Professional Documents
Culture Documents
Introducere
Pentru necesitãþi didactice a fost redactat prezentul caiet de semiologie pe baza cursurilor pentru
rezidenþi din primãvara anului 2007 ºi a bibliografiei. Prima intenþie este de a pune la îndemâna
rezidenþilor un material orientativ printr-un set de liste de simptome ce caracterizeazã sindroamele
psihopatologice standard (tipice, ideale). Ca referinþã se folosesc criteriile de diagnostic ale episoadelor
din principalele afecþiuni psihiatrice aºa cum apar ele în ICD-10 ºi DSM-IV, care în mare mãsurã se referã
la astfel de sindroame sau pot fi reduse la ele. Pentru fiecare sindrom de bazã s-au mai formulat:
- O caracterizare generalã ce face legãtura ºi cu trãirile psihice normale ºi încearcã sã surprindã
ceea ce e esenþial în sindromul respectiv ºi aria sa de cuprindere.
- Prezantarea criteriilor de diagnostic din ICD-10 ºi DSM-IV în cazurile în care existã o evidentã
corelaþie între un sindrom psihopatologic ºi prezentãrile standardizate ale unor episoade clinice
prezentate în aceste manuale.
- O listã cât mai completã a simptomelor ce apar în sindromul respectiv, aºa cum sunt comentate
acestea de diverºi autori. Sintetizarea acestora e orientatã pentru unele sindroame de perspectiva:
subiectivã, cognitivã, somaticã ºi comportamentalã. Desigur, la diverse sindroame aceste perspective au
importanþã inegalã ºi nu totdeauna au relevanþã, esenþiale rãmânând trãirile subiactive.
Existenþa acestui material poate ajuta la întocmirea "listei de simptome" a unui episod
psihopatologic la un moment dat, fapt ce urmeazã sã susþinã diagnosticul.
Scalele de evaluare cantitativã pot fi aplicate separat.
Definirea simptomelor, care se va face în final, are la bazã sistemul SCAN, DSM-IVºi AMDP.
La fiecare sindrom se menþioneazã ºi principalele intersecþii ºi comorbiditãþi. Iar uneori, durata,
în mãsura în care referinþa e la episod.
În fiecare caz clinic, tabloul psihopatologic se poate centra pe unul sau mai multe sindroame
standard, fapt ce va antrena ºi prezenþa unor simptome specifice acestora. În cele din urmã esenþialã va fi
tot lista de simptome care justificã etichetarea prezenþei unor sindroame. Este important sã se noteze
ordinea apariþiei ºi dispariþiei simptomelor precum ºi intensitatea lor la evaluãri fãcute la diverse date.
Un diagnostic clinic este mult mai complex dacât identificarea semiologiei. El presupune evaluarea
terenului, factorilor etiopatogenici, a funcþionãrii sociale etc. Problematica ºi semiologia tulburãrilor de
personalitate nu e abordatã în acest caiet. Identificarea simptomelor se face prin orice mijloc disponibil:
interviu (dialog) repetat cu pacientul, folosind întrebãri deschise ºi închise sub forma de interviu
structurat, semistructurat ºi liber; observarea pacientului în timpul interviului ºi în afara acestuia pe
perioade variabile de timp; informaþii obþinute de la aparþinãtori, persoane apropiate, oficialitãþi, colegi,
asistenþi sociali; investigaþii psihologice þintite etc.
Pentru orice simptom mai important e util sã se noteze exemple, de ex. pentru: delir bizar,
depersonalizare, dezorganizare ideo-verbalã, pseudohalucinaþii, controlul gândirii, etc.
Important este sã se noteze intensitatea ºi dinamica lor în timp.
1
Caracterizare generalã
Semiologia psihiatricã poate fi prezentatã din mai multe incidenþe.
Un aspect e cel al definirii simptomelor psihopatologice. Acestea sunt înþelese, de obicei,
ca modificãri ale unei funcþii psihice simple cum ar fi atenþia, dispoziþia afectivã, autocontrolul
comportamental. Sintetizarea funcþiilor psihice, deci ºi a simptomelor psihopatologice se poate
face dupã diverse criterii.
În prezentul caiet nu se va face o prezentare sinteticã a simptomelor în perspectiva
funcþiilor psihice. Definiþii ale simptomelor sunt prezentate în partea aIIa, în ordine alfabeticã.
Prin sindrom se înþelege de obicei un ansamblu complex de simptome ce se întâlnesc
frecvent împreunã. În psihopatologie, principalele sindroame au un corespondent într-o trãire
specialã, fundamentalã a persoanei umane (tristeþe, fricã, euforie, convingere etc.). Se
presupune cã la baza sindroamelor ar sta o tulburare specificã.
Sindroamele stau la baza tabloului clinic al episoadelor psihopatologice. Ele pot fi mai
simple sau mai complexe. Exemple de sindroame simple ar fi: stuporul (în sens de nemiºcare
într-o poziþie durabilã), retragerea socialã, reducerea vigilitãþii conºtiente. Exemple de
sindroame complexe ar fi: depresia inhibatã, starea maniacalã, deliriumul. Simptome ºi
sindroame simple se combinã deseori cu tablouri clinice relativ constante cum ar fi: starea
delirant halucinatorie, starea (macrosindromul) dezorganizãrii ideo-verbale ºi comportamentale
schizomorfe. Oricum, unele sindroame au un numãr mai mic de "simptome", altele mai mare.
Pentru uz didactic se pot descrie sindroame "tipice" sau "standard". Ele nu se regãsesc în
aceastã formã în Clinicã; uneori sunt prezente doar o parte din simptome, alteori se combinã
douã sau mai multe sindroame standard: de ex. depresiv, anxios, delirant halucinator.
În evaluarea unui episod psihopatologic, sindroamele sunt elemente de referinþã. Se
stabileºte ce combinaþie sindromaticã este prezentã ºi care simptome pot fi identificate, precum
ºi intensitatea acestora.
SUBIECTIV COGNITIV
4
Sindromul anxios - atac de panicã
debut brusc-duratã limitatã la câteva minute
Are ca echivalent în normalitate spaima puternicã ce se întâlneºte la om ºi la animale. Dar, în psihopatologie sindromul
nu apare reactiv la un eveniment comprehensibil.
Este o tulburare paroxisticã ce se instaleazã brusc ºi are duratã limitatã, de obicei de câteva minute, rareori mai mult.
Constã din sentimentul unui rãu subiectiv intens de moarte iminentã, cã îºi pierde controlul, înnebuneºte, etc. E preocupat de
oprirea inimii, sufocare, vertij, cãdere în gol, derealizare. .
Atacul de panicã prezintã multiple simptome somatice obiective, care îngrijoreazã subiectul, familia ºi medicul. Este
necesar, deseori, un diagnostic diferenþial amãnunþit.
Îngrijorarea ce însoþeºte starea dramaticã de panicã poate conduce la manifestãri hiperexpresive. De aceea se cere
diferenþierea de crizele conversive somatice psihogene prin lipsa contextului de declanºare, a impresionãrii anturajului ºi prin
amploarea fenomenelor neurovegetative. Dupã producerea unui atac de panicã, subiectul poate trãi o anxietate anticipatorie, în
sensul cã e preocupat sau îngrijorat de eventualitatea reapariþiei unui nou atac, mai ales în împrejurãri asemãnãtoare cu cele în
care a apãrut primul (de ex: aglomeraþie, înãlþime, somn etc.)
Atacul de panicã poate apãrea ca unic fenomen psihopatologic, (rar, ca tulburare de panicã), sau în context depresiv, de
anxietate generalizatã, în contextul tulburãrilor fobice, mai ales în corelare cu agorafobia. Mai poate apãrea în tulburarea
bipolarã, schizofrenie ºi suferinþe organic-cerebrale.
Se cere o descriere detaliatã a simptomelor, ambianþei ce favorizeazã apariþia atacului de panicã, durata, ritm de
apariþie (zilnic, dimineaþa – seara, sãptãmânal, lunar, etc.).
SOMATIC COMPORTAMENTAL
• nevoia de protecþie, companie
• palpitaþii, tahicardie, puls accelerat, oscilaþii de tensiune
• neliniºte psiho-motorie (nu poate sta locului, îºi frãmântã
arterialã
mâinile, îºi roade unghiile) sau stã nemiºcat, îngrozit
• transpiraþii
• tremor • miºcare permanentã ºi investigatoare a ochilor
• valuri de cãldurã, frisoane • scrâºnete din dinþi
• dispnee
• senzaþie de sufocare • voce tremuratã
• apãsare în piept • posturã încordatã
• greaþã, vãrsãturi
• imposibilitate de relaxare
• vertij, nesiguranþã a mersului
• parestezii • încruntare
• imposibilitate de relaxare • facies încordat
• vedere înceþoºatã
• senzaþie de leºin • mimica exprimã îngrijorare, este mereu tensionat
• senzaþie de nod în gât • pupile dilatate
• hipertonie muscularã, dureri musculare
• exoftalmie
• spasme musculare, blocaje musculare
• mâini reci • reactivitate psiho-motorie
• dificultate de înghiþire • vorbire precipitatã
• oftat
• dureri abdominale, balonare, borborisme • orientare spre viitorul periculos
• regurgitaþii, eructaþii
• diaree / constipaþie
• dermografism accentuat
• polakiurie, micþiuni imperioase
• uscãciunea gurii
• congestie / paloare
• piloerecþie
• polipnee
• ROT vii
6
Sindromul fobic
presupune evitarea sau asigurarea faþã de situaþia (obiectul)
fobogenã care poate declanºa atacuri de panicã
Fobia derivã din frica obiºnuitã, conduitã care în normalitate se învaþã în ontogenezã ºi
prin experienþe de viaþã (existã ºi frici care au o valoare simbolicã).
Fobia este un sindrom situaþional; tulburarae apare în anumite împrejurãri, în situaþii
fobogene; în contact cu acestea subiectul are o stare subiectivã neplãcutã, de anxietate
progresivã, pânã la atac de panicã.
Subiectul e conºtient de fobiile sale, el dezvoltã o conduitã de evitare ºi asigurare (în
sensul de a fi sprijinit, protejat de cineva puternic în situaþiile fobogene); în împrejurãri
inevitabile cautã sã traverseze cât mai repede situaþia.
Subiectul poate manifesta o anxietate anticipatorie, fiind preocupat ºi îngrijorat de
eventualitatea întâlnirii cu situaþia fobogenã; pe mãsurã ce aceasta se apropie el se preocupã
intens de evenimentele ce vor veni, fapt ce creºte reactivitatea. În afara situaþiilor fobogene nu
prezintã tulburãri.
Principalele direcþii sunt: -fobiile sociale (de a se manifesta în faþa unui public ce-l poate
critica, împrejurare în care deseori roºeºte); -agorafobia (fobia de spaþii publice, îndepãrtate de
cele familiale ºi protective, mai ales în aglomeraþii; -fobiile speciale (de înãþime, spaþii înguste,
animale, apã, foc, tunete, etc.). Existã ºi "fobii obsesive": de microbi, obiecte ascuþite etc., care
declanºeazã gânduri sau acte repetive (compulsive).
Fobii sociale
Criterii de diagnostic DSM-IV:
1. teama de a fi privit de alþi oameni, în grupuri, comparativ mici (opuse mulþimilor)
ex. mâncatul în public
vorbitul în public
2. teama de a fi criticat
3. scãdere a respectului de sine
4. roºeaþã a feþei
5. tremor al capului
6. greaþã
7. nevoie imperioasã de a urina
8. evitarea situaþiilor sociale pânã la izolare socialã
Criterii de diagnostic ICD-10:
1. simptomele, psihologice, comportamentale sau vegetative, trebuie sã fie manifestãri
primare ale anxietãþii, ºi nu secundare altor simptome ca deliruri sau gânduri obsesive
2. anxietatea trebuie sã fie limitatã la situaþii sociale particulare
3. situaþiile fobice sunt evitate ori de câte ori este posibil
7
Agorafobie
Criterii de diagnostic DSM-IV:
1. frica de a pãrãsi casa
2. frica de a intra în magazine
3. frica de mulþimi ºi locuri publice
4. frica de a cãlãtori singur în trenuri, autobuze sau avioane
Criterii de diagnostic ICD-10:
1. simptomele, psihologice, comportamentale sau vegetative, trebuie sã fie manifestãri
primare ale anxietãþii, ºi nu secundare altor simptome ca deliruri sau gânduri obsesive
2. anxietatea trebuie sã fie limitatã la cel puþin douã dintre urmãtoarele situaþii: mulþimi,
locuri publice, plimbare în afara casei sau cãlãtoria solitarã
3. evitarea situaþiei fobice trebuie sã fie, sau a fost, o trãsãturã proeminentã
8
Listã de simptome
SUBIECTIV COGNITIV
• îngrijorare excesivã faþã de eventualitatea de a întâlni • atenþie - pãstratã cât timp se aflã în zona de siguranþã
situaþia fobogenã (unde nu existã elementul fobic)
• anxietate anticipatorie
• gândire - gânduri pline de îngrijorare
• sentiment de nesiguranþã interioarã - preocupare faþã de obiectul fobiei
SOMATIC COMPORTAMENTAL
• posturã încordatã
• încruntare
• facies încordat
9. gânduri recurente despre moarte (nu doar frica de a muri), idei recurente suicidare fãrã un plan specific
SUBIECTIV COGNITIV
• dispoziþie depresivã, tristã atenþie - diminuatã cu concentrare pe evenimentele negative
• dezinteres de viaþã
- concentrare scãzutã
• anhedonie (lipsa capacitîþii de a se bucura) - persistenþã scãzutã
• obosealã care nu se corecteazã dupã repaus
• percepþie - diminuatã (obiecte percepute pal, estompat, cu
• lipsã de energie (astenie), sentiment de incapacitate detalii puþine)
• sentimente de vinovãþie, inutilitate, incapacitate, ruinã - totul este cenuºiu, ºters, lipsit de viaþã
- cenestopatii
• indecizie, nehotãrâre, ezitare • memorie - hipomnezie de fixare ºi de evocare (prin deficit de
• lipsa speranþei cu replierea pe trecut, dezinteres pentru concentrare ºi de persistenþã a atenþiei)
- hipermnezie selectivã pentru evenimentele
prezent
negative din trecut
• viziune pesimistã asupra viitorului
• gândire - gânduri recurente despre moarte
• stimã de sine scãzutã
- idei suicidare
• scãderea încrederii în sine - bradipsihie
- lentoare ideaticã
• absenþa sensului vieþii cu resimþirea corpului ca pe o povarã - debit ideativ diminuat
• suferinþã sufleteascã, durere moralã - ruminaþii pe tema bolii ºi pe teme existenþiale
- ideaþie scãzutã cantitativ
• sentimentul scurgerii lente a timpului - idei de vinovãþie
- idei de inutilitate
• tensiune interioarã, neliniºte
- idei hipocondriace
• experimentare negativã a vieþii - idei delirante dismorfofobice (devitalizare, negare a
unor pãrþi ale corpului)
• agravare matinalã
SOMATIC COMPORTAMENTAL
• somn perturbat
- insomnie de adormire • miºcãri lente - bradikinezie
- insomnie de trezire - hipokinezie
- uneori hipersomnie - rigiditate
- stupor
• scãderea marcatã / creºterea apetitului
• agitaþie psihomotorie
• scãderea în greutate
• posturã gârbovitã
• coºmaruri
• facies depresiv
• dureri musculare
• vestimentaþie în culori închise
• greutate în picioare, cap, spate
• retragere socialã, izolare
• cefalee
• greþuri • abulie
11
Sindromul maniacal
În normalitate are corespondent în euforia sãrbãtoreascã, în cadrul cãreia subiectul e
hipersociabil, expansiv ºi euforic, centrat pe un prezent cu deschidere optimistã spre viitor.
În ansamblu se caracterizeazã prin tahipsihie, dezinhibiþie generalizatã, dispoziþie
afectivã pozitivã, energie crescutã, optimism, bunã încredere în sine ºi în viitor, lipsa reticenþei.
Pe lângã varianta tipicã euforicã ºi sintonã, ce induce buna dispoziþie celor din jur, existã ºi
varianta "disforicã", iritabilã, cu atitudine ostil-agresivã; variantã în care existã o mixtare variatã
cu depresia ºi/sau anxietatea.
Sindromul maniacal e cel mai caracteristic pentru tulburarea bipolarã, în care apare
episodic ºi în diverse intensitãþi, de la hipomanie pânã la manie agitatã ºi confuzivã (furor
maniacal). Episodul se poate combina cu delir (congruent ºi incongruent), halucinaþii
(predominant auditive) ºi simptome din seria schizofrenã. "Fuga de idei" ºi exprimarea
verbalã..., rapidã ºi cu multiple asociaþii libere se cere diferenþiatã, în mãsura posibilului, de
dezorganizarea ideo-verbalã din schizofrenie.
SUBIECTIV COGNITIV
• dispoziþie euforicã (stare subiectivã de bine care se
• atenþie - mobilã
transmite celor din jur, nimic nu poate schimba
- distractibilitatea atenþiei
aceastã stare de bine) - hipoprosexie, concentrare scãzutã,
• dispoziþie disforic-iritabilã, care o poate înlocui pe persistenþã dificilã
cea euforicã
• percepþie - intensificatã, vie (vede culorile mai vii),
• stimã de sine crescutã
preocupare faþã de detaliile fine ale
• încredere în sine texturii materiale
• sentiment de capacitate, abilitate
• memorie - hipermnezie de fixare ºi de evocare
• energie vitalã crescutã
• nevoie redusã de somn fãrã obosealã diurnã • gândire - flux ideativ accelerat
- accelerarea cursului gândirii
• sentimentul scurgerii rapide a timpului
- asociaþii multiple, superficiale
• trãirea exclusivã a prezentului (prezent punctiform) - fugã de idei
- idei de grandoare, de capacitate, de
• optimism
bogãþie
• planuri multe
SOMATIC COMPORTAMENTAL
• insomnie • þinutã extravagantã, fardare excesivã
• privire prezentã, mobilã
• lipsa oboselii
• logoree
• energie fizicã crescutã • presiune crescutã a vorbirii
• tahilalie
• creºterea performanþelor fizice
• incoerenþã a vorbirii
• apetit alimentar crescut • lipsa de reticenþã în comunicare
• decenzurare în expresivitatea verbalã, uneori
• creºterea performanþei sexuale
expresii coprolalice
• creºterea libidoului • hiperexpresivitate mimico-gestualã (miºcã mâinile
în afara corpului, face gesturi largi)
• greutatea poate scãdea datoritã catabolismului
• hiperactivitate motorie -> neliniºte -> agitaþie
crescut
psihomotorie
• comportament riscant, iresponsabil (jocuri de noroc,
conducere imprudentã)
• comportament expansiv
• dezinhibiþie comportamentalã
• schimbãri constante ale planurilor
• cheltuieli excesive
• hipersociabilitate
• comportament ebrios
13
Sindromul obsesiv-compulsiv
În cursul vieþii dupã evenimente deosebite pot apãrea reamintiri pe care subiectul nu le
doreºte, dar pe care nu le poate îndepãrta.
Trãirile obsesiv-compulsive sunt resimþite ca impunându-se subiectului fãrã dorinþa ºi
voinþa sau acceptul sãu, neputând fi îndepãrtate sau oprite cu toate eforturile sale. Sunt trãiri
scurte, care paraziteazã psihismul ºi se repetã fãcând ca pacientul sã petreacã mult timp în luptã
cu sine însiºi, fapt ce reduce performanþele ºi calitatea vieþii.
Se eticheteazã drept obsesii în primul rând trãiri subiective recurente ºi parazite, cum ar
fi amintirile sau întrebãrile fãrã rãspuns pe care ºi le pune subiectul. Compulsiile se referã în
primul rând la acte repetitive cum ar fi verificãrile, spãlatul pe mâini, ordonarea ambianþei.
Mare parte din compulsii (dar nu toate) au în spate trãiri obsesive (ca îndoiala, sentimentul
contaminãrii cu microbi, disconfortul creat de dezordine). Executarea actului compulsiv îl poate
liniºti pe moment subiectul. Intermediare între obsesiile subiective ºi compulsiile
comportamentale sunt intenþiile de act obsesive care au de obicei conþinut agresiv sau sexual;
subiectul nu executã pânã în final actul, în urma unei importante lupte interioare; sau îl executã
doar simbolic.
Patologia obsesiv-compulsivã este strâns corelatã cu nehotãrârea, preocuparea faþã de
ordine, faþã de curãþenie, cu încãpãþânarea ºi perfecþionismul (acestea fiind trãsãturi de
personalitate).
Trãirile obsesiv-compulsive sunt frecvent corelate cu depresia, anxietatea ºi fobia. Se pot
combina cu multe stãri psihopatologice.
Pentru un diagnostic cert, simptomele trebuie sã fie prezente majoritatea zilelor pentru cel
puþin douã sãptãmâni ºi sã fie o sursã de suferinþã sau sã interfereze cu activitãþile
obiºnuite. Simptomele obsesionale trrebuie sã aibã urmãtoarele caracteristici:
2. trebuie sã existe cel puþin un gând sau un act la care pacientul încã mai opune (fãrã
succes) rezistenþã, deºi pot fi prezente ºi altele la care pacientul nu mai rezistã
3. gândul sau executarea actului nu trebuie sã fie plãcut în el însuºi (simpla ameliorare,
potolire a anxietãþii sau tensiunii, nu e privitã ca plãcutã)
15
Listã de simptome
SUBIECTIV COGNITIV
• trãiri ce apar fãrã intenþia ºi voinþa subiectului, de
• atenþie - diminuatã, cu concentrare pe trãirile
care se detaºeazã, împotriva cãrora luptã fãrã succes,
obsesive
care se repetã
• amintiri • percepþie - redusã a ambientului
• reprezentãri
• memorie - amintiri obsesive
• frici (ex. frica de contaminare)
• idei abstracte sub forma de întrebari fara raspuns • gândire - amintiri, reprezentãri, idei obsesive
• spãlare, curãþare
• colecþionare patologicã
• spovedanie
• numãrãtoare
• decizie dificilã
• perfecþionism în acþiune
16
Sindromul conversiv-disociativ
Apare, de obicei în situaþii stresante psihologic, durabile. Debut ºi final brusc
(se menþioneazã frecvent sub formã de crize). Disocierea câmpului actual de conºtienþã
17
Criterii de diagnostic pentru tulburarea conversivã, DSM-IV:
1. unul sau mai multe simptome sau deficite ale funcþiilor senzoriale sau motorii voluntare
care sugereazã o afecþiune neurologicã (sau alt tip)
2. factorii psihologici sunt incriminaþi în determinarea simptomului sau deficitului
deoarece iniþierea sau exacerbarea acestora sunt precedate de conflicte sau alþi factori de
stres
3. simptomul sau deficitul nu este produs intenþionat, nici simulat
4. simptomul sau deficitul nu poate fi explicat, dupã investigaþiile necesare, printr-o
afecþiune medicalã, prin efectele unei substanþe sau printr-un comportament determinat
cultural
1. tulburarea predominantã este unul sau mai multe episoade în care pacientul este
incapabil sã-ºi aminteascã informaþii personale importante, de obicei de naturã traumaticã.
Episodul nu se poate explica printr-o simplã uitare.
1.tulburarea predominantã este o cãlãtorie subitã, neaºteptatã, departe de casã sau de locul
de muncã, cu incapacitatea de a-ºi aminti aceastã cãlãtorie
2. confuzie în legãturã cu propria identitate sau asumarea unei noi identitãþi (parþial sau
complet)
1. prezenþa a douã sau mai multe identitãþi distincte sau personalitãþi (fiecare cu propriul
model de percepþie, relaþionare ºi de gândire faþã mediu ºi sine)
2. cel puþin douã dintre aceste identitãþi sau personalitãþi preiau în mod recurent controlul
asupra comportamentului persoanei
3. incapacitatea de a-ºi aminti informaþii personale importante, de naturã prea vastã
pentru a putea fi explicatã printr-o simplã uitare
4. tulburarea nu este determinatã efectele psihologice ale unei substanþe, nici de vreo
afecþiune medicalã
18
Criterii de diagnostic pentru amnezia disociativã, ICD-10:
1. amnezia, fie parþialã, fie completã, pentru evenimente recente care sunt de naturã
traumaticã sau stresantã (aceste aspecte pot fi considerate numai dacã alþi informanþi sunt
disponibili)
2. absenþa tulburãrilor cerebrale organice, intoxicaþiei sau oboselii excesive
3. dovada cauzalitãþii psihologice, în forma unei clare asociaþii în timp cu probleme ºi
evenimente stresante sau relaþii perturbate (char dacã sunt negate de pacient)
19
Listã de simptome
SUBIECTIV COGNITIV
• afectivitate - hiperemotivitate
- senzaþia de straneitate
20
Sindromul de depersonalizare-derealizare
Sindromul de transparenþã-influenþã
21
Listã de simptome
SUBIECTIV COGNITIV
• sonorizarea gândirii
COMPORTAMENTAL
• comportament controlat, influenþat, dirijat, impus,
direct sau de la distanþã de cãtre forþe exterioare
22
Sindromul halucinator
Percepþia poate fi circumscrisã ca reflectare psihicã sinteticã, structuratã ca formã ºi
semnificaþie a informaþiilor actuale. Ea presupune orientarea atenþiei, selectarea ºi
ierarhizarea informaþiei, compararea cu datele mnestice ºi cele imagistice.
Percepþia e integratã în cunoaºterea ce serveºte acºiunii. Existã o percepþie continuã a
propriului corp ºi a propriei persoane ºi o percepere variabilã a ambianþei ºi altora. Percepþia
se poate referi la informaþia imediatã sau la o perioadã mai îndelungatã de timp. În
normalitate percepþia poate fi mai clarã sau mai vagã, mai mult sau mai puþin exactã.
Aºteptãrile, emoþiile ºi imaginarul modeleazã semnificaþia percepþiilor. Visul este o trãire de
tip perceptiv ce se desfãºoarã în contextul reducerii vigilitãþii conºtiente.
În psihopatologie, percepþia corectã formal poate fi intensificatã sau esrompatã. Ea
poate fi trãtã cu semnificaþii speciale ca în derealizare, dispoziþia delirantã, trãiri relaþionale.
Iluziile formale se referã la percepþii insuficient de clare, uneori deformate ce pot fi
interpretate neobiºnuit. Obiactele pot apãrea mai mari sau mai mici decât în realitate, cu
contururi modificate, cu modificarea relaºiei dintre formã ºi fond. Pot apãrea iluzii de schemã
corporalã.
Halucinaþia constã într-o percepþie ce nu are corespondent în informaþia actualã
(percepþie fãrã obiect), se poate desfãºura în toate ariile senzoriale, fiind mai diferenþiatã în
zona auzului ºi vãzului. Trãirile halucinatorii sunt plasate în spaþiul exterior corpului ca orice
percepþie. Halucinaþia funcþionalã constã dintr-o percepþie nerealã, clarã, care se bazeazã
totuºi pe peceperea unei informaþii brute, neclarã: de ex. când trece un tramvai pacientul
aude clar voci care vorbesc despre el. În domeniul vizual pot apãrea paraeidolii, în sensul
unor perepþii clare ce apar pe fundalul unor informaþii vagi (nori, mucegai, pete de cafea). În
unele arii senzoriale (olfactive, gustative, cutanate) diferenþierea dintre halucinaþia propriu-
zisã ºi cea funcþionalã este deseori deficilã.
S-au descris halucinaþii psihice (pseudohalucinaþii) care sunt resimþite în interiorul
propriului corp, de ex. pacientul afirmã cã aude voci în interiorul capului.
Tradiþional se vorbeºte de "halucinozã" ca de o halucinaþie criticatã, cum ar fi în cazul
unor boli neurologice care comprimã nervul optic. În psihiatrie, critica halucinaþiilor se
petrece destul de des în ultimul timp în urma programelor de psihopedagogie.
Halucinaþiile sunt comentate în funþie de organele de simþ. Halucinaþiile auditive
constau în auzirea unor sunete, zgomote, muzicã sau, cel mai des, a unor voci umane. SE
analizeazã: direcþia din care vin, distanþa, intensitatea, timbrul vocii (barbat, copil, femeie),
numãrul vocilor, conþinutul acestora. Mai importante sunt: halucinaþiile apelative care
cheamã pe nume pacientul, halucinaþiile imperative care ordonã sã se facã anumite lucruri ºi
halucinaþiile comentative:: douã sau mai multe vocidiscutã între ele despre pacient,
comenteazã comportamentul sãu, îl criticã, îl laudã, etc. Halucinaþiile auditive pot fi auzite
într-o singurã ureche sau în ambele cu conþinut identic sau diferit.
Halucinaþiile vizuale pot fi simple (scântei, culori), pot consta în perceperea unor
obiecte, animale, oameni, fiinþe supranaturale; cele complexe constau în scene panoramice în
desfãºurare (ca la cinematograf) la care pacientul participã mai mult sau mai puþin, cu
implicare afectivã ºi comportamentalã.
Halucinaþiile mai pot fi: olfactive (mirosuri variate, senzaþia cã propriul sãu corp
emanã un miros pe care alþii îl percep), gustative (deseori sunt halucinaþii funcþionale),
cutanate (senzaþie de arsuri, cãldurã sau cã se miºcã ceva pe piele), kinestezice (senzaþia cã
23
este împins, tras), interne (senzaþii deosebite în zona organelor interne), sexuale (senzaþia de
orgasm). Deseori pacientul participã comportamental la conþinutul halucinaþiilor, mai ales în
cazul celor vizuale ºi auditive.
Halucinaþiile se combinã cel mai des ºi intens cu delirul.
Listã de simptome
SUBIECTIV COGNITIV
• dispoziþie depresivã • atenþie- diminuatã
COMPORTAMENTAL
• comportament motivat halucinator
• agitaþie psiho-motorie
• izolare socialã
24
Sindromul delirant
Delirul constã dintr-o convingere patologicã ºi de neschimbat prin argumente, într-o idee
(temã) neadevãratã, uneori ciudatã sau absurdã. Comportamentul e congruent cu aceastã
ideaþie, devenind ºi el anormal.
Delirul se plaseazã în continuarea convingerilor exagerate, fanatice a unor oameni.
Între delir ºi convingerile argumentate se plaseazã ca fapt psihopatologic "ideea
supraevaluatã" sau "prevalentã". În acest caz o idee (temã) care e marginalã preocupãrilor fireºti
ocupã centrul preocupãrilor în manierã insuficient de argumentatã, concluzionând un
comportament deviant. Ea poate fi susþinutã parþial de evenimente de viaþã, dar insuficient de
comprehensibil ºi firesc.
Ideaþia delirantã se poate manifesta în diverse forme structurale ºi în diverse contexte
psihopatologice, în combinaþie cu alte sindroame în cadrul unor entitãþi nosologice.
Simptomatologia deliranta se desfãºoarã în plan subiectiv, cognitiv ºi comportamental fãrã
simptome somatice directe.
Vor fi prezentate mai multe profile sindromatice centrate pe delir:
25
congruente cu tulburarea de ansamblu. Ideaþia specificã acestor sindroame poate fi uºor
exprimatã, se poate manifesta mai intens ºi insistent (în sens de "ideaþie supraevaluatã) sau
poate fi exageratã, excentricã, absurdã, ocupând un loc important în economia sindromului, caz
în care poate fi etichetatã ca delirantã. În prim plan se aflã, însã, elementele semiologice ale
sindromului maniacal sau depresiv.
Delirul congruent poate fi asociat uneori cu halucinatii simple, mai ales auditive. Delirul
megaloman se poate însoþi de opinia privitor la atitudini ostile (de invidie) care sã nu atingã
intensitatea unui delir paranoid incongruent. Intensitatea ºi absurditatea ideilor delirante decid
diagnosticul.
Dispoziþia delirantã constã dintr-o stare de tensiune psihicã a subiectului care are impresia cã:
-se întâmplã ceva deosebit, care are legãturã cu el, care-l priveºte
-lucrurile percepute, evenimentele au o semnificaþie specialã, misterioasã, care anunþã
ceva, uneori pãrând ameninþãtoare. Sub aceste incidenþe cad: -percepþia unor lucruri banale:
unele culori, unele numere, unele cuvinte, emisiuni de la televizor sau radio, care parcã i se
adreseazã, îi transmit mesaje; -are impresia unor coincidenþe neîntâmplãtoare, care au
semnificaþie pentru subiect.
Faþã de aceastã situaþie subiectul este tensionat, neliniºtit, încordat, atent, în aºteptare, uneori
agitat sau perplex.
Pe acest fond se poate ajunge brusc la anumite convingeri delirante prin: -intuiþie delirantã, -
amintire delirantã, - percepþie delirantã; aceasta este o percepþie banalã care brusc precipitã
convingere delirantã, fãrã un lanþ explicativ cauzal. Odatã apãrutã convingerea delirantã, starea
de încordare ºi cãutare a subiectului se liniºteºte.
Sindromul paranoid este centrat de convingerea delirantã cã alte persoane sunt ostile
subiectului, cã intenþioneazã sã-i facã ceva rãu. Tabloul psihopatologic derivã din atitudinea de
suspiciune mai mult sau mai puþin motivatã pe care o trãiesc oamenii normali în diverse situaþii.
4.1 Convingerea senzitiv-relaþionalã constã în aceea cã subiectul se simte în atenþia celor din jur
care-l investigheazã ºi au tendinþa sã-l comenteze negativ. Se constatã:
- suspiciune în legãturã cu atitudinea celorlalþi (fie anumite persoane, fie un grup lãrgit de
persoane, fie orice persoanã, de exemplu pe stradã)
- impresia cã alþii se uitã în mod special la subiect, îl privesc, îl analizeazã cu privirea, îl
evalueazã, îl supravegheazã
- impresia cã alþii îºi fac semne între ei despre subiect, ca ºi cum ar fi înþeleºi între ei
- impresia cã alþii vorbesc între ei despre subiect, îl comenteazã negativ, râd de el, îl
batjocoresc, îl criticã
Convingerea senzitiv-relaþionalã poate avea diverse intensitãþi, de la o suspiciune mai
pronunþatã (tulburare de personaliatate paranoidã) la intensitatea "ideii supraevaluate" pânã la
convingere delirantã fermã.
Notã: O situaþie pânã la un punct similarã, dar distinctã existã în cazul fobiei sociale în
care subiectul se teme, dar nu se manifestã neadecvat în public, astfel încât ceilalþi sã îl
26
comenteze negativ; tulburarea apare în contextul manifestãrii subiectului în raport cu persoane
puþin cunoscute în situaþii speciale ºi nu e trãitã pasiv, indiferent de manifestarea sa ca în
tulburarea relaþional-paranoidã.
4.2 Delirul paranoid constã în convingerea cã alþii persecutã subiectul, vor sã-i facã rãu într-un
mod determinat. E un tablou psihopatologic în mare parte diferit ºi mai accentuat decât
convingerea relaþionalã. Elementul de legãturã îl poate constitui sentimentul cã este urmãrit.
Apar urmãtoarele convingeri:
- subiectul se simte urmãrit
- se simte persecutat în diverse modalitãþi (se cere specificat - cum?)
- alþii vreau sã-i facã rãu, sã-l distrugã, sã-i creeze prejudicii morale, materiale (îl lipsesc
de bunuri, averi, drepturi)
- alþii vor sã-l omoare, sã-l otrãveascã, sã-l chinuie, sã-l spânzure etc.
Persoanele persecutoare pot fi identificate între cunoºtinþe, între persoanele din reþeaua socialã
sau sunt strãini, reprezentanþi ai unor instituþii (poliþie, SRI, sau organizaþii (mafie), eventual
alte fiinþe speciale (extratereºtri).
5. Delirurile schizomorfe
Acestea sunt predominant paranoide, dar pot avea ºi altã tematicã: grandiozitate, misticã,
hipocondriacã, sexualã. Ele sunt marcate de simptomatologia dezorganizantã ºi negativã a
schizofreniei.
În perspectiva structurii ºi tematicii delirante, caracteristice sunt:
- tematica predominant relaþional-paranoidã, fapt ce accentueazã retragerea socialã, prin
suspiciozitate
- simptome din seria punerii sub supraveghere
- dispoziþie delirantã cu eventualitatea instalãrii unui delir primar
- simptome de transparenþã-influenþã
- halucinaþii predominant auditive comentative, dar ºi olfactive, sexuale, cenestopate,
kinestezice; uneori iluzii formale ºi de schemã corporalã
27
- simptome de depersonalizare-derealizare
- anxietate delirantã
Tabloul delirant halucinator se combinã cu simptomatologia dezorganizantã ºi deficitarã,
de retragere socialã.
6. Delirul parafreniform
Este rar, asociat cu halucinaþii vizuale, tranzitorii; pacientul participã intens, afectiv ºi
comportamental la conþinutul trãirilor halucinator-delirante.
8. Delirul din demenþe este, de obicei, paranoid ºi cu tematicã de prejudiciu; poate fi parþial
tratat.
Sindromul cataton
Macro-sindromul schizo-paranoid
Macrosindromul schizodezorganizat
Acesta se manifestã prin deficienþã în sinteza mentalã, atât în planul gândirii cât ºi al
motivaþiei. Deficitul de sintezã în gândire constã în primul rând în nearticularea coherentã a
datelor informaþionale în gânduri sau texte cu sens. În plan motivaþional apare ambivalenþã,
insuficienta logicã în motivaþia ºi semnificaþia comportamentului. Ciudãþenia, bizareria,
incomprehensibilitatea sunt principalele caracteristici prin care se eticheteazã manifestãrile
schizodezorganizate.
Macrosindromul schizodeficitar
29
Sindromul schizodezorganizat
SUBIECTIV COGNITIV
SOMATIC COMPORTAMENTAL
• mutism
• refuz alimentar sau bulimie
• solilocvie
• alimentaþie selectivã, bizarã, inconsecventã • ecolalie
• rãspunsuri alãturi
• dpdv grafic: - stereotipii
- intercalãri de simboluri geometrice
- desene
- manierisme
- dezordine graficã
• hetero / autoagresivitate nemotivatã
• ambitendenþã
• manierisme
• atitudini bizare
• comportament cu motivaþie bizarã
• tulburãri de sexualitate (dezinhibiþie, perversiuni)
• vorbire fãrã coerenþã ºi fãrã sintezã
Sindromul schizoproductiv
30
Sindromul deficitar schizomorf
SUBIECTIV COGNITIV
• tocire afectivã • deficienþã în desfãºurarea funcþiilor cognitive
• anemotivitate
- nu se sperie
- nu se întristeazã
- nu se supãrã
- nu se bucurã
SOMATIC COMPORTAMENTAL
• indiferenþã faþã de alimentare ºi/sau refuz alimentar • retragere socialã
• izolare, inactivitate
• autism
• aspontan
• neexprimare a pulsiunilor
• reducerea iniþiativei
• amotivaþie
• inhibiþie psihomotorie
31
Schizofrenia
Criterii de diagnostic ICD-10 (cel puþin un simptom foarte clar, aparþinând 1 ºi 4):
1. ecoul gândirii, inserþia sau furtul gândirii ºi rãspândirea gândirii
2. idei delirante de control, influenþã sau pasivitate, clar referitoare la miºcãrile corpului, membrelor sau la
gânduri, acþiuni sau sentimente specifice; percepþia delirantã
3. halucinaþii auditive comentative sau alte tipuri de halucinaþii auditive venind dintr-o anumitã parte a
corpului
4. idei delirante persistente
5. halucinaþii persistente, de orice tip, când sunt însoþite fie de idei delirante temporare sau abia schiþate, fãrã
un conþinut afectiv clar, fie de idei de supraevaluare persistente sau halucinaþii care apar zilnic, timp de mai
multe zile sau luni, succesiv
6. întreruperi sau alterãri prin interpolare în cursul gândirii cu incoerenþã, vorbire irelevantã sau neologisme
7. comportament catatonic: excitaþia, posturã catatonicã, flexibilitate ceroasã, negativism, mutism, stupor
8. simptome negative: apatie marcatã, sãrãcirea vorbirii, rãcirea sau incongruenþa rãspunsurilor emoþionale,
când acestea nu se datoreazã depresiei sau medicaþiei neuroleptice
9. modificare semnificativã ºi intensã în calitatea globalã a unor aspecte ale comportamentului: lipsã de
interes, finalitate, inutilitate, atitudine tip autorepliere, retragere socialã
Subtipuri:
- schizofrenie paranoida
- schizofrenie hebefrena
- schizofrenie catatona
- schizofrenie nediferentiata
- schizofrenie reziduala
- schizofrenie simpla
În cursul vieþii zilnice, fiecare om oscileazã între stare de vigilitate conºtientã ºi somn, în
cursul somnului apãrând perioade de vis. Deliriumul se poate asemãna cu o stare intermediarã
între veghe ºi somnul cu vise.
Simptomatologia denivelãrii vigilitãþii conºtiente apare cel mai frecvent în suferinþele
organic cerebrale, dar ºi dupã emoþii puternice ºi în unele stãri disociative de conºtienþã.
Simptomatologia se organizeazã dupã urmãtoarele axe:
- reducerea vigilitãþii (conºtiente) de la uºoarã obnubilare la comã
- tabloul comportamental
- dezorientare mentalã cu deficit cognitiv, incoerenþã ideo-verbalã ºi posibil sindrom
halucinator delirant
33
Criterii de diagnostic DSM-IV:
3. alterarea se dezvoltã dupã o perioadã de timp (de obicei, câteva ore pânã la câteva zile) ºi tinde
sã fluctueze ca intensitate pe parcursul unei zile
Pentru un diagnostic clar trebuie sã fie prezente simptome în fiecare din urmãtoarele domenii:
2. perturbarea globalã a funcþiilor cognitive (distorsiuni perceptuale, iluzii ºi halucinaþii, cel mai
adesea vizuale; afectarea gândirii abstracte ºi comprehensiunii, cu sau fãrã idei delirante
tranzitorii, dar cu un anumit grad de incoerenþã; afectarea evocãrii imediate ºi a memoriei recente,
dar cu memoria trecutului îndepãrtat relativ intactã; dezorientare temporalã, iar în cazurile mai
grave, ºi spaþialã ºi false recunoaºteri)
4. tulburarea ritmului somn-veghe (insomnia sau pierderea totalã a somnului; inversarea ritmului
somn-veghe); somnolenþã diurnã; agravarea nocturnã a simptomelor, vise perturbate sau
coºmaruri ce pot continua cu halucinaþii dupã trezire
5. tulburãri emoþionale (depresie, anxietate, teamã, iritabilitate, euforie, apatie sau perplexitate)
SUBIECTIV COGNITIV
SOMATIC COMPORTAMENTAL
• hipotensiune, hipertensiune
• subiectul participã afectiv ºi comportamental la
• hipoglicemie conþinutul trãirilor halucinator-delirante
• bronhopneumonie
• facies vultuos
• conjunctive injectate
• inversare ritm somn-veghe
• pupile dilatate
35
Sindromul demenþial
deficit cognitiv global persistent cu tendinþã de agravare; CAC clar
36
Listã de simptome
SUBIECTIV COGNITIV
• dispoziþie tristã - dezorientare temporalã, spaþialã, biograficã ºi
situaþionalã
• iritabilitate
• atenþie - hipoprosexie de concentrare; dificultate în a
• labilitate emoþionalã schimba focalizarea atenþiei de la o temã la
alta
• indiferenþã
• percepþie - diminuatã
• apatie - halucinaþii
SOMATIC COMPORTAMENTAL
• afazie
• ecolalie
• limbaj incoerent
• rãspunsuri inadecvate
• perseverãri verbale
37
Glosar
afazia Dificultate în înþelegerea sau transmiterea ideilor prin limbaj în oricare dintre formele sale - citit,
scris sau vorbit - care se datoreazã unei rãniri sau boli a centrilor nervoºi implicaþi în limbaj.
afonie Incapacitatea de a produce sunete vorbite care necesitã folosirea laringelui, care nu se datoreazã
unei leziuni la nivelul sistemului nervos central.
agitaþia (agitaþia psihomotorie) Simptomul constã din miºcãri motorii excesive pe un fond de anxietate
mascatã. Subiectul nu poate sta pe scaun sau întins, se plimbã în sus ºi în jos sau se ridicã din timp în
timp sau chiar întrerupe interviul din cauza agitaþiei motorii.
agresivitate Tendinþe sau conduite agresive pentru a ataca sau pentru a se apãra, constând în cuvinte
(injurii) sau în acte agresive faþã de persoane sau obiecte.
ambitendenþa Este fluctuaþia între douã alternative. Subiectul este incapabil sã ducã la bun sfârºit orice
miºcare începutã.
ambivalenþã afectivã Coexistenþa conºtientã, cel mai adesea penibilã, de sentimente contradictorii pe
care pacientul le trãieºte ca simultane. De exemplu urã ºi iubire în acelaºi timp faþã de aceeaºi persoanã.
amnezia disociativã Principala caracteristicã este lipsa memoriei, de obicei a unor evenimente recente
importante, nedatoratã unor tulburãri mentale organice ºi mult prea mare pentru a fi explicatã prin
obiºnuita uitare sau obosealã. Nu existã o integrare a evenimentelor recente în memoria trecutului.
Amnezia se presupune a se datora unor cauze de origine psihogenã ºi e de obicei parþialã ºi selectivã.
Principala problemã este nu înregistrarea ºi reþinerea în memorie, ci reamintirea faptelor asociate de
obicei cu probleme insolubile sau inacceptabile de facturã personalã, sau evenimente traumatice ca
accidente sau privaþiuni neaºteptate.
anhedonia Pierderea capacitãþii de a simþi plãcere în activitãþi care, în mod normal, le provoacã aceastã
senzaþie. Deasemenea subiectul nu mai este capabil sã anticipeze plãcerea.
anxietatea Anticiparea aprehensivã a unor pericole viitoare sau catastrofe acompaniate de disforie sau
simptome somatice de tensiune. Punctul central al pericolului anticipat poate fi extern sau intern.
apetit crescut Accentuarea capacitãþii ºi a plãcerii de a mânca, cuprinzând ºi perioada dintre mese.
38
apetit diminuat Reducerea capacitãþii ºi a plãcerii de a mânca contrastând cu obiceiurile pacientului
aplatizarea afectivã Absenþa sau aproape absenþa oricãror semne de expresie afectivã.
aplatizarea afectului Acest termen include aplatizarea afectului, indiferenþa emoºionalã ºi apatia. În
esenþã, simptomul implicã o scãdere a rãspunsului emoþional. Faþa ºi vocea subiectului sunt lipsite de
expresie, nu existã o implicare a subiectului în interviu, sau un rãspuns emoþional la schimbarea
subiectului conversaþiei. Subiectele, aparent supãrãtoare, sunt primite cu indiferenþã (indiferent dacã
aceste subiecte sunt sau nu delirante). Existã un domeniu extrem de limitat al expresiilor emoþionale.
astenie Senzaþie de obosealã, de epuizare fizicã care preexistã efortului ºi tinde sã se atenueze în cursul
acþiunii. Astfel, astenia este adesea mai marcatã dimineaþa ºi se risipeºte de-a lungul zilei; repausul o lasã
neschimbatã sau o agraveazã. Toate acestea disting astenia de oboseala fiziologicã.
atenþia Capacitatea de a se concentra asupra unui anumit stimul sau unei anumite activitãþi într-o
manierã susþinutã.
autodeprecierea Subiectul cu acest simptom afirmã cã se simte inferior altora, iar în formele cele mai
grave ale simptomului se simte complet lipsit de valoare. Ideile de autodepreciere sunt o formã
exageratã a cunoaºterii de sine-însuºi privin o parte a caracterului subiectului, care îºi creeazã o impresie
falsã, aprecierea nefiind contrabalansatã de recunoaºterea faptului cã cele mai multe fiinþe umane au
imperfecþiuni similare. Autodeprecierea implicã o creºtere a standardelor aplicate subiectului, fãrã o
creºtere a echivalentã a standardelor aplicate celorlalþi, sau fãrã a lua în cosiderare meritele
contrabalansatoare.
avoliþia O incapacitate de a iniþia sau a persista în activitãþi conduse de un scop. În forma severã
împiedicã persoana sã realizeze mai multe tipuri de activitãþi (muncã, îngrijire personalã, activitãþi
intelectuale).
blocarea gândirii Este rar întâlnitã ºi trebuie notatã ca fiind prezentã atunci când examinatorul este
sigur cã ea existã. În timp ce gândurile curg liber, subiectul trãieºte o oprire bruscã ºi neaºteptatã a
gândurilor. Blocajul este dramatic ºi apare, de obicei, destul de des. Experienþa este pasivã.
citirea gândirii Aceasta este de obicei o explicaþie delirantã. De obicei, însoþeºte un delir de referinþã sau
interpretãri greºite care necesitã unele explicaþii privind felul în care oamenii ºtiu atât de multe despre
acþiunile viitoare ale subiectului. Poate fi o elaborare a difuzãrii gândurilor, inserþie a gândurilor,
halucinaþii auditive, delir de control, delir de persecuþie sau influenþã. Poate apãrea cu delir expansiv.
colecþionarismul Strânge mari cantitãþi de obiecte nefolositoare, cum ar fi ziare vechi ºi gunoaie. Dacã i
se iau aceste obiecte, manifestã nemulþumire.
coma Este cea mai gravã tulburare în continuumul tulburãrilor de conºtienþã. Ochii pacientului sunt
închiºi ºi el nu poate fi trezit. Nu existã rãspuns la stimuli exteriori, nici miºcãri voluntare. Tonusul
muscular este diminuat ºi reflexele se pierd progresiv, pe mãsurã ce coma se adânceºte.
comentarea gândirii Subiectul spune cã are mai mult de un flux de gândire în minte. Gândurile trãite ca
fiind strãine sau invadatoare pot comenta gândurile sau acþiunile subiectului.
39
compulsii Conduite pe care subiectul le îndeplineºte sub forþa unei constrângeri interioare obsedante;
aceastã constrângere este conºtientã, incoercibilã ºi repetitivã, întreþinutã de îndoialã.
confabularea Sunt amintirile false. Ele apar în stãrile clare ale conºtienþei, de obicei la pacienþii cu
amnezie. Subiectul oferã o descriere clarã dar complet falsã a unor evenimente recente. Confabularea
poate fi o amintire realã dar prost încadratã în timp ºi spaþiu pentru a umple golurile de memorie.
Totuºi, confabulãrile pot avea ºi conþinut fantastic, în care pacientul descrie evenimente, experienþe care
sunt foarte probabil ireale.
convulsii disociative Convulsiile pot imita crizele de epilepsie, în care una sau mai multe pãrþi ale
corpului tremurã. Cu toate acestea, ele dureazã de obicei mai mult ºi muºcarea limbii, rãnirea datoritã
cãderii sau incontinenþa urinarã sunt rare. Nu existã o pierdere realã a conºtienþei, ci doar o stare de
transã sau de stupor disociativ. O notare pozitivã nu poate fi fãcutã decât dupã o investigare neurologicã
completã.
coºmaruri Acest item trebuie notat pe baza neplãcerilor provocate de coºmaruri, dar este în general
legat de frecvenþa acestora. Subiectul este supãrat de coºmaruri de câteva ori în cursul unei perioade de 2
sãptãmâni.
creºterea libidoului Simptomul poate fi exprimat prin creºterea activitãþii sexuale cu partenerul
obiºnuit, sau prin creºterea flirturilor sau indiscreþiei sexuale.
delir hipocondriac Subiectul simte cã trupul lui nu este sãnãtos, este bolnav sau putred. Ei pot fi
convinºi doar pentru scurt timp cã sunt sãnãtoºi. În formele mai grave, existã o convingere delirantã
privind existenþa unui cancer incurabil sau cã intestinele sunt putrede.
dezorientarea Confuzie în ceea ce priveºte ora din zi, data sau anotimpul, locul în care persoana se aflã
sau propria identitate.
"difuzarea" gândirii Esenþa simptomului constã în faptul cã subiectul îºi simte gândurile "transmise" în
exterior, astfel cã ceilalþi le pot "auzi". Trãirea este pasivã, în sensul cã nu este doritã, ci numai resimþitã.
Mai mult, nu este absolut necesar ca gândurile sã poatã fi "auzite".
40
disfuncþie sexualã Pentru a face aceastã notare e necesar ca subiectul sã fi manifestat în mod normal un
oarecare interes sexual, care s-a pierdut în cursul perioadei evaluate. Simptomul trebuie evaluat pe baza
nivelului de interes al subiectului, nu numai pe baza activitãþii sexuale verbalizate.
dismorfofobia Cei afectaþi simt cã s-a schimbat ceva în înfãþiºarea lor. Nasul e prea larg, gura are o
formã ciudatã, dinþii sunt proeminenþi, etc. Ei recunosc totodatã cã ceilalþi oameni nu pot vedea
schimbãrile, ºi cã sentimentul este anormal, cu toate cã nu pot scãpa de el foarte mult timp.
dispoziþia elevatã O stare de bine exegeratã, euforie. O persoanã cu dispoziþie elevatã poate afirma cã se
simte "la înãlþime", plutind sau "în nori".
dispoziþia expansivã Subiectul este euforic sau exaltat în cea mai mare parte a timpului pe o perioadã
de cel puþin 4 zile. Starea este deseori o caracteristicã contagioasã, ºi în cazuri extreme, cei afectaþi pot fi
într-o stare de exaltare. Starea este disproporþionatã faþã de circumstanþele subiectului care pot fi într-
adevãr de fapt incerte, dacã nu de-a dreptul depresive. Exaltarea trecãtoare legatã de circumstanþe nu
trebuie inclusã.
dissomnia Tulburare primarã a somnului sau stãrii de trezire, caracterizatã prin insomnie sau
hipersomnie. Dissomniile sunt tulburãri legate de cantitatea, calitatea sau momentul somnului.
distractibilitatea Acesta este echivalentul extern al "fugii ideilor", în sensul cã reflectã intruziunile
provenite din afarã (mediu). Fuga ideilor este întreruptã de distragerea atenþiei subiectului de cãtre
diferite schimbãri în mediul exterior.
distractibilitatea atenþiei Se poate manifesta prin distractibilitate uºoarã sau dificultate de a duce la
capãt un lucru sau de a se concentra la muncã.
ecolalia Repetarea patologicã, "ca un papagal" ºi aparent fãrã sens a unui cuvânt sau grup de cuvinte
tocmai rostite de o altã persoanã.
ecopraxia Repetarea prin imitare a miºcãrilor unei alte persoane. Acþiunea nu este doritã sau voluntarã,
ci este necontrolabilã ºi semiautomatã.
ecoul gândirii Acest simptom este rareori notat ca prezent în lipsa unor informaþii suficiente. Subiectul
îºi percepe gândurile proprii ca repetitive sau cu ecou cu un interval foarte mic între original ºi ecou.
Repetiþia poate sã nu fie perfectã, ci schimbatã subtil sau grosolan în esenþã.
flexibilitatea ceroasã Situaþie în care muºchii membrelor devin moderat rigizi, iar braþele, dacã sunt
miºcate pasiv, se miºcã fãrã a opune rezistenþã. Dacã un braþ este ridicat într-o anumitã poziþie, subiectul
va menþine aceastã poziþie timp de cel puþin 15 secunde.
fobia O teamã iraþionalã ºi persistentã de un anumit obiect, activitate sau situaþie (stimulul fobic), care
determinã o dorinþã puternicã de a-l evita. Aceasta duce deseori, fie la evitarea stimulului fobic sau la
suportarea lui foarte greu.
fuga de idei Un flux aproape continuu de vorbire acceleratã cu schimbãri abrupte ale subiectului care
sunt de obicei bazate pe asocieri acceptabile, stimuli care îi distrag atenþia pacientului sau jocuri de
cuvinte. În forma severã vorbirea poate fi dezorganizatã ºi incoerentã.
41
fuga disociativã Vagabondãri cu scop aparent, dincolo de limitele obiºnuite, în stare amnezicã.
Comportamentul subiectului în timpul fugii poate apare complet normal observatorilor. Cu toate acestea
pacientul prezintã o amnezie disociativã completã referitoare la evenimentele din aceastã perioadã.
Trebuie sã existe dovezi a cauzelor psihologice, sub forma unor asociaþii convingãtoare în timp cu
evenimente sau probleme stresante.
gândire sãrãcitã Reducerea conþinutului ideilor prin diminuarea numãrului de centri de interes, slãbirea
bogãþiei lor ºi-sau polarizarea pe un numãr redus de interese. Pe durata discuþiei, pacientul are
dificultãþi de a trece de la o temã la alta, chiar dacã este incitat în acest sens.
halucinaþii cenestezice Sunt halucinaþii ale sferei corporale (tactile, algice, somatognozice, motorii,
zoopatice, etc). Bolnavul se plânge cã este iradiat, electrocutat, victima atingerilor sexuale.
hiperactivitatea Este exprimatã în comportamentul motor ca ºi în vorbire ºi gândire. Cei afectaþi au mai
multã energie, sunt mult mai activi decât de obicei, miºcãrile lor sunt rapide ºi au o nevoie de somn mai
scãzutã decât de obicei.
hipersociabilitate Creºterea contactelor sociale sau alterarea calitãþii lor în raport cu starea obiºnuitã a
subiectului. Acesta se adreseazã oricui, într-un mod familiar, slugarnic, adeziv, superficial, febril,
certãreþ, etc.
hipoestezia sau anestezia disociativã Aceasta este o lipsã declaratã a sensibilitãþii pielii, ale cãrei limite
nu se încadreazã deseori în nicio deficienþã neurologicã. Poate fi asociatã cu diferite senzaþii, cum ar fi
þiuitul sau alte parestezii. Poate exista o pierdere diferenþiatã între modalitãþile senzoriale (atingere,
cãldurã, durere, vibraþii etc.) care nu poate fi pusã pe seama unei probleme neurologice.
hipoprosexie de concentrare Subiectul se plânge cã nu poate sã acorde întreaga lui atenþie lucrurilor
care necesitã acest lucru, sau nu pentru atât timp cât este nevoie de ea. Senzaþia este neplãcutã, iar
subiectul nu are posibilitatea de a-ºi corecta starea, exceptând unele perioade scurte. Este
disproporþionatã faþã de dificultatea problemelor în cauzã. În cea mai gravã formã a sa, subiectul nu
poate nici mãcar sã citeascã câteva propoziþii dintr-un ziar, nu se poate uita la televizor ºi nu poate lua
parte la o conversaþie deoarece gândurile lor rãtãcesc aiurea.
idei de grandoare O lãudare exageratã a valorii, puterii, cunoºtinþelor, importanþei sau identitãþii unei
persoane. Dusã la extrem poate fi de proporþii delirante.
idei de referinþã Sentimentul cã incidente obiºnuite sau evenimente externe au un anumit înþeles
42
insomnia Dificultate de a adormi sau de a rãmâne adormit sau calitate scãzutã a somnului.
insomnia de adormire
insomnia de trezire
iritabilitatea Subiectul este "sub tensiune" sau "fierbe". Subiectul recunoaºte, de obicei, cã reacþia sa este
excesivã, disproporþionatã faþã de evenimentele care i-au dat naºtere, ºi dificil de controlat. Experienþa
este neplãcutã.
labilitate afectivã Variabilitate anormalã a afectului cu schimbãri repetate, rapide ºi abrupte în expresia
afectivã.
lentoare (inhibiþie) Cei afectaþi se simt ca ºi cum s-ar miºca mult mai încet ca de obicei, ca ºi cum ar
merge de parcã ar fi mult mai bãtrâni decât sunt în realitate. Vorbirea poate, deasemenea, apãrea ca fiind
încetinitã. Când simptomul este foarte sever, existã un sentiment subiectiv de incapacitate de a merge
sau de a vorbi.
logoree Subiectul poate sesiza o necesitate de a continua sã vorbeascã, dar, mult mai des, ceilalþi
sesizeazã o anormalitate. Vorbirea este rapidã, fluentã, ºi pe un ton ridicat.
manierismul Manierele sunt ciudate, miºcãrile stilizate, de obicei în mod specific subiectului, ºi într-un
mod care sugereazã aparent o semnificaþie sau un scop special. De exemplu, subiectul poate sã salute de
trei ori înainte de a intra într-o camerã sau sã facã gesturi complexe cu mâinile.
mutismul akinetic (coma vigilã) Apare la pacienþii cu leziuni ale diencefalului ºi ale pãrþii superioare a
creierului. Pacientul zace nemiºcat ºi mut, dar ochii îi sunt deschiºi ºi îl observã pe examinator sau
urmãreºte miºcãrile unor obiecte. Nu existã miºcãri voluntare. Starea este deseori urmatã de comã.
negativismul Apare când subiectul face în mod persistent contrariul a ceea ce i se cere, de exemplu când
i se cere sã întindã o mânã, o strânge ºi mai tare.
neîncredere Atitudine bãnuitoare, când anxioasã când ostilã, bazatã pe un comportament al anturajului
interpretat ca încãrcat de intenþii necinstite sau rãuvoitoare.
nevoie scãzutã de somn Este o reflectare a hiperactivitãþii, se duc la culcare la ore târzii ºi se trezesc
devreme simþindu-se refãcuþi dupã un somn scurt ºi nerãbdãtori sã înceapã o nouã zi foarte activã.
obsesii Idei fixe asociate unui sentiment penibil din cauza caracterului lor parazit, repetat, incoercibil.
Pacientul se strãduieºte în van de a le alunga deoarece el are conºtiinþa caracterului lor intrusiv,
invadator, persistent ºi/sau a caracterului lor iraþional.
obnubilarea Este cea mai uºoarã stare de alterare a conºtiinþei, subiectul este somnolent ºi gândirea,
atenþia, percepþia ºi memoria îi sunt afectate. Totuºi, subiectul poate îndeplini instrucþiuni simple ºi sã se
miºte sau sã se comporte relativ normal. Poate fi trezit uºor din somn, verbal sau prin contact fizic, dar
este dezorientat când se trezeºte. Vorbirea spontanã este redusã.
43
neobiºnuit care îl priveºte pe pacient. Trebuie fãcutã distincþia faþã de delirul de referinþã în care existã o
convingere absolutã, susþinutã în mod delirant.
idei de vinovãþie Se bazeazã pe dispoziþia depresivã. Cei afectaþi cred cã au adus nenorocire familiilor
lor prin faptul cã sunt într+o asrfel de stare, sau cã simptomele lor sunt o pedeapsã pentru neputinþa lor.
Într-o formã mai gravã, existã convingerea delirantã cã au pãcãtuit prea mult, sau cã au comis o crimã
teribilã, sau cã au adus nenorocire lumii.
idei delirante de persecuþie/de prejudiciu Bolnavul se simte þinta animozitãþii celorlalþi, obiectul de
ameninþãri, de comploturi, de injurii, se atenteazã asupra bunurilor sale, asupra vieþii sale chiar.
idei delirante de vinovãþie Bolnavul îºi imagineazã cã a încãlcat poruncile lui Dumnezeu sau ale unei
instanþe morale superioare, de a fi încãlcat legile sau de a fi înºelat încrederea cuiva.
idei obsesive privind rãnirea sau accidentarea Aceste idei pãtrund în minte în ciuda unei rezistenþe
conºtiente. Subiecþii sunt constrânºi sã se gândeascã la anumite idei sau imagini (de obicei neplãcute ºi
supãrãtoare), ca de ex. cuþite sau obscenitãþi. Ei pot, de ex., avea dorinþa de a vârî cuþite în oamenii care
sunt cu ei, sau sã-i rãneascã în alte feluri. Subiecþii recunosc aceste impulsuri ca provenite din interiorul
lor, dar sunt supãraþi deoarece aceste gânduri diferã de felul în care se privesc pe ei înºiºi în mod normal.
iluzia O percepþie greºitã sau o interpretare greºitã a unui stimul extern real cum ar fi interpretarea
foºnetului frunzelor ca fiind voci.
incoerenþa Vorbire sau gândire care este de neînþeles pentru alþii pentru cã cuvintele sau expresiile sunt
folosite fãrã o conexiune logicã. Este uneori denumitã "salatã de cuvinte" pentru a exprima gradul de
dezorganizare lingvisticã. Nu sunt considerate ca incoherenþã construcþiile incorecte gramatical,
folosirea jargonului caracteristic unei anumite regiuni sau mediu cultural, lipsa educaþiei sau inteligenþa
scãzutã. Termenul nu se aplicã atunci cînd existã dovezi cã tulburãrile de limbaj se datoreazã afaziei.
îngrijorarea O serie de gânduri neplãcute, dureroase, inconfortabile, care nu pot fi controlate conºtient
prin încercarea de a-ºi deturna atenþia spre subiacte care în general ar fi absorbante. Depãºeºte frecvent
proporþiile condiþiilor care au cauzat preocuparea, astfel cã persoana respectivã pare cã se consumã
inutil datoritã unui fapt minor.
inserþia gândirii Esenþa acestui simptom îl constituie lipsa simþului normal de proprietate a subiectului
asupra gândurilor din minte. Gândurile subiectului sunt trãite ca strãine, neaparþinându-i. În cazurile
cele mai tipice, gânduirle strãine sunt considerate a fi inserate în minte din exterior, prin radar sau
telepatie, sau prin alte mijloace.
44
opoziþionismul Miºcãrile în orice direcþie sunt contracarate de o rezistenþã egalã în direcþia opusã.
ordonare obsesivã Cei afectaþi nu sunt, pur ºi simplu, ordonaþi; ordinea lor este asociatã cu o aranjare
sau ordonare precisã a obiectelor - de exemplu notele curente trebuie împãturite corect în portofel;
acþiunile trebuie sã urmeze o succesiune rigidã a secvenþelor, de ex. în pregãtirea pentru culcare. Dacã
aceste constrângeri nu sunt urmate, se creeazã un puternic sentiment de jenã, anxietate, iritabilitate sau
neplãcere. În acelaºi timp, se recunoaºte cã acestea sunt impulsuri interne. Se includ ritualurile privind
gãtitul ºi servitul mesei.
parasomnia Comportament anormal sau evenimente fiziologice care au loc în timpul somnului sau în
timpul trezirii.
percepþie delirantã Atribuire imediatã a unei semnificaþii anormale unei percepþii normale, cel mai
adesea în sensul unei referinþe la sine. Percepþia delirantã este, în alþi termeni, interpretarea eronatã,
delirantã a unei percepþii reale.
perplexitatea Zãpãcealã resimþitã de pacient faþã de el însuºi, de situaþia sa, de tot ceea ce-l înconjoarã,
de viitorul sãu, etc. El se întreabã ce i se întâmplã, ce trebuie sã gândeascã sau sã prepare, ce trebuie sã
facã. el este incapabil sã înþeleagã evenimentele, sã aibã o vedere de ansamblu a situaþiei. Perplexitatea
este evidentã în expresia de stupefacþie, de insecuritate neliniºtitã a subiectului, uneori în agitaþie sau
într-o perseverare ezitantã, în lipsa de reacþii.
presiunea ºi accelerarea gândirii Acest simptom constituie aspectul subiectiv al "fugii ideilor". Imagini
ºi idei trec fulgerãtor prin minte, fiecare din ele sugerând la rândul lor altele, într-o succesiune rapidã.
presiunea vorbirii Vorbire care creºte în cantitate, este acceleratã ºi dificil sau imposibil de întrerupt.
Deseori pacientul vorbeºte tare ºi cu patos, fãrã o stimulare socialã ºi poate continua chiar când nimeni
nu-l ascultã.
rãspuns alãturea Bolnavul nu rãspunde înrebãrilor, chiar celor mai simple, dar el dã un rãspuns
nepotrivit.
retragerea gândurilor Subiecþii spun cã gândurile le-au fost scoase forþat din minte, astfel încât ei nu
mai au gânduri. Experienþa este pasivã; nu este doritã, doar trãitã.
rigiditatea Include "încremenirea" într-o anumitã poziþie în cursul unei miºcãri voluntare.
ruminaþii obsesive Cei afectaþi au gânduri intrusive ºi repetitive care apar în ciuda rezistenþei
conºtiente. Acestea au deseori de a face cu încercãrile de a rezolva o anumitã problemã sau cu
clarificarea în mintea subiectului a unui anumit subiect obscur. El trebuie sã se convingã cã ºi-a reamintit
fiecare detaliu al unui eveniment. Poate sã rumineze la nesfârºit ºi fãrã spor la o teorie filosoficã.
Câteodatã el trebuie sã repete în minte detaliile unei sarcini pe care nu se poate convinge cã au
îndeplinit-o complet.
scãderea apetitului Mâncarea ºi gândul la mâncare nu sunt atractive nici mãcar atunci când este ora
mesei. Mâncarea ºi-a pierdut gustul. Este posibil ca miºcãrile de mestecare ºi înghiþire sã necesite un
efort considerabil. Poate sã nu aparã o scãdere în greutate dacã cantitatea de hranã este menþinutã
aceeaºi în mod deliberat.
45
sonorizarea gândirii Subiectul susþine cã gândurile par sã rãsune "tare" în capul lor, ca ºi cum cineva
care ar sta alãturi le-ar putea auzi.
stereotipiile Subiectul face anumite miºcãri repetitive, cum ar fi legãnatul înainte ºi înapoi pe un scaun,
scãrpinatul continuu în cap cu o mânã, datul din cap sau strâmbãturile. Se includ ticurile. Aceste miºcãri
nu par sã aibã o semnificaþie deosebitã.
stimã de sine crescutã Cei afectaþi se pot simþi ca fiind extraordinar de sãnãtoºi, cu o inteligenþã foarte
mare sau cu capacitãþi extraordinare.
stranietate Lumea înconjurãtoare apare deformatã, strãinã, fantasticã, irealã (depersonalizare); aceastã
impresie de ne-familiaritate poate sã se refere la percepþia timpului. Sentimentul de stranietate poate fi
legat de presentimentul delirant sau deasemenea de o diminuare a percepþiilor ca în anumite depresii.
stupor disociativ O stare de origine psihogenã în care existã o profundã diminuare sau absenþã a
miºcãrilor voluntare ºi a reactivitãþii normale la stimulii exteriori, ca lumina, zgomotul ºi atingerea.
Tonusul muscular se menþine normal ca ºi respiraþia ºi miºcãrile coordonate limitate ale ochilor. Trebuie
sã existe dovezi ale cauzelor psihogene sub forma unor evenimente stresante, ca ºi o absenþã totalã a
cauzelor fizice.
suspiciozitate Subiectul exprimã sentimentul cã ceva nu este în ordine, ceea ce reiese clar din ceea ce
acesta spune despre relaþiile cu ceilalþi oameni ºi cu mediul înconjurãtor, avute pe parcursul lunii
precedente interviului. De obicei, subiectul crede cã existã o încercare deliberatã de a-l rãni sau enerva,
în spatele simplelor semnificaþii ale evenimentelor.
tensiune muscularã O încordare neplãcutã în una sau mai multe grupe de muºchi, cu incapacitatea de a
se relaxa voluntar. Tensiunea muscularã nu este legatã de niciun efort muscular specific intenþionat.
tensiune nervoasã Un sentiment de neliniºte interioarã sau disconfort, exprimat în termeni ca "nervi",
"pe muchie", sau "blocat". Tensiunea nervoasã este o stare de excitare care are cele trei caracteristici de
bazã a multor simptome nespecifice ºi nevrotice, este neplãcutã, nu are control conºtient ºi nu este
complet explicabilã în termeni situaþionali.
torpoarea Subiectul are o stare de apatie cu puþine miºcãri spontane, în afara miºcãrilor de apãrare sau
de evitare atunci când i se aplicã stimuli dureroºi sau miºcãri de corectare ale posturii. Subiectul nu
vorbeºte spontan ºi rãspunde la interpelãrile vocale prin vorbire disartricã sau prin mormãieli. Se
trezeºte uºor când i se vorbeºte tare sau la un contact fizic. Reflexele se menþin dar tonusul muscular,
reflexele de tuse sau de înghiþire sunt deseori diminuate.
transa disociativã O pierdere temporarã a sensului identitãþii personale ºi lipsa totalã a conºtienþei
mediului înconjurãtor sau limitarea miºcãrilor, posturilor ºi vorbirii prin repetarea unui mic repertoriu.
Starea de transã trebuie notatã aici doar dacã nu este indusã voluntar ca parte a unui ritual, apãrând în
afara condiþiilor culturale ºi religioase acceptate.
46
tulburãri ale ciclului somn-veghe În forma extremã poate apãrea o inversare a ciclului zi-noapte;
subiectul poate sã se învârtã în van toatã noaptea ºi sã doarmã în timpul zilei. Cu toate acestea, de obicei,
implicã rãmânerea în stare de veghe pânã la ore târzii, urmatã de somn.
verificãrile obsesive ºi repetiþiile Reverificãrile sau acþiunile repetitive sunt resimþite ca fiind executate
în ciuda unei rezistenþe conºtiente. Astfel de subiecþi sunt "împinºi" sã verifice întrerupãtoarele luminilor
sau robinetelor de gaz de mai multe ori (nu doar de douã, trei ori), sã atingã sau sã numere obiectele, sau
sã repete mereu aceeaºi acþiune. Câteodatã repetiþia are un caracter ritual, având ca obiectiv sã
controleze situaþia de care subiectul se teme în mod superstiþios. Subiecþii ºtiu cã impulsul vine din
interiorul lor.
Bibliografie
47
Cuprins
Introducere 1
Caracterizare generalã 2
Sindromul fobic 7
Sindromul depresiv 10
Sindromul maniacal 12
Sindromul obsesiv-compulsiv 14
Sindromul conversiv-disociativ 17
Sindromul de depersonalizare-derealizare 21
Sindromul de transparenþã-influenþã 21
Sindromul halucinator 23
Sindromul delirant 25
Sindromul cataton 28
Sindroame schizomorfe 29
Sindromul de delirium 33
Sindromul demenþial 36
Glosar 38
48