„Enigma Otiliei”

                                        G Călinescu
         

1. Context
    Perioada interbelică se detașează în literatura română prin sincronizarea cu
"spiritul veacului", evidențiindu-se coexistența curentelor literare, de la modernismul
care domină epoca la tradiționalism, realism sau avangardă.  
2.Încadrare textului în opera autorului, specia literară și curentul literar
     "Enigma Otiliei" este un roman publicat de G. Călinescu în 1938, specie a genului
epic, în proză, de mari dimensiuni, cu acţiune complexă şi complicată, desfăşurată de
obicei pe mai multe planuri narative, la care participă un număr mare de personaje.
Este un roman interbelic, obiectiv, social, monografic, balzacian (motivul moștenirii,
motivul paternității, descrierea arhitecturală ca mijloc de caracterizare indirectă). De
asemenea, este un roman de sinteză estetică, prezentând trăsături aparținând mai
multor curente literare: realism (personaje tipice acționând în situații tipice, tematica
specifică-familia, banul, societatea burgheză, tehnica detaliului semnificativ sau
precizarea reperelor spațio-temporale), modernism( caracterizarea protagonistei prin
comportamentism și pluriperspectivism (tehnica "oglinzilor paralele"/ reflectare
poliedrică), romantism (tema iubirii și descrierea nuanțată a Bărăganului), naturalism
(potențialul patologic al unora dintre personaje).
3. Surse de inspirație-nu sunt "musai"
4. Tematică și viziune despre lume
    Principala temă este societatea burgheză bucureșteană de la începutul secolului al
XX- lea, guvernată de interese materiale, intr-un univers citadin tentacular. Alte teme
sunt iubirea, familia sau banul. Viziunea despre lume realistă accentuează ideea că
ispita banului și a îmbogațirii rapide, dar pe căi incorecte pervertește sufletul omului
pana la dezumanizare.
5. Explicația titlului
La nivel morfologic, titlul este alcătuit dintr-un substantiv comun articulat cu articolul
hotarat "a" (ceea ce individualizeaza termenul pentru universul creației) și
substantivul propriu "Otiliei" (protagonista romanului, personaj eponim). Inițial titlul
era "Parinții Otiliei", dar din motive editoriale a fost schimbat, deplasându-se accentul
pe misterul fetei, existent doar în percepția bărbaților din jurul ei.
6. Perspectiva narativă
     Perspectiva narativă este obiectivă, relatarea făcandu-se la persoana a III-a de
către un narator omniscient, omniprezent, detașat, al cărui rol este preluat în incipitul
și finalul romanului de catre Felix (personaj reflector).
7. Repere spațio-temporale
   Acțiunea se desfășoară în "iulie 1909", în momentul în care Felix vine de la Iași în
capitală ca student la Medicină. Acesta vine la tutorele său, Moș Costache, care
locuiește pe strada Antim.
8. Conflicte
Principalul conflict este cel exterior, generat de lupta pentru avere a familiei Tulea,
alimentat în special de către Aglae. Se detașează și conflictul erotic între Felix și
Pascalopol pentru iubirea Otiliei. Există și un conflict interior, atât în sufletul Otiliei
(între iubirea pentru Felix și dorința de a fi liberă), cât și în sufletul lui Felix (între
pasiunea copleșitoare pentru Otilia și carieră)
9. Structură (opțional/dacă este cazul)-...
10. Subiect (2-3 scene semnificative pentru ilustrarea temei)
    O primă scenă semnificativă pentru ilustrarea temei este venirea lui Felix în casa
unchiului său, acesta fiind întâmpinat pozitiv doar de verișoara Otilia care îl cucerește
din primul moment, între ei legându-se o prietenie sinceră, amândoi fiind orfani și cu
țeluri mărețe.
    La fel de revelantă este și vizita lui Felix și a Otiliei la moșia lui Pascalopol din
Bărăgan, prilej cu care tânărul își dă seama că nu va câștiga competiția cu aristocratul
Leonida Pascalopol și că Otilia este o tânără capricioasă care însă știe ce vrea de la
viață având toate șansele să și obțină.
    Episodul din final, și anume întâlnirea dintre Felix și Pascalopol în tren după 10 ani,
relevă evoluția Otiliei, surprinzătoare pentru Felix: într-o fotografie este înfățișată o
Otilie îmbătrânită, ștearsă, deși era soția unui conte exotic din Argentina. Doar Felix a
ajuns ceea ce și a propus, medic de renume, căsătorit oarecum din interes, soția lui
fiind fiica unui alt medic de succes.
11. Personaje-prezentare generală  
       Otilia este protagonista romanului, personaj eponim, complex, "rotund", tipul
femeii voluntare, cochete, mondene, cu aspirații înalte, caracterizată în manieră
modernistă prin comportamentism și reflectare poliedrică.
     Felix este tânărul naiv, dar ambițios, copleșit de pasiunea pentru Otilia, dar nesigur
de iubirea ei, alegând în final cariera.
     Celelalte personaje întruchipează, conform realismului, tipologii umane: Costache
Giurgiuveanu-avarul umanizat de dragostea pentru "fe-fetița" lui; Leonida Pascalopol-
aristocratul rafinat care simțea pentru Otilia o iubire atât paternă cât și virilă; Aglae
Tulea -"baba absolută fără cusur în rău"; Stănică Rațu- arivistul fără scrupule, un
"porc de caine"; Simion Tulea -decrepitul,senilul; Titi Tulea-dementul; Aurica- fata
bătrână; Olimpia - mama denaturată.
12. Stil și limbaj
13. Enunț cu rol de concluzie (în funcție de cerință)
      Astfel, romanul balzacian, de sinteză estetică "Enigma Otiliei " este o frescă socială
reprezentativă pentru burghezia bucureșteană interbelică, ale cărei tare (moravuri)
pervertesc valorile autentice precum familia, dragostea sau paternitatea.