. 3
1. Acumularea a atins un apogeu frenetic în c0utarea „interna ional0" (adic0 european0) a unei m0sur0tori
corecte a longitudinii, amuzant povestit0 în Landes, Revolution in Time, capitolul 9. în 1776, când cele
Treisprezece Colonii î3i declarau independen a, periodicul Gentleman's Magazine includea acest scurt
necrolog pentru John Harrison: „A fost un mecanic foarte ingenios 3i a primit cele 20.000 de lire recom
pens0 [de la Westminster] pentru descoperirea longitudinii [sic]."
2. R0spândirea târzie a acestei con3tiin e în Asia este abil sugerat0 în paginile de început ale marelui roman
istoric scris de Pramoedya Ananta Toer Bumi Manusia [P0mântul oamenilor]. Tân0rul erou na ionalist
mediteaz0 c0 s-a n0scut în aceea3i zi ca viitoarea regin0 Wihelmina-31 august 1880.„Dar în vreme ce insu
la mea era înv0luit0 în întunericul nop ii, ara ei era sc0ldat0 în soare; iar dac0 ara ei era îmbr0 i3at0 de
negura nop ii, insula mea sclipea în amiaza ecuatorial0.", p. 4.
3. Nu mai e nevoie s0 mai spunem, „a fi alb" era o categorie legal0 care avea o leg0tur0 clar tangen ial0
cu realit0 ile sociale complexe. A3a cum se exprima chiar Eliberatorul însu3i, „Noisuntem vl0starele
netrebnice ale spaniolilor pr0dalnici care au venit în America pentru a o însângera 3i a se împerechea cu
victimele lor. Mai târziu odraslele nelegitime din aceste împreun0ri s-au al0turat odraslelor sclavilor trans
porta i din Africa." Sublinierea îmi apar ine. Lynch, The Spanish-American Revolutions, p. 249. Trebuie
s0 avem grij0 s0 nu presupunem c0 exist0 nimic „etern european" în acest criollismo. Dac0 ne amintim to i
acei credincio3i budi3ti-singhalezi Da Souza, acei pio3i catolici-florinezi Da Silva 3i acei cinici catolici-
mamlezi Soriano care joac0 roluri sociale, economice 3i politice neproblematice în Ceylonul, Indonezia 3i
Filipinele contemporane, acest fapt ne ajut0 s0 recunoa3tem c0, în circumstan e adecvate, europenii puteau
fi absorbi i încet în culturi non-europene.
M0rimea semnificativ0 a acestei comunit0 i de imigran i, nu mai pu in

decât cople3itoarea ei putere militar0, economic0 3i tehnologic0 fa 0 de
popula iile b03tina3e, au asigurat men inerea propriei coeren e culturale 3i
a superiorit0 ii politice locale.4 în al treilea rând, metropola imperial0 dis-
punea de redutabile aparate ideologice 3i birocratice, care le-a permis
multe secole s0-3i impun0 voin a asupra creolilor. (Când ne gândim la sim-
plele probleme logistice pe care le-au implicat, capacitatea Londrei 3i
Madridului de a purta lungi r0zboaie contra-revolu ionare împotriva
coloni3tilor americani rebeli este de-a dreptul impresionant0.)
Noutatea tuturor acestor condi ii este sugerat0 de contrastul pe
care îl ofer0 cu marile migra ii chineze 3i arabe în Asia de Sud-Est 3i
Africa de Est (aproximativ contemporane). Aceste migra ii erau rareori
„planificate" de vreo metropol0 3i au produs 3i mai rar rela ii stabile de
subordonare, în cazul chinez, singura paralel0 aproximativ0 este extraor-
dinara serie de c0l0torii în largul Oceanului Indian care au fost conduse, la
începutul secolului al cincisprezecelea, de str0lucitul amiral eunuc Cheng-ho.
Aceste ac iuni îndr0zne e, realizate la ordinele împ0ratului Yung-lo, aveau
în inten ie s0 impun0 un monopol al cur ii asupra comer ului exterior cu
Asia de Sud-Est 3i regiunile situate mai departe spre vest, împotriva jafu-
rilor negustorilor particulari chinezi.5 La mijlocul secolului e3ecul acestei
politici era clar; drept care membrii dinastiei Ming au abandonat aven-
turile maritime 3i au f0cut tot ce le-a stat în puteri pentru a împiedica emi-
gra ia din Regatul de Mijloc. Pierderea sudului Chinei în favoarea dinas-
tiei Manchu în 1645 a produs un val substan ial de refugia i în Asia de
Sud-Est, pentru care orice leg0turi politice cu noua dinastie erau de necon-
ceput. Politica Ch'ing ulterioar0 nu s-a deosebit prea mult de aceea de la
sfâr3itul dinastiei Ming. în 1712, de exemplu, un edict al împ0ratului
K'ang-hsi a interzis orice form0 de nego cu Asia de Sud-Est 3i declara c0
guvernul s0u va „cere guvernelor str0ine s0 dispun0 repatrierea acelor
chinezi ce erau peste hotare pentru a putea fi executa i".6 Ultimul mare
val de migra ie pe mare a avut loc în secolul al nou0sprezecelea, când
dinastia s-a dezintegrat 3i a ap0rut o cerere uria30 pentru mân0 de
lucru necalificat0 chinez0 în Asia de Sud-Est colonial0 3i Siam.
4. Compara i cu soarta imensei popula ii imigrante africane. Mecanismele brutale ale sclaviei au asigurat
nu numai fragmentarea ei politic0 3i cultural0, ci foarte rapid a îndep0rtat 3i posibilitatea de a imagina
comunit0 ile negre din Venezuela 3i Africa Occidental0 mergând pe o traiectorie paralel0.
5. Vezi O. W. Wolters, The F li ofSrivijaya in Malay History, Anexa C.
6. Citat în G. William Skinner, Chinese Society in Thailand, pp. 15-16
Deoarece practic to i emigran ii erau izola i politic de Pekin 3i erau de

asemenea oameni analfabe i vorbind limbi reciproc ininteligibile, au fost
mai mult sau mai pu in absorbi i în culturile locale sau au fost clar subor-
dona i europenilor ce avansau tot mai mult.7
Cât despre arabi, cele mai multe din migra iile lor au pornit de la
Hadramaut, care nu a fost niciodat0 o adev0rat0 metropol0 în epoca
imperiilor otoman 3i mogul. Indivizi cu ini iativ0 puteau g0si modalit0 i de
a întemeia principate locale, cum ar fi negustorul care a fondat regatul
Pontianak în vestul insulei Borneo în 1772; dar s-a c0s0torit cu o localnic0,
3i-a pierdut curând „caracterul arab" dac0 nu 3i pe cel islamic 3i a r0mas
subordonat imperiilor olandez 3i englez ce luau amploare în Asia de Sud-
Est, iar nu vreunei puteri din Orientul Apropiat, în 1832, Sayyid Sa'id,
st0pânul Muscatului, a întemeiat o baz0 puternic0 pe coasta Africii Orien-
tale 3i s-a stabilit pe insula Zanzibar, pe care a f0cut-o centrul unei pros-
pere economii bazate pe cultivarea cui3oarelor. Dar britanicii au utilizat
mijloace militare pentru a-1 obliga s0 rup0 leg0turile sale cu Muscatul.8
Astfel nici arabii, nici chinezii, de3i s-au aventurat pe mare în numere
foarte mari în timpul mai mult sau mai pu in al acelora3i secole ca 3i
europenii occidentali, nu au întemeiat cu succes comunit0 i creole coer-
ente, bogate 3i având con3tiin 0 de sine, subordonate unui mare centru
metropolitan. Prin urmare, lumea nu a asistat niciodat0 la apari ia unor
New Basra sau New Wuhan.
Caracterul dublu al Americilor 3i motivele pentru acest fapt,
schi ate mai sus, contribuie la explica ia de ce na ionalismul a ap0rut mai
întâi în Lumea Nou0, nu în cea Veche.9 Ele reveleaz0 de asemenea dou0
tr0s0turi particulare ale r0zboaielor revolu ionare dezl0n uite în Lumea
Nou0 între 1776 3i 1825. Pe de o parte, nici unul din revolu ionarii creoli
nu visa s0 p0streze imperiul intact, ci s0 rearanjeze distribu ia sa intern0 a
puterii, inversând rela ia anterioar0 de supunere prin transferul amplasa-
mentului metropolei din Europa în America.10 Cu alte cuvinte, scopul nu
7. Comunit0 ile chineze de peste mari se în0l au ca o amenin are destul de serioas0 pentru a stimula o profund0
paranoia european0 pân0 la mijlocul secolului al XVffl-lea, când cruntele pogromuri anti-chineze întreprinse de
occidentali au mcetat în sfâr3it. De atunci încolo, aceast0 nepl0cut0 tradi ie a fost transmis0 popula iilor indigene.
8. Vezi Marshall G. Hodgson, The Venture of Islam, voi. 3, pp. 233-5.
9. Este un semn uimitor al profunzimii eurocentrismului faptul c0 atâ ia savan i europeni continu0, în
ciuda tuturor dovezilor, s0 considere na ionalismul o inven ie european0.
10. Dar remarca i cazul ironic al Braziliei, în 1808, regele Joao al Vl-lea s-a refugiat la Rio de Janeiro pen
tru a sc0pa de armatele lui Napoleon. De3i Wellington îi îndep0rtase pe francezi în 1811, monarhul emi
grant, temându-se de tulbur0rile republicane de acas0, a r0mas în America de Sud pân0 în 1822, astfel c0
între 1808 3i 1822 Rio a fost centrul unui imperiu mondial ce se întindea pân0 în Angola, Mozambic,
Macao 3i Timorul de Est. Dar acest imperiu era condus de un european, nu de un american.
era ca Noua Londr0 s0 urmeze, s0 r0stoarne sau s0 distrug0 Vechea Londr0,

ci mai degrab0 s0 se asigure continuarea existen ei lor în paralel.
(Cât de nou era acest stil de gândire se poate deduce din istoria anterioar0
a imperiilor în declin, unde adesea se visa înlocuirea vechiului centru.)
Pe de alt0 parte, de3i aceste r0zboaie au cauzat foarte mult0 suferin 0 3i au
fost marcate de mult0 barbarie, în mod ciudat mizele erau destul de mici.
Nici în America de Nord, nici în cea de Sud creolii nu au avut a se teme
de exterminarea fizic0 sau sclavie, a3a cum au suferit multe alte popoare
ce au stat în calea for ei teribile a imperialismului european. Ei erau pân0
la urm0 „albi", cre3tini 3i vorbitori de spaniol0 sau englez0; ei erau 3i inter-
mediarii necesari metropolelor dac0 bog0 ia economic0 a imperiilor occi-
dentale trebuia s0 r0mân0 sub controlul Europei. Prin urmare, ei erau un
grup extra-european semnificativ, supus Europei, care în acela3i timp nu
trebuia s0 se team0 prea mult de Europa. R0zboaiele revolu ionare, încrân-
cenate cum au fost, erau totu3i lini3titoare prin faptul c0 erau r0zboaie între
oameni înrudi i.11 Aceast0 leg0tur0 de familie a f0cut ca, dup0 ce a trecut o
anumit0 perioad0 de înver3unare, s0 poat0 fi reînnodate strânsele leg0turi
culturale, iar uneori economice 3i politice, dintre fostele metropole 3i noile
na iuni.
TIMP NOU KI VECHI
Dac0 pentru creolii din Lumea Nou0 ciudatele toponime discu-

tate mai sus reprezentau figurat apari ia capacit0 ii lor de a se imagina
drept comunit0 i paralele i comparabile cu cele din Europa, evenimente
extraordinare din ultimul sfert al secolului al optsprezecelea au conferit
acestei nout0 i, dintr-o dat0, un sens complet nou. Primul din aceste eveni-
mente a fost desigur Declara ia de Independen 0 (a celor Treisprezece
Colonii) din 1776 3i succesul ap0r0rii militare a acelei declara ii în anii ce
au urmat. Aceast0 independen 0, precum 3i faptul c0 era o independen 0
republican , era resim it0 ca fiind un lucru cu totul f0r0 precedent, dar în
acela3i timp, odat0 existent, perfect rezonabil. Prin urmare, când circum-
stan ele istorice au permis revolu ionarilor venezueleni, în 1811, s0
redacteze o constitu ie pentru Prima Republic0 Venezuelean0, nu au v0zut
11. Neîndoielnic acesta a fost lucrul care i-a permis Eliberatorului s0 exclame la un moment dat c0 o
revolt0 a negrilor, adic0 a sclavilor, ar fi „de o mie de ori mai rea decât o invazie spaniol0". O jacquerie a
sclavilor, dac0 reu3ea, putea s0 însemne exterminarea fizic0 a creolilor.
nimic servil în a face împrumuturi ad litteram din Constitu ia Statelor

Unite ale Americii.12 C0ci ceea ce scriseser0 oamenii din Philadelphia nu
era în ochii venezuelenilor ceva nord-american, ci un adev0r de valoare uni-
versal0. La pu in timp dup0 aceea, în 1789, explozia din Lumea Nou0 a avut
o paralel în cea Veche prin erup ia vulcanic0 a Revolu iei Franceze.13
Este dificil azi s0 recre0m în imagina ie o condi ie de via 0 în care
na iunea era sim it0 a fi ceva cu totul nou. Dar a3a st0teau lucrurile în acea
epoc0. Declara ia de Independen 0 din 1776 nu face absolut nici o referire
la Cristofor Columb, Roanoke sau P0rin ii Pelerini, nici nu sunt avansate
motivele pentru a justifca independen a în vreun mod „istoric", în sensul
de a scoate în eviden 0 vechimea poporului american, într-adev0r, în mod
cu totul surprinz0tor, na iunea american0 nu este nici m0car amintit0.
Un profund sentiment c0 avea loc o radical0 ruptur0 de trecut-o „explozie
în cursul istoriei"? - s-a r0spândit rapid. Nimic nu exemplific0 aceast0
intui ie mai bine decât decizia, luat0 de acea Convention Na ionale la 5
octombrie 1793, de a renun a la calendarul cre3tin vechi de atâtea secole
3i a inaugura o nou0 epoc0 mondial0 cu Anul Unu, începând cu momen-
tul când a fost abolit ancien regime 3i s-a proclamat Republica la 22 sep-
tembrie 1792.14 (Nici o revolu ie ulterioar0 nu a avut aceea3i încredere
sublim0 a ineditului, nu în ultimul rând deoarece Revolu ia Francez0 a fost
întotdeauna v0zut0 ca predecesoare.)
Din acest profund sentiment al nout0 ii s-a ivit 3i nuestra sânta
revolucion, frumosul neologism creat de Jose5 M0ria Morelos y Pav6n (care
a proclamat în 1813 Republica Mexic), nu cu mult timp înainte de a fi exe-
cutat de c0tre spanioli.15 Tot de aici a ap0rut 3i decretul din 1821 al lui Sân
Martin c0 „pe viitor indigenii nu vor mai fi numi i indieni sau b03tina3i;
ei sunt copii 3i cet0 eni ai Peru 3i vor fi cunoscu i drept peruvieni."16
12. Vezi Masur, Bolivar, p. 131.

13. Revolu ia Francez0 a avut la rândul ei o paralela în Lumea Nou0 prin izbucnirea insurec iei Iui
Toussaint L'Ouverture din 1791, care la 1806 a avut ca rezultat crearea de c0tre fo3tii sclavi din Haiti a
celei de-a doua republici independente din emisfera vestic0.
14. Tân0rul Wordsworth a fost în Fran a în 1791 -1792 3i mai târziu, în The Prelude, a scris aceste faimoase
versuri spre aducere-aminte:
Bliss was it in that dawn to be alive, But to be young
was very heaven! [Via a în zori era un dar, Iar
tinere ea rai curat!] Sublinierea îmi apar ine.
15. Lynch, The Spanish-American Revolutions, pp. 314-15.
16. Citat mai sus în capitolul 4.
Aceast0 propozi ie face pentru „indieni" 3i/sau „b03tina3i" ceea ce f0cuse

Conven ia din Paris pentru calendarul cre3tin abolea vechea denumire com-
promis0 3i inugura o epoc0 în întregime nou0. „Peruvieni" 3i „Anul Unu"
marcheaz0 astfel retoric o ruptur0 profund0 cu lumea existent0.
Totu3i lucrurile nu puteau r0mâne astfel mult timp - tocmai din
acelea3i motive care au precipitat ini ial sentimentul rupturii, în ultimul
sfert al secolului al optsprezecelea, numai Britania producea între 150.000
3i 200.000 de ceasuri pe an, multe din ele pentru export. Produc ia total0
în Europa e probabil s0 fi fost atunci în jur de 500.000 de buc0 i pe an.17
Ziarele publicate în serie erau atunci o component0 familiar0 a civiliza iei
urbane. La fel era 3i romanul, cu spectaculoasele sale posibilit0 i de
reprezentare a unor ac iuni simultane într-un timp omogen vid.18 M0sur0-
toarea cosmic0 a timpului ce a permis sincroniz0rilor noastre transoceanice
s0 fie inteligibile d0dea na3tere, din ce în ce mai evident, unei viziuni în
întregime lume3ti, seriale, a cazualit0 ii sociale; iar acest sentiment al
lumii î3i consolida acum rapid influen a asupra imagina iilor occidentale.
Este astfel de în eles c0 la mai pu in de dou0 decenii dup0 proclamarea
Anului Unu a avut loc fondarea primelor catedre universitare de istorie -
în 1810 la Universitatea din Berlin, iar în 1812 la Sorbona lui Napoleon,
în al doilea sfert al secolului al nou0sprezecelea, istoria era formal constitu-
it0 ca „disciplin0", cu propria sa serie elaborat0 de jurnale de specialitate.19
Foarte curând Anul Unu a f0cut loc anului 1792 d.H., iar rupturile
revolu ionare din 1776 3i 1789 au ajuns s0 fie reprezentate ca înscriindu-se
în seria istoric0 3i deci ca precedente i modele istorice.™
Prin urmare, pentru membrii a ceea ce am putea numi mi3c0ri
na ionaliste din „a doua genera ie", acelea care s-au dezvoltat în Europa
între cea 1815 pân0 în 1850, 3i de asemenea pentru genera ia care a
mo3tenit statele na ionale independente din Americi, nu mai era posibil s0
17. Landes, Revolution in Time, pp. 230-31,442-43.
18. Vezi mai sus, Capitolul 2.
19. Vezi Hayden White, Metahistory: The Hislorical Imagination in Nineteenth-Century Europe, pp. 135-
143, pentru o discu ie sofisticat0 a acestei transform0ri
20. Dar era un d.H. [în englez0 A.D.] diferit, înainte de ruptur0 înc0 mai p0stra, oricât de fragil în cercurile
iluministe, o aur0 teologic0 emanând din latina sa medieval0. Anno Domini amintea de acea irup ie a eter
nit0 ii în timpul lumesc ce a avut loc la Betleem. Dup0 ruptur0, redus monogramic la A.D., s-a al0turat unui
B.C. [î.d.H.] indigen (în limba englez0), Before Christ [înainte de Hristos], care cuprindea o istorie cosmo
logic0 serial0 (la care noua 3tiin 0 a geologiei aducea contribu ii remarcabile). Putem judeca dimensiunea
abisului ce se deschidea între Anno Domini [dup0 Hristos] 3i A.D.[e.n.]/B.C.[î.e.n.] dac0 not0m c0 nici
lumea budist0, nici cea islamic0 nu imagineaz0 nici ast0zi vreo epoc0 marcat0 ca „înainte de Gautama Bud-
dha" sau „înainte de Hegira". Amândou0 folosesc nu cu prea mult0 convingere monograma str0in0 î.e.n.
„retr0iasc0/întâia inocent0 încântare cereasc0" [„recapture/The fîrst fine

careless rapture"] a predecesorilor lor revolu ionari. Din diferite motive 3i
având consecin e diferite, cele dou0 grupuri au început astfel procesul de
lectur0 genealogic a na ionalismului-ca expresie a unei tradi ii istorice de
continuitate serial0.
în Europa, noile na ionalisme au început aproape imediat s0 se
imagineze ca „de3teptându-se din somn", o figur0 de stil complet str0in0
Americilor. Deja în 1803 (a3a cum am v0zut în Capitolul 5) tân0rul
na ionalist grec Adamantios Koraes spunea unui public parizian plin de
în elegere: pentru prima dat na iunea [greac0] prive3te la spectacolul
hâd al ne3tiin ei sale 3i se cutremur m0surând cu ochii distan a ce o
desparte de slava str0mo3ilor s0i". Iat0 un exemplu perfect al tranzi iei
de la Timpul Nou la cel Vechi. „Pentru prima dat0" con ine înc0 ecoul
rupturilor din 1776 3i 1789, dar ochii înduio3a i ai lui Koraes sunt îndrep-
ta i nu înainte, spre viitorul lui Sân Martin, ci înapoi, cutremurându-se,
c0tre gloriile ancestrale. Nu va dura mult pân0 când aceast0 dedublare
entuziasmant0 se va 3terge, înlocuit0 de o de3teptare modular0, „con-
tinu0", dintr-un somn m0surat cronologic, în stil e.n.: o întoarcere garan-
tat0 spre o esen 0 indigen0.
F0r0 îndoial0, multe elemente diferite au contribuit la uimitoarea
popularitate a acestei figuri de stil.21 Pentru ce ne intereseaz0 acum, a3
men iona doar dou0 dintre ele. în primul rând, metafora lua în consider ie
sentimentul de paralelism din care se n0scuser0 na ionalismele ameri-
cane 3i pe care succesul revolu iilor na ionaliste americane îl consoli-
dase puternic în Europa. P0rea s0 explice de ce mi3c0rile na ionaliste se
iviser0 în mod straniu în civilizata Lume Veche evident cu atâta întârziere
fa de barbara Lume Nou .22 Interpretat0 ca o de3teptare târzie, chiar
dac0 o de3teptare stimulat0 de la distan 0, deschidea o antichitate imens0
în spatele somnului epocal, în al doilea rând, aceast0 figur0 de stil oferea
o crucial0 leg0tur0 metaforic0 între noile na ionalisme europene 3i limb0.
Cum am remarcat mai devreme, marile state din Europa secolului al
nou0sprezecelea erau vaste organiz0ri politice poliglote, ale c0ror grani e
21. Chiar 3i în 1951, inteligentul socialist indonezian Lintong Mulia Sitorus mai putea înc0 s0 scrie c0:
„Pân0 la sfâr3itul secolului al nou0sprezecelea, popoarele de culoare dormeau înc0 adânc, în vreme ce albii
munceau cu spor în toate domeniile." Sedjarah Pergerakan Kebangsaan Indonesia [Istoria mi3c0rii
na ionaliste indoneziene], p. 5.
22. S-ar putea spune c0 aceste revolu ii erau, în ochii europenilor, primele evenimente politice cu adev0rat
importante care avuseser0 loc vreodat0 dincolo de Atlantic.
gO Comunit0 i imaginate
nu corespundeau aproape niciodat0 unor comunit0 i lingvistice. Cei mai

mul i dintre membrii lor instrui i mo3teniser0 din vremurile medievale obi-
ceiul de a considera anumite limbi-dac0 nu mai era cazul latinei, atunci
franceza, engleza, spaniola sau germana-drept limbi ale civiliza iei.
Târgove ii boga i olandezi erau mândri în secolul al optsprezecelea s0 vor-
beasc0 acas0 numai în francez0; germana era limba de educa ie în mare
parte din vestul Imperiului Qarist, nu mai pu in decât în Boemia „ceh0".
Pân0 târziu la sfâr3itul secolului al optsprezecelea nimeni nu considera c0
aceste limbi apar ineau vreunui grup definit teritorial. Dar curând dup0
aceea, "din motive schi ate în Capitolul 3, limbile autohtone „necivilizate"
au început s0 func ioneze politic în acela3i mod ca Oceanul Atlantic mai
înainte: adic0 s0 „separe" comunit0 ile na ionale supuse de vechile
monarhii dinastice. Ki deoarece avangarda celor mai multe mi3c0ri
na ionaliste populare europene era format0 din oameni cultiva i adesea
neobi nui i s0 foloseasc0 aceste limbi autohtone, aceast0 anomalie necesi-
ta o explica ie. Nici una nu p0rea mai bun0 decât „somnul", c0ci permitea
acelor clase intelectuale 3i burgheze care deveneau con3tiente de sine ca
cehi, unguri sau finlandezi s0 reprezinte studiul pe care îl întreprindeau în
domeniile limbii, folclorului 3i muzicii cehe, maghiare sau finlandeze
drept „redescoperirea" a ceva ce în adâncuri fusese întotdeauna cunoscut.
(Mai mult, odat0 ce na ionalitatea începe a fi conceput0 în termeni de con-
tinuitate, pu ine lucruri par s0 aib0 r0d0cini istorice mai adânci decât lim-
bile, pentru care niciodat0 nu se pot furniza date precise de origine.)23
în Americi problema se punea diferit. Pe de o parte, independen a
na ional0 fusese aproape peste tot recunoscut0 interna ional pân0 în anii
1830. Astfel ea devenise o mo3tenire 3i, ca mo tenire, era obligat0 s0 intre
într-o serie genealogic0. Totu3i condi iile europene în evolu ie nu erau
u3or accesibile. Limba nu fusese niciodat0 o problem0 în mi3c0rile na ion-
aliste americane. A3a cum am v0zut, tocmai faptul c0 împ0r eau cu
metropola o limb0 comun0 (3i o religie 3i cultur0 comune) a creat posibili-
tatea primelor imagini na ionale. Bineîn eles c0 sunt câteva cazuri intere-
sante unde se sesizeaz0 un fel de gândire „european0" func ionând de tim-
puriu. De exemplu, Dic ionarul american al limbii engleze al lui Noah
Webster din 1828 (va s0 zic0 din „a doua genera ie") avea inten ia de a
23. Totu3i, adâncimea istoric0 nu este infinit0. La un moment dat engleza se pierde în francez0 normand0
3i angio-saxon0; franceza în latin0 3i franc0 „german0"; 3i a3a mai departe. Vom vedea mai jos cum s-a
putut realiza o profunzime suplimentara a câmpului.
conferi o autoriza ie oficial0 unei limbi americane a c0rei descenden 0 era

diferit0 de cea a englezei, în Paraguay, tradi ia iezuit0 din secolul al opt-
sprezecelea de a folosi guarani a dat posibilitatea ca o limb0 „b03tina30"
radical non-spaniol0 s0 devin0 limb0 na ional , sub lunga dictatur0 xeno-
fob0 a lui Jos6 Gaspar Rodriguez de Francia (1814-1840). Dar, în ansam-
blu, orice tentativ0 de a da profunzime istoric0 na ionalismului prin
mijloace lingvistice a întâmpinat obstacole de nedep03it. Practic to i cre-
olii erau lega i institu ional (prin 3coli, tipar, obiceiuri administrative 3i a3a
mai departe) de limbile europene mai curând decât de cele americane indi-
gene. Orice accent excesiv pe descenden a lingvistic0 risca s0 tulbure toc-
mai acea „memorie a independen ei" care era esen ial s0 se p0streze.
Solu ia, aplicabil0 în cele din urm0 atât în Lumea Nou0 cât 3i în
Lumea Veche, a fost g0sit0 în istorie, mai bine spus în istoria povestit0 în
anumite moduri. Am remarcat viteza cu care catedrele de istorie au ap0rut
dup0 Anul Unu. A3a cum observ0 Hayden White, nu este mai pu in fra-
pant faptul c0 cele cinci genii ce patroneaz0 istoriografia european0 s-au
n0scut cu to ii în sfertul de secol ce a urmat dup0 ruptura în timp înf0ptu-
it0 de Conven ie: Ranke în 1795, Michelet în 1798, Tocqueville în 1805,
iar Marx 3i Burckhardt în 1818.24 Dintre cei cinci, este poate normal c0
Michelet, auto-intitulat istoric al Revolu iei, este cel mai clar exemplu al
imaginarului na ional ce lua na3tere, c0ci el a fost primul care a scris
con3tient în numele mor ilor.25 Urm0torul pasaj este caracteristic:
Oui, chaque mort laisse un petit bien, sa memoire, et demande

qu'on la soigne. Pour celui qui n'a pas d'amis, ii faut que le
magistrat y supptee. Car la loi, la justice, est plus sure que
toutes nos tendresses oublieuses, nos larmes si vite sechees.
Cette magistrature, c'est l'Histoire. Et Ies morts sont, pour
dire comme le Droit romain, ces miserabiles personae dont
le magistrat doit se preoccuper. Jamais dans m0 camere je
n'ai pas perdu de vue ce devoir de l'historien. J'ai donnd â
beaucoup de morts trop oublie"s l'assistance dont moi-meme
j'aurai besoin. Je Ies ai exhumes pour urne seconde vie...
24. Metahistory, p. 140. Hegel, n0scut în 1770, era deja c0tre sfâr3itul adolescentei când a izbucnit Rev-
olu ia, dar lucrarea lui Vorlesungen aber die Philosophie der Weltgeschichte a fost publicat0 abia în 1837,
la 3ase ani dup0 moartea sa. 25 White, Metahistory, p. 159.
Ils vivent maintenant avec nous qui nous sentons leurs parents,
leurs amis. Ainsi se fait une familie, une cit6 commune entre
Ies vivants et Ies morts.26
Pa, fiecare mort las0 în urm0 un mic bun, amintirea sa, 3i cere s0
fie îngrijit0. Pentru cel care nu are prieteni, trebuie ca magistratul
s0 le in0 locul. C0ci legea, justi ia, este mai sigur0 decât toate sen-
timentele noastre uituce, decât lacrimile noastre atât de repede
uscate. Aceast0 magistratur0 este Istoria. Iar mor ii sunt, pentru a
folosi termenii din Dreptul roman, aceste miserabilespersonae de
a c0ror soart0 trebuie s0 se preocupe magistratul. Niciodat0 în
cariera mea nu am pierdut din vedere aceast0 datorie a istoricului.
Am acordat multor mor i prea nedrept uita i asisten a de care eu
însumi voi avea nevoie. I-am dezgropat pentru o nou0 via 0...Ei
tr0iesc acum cu noi, cei care ne sim im rudele lor, prietenii lor.
Astfel se formeaz0 o familie, o cetate comun0 între vii 3i mor i.]
Aici ca 3i în alte scrieri Michelet ar0ta explicit c0 cei pe care îi dezgropa nu

erau în nici un caz o adunare aleatorie de mor i uita i 3i anonimi. Ei erau
cei ale c0ror sacrificii, de-a lungul Istoriei, au f0cut posibil0 ruptura din
1789 3i apari ia na iunii franceze con3tiente de sine, chiar i atunci când
aceste sacrificii nu erau astfel în elese de c tre victime, în 1842, el nota
despre cei mor i: „II leur faut un Oedipe qui leur explique leur propre
e"nigme dont ils n'ont pas eu le sens, qui leur apprenne ce que voulaient dire
leurs paroles, leurs actes, qu'ils n'ont pas compris."27 [„Le trebuie un
Oedip care s0 le explice propria enigm0, al c0rei sens le-a sc0pat, care s0 îi
înve e ce voiau s0 spun0 cuvintele lor, actele lor, pe care nu le-au în eles."]
Aceast0 formulare este probabil f0r0 precedent. Michelet pretindea nu
numai c0 vorbe3te în numele unui mare num0r de mor i anonimi, dar
insista, cu o incisiv0 autoritate, c0 putea spune ceea ce voiau ei „într-
adev0r" s0 spun0 3i ceea ce doreau ei „cu adev0rat", deoarece ei în3i3i
„nu în elegeau". Din acel moment, t0cerea mor ilor nu a mai fost un
obstacol pentru exhumarea dorin elor lor cele mai adânci.
26. Jules Michelet, Oeuvres completes, XXI, p. 268, în prefa a la volumul 2 („lusqu'au 18e Brumaire") a
operei sale incomplete Histoire du XIXe siecle. Referin a jm preluat-o din Metahtstory, dar traducerea pe
care o folose3te White este nesatisfac0toare.
27. Citat în Roland Barthes, ed., Michelet par lui-meme, p. 92. Volumul de Oeuvres completes care con ine
acest citat nu a fost publicat înc0.
In aceast0 direc ie, tot mai mul i na ionali3ti „din genera ia a

doua", în Americi 3i în alte p0r i, au înv0 at s0 vorbeasc0 „în locul"
mor ilor cu care era nu era posibil sau nu era de dorit s0 se stabileasc0 o
leg0tur0 lingvistic0. Aceast0 ventrilogie invers0 a fost unul din elementele
deschiz0toare de drum pentru un indigenismo con3tient de sine, în special
în Americile de Sud. La margine: mexicanii vorbind în spaniol0 „pentru"
civiliza iile „indiene" pre-columbiene ale c0ror limbi nu le în eleg.28 Cât
de revolu ionar era acest gen de exhumare reiese cât se poate de clar dac0
o compar0m cu formularea lui Fermin de Vargas, citat0 în capitolul 2. C0ci
pe când Fermin se gândea înc0 senin la „exterminarea" indienilor
supravie uitori, mul i dintre nepo ii s0i politici au c0p0tat obsesia de a-3i
„aminti" de ei, chiar de a „vorbi în numele" lor, poate tocmai pentru c0 de
multe ori indienii fuseser deja extermina i.
CONSOLAREA FRATRICIDULUI
Este frapant c0 în formul0rile de „a doua genera ie" ale lui

Michelet aten ia este concentrat0 întotdeauna pe exhumarea oamenilor 3i
evenimentelor aflate în pericol de a fi uitate.29 Nu vede ce nevoie ar fi s0
se gândeasc0 la „uitare". Dar când, în 1882 - la mai mult de un secol dup0
Declara ia de Independen 0 de la Philadelphia 3i la opt ani dup0 moartea
lui Michelet însu3i - Renan publica articolul s0u Qu'est-ce qu'une
nation?, tocmai nevoia de a uita era preocuparea sa. S0 reexamin0m, de
exemplu, formularea citat0 mai devreme în capitolul l:30
Or, l'essence d'une nation est que tous Ies individus aient
beaucoup de choses en commun et aussi que tous aient oublie"
bien des choses...Tbut citoyen fran3ais doit avoir oublie la
Saint-Barthe'le'my, Ies massacres du Midi au XHIe siecle.
28. Dimpotriv0, în tot Mexicul exist0 doar o singur0 statuie a lui Hemân Cortes. Acest monument, a3ezat
discret într-un col din Ciudad de Mexico, a fost ridicat de-abia la sfâr3itul anilor '70, de c0tre odiosul
regim al lui Jos£ Lopez Portillo.
29. F0r0 îndoial0 deoarece o mare parte a vierii el a suferit sub regimuri a c0ror legitimitate era restaurat0
sau surogat. Devotamentul s0u fa 0 de 1789 3i Fran a a fost dovedit într-un mod impresionant atunci când
a refuzat s0 presteze jur0mântul de credin 0 pentru Ludovic-Napoleon. Demis imediat din postul s0u de la
Arhiva Na ional0, el a tr0it la limita s0r0ciei pân0 la moartea sa în 1874-destul totu3i pentru a asista la
c0derea impostorului 3i la restaurarea institu iilor republicane.
30. Renan s-a n0scut în 1823, la un sfert de secol dup0 Michelet, 3i 3i-a petrecut o mare parte din tinere e
sub cinicul regim oficial-na ionalist al persecutorului lui Michelet.
Ig4 Comunit0 i imaginate
[Or, esen a unei na iuni este ca to i indivizii s0 aib0 multe

lucruri în comun 3i de asemenea ca to i s0 fi uitat multe
lucruri... Orice cet0 ean francez trebuie s fi uitat noaptea
Sfântului Bartolomeu, masacrele din Sud în secolul al XlII-lea.]
La prima vedere aceste dou0 propozi ii pot p0rea lipsite de ambiguitate.31

Totu3i dac0 medit0m câteva clipe descoperim cât de bizare sunt ele de
fapt. Se observ0, de exemplu, c0 Renan nu a g0sit nici un motiv s0 explice
cititorilor s0i ce însemna nici „noaptea Sfântului Bartolomeu", nici
„masacrele din Sud în secolul al XHI-lea". Totu3i cine dac0 nu „francezii",
cum s-ar spune, ar fi în eles de îndat0 c0 „noaptea Sfan ului Bartolomeu"
se referea la ferocele pogrom anti-hughenot lansat la 24 august 1572 de
c0tre Carol al IX-lea din dinastia de Valois 3i mama lui de origine flo-
rentin0; sau c0 „masacrele din Sud" f0ceau aluzie la exterminarea albi-
genzilor din vasta regiune cuprins0 între Pirinei 3i Alpii de Sud, la insti-
garea papei Inocen iu al III-lea, unul dintre cei mai vinova i dintr-un lung
3ir de papi culpabili? Iar lui Renan nu i se p0rea deloc bizar s0 presupun0
c0 în mintea cititorilor lui existau „amintiri", de3i evenimentele în sine
avuseser0 loc mai înainte cu 300 sau 600 de ani. De asemenea este frapant0
sintaxa categoric0 a lui doit avoir oublie (nu doit oublier [trebuie s uite])
- „au obliga ia de a fi uitat deja" - care sugereaz0, pe tonul amenin 0tor al
obliga iilor fiscale 3i al legilor privind serviciul militar, c0 „a fi uitat deja"
vechi tragedii este în prezent o datorie civic0 de prim0 importan 0,
într-adev0r, cititorilor lui Renan li se spunea s0 „fi uitat deja" ceva ce prin
propriile cuvinte ale lui Renan se presupunea c0 î3i aminteau în mod firesc.
Cum s0 în elegem acest paradox? Putem începe prin a remarca faptul c0
substantivul singular fran uzesc „la Saint-Barthe"le"my" cuprinde 3i asasini
3i asasina i-adic0 acei catolici 3i protestan i care au jucat un rol local în
vastul R0zboi Sfânt, care nu avea nimic sfânt, ce se dezl0n uia în centrul 3i
nordul Europei în secolul al XVI-lea, 3i care cu siguran 0 nu se
considerau c0 sunt to i laolalt0 „francezi", în mod asem0n0tor, „masacrele
din secolul al XlII-lea din Sud" amestec0 victime 3i asasini f0r0 nume în
spatele unui „Midi" pur francez. Nu era necesar s0 aminteasc0 cititorilor
c0 majoritatea albigenzilor omorâ i vorbeau provensala sau catalana 3i c0
uciga3ii lor veneau din multe p0r i ale Europei Occidentale. Efectul aces-
tei tropologii este s0 reprezinte episoade din colosalele conflicte religioase
31. Din p0cate a3a le-am interpretat în 1983.
din Europa medieval0 3i de la începutul epocii moderne ca fiind ni3te

lini3titoare r0zboaie fratricide între-cine altcineva? - compatrio i francezi.
Cum putem fi siguri c0 majoritatea covâr3itoare a contemporanilor
francezi ai lui Renan nu ar fi auzit niciodat0 singuri de „la Saint-
Barthe"16my" sau „Ies massacres du Midi", ne d0m seama de existen a unei
campanii istoriografice sistematice, desf03urat0 de stat, în principal prin
sistemul educa ional de stat, pentru a „aminti" fiec0rei tinere fran uzoaice
3i fiec0rui tân0r francez de o serie de m0celuri str0vechi care acum sunt
consemnate drept „istorie de familie". Necesitatea de a „fi uitat deja"
tragedii de care trebuie s0 i se „aminteasc0" neîncetat se dovede3te a fi un
instrument caracteristic în construc ia ulterioar0 a genealogiilor na ionale.
(Este instructiv faptul c0 Renan nu spune c0 fiecare cet0 ean francez este
obligat „s0 fi uitat" deja Comuna din Paris, în 1882 amintirea ei era înc0
real0 mai degrab0 decât mitic0 3i suficient de dureroas0 pentru a fi dificil
de interpretat sub semnul „fratricidului lini3titor".)
Nu e nevoie s0 mai spunem c0 nu era 3i nu este nimic specific
francez în toate acestea. O vast0 industrie pedagogic0 lucreaz0 neîncetat
pentru a-i obliga pe tinerii americani s0-3i aminteasc0/s0 uite de ostilit0 ile
din 1861 -65 drept un mare r0zboi „civil" între „fra i", iar nu între dou0 state-
na iuni suverane-a3a cum au fost pentru scurt0 vreme. (Putem fi siguri îns0
c0, dac0 ar fi reu3it Confedera ia s0-3i p0streze independen a, acest „r0zboi
civil" ar fi fost înlocuit în memorie prin ceva cât se poate de pu in fratern.)
Manualele de istorie engleze3ti ofer0 spectacolul distractiv al unui mare
P0rinte Fondator pe care orice 3colar este înv0 at s0-1 numeasc0 Wihelm
Cuceritorul. Acela3i copil nu este informat c0 Wilhelm nu vorbea englez0,
ba chiar nici nu avea cum s0 vorbeasc0,' de vreme ce engleza nu exista în
epoca sa; nici nu i se spune „Cuceritorul cui?". C0ci singurul r0spuns
modern inteligibil ar trebui s0 fie „Cuceritorul Englezilor", ceea ce 1-ar
transforma pe b0trânul jefuitor normand într-un precursor cu mai mult
succes al lui Napoleon 3i Hitler. Prin urmare „Cuceritorul" func ioneaz0 ca
acela3i tip de elips0 cu „la Saint-Barthelemy", pentru a aminti de ceva ce
este obligatoriu s0 fie imediat uitat. Normandul Wihelm 3i saxonul Harold
se întâlnesc astfel pe câmpul de b0t0lie de la Hastings, dac0 nu ca parteneri
de dans, atunci cel pu in ca fra i.
Dar este desigur prea facil s0 atribuim pur 3i simplu aceste
lini3titoare fratricide str0vechi calculelor reci ale func ionarilor statului.
La un alt nivel ele reflect0 o profund0 remodelare a imagina iei de care
statul nu era foarte con3tient 3i asupra c0reia avea, 3i mai are înc0, doar un
control restrâns, în anii '30 oameni de multe na ionalit0 i au mers s0 lupte
în Peninsula Iberic0 deoarece o considerau o aren0 unde erau în joc for e
3i cauze istorice globale. Când îndelungatul regim al lui Franco a construit
Valea celor C0zu i, a restrâns dreptul de fi inclus în sumbra necropol0
numai la aceia care, în viziunea sa, muriser0 în lupta mondial0 împotriva
bol3evismului 3i ateismului. Dar, la marginile statului, î3i f0cea deja
apari ia „amintirea" unui R0zboi Civil „spaniol". Numai dup0 moartea
abilului tiran 3i tranzi ia ulterioar0 surprinz0tor de lin0 la democra ia
burghez0-în care a jucat un rol crucial-aceast0 „amintire" a devenit ofi-
cial0, într-un mod în mare parte similar, colosalul r0zboi de clas0 care s-a
dezl0n uit din 1918 pân0 în 1920 între mun ii Pamir 3i Vistula a ajuns s0
fie amintit/uitat în filmul 3i proza sovietic0 drept r0zboiul „nostru" civil,
în vreme ce statul sovietic, ca întreg, s-a limitat la o interpretare ortodox0
marxist0 a luptei.
în aceast0 privin 0 na ionalismele creole din Americi sunt
deosebit de instructive. C0ci pe de o parte, statele americane erau de multe
decenii slabe, descentralizate în fapt 3i destul de modeste în ambi iile lor
educa ionale. Pe de alt0 parte, societ0 ile americane, în care coloni3tii
„albi" erau contrabalansa i de sclavi „negri" 3i „b03tina3i" pe jum0tate
extermina i, erau scindate în interior într-un grad greu de egalat în Europa.
Totu3i imaginea acelei fraternit0 i, f0r0 de care consolarea fratricidului nu
se poate na3te, apare remarcabil de timpuriu 3i nu f0r0 o curioas0 3i aut-
entic0 popularitate, în Statele Unite ale Americii acest paradox este
deosebit de bine exemplificat.
în 1840, în mijlocul brutalului r0zboi de opt ani împotriva semi-
nolilor din Florida (3i tocmai când Michelet îl invoca pe al s0u Oedip),
James Fenimore Cooper a publicat C l uza, al patrulea dintre cele cinci
povestiri despre Ciorap de Piele, ce s-au bucurat de o imens0 popularitate.
Elementul central în acest roman (3i în toate celelalte din serie cu excep ia
primului) este ceea ce Leslie Fiedler numea „iubirea auster0, aproape inar-
ticulat0, dar indubitabil0" ce îi leag0 pe p0durarul „alb" Natty Bumppo 3i
nobila c0petenie din tribul Delaware Chingachgook („Chicago"!).32
32. Vezi lucrarea sa Love and Death in the American Navei, p. 192. Fiedler interpreta aceast0 rela ie psi-
hologic, 3i anistoric, ca un exemplu al e3ecului literaturii americane de a trata iubirea adult0 heterosexu-
al0 si al obsesiei fafâ de moarte, incest 3i homoerotism inocent. Mai degrab0 decât un erotism na ional,
cred c0 aici func ioneaz0 un na ionalism erotizat. Leg0turile între b0rba i într-o societate protestant0 care
interzicea cu rigiditate de la bun început amestecul raselor au ca paralele „iubirile sfinte" în literatura
na ionalist0 din America Latin0, unde catolicismul a permis dezvoltarea unei largi popula ii metise. (Este
sugestiv faptul c0 limba englez0 a trebuit s0 împrumute cuvântul „mestizo" [metis] din spaniol0.)
Totu3i cadrul gen Renan pentru fr0 ia lor de cruce nu sunt sângero3ii ani
1830, ci ultimii ani uita i/aminti i ai guvern0rii imperiale britanice.
Amândoi b0rba ii sunt reprezenta i ca „americani", luptând pentru
supravie uire-împotriva francezilor, alia ilor lor „b03tina3i" („infernalii
mingos") 3i a agen ilor tr0d0tori ai regelui George al IlI-lea.
Când, în 1851, Herman Melville îi descria pe Ishmael 3i pe
Queequeg dormind comod în acela3i pat la hanul „La jetul balenei"
(„atunci 3i acolo, în luna de miere a inimilor noastre, am dormit eu 3i
Queequeg"), nobilul s0lbatic polinezian era americanizat în chip sardonic
dup0 cum urmeaz0:33
Avea un craniu admirabil. Poate vi se pare pu in ridicol, dar

îmi reamintea de capul generalului Washington, a3a cum ii
înf0 i3eaz0 busturile sale cele mai populare la noi. Puteam
observa 3i la el aceea3i te3itur0 care se pierdea u3or deasupra
sprâncenelor, la rândul lor bine reliefate, ca dou0 promontorii
lungi 3i stufoase. Queequeg ap0rea ca un soi de George
Washington întrupat într-un canibal.
Mai r0mânea ca Mark Twain s0 creeze în 1881, mult dup0 „R0zboiul

Civil" 3i Proclama ia de Emancipare a lui Lincoln, prima imagine
memorabil0 a unui alb 3i unui negru ca „fra i" americani: Jim 3i Huck
plutind în bun0 tov0r03ie pe marele Mississippi.34 Dar cadrul este o
perioad0 antebelic0 amintit0/uitat0 în care negrul este înc0 sclav.
Aceste frapante imagini ale fraternit0 ii din secolul al XIX-
lea, ap0rute „natural" într-o societate dezbinat0 de cele mai violente
antagonisme rasiale, de clas0 3i regionale, dovedesc la fel de clar ca
orice altceva c0 na ionalismul în epoca Iui Michelet 3i a lui Renan
reprezenta o nou0 form0 de con3tiin 0-o con3tiin 0 care a ap0rut atunci
când nu mai era posibil0 experien a na iunii ca noutate, la momentul de
vârf al rupturii.
33. Herman Melville, Moby Dick, p. 71. [Ara folosit edi ia tradusa de Kerban Andronescu, Bucure3ti,
Litera, 1993, p.92 - n. trad.] Cât trebuie s0 fi savurat autorul r0ut0cioasa propozi ie final0!
34. Este pl0cut s0 observ0m c0 publicarea lui Huckleberry Fin» a precedat cu doar câteva luni evocarea
nop ii de Sfântul Bartolomeu de c0tre Renan
BIOGRAFIA NAQIUNILOR
Toate schimb0rile profunde de con3tiin 0, prin natura lor,

provoac0 amnezii caracteristice. Din asemenea uit0ri, în anumite circum-
stan e istorice, apar nara iunile. Dup0 ce ai trecut prin schimb0rile fizio-
logice 3i emo ionale produse de pubertate, este imposibil s0 „î i aminte3ti"
con3tiin a copil0riei. Câte mii de zile trecute între copil0rie 3i începutul
maturit0 ii dispar f0r0 a putea fi reamintite direct! Cât este de bizar s0 ai
nevoie de ajutorul altcuiva pentru a afla c0 pruncul acesta gol din
fotografia îng0lbenit0, tol0nindu-se fericit pe carpet0 sau în p0tu , e3ti
chiar tu! Fotografia, copil reu3it al epocii reproducerii mecanice, este doar
cea mai conving0toare dintr-o uria30 acumulare modern0 de dovezi
documentare (certificate de na3tere, jurnale, carnete de note, scrisori,
acte medicale 3i altele asemenea), care simultan înregistreaz0 o anumit0
continuitate aparent0 3i subliniaz0 pierderea ei din memorie. Din aceast0
înstr0inare provine o concep ie asupra persoanei, identitate (da, tu 3i prun-
cul acela gol sunte i identici) care, pentru c0 nu poate fi „amintit0", trebuie
narat0, în ciuda demonstra iei biologiei c0 fiecare celul0 din corpul uman
este înlocuit0 la fiecare 3apte ani, nara iunile autobiografice 3i biografice
inund0 pie ele tiparului capitalist an de an.
Aceste nara iuni, la fel ca romanele 3i ziarele discutate în Capitolul
2, sunt situate într-un timp omogen 3i vid. Prin urmare cadrul lor este istoric,
iar perspectiva sociologic0. De aceea atâtea autobiografii încep cu detalii
despre p0rin i 3i bunici, pentru care autorul nu poate avea decât dovezi cir-
cumstan iale, textuale; 3i de aceea biograful se str0duie3te s0 înregistreze
datele calendaristice, d. Hr., pentru dou0 evenimente pe care subiectul nu 3i
le poate niciodat0 aminti: ziua na3terii 3i ziua mor ii. Nimic nu ofer0 o dovad0
mai vie a modernit0 ii acestei nara iuni decât începutul evangheliei dup0
Matei. C0ci evanghelistul ne d0 o auster0 list0 de treizeci de b0rba i ce
formeaz0 un lan genealogic de la patriarhul Avraam la lisus Hristos. (Numai
o singur0 dat0 este men ionat0 o femeie, nu pentru c0 este p0rinte, ci pentru
c0 este o moabit0 ne-evreic0.) Nu sunt oferite date cronologice pentru nici
unul dintre str0mo3ii lui lisus, ca s0 nu mai vorbim de informa ii sociologice,
culturale, fiziologice sau politice despre ei. Acest stil narativ (care reflect0 3i
ruptura din Betleem devenit0 memorie) era perfect rezonabil pentru autorul
genealogiei sacre deoarece el nu îl concepea pe Hristos ca pe o „personali-
tate" istoric0, ci numai ca pe adev0ratul Fiu al lui Dumnezeu.
Na iunile sunt la fel ca persoanele moderne. Con3tiin a de a se

încadra în timpul laic, serial, cu toate implica iile sale de continuitate, dar
de „uitare" a experien ei acestei continuit0 i-produs al rupturilor de la
sfâr3itul secolului al optsprezecelea-d0 na3tere nevoii pentru o nara iune a
„identit0 ii". Este stabilit0 sarcina magistratului lui Michelet. Totu3i între
nara iunile persoanei 3i ale na iunii este o diferen 0 central0 de utilizare, în
povestea laic0 a „persoanei" exist0 un început 3i un sfâr3it. Ea apare din
genele p0rin ilor 3i din circumstan ele sociale pe o scen0 istoric0 limitat0,
unde joac0 un rol pân0 la moarte. Dup0 aceea, nu mai r0mâne decât
penumbra faimei sau influen ei pe care o mai poate înc0 exercita,
(închipui i-v0 cât de ciudat ar fi, ast0zi, s0 închei via a lui Hitler cu obser-
va ia c0 la 30 aprilie 1945 a pornit direct în Infern.) Na iunile îns0 nu au
date de na3tere ce pot fi identificate clar, iar moartea lor, dac0 are loc vre-
odat0, nu are niciodat0 cauze naturale.35 Pentru c0 nu exist0 nici un
P0rinte, biografia na iunii nu poate fi scris0 evanghelic, „pe firul tim-
pului", printr-un lung lan de procrea ii. Singura alternativ0 este s0 fie
modelat0 „în contra timpului"-înspre Omul din Pekin, Omul din Java,
regele Arthur, oriunde lampa arheologiei î3i arunc0 pâlpâitul nesigur.
Aceast0 modelare îns0 este marcat0 de mor i care, printr-o bizar0 r0s-
turnare a genealogiei conven ionale, încep dintr-un prezent originar. Al
doilea r0zboi mondial d0 na3tere primului r0zboi mondial; dup0 Sedan
vine Austerlitz; str0mo3ul r0scoalei din Var3ovia este statul Israel.
Totu3i mor ile care structureaz0 biografia unei na iuni sunt de un tip
special, în toate cele 1200 de pagini ale impresionantei lucr0ri a lui Femand
Braudel La Mediterranee et le Monde Mediterraneen l 'Epoque de Phîlippe II
nu este men ionat0 nic0ieri „la Saint-Barthelemy", de3i a avut loc aproape
exact la mijlocul domniei lui Filip al II-lea. Pentru Braudel, mor ile care con-
teaz0 sunt acele nenum0rate evenimente anonime, care, adunate 3i aproxi-
mate în rate ale mortalit0 ii seculare, îi permit s0 înregistreze schimb0rile
lente în condi iile de trai ale milioanelor de fiin e umane anonime despre care
ultima întrebare ce se poate pune este cea legat0 de na ionalitatea lor.
îns0 din cimitirele lui Braudel, care se extind implacabil,
biografia na iunii smulge, în pofida ratei obi3nuite a mortalit0 ii, sinu-
cideri exemplare, martiriz0ri impresionante, asasin0ri, execu ii, r0zboaie 3i
holocausturi. Dar, pentru a sluji scopului narativ, aceste mor i violente
trebuie s0 fie amintite/uitate drept „ale noastre".
35 Pentru asemenea apocalipse neologismul „genocid" a fost creat relativ recent.
Bibliografie
Alers, Henri J. Om een rode ofgroene Merdeka. Tienjaren biennen-

landse politiek. Indonesie, 1943-53. Eindhoven: Vulkaan. 1956.
Ambler, John Steward. The French Army in Politics, 1945-1962.
Columbus: Ohio State University Press. 1966.
Anderson, Benedict R. O'Gorman. Language and Power: Exploring
Political Cultures in Indonesia. Ithaca: Corneli University Press. 1990.
—'Studies of the Thai State: The State of Thai Studies.' In Eliezer B.
Ayal, ed. The State of Thai Studies: Analyses ofKnowledge, Approaches,
and Prospects in Anthropology, Art History, Economics, History and
Political Science. Athens, Ohio: Ohio University, Center for International
Studies, Southeast Asia Program. 1979. pp. 193-247.
Auerbach, Erich. Mimesis. The Representation of Reality in Western
Literature. Trad. Willard Trask. Garden City, N.Y.: Doubleday Anchor.
1957.
Baltazar [Balagtas], Francisco. Florante at Lattra. Manila:
Florentine. 1973. Pornind de la publica ia tip0rit0 ini ial de Ramirez 3i
Giraudier în 1861.
Barnett, Anthony. 'Inter-Communist Conflicts and Vietnam.' Bulletin
ofConcernedAsianScholars, 11:4 (octombrie-decembrie 1979). pp. 2-9.
(Retip0rit din Marxism Today, august 1979).
Barthes, Roland. Micheletpar lui-meme. Bourges: Editions du Seuil. 1954.
Battye, Noel A. 'The Military. Government and Society in Siam,
1868-1910. Politics and Military Reform in the Reign of King Chula-
longkorn.' Tez0 de doctorat. Corneli University. 1974.
Bauer, Otto. Die Nationalit tenfrage tind die Sozialdemocratie (1907),
în Werkausgabe. Viena: Europaverlag. 1975. Voi. I, pp. 49-602.
Bibliografie 191
Benda, Harry J. The Crescent and the Rising Sun: Indonesian Islam
under the Japanese Occupation. Haga 3i Bandung: van Hoeve. 1958.
Benda, Harry J. 3i John A. Larkin, eds. The World ofSoutheast Asia:
Selected Historical Readings. New York: Harper and Row. 1967.
Benjamin, Walter. Illuminations. London: Fontana. 1973.
Bloch, Marc. Feudal Society. Trad. I. A. Manyon. Chicago: Universi-
ty of Chicago Press. 1961. 2 voi.
—Le Rois Thaumaturges. Strasbourg: Librairie Istra. 1924.
Boxer, Charles R. The Portuguese Seaborne Empire, 1415-1825. New
York: Knopf. 1969.
Braudel, Fernand. La Mediterrannee et le Monde Mediterraneen
l'Epoque de Philippe II. Paris: Armând Colin. 1966.
Browne, Thomas. Hydriotaphia, Urne-Buriall, or A Discourse of the
Sepulchrall Urnes latelyfound in Norfolk. London: Noel Douglas Repli-
cas. 1927.
Cambodge. Ministdre du Plan et Institut National de la Statistique et
des Recherches Economiques. Resultats Finals du Recensement General
de la Population, 1962. Phnom Penh. 1966.
Chambert-Loir, Henri. 'Mas Marco Kartodikromo (c. 1890-1932) ou
L'Education Politique.' în Pierre-Bernard Lafont 3i Denys Lombard, ed.
Litteratures contemporaines de V Asie du Sud-Est. Paris: L'Asiatheque.
1974. pp. 203-214.
Cooper, James Fenimore. The Pathfinder. New York: Signet Classics. 1961.
Craig, Albert M. Choshu in the Meiji Restoration. Cambridge, Mass.:
Harvard Universiry Press. 1967.
Craig, Gordon A. The Politics of the Prussian Army, 1640-1945. New
York 3i Oxford: Oxford University Press. 1956
Debray, Regis. 'Marxism and the National Question.' New Left
Review, 105 (septembrie-octombrie 1977). pp. 25-41.
Defoe, Daniel. Selected P oetry andProse of Daniel Defoe, ed. Michael
F. Shugrue. New York: Hoit, Rinehart and Winston. 1968.
Djilas, Milovan. Tito, the Inside Story. Trad. Vasilije KojaC 3i Richard
Hayes. Londra: Weidenfeld and Nicholson. 1980.
Eisenstein, Elizabeth L. 'Some Conjectures about the Impact of Print-
ing on Western Society and Thought: A Preliminary Report.' Journal of
Modern History, 40:1 (martie 1968). pp. 1-56.
F0li, Bernard B. Hei! is a Very Small Place. The Siege ofDien Bien
J92 Comunit0 i imaginate
Phu. New York: Vintage. 1968.

Febvre, Lucien 3i Henri-Jean Martin. The Corning of the Book.
The Impact of Printing, 1450-1800. Londra: New Left Books. 1976.
[Traducere la L'Apparition du Livre. Paris: Albin Michel. 1958]
Fiedler, Leslie. Love and Death in the American Novei. New York:
Stein and Day. 1966.
Fields, Rona M. The Portuguese Revolution and the Armed Forces
Movement. New York, Washington 3i Londra: Praeger. 1975.
Franco, Jean. An Introduction to Spanish-American Literature. Cam-
bridge: Cambridge University Press. 1969.
Gellner, Ernest. Thought and Change. Londra: Weidenfeld and
Nicholson. 1964.
Gilmore, Robert L. Caudillism and Militarism in Venezuela,
1810-1919. Athens, Ohio: Ohio University Press. 1964.
Greene, Stephen. 'Thai Government and Administration in the Reign
of Rama VI (1910-1925).' Tez0 de doctorat. University of London. 1971.
Groslier, Bemard Philippe. Indochina. Cleveland 3i New York: The
World Publishing Company. 1966.
Heder, Stephen P. 'The Kampuchean-Vietnamese Conflict.' în David
W.P. Elliott, ed. The Third Indochina Conflict. Boulder: Westview Press.
1981. pp. 21-67. (Retip0rit din Institute of Southeast Asian Studies, ed.
Southeast Asian Affairs. [Londra: Heinemann Educa ional Books. 1979]).
Higham, Charles. The Archaeology of Mainland Southeast Asia. New
York 3i Cambridge: Cambridge University Press. 1989.
Hirschman, Charles. 'The Making of Race in Colonial Malaya: Politi-
cal Economy and Racial Ideology.' Sociological Forum, 1:2 (prim0vara
1986). pp. 330-62.
—"The Meaning and Measurement of Ethnicity in Malaysia: An
Analysis of Census Classifications.' Journal of Asian Studies, 46:3
(august 1987). pp. 555-82.
Hobsbawm, Eric. 'Some Reflections on "The Break-up of Britain'"
New Left Review, 105 (septembrie-octombrie 1977). pp. 3-24.
— TheAge of Revolution, 1789-1848. New York: Mentor. 1964.
Hodgson, Marshall G. The Venture of Islam. Chicago: Chicago Uni-
versity Press. 1974. 3 voi.
Hoffraan, John. 'A Foreign Investment: Indies Malay to 1901'.
Indonesia, 27 (aprilie 1979). pp. 65-92.
Bibliografie 193
Hughes, Christopher. Switzerland. New York: Praeger. 1975.

leu Koeus. Pheasa Khmer. La Langue Cambodgienne (Un Essai
d etude raisonnee). Phnom Penh. 1964.
Ignotus, Paul. Hungary. New York 3i Washington, D.C.: Praeger. 1972.
Ileto, Reynaldo Clemena. Pasyon and Revolution: Popular Move-
ments in the Philippines, 1840-1910. Manila: Ateneo Press. 1979.
Jâszi, Oscar. The Dissolution of the Habsburg Monarchy. Chicago:
University of Chicago Press. 1929.
Joaquîn, Nick. A Question ofHeroes. Manila: Ayala Museum. 1977.
Kahin, George McTurnan. Na ionalism and Revolution in Indonesia.
Ithaca: Corneli University Press. 1952.
Katzenstein, Peter J. Disjoined Partners. Austria and Germany since
1815. Berkeiey 3i Los Angeles: University of California Press. 1976.
Kedourie, Elie, ed. 3i intro. Na ionalism in Asia and Africa. New York:
Meridian. 1970.
Kelly, Gail Paradise. 'Franco-Vietnamese Schools, 1918 to 1938.'
Tez0 de doctorat. University of Wisconsin. 1975.
Kemil0inen, Aira. Na ionalism: Problems Concerning the Word, the
Concept and Classification. Jyv0skyl0: Kustantajat. 1964.
Kempers, A.J. Bernet. Ancient Indonesian Art. Amsterdam: van der
Peet. 1959.
Kirk-Greene, Anthony H.M. Crisis and Conflict in Nigeria: A Docu-
mentary Source Book. Londra: Oxford University Press. 1971.
Kohn, Hans. The Age of Na ionalism. New York: Harper. 1962.
Krom, N.J. Inleiding tot de Hindoe-Javaansche Kunst. A doua edi ie
revizuit0. Haga:Nijhoff. 1923.
Kumar, Ann. 'Diponegoro (17887-1855).' Indonesia, 13 (aprilie
1972). pp. 69 118.
Landes, David S. Revolution in Time: Clocks and the Making of the
Modern World. Cambridge, Mass.: Harvard University Press. 1983.
Leemans, C. Boro-Boudour. Leiden: Brill. 1874.
Luckham, Robin. The Nigerian Military: A Sociologicul Analysis of
Authority and Revolt, 1960-67. Cambridge: Cambridge University Press.
1971.
Lumbera, BienvenidoL. TagalogPoetry 1570-1898. Tradition andlnflu-
ences in its Development. Quezon City: Ateneo de Manila Press. 1986.
Lyautey, Louis-Hubert-Gonzalve. Lettres du Tonkin et de Madagascar
(1894-1899}. Paris: Librairie Armând Colin. 1946.

Lynch, John. The Spanish-American Revolutions, 1808-1826.
New York: Norton. 1973.
Mabry, Bevars D. The Development ofLabor Institutions in Thailand.
Ithaca: Corneli University, Southeast Asia Program, Data Paper No. 112.
1979.
MacArthur, Douglas. A Soldier Speaks. Public Papers andSpeeches of
General ofthe Army Douglas MacArthur. New York: Praeger. 1965.
McLuhan, Marshall. The Gutenberg Galaxy: The Making of Typo-
graphic Mân. Toronto: University of Toronto Press. 1962.
Maki, John M. Japanese Militarism, Its C u e and Cure. New York:
Knopf. 1945.
Marr, David G. Vietnamese Tradîtion on Trial, 1920-1945. Berkeley 3i
Los Angeles: University of California Press. 1981.
Maruyama Masao. Thought and Behaviour in Modern Japanese Poli-
tics. Londra 3i Oxford: Oxford University Press. 1963.
Marx, Karl 3i Friedrich Engels. The Communist Manifesta, în Selected
Works. Moscova: Foreign Languages Publishing House. 1958. Voi. 1.
Masur, Gerhard. Simon Bolivar. Albuquerque: University of New
Mexico Press. 1948.
Melville, Herman. Moby Dick. Londra 3i Toronto: Cassell. 1930. [trad.
Kerban AndrCfîiescu. Bucure3ti: Litera. 1993.]
Michelet, Jules. Histoire du XIXe Siecle . în Oeuvres Completes, ed.
Paul Viallaneix. Paris: Flammarion. 1982. Voi. XXI.
Montesquieu, Henri de. Persian Letters. Trad. C.J. Betts. Har-
mondsworth: Penguin. 1973. [Scrisori persane, trad. Ktefan Popescu.
Chi3in0u: Hyperion. 1993.]
Moore, Jr., Barrington. Social Origins of Dictatorship and Democra-
cy. Lord and Peasant in the Making ofthe Modern World. Boston: Beacon
Press. 1966.
Morgan, Edward S. 'The Heart of Jefferson.' New York Review of
Books. August 17, 1978.
Morgenthau, Ruth Schachter. Politica! Parties in French-Speaking
West Africa. Oxford: Clarendon Press. 1964.
Moumouni, Abdou. L'Education en Afrique. Paris: Maspero. 1964.
Muir, Richard. Modern Politica! Geography. New York: Macmillan.
1975.
Bibliografie 195
Mu3ii, Robert. The Mân Without Qualities. Trad. Eithne Wilkins 3i

Ernst Kaiser. New York: Howard-McCann. 1953. Voi. I. [Omul f0r0
însu3iri. Trad. Mircea Iv0nescu. Bucure3ti: Univers. 1995.]
Nairn, Tom. The Break-up ofBritain. Londra: New Left Books. 1977.
—'The Modern Janus.' New Left Review, 94 (noiembrie-decembrie
1975). pp. 3-29. Retip0rit în The Break-up of Britain, unde constituie
Capitolul 9.
'Nijs, E. Breton de'. Tempo Doeloe. Amsterdam: Querido. 1973.
Norman, E. Herbert. Soldier and Peasant in Japan. The Origins of
Conscripiton. New York: Institute of Pacific Relations. 1943.
Orwell, George. The Orwell Reader. New York: Harcourt-Brace-
Jovanovich. 1956.
Osborne, Robin. Indonesia's Secret War, The Guerrilla Struggle in
Irian Jaya. Sydney: Allen and Unwin. 1985.
Pal, Bipin Chandra. Memories ofMy Life and Times. Calcutta: Bipin
ChandraPal Institute. 1973.
'3349' [pseudonim pentru Phetsarath Ratanavongsa]. Imn Mân of
Laos: Prince Phetsarath Ratanavongsa. Trad. John B. Murdoch. Ed.
David K. Wyatt. Ithaca: Corneli University, Southeast Asia Program Data
Paper No. 110. 1978.
Polo, Marco. The Travels of Marco Polo. Trad. 3i ed. William Mars-
den. Londra 3i New York: Everyman's Library. 1946.
Pramoedya Ananta Toer. Bumi Manusia. Jakarta: Hasta Mitra. 1980.
— Rumah Kaca. Jakarta: Hasta Mitra. 1988.
— Tjerita d ri Blora. Jakarta: B0lai Pustaka. 1952.
Reid, Anthony J.S. The Indonesian National Revolution, 1945-50.
Hawthorn, Victoria: Longman. 1974.
Renan, Ernest. 'Qu'est-ce qu'une nation?'. în Oeuvres Completes.
Paris: Calmann-Levy. 1947-61. Voi. I. pp. 887-906.
Rizal, Jose\ Noii Me Tangere. Manila: Institute Nacional de Historia.
1978.
— The Lost Eden. Noii Me Tangere. Trad. Leon M0. Guerrero. Bloom-
ington: Indiana University Press. 1961.
Roff, William R. The Origins of Malay Na ionalism. New Haven 3i
Londra: Yale University Press. 1961.
Said, Edward. Orientalism. New York: Pantheon. 1978.
Scherer, Savitri. 'Harmony and Dissonance. Early Na ionalist Thought
]96 Comunit0 i imaginate
in Java.' Tez0 de masterat. Corneli University. 1975.

Schwartz, Stuart B. The Foundation of a Colonial Identity in Brazii.
în Nicholas Canny 3i Anthony Pagden, ed. Colonial Identity in the
Atlantic World, 1500-1800. Princeton: Princeton University Press, 1987,
pp. 15-50.
Scott, William Henry. Cracks in the Parchment Curtain. Manila: New
Day. 1982.
Seton-Watson, Hugh. Nations and States. An Enquiry into the Origins
of Nations and the Politics of Na ionalism. Boulder, Colo.: Westview
Press. 1977.
Shiraishi, Takashi. An Age in Motion: Popular Radicalism in Java,
1912-1926. Ithaca: Corneli University Press. 1990.
Sitorus, Lintong Mulia. Sedjarah Pergerakan Kebangsaan Indonesia.
Jakarta: Pustaka Rakjat. 1951.
Skinner, G. William. Chinese Society in Thailand. Ithaca: Corneli Uni-
versity Press. 1957.
Smith, Donald Eugene. India as a Secular State. Princeton: Princeton
University Press. 1963.
Spear, Percival. India, Pakistan and the West. Londra, New York 3i
Toronto: Oxford University Press. 1949.
Steinberg, S.H. Five Hundred Years ofPrinting. Edi ie revizuit0. Har-
mondsworth: Penguin. 1966.
Storry, Richard. The Double Patriots. A Study ofJapanese Na ionalism.
Londra: Chatto and Windus. 1957.
Strong, Charles Frederick. Modern Political Constitutions. A opta
edi ie revizuit0. Londra: Sedgwick and Jackson. 1972.
Summers, Laura. 'In Matters of War and Socialism, Anthony Barnett
would Shame and Honour Kampuchea Too Much.' Bulletin ofConcerned
Asian Scholars, 11:4 (octombrie-decembriel979). pp.10-18.
Taylor, Robert H. The State in Burma. Londra: C. Hurst & Co. 1987.
Tickell, Paul. Three Early Indonesian Short Stories by Mas Marko
Kartodikromo (c. 1890-1932). Melbourae: Monash University, Centre of
Southeast Asian Studies, Working Paper No. 23. 1981.
Timpanaro, Sebastiano. On Materialism. Londra: New Left Books.
1975.
— The Freudian Slip. Londra: New Left Books. 1976.
Thongchai Winichakul. 'Siam Mapped: A History of the Geo-Body of
Bibliografie 197
Siam'. Tez0 de doctorat. University of Sydney. 1988.
Toye, Hugh. Laos: Buffer State or Battleground. Londra: Oxford
Turner, Victor. Dramas, Fields and Metaphors. Symbolic Action in
Human Society. Ithaca: Corneli University Press. 1974.
— The Forest ofSymbols. Aspects ofNdembu Ritual. Ithaca: Corneli
Vagts, Alfred. A History of Militarism, Civilian and Military. Edi ie
revizuit0. New York: The Free Press. 1959.
Vandenbosch, Amry. The Dutch East Indies: Its Government, Problems
and Politics. Berkeley 3i Los Angeles: University of California Press.
1944
Vella, Walter F. Chaiyo! King Vajiravudh and the Development ofThai
Na ionalism. Honolulu: University of Hawaii Press. 1978.
Veyra, Jaime de. El 'Ultima Adios' de Rizal: estudio critico-expositivo.
Manila: Bureau of Printing. 1946.
White, Hayden. Metahistory: The Historical Imagination in Nine-
teenth-Century Europe. Baltimore: The Johns Hopkins University Press.
1973.
Wickberg, Edgar. The Chinese in Philippine Life, 1850-1898. New
Haven: Yale University Press. 1965.
Williams, Raymond. 'Timpanaro's Materialist Challenge'. New Left
Review, 109 (mai-iunie 1978). pp. 3-17.
Wills, Gary. Inventing America: Jefferson's Declaration of Indepen-
dence. New York: Doubleday. 1978.
Wolfe, Charles. The Poems of Charles Wolfe. London: Bullen. 1903.
Wolters, O. W. The F li ofSrivijaya in Malay History. Ithaca: Corneli
Woodside, Alexander B. Vietnam and the Chinese Model. A Compara-
tive Study of Vietnemese and Chinese Government in the First Half of the
Nineteenth Century. Cambridge, Mass.: Harvard University Press. 1971.
Yabes, Leopoldo Y. 'The Modern Literature of the Philippines'.
în Pierre-Bernard Lafont 3i Denys Lombard, ed. Litteratures contempo-
raines de l'Asie du Sud-Est. Paris: L'Asiatheque. 1974. pp. 287 302.
Zasloff, Joseph J. The Pathet Lao: Leadership and Organization.
Lexington, Mass.: Lexington Books. 1973.

Benedict Andreson - Comunitati Imaginate

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Benedict Andreson - Comunitati Imaginate

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Colec ia

First published by Verso 1983

Toate drepturile rezervate. Reproducerea prin orice mijloace este interzis0,

Traducerea prezentei edi ii s-a f0cut dup0:

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale

I. Oltean, Roxana (trad.)

Aceast edi ie a fost publicat cu sprijinul Central European University',

Poate f0r0 a fi deocamdat0 prea clar observat0, asist0m la o trans-

Numai cei mai încrez0tori ar îndr0zni s0 pun0 r0m03ag c0 în ultimii ani ai

Dar dac0 faptele sunt clare, explicarea lor r0mâne o chestiune de

Punctul meu de plecare este c0 na ionalitatea sau, cum ar fi preferabil s0

înainte de a aborda întreb0rile puse mai sus, ni se pare reco-

anumite atitudini condescendente. Ca Gertrude Stein în Oakland, se poate

în fine, este imaginat0 ca o comunitate deoarece, indiferent de ine-

Nu exist0 emblem0 mai frapant0 pentru cultura modern0 a

Semnifica ia cultural0 a acestor monumente devine 3i mai clar0

Cele dou0 sisteme culturale relevante pentru obiectivele de fa 0

Pu ine lucruri sunt mai impresionante decât vasta întindere teri-

Regatului de Mijloc. Ace3ti barbari erau deja la jum0tatea drumului c0tre

Pentru a ne dezvolta agricultura ar fi necesar s0 ne hispaniz0m

Este de-a dreptul remarcabil c0 acest liberal propune înc0 "dis-

iar nu axate pe delimit0ri 3i orizontale. Uimitoarea putere a papalit0 ii la

Marele han, dup0 aceast0 izbând0 de seam0, s-a întors cu

11.Erich Auerbach, Mimesis, p. 282.

Mahomed; evreii, pe Moise; iar idolatrii, pe Sogomombar-kan,

Acest pasaj nu este remarcabil atât pentru calmul relativism reli-

Papa e c0petenia cre3tinilor. E un idol vechi, t0mâiat din

Inven iile meticuloase, sofisticate ale catolicului din secolul al

paradoxal rezultat al evolu iei acestei tradi ii atunci când Ayatollahul

în zilele noastre este poate dificil s0 ne plas0m în empatie cu o

21. Observa i modificarea nomenclaturii conduc0torilor corespunz0toare acestei transform0ri. Kcolarii îi

împ0rat al Austriei; rege al Ungariei, Boemiei, Dalma iei,

mai importante a fost condus de un Protectorat popular, nu de un rege.

26. Marc Bloch, Le Rois Thaumaturges, pp. 390 3i 398-99.

CON CEPQII D ESPRE TIMP ™~~

Ar fi m0rginit totu3i s0 ne închipuim c0 aceste comunit0 i

Bloch observ0 c0 oamenii credeau c0 sunt aproape de sfâr3itul lumii, în

Dac0 un eveniment ca jertfa lui Isaac este interpretat ca pre-

El eviden iaz0, pe bun0 dreptat, faptul c0 o astfel de idee de

Propria noastr0 concep ie despre simultaneitate se afl0 într-un

Observa i c0 în acest fragment A 3i D nu se întâlnesc niciodat0, s-ar putea

Iat0 ce început deosebit are:41

Spre sfâr3itul lui ocrombrie, Don Santiago de los Santos,

Cu siguran 0 c0 nu este necesar un comentariu pe larg. Este sufi-

fel încât s0 poat0 fi înc0 recunoscut0", cei care ar putea s0 o recunoasc0

Aproape jum0tate din cele 399 de catrene ne povestesc copil0ria lui

înc0 de la început, [eroul, Papagalul hr0p0re ] este l0sat prad0

o meserie util0 decât s0 înmul easc0 rândurile avoca ilor 3i

Observ0m din nou cum func ioneaz0 „imagina ia na ional0"

de noroc, Mas Marco Kartodikromo,51 publicat0 pe fragmente în 1924:52

Era ora 3apte, sâmb0t0 seara; tinerii din Seramang nu

Tân0rul fii impresionat de acest scurt articol, î3i închipuia

în acest text, ca 3i în El Periquillo Sarniento, suntem într-o lume

Se potrive3te faptul c0 în Semarang Hitam apare un ziar introdus

„înc0 de atunci... atelierele tipografice sem0nau mai mult cu cele moderne

(Compara i cu zah0rul, care este folosit într-o curgere continu0, nem0surat0

Dac0 dezvoltarea tip0riturii ca bun de consum este cheia

<interna ional0> a editurilor, care ignora frontierele na ionale [sic]."5 Ki,

în aceast0 titanic0 „lupt0 pentu mintea oamenilor," protestantismul a fost

mai putea s0 monopolizeze limba latin0 3i s0-3i aroge dreptul exclusiv

a dat Edictul de la Villers-Cotterets.17 în alte dinastii limba latin0 a

17. Seton-Watson, Nations and States, p. 48.

Elementul de fatalitate este esen ial. C0ci, de orice fapte supra

Aceste limbi de tip0rire au pus bazele cre0rii con3tiin elor