Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” apare în anul
1930, scrisă de Camil Petrescu, scriitor interbelic, poet, prozator, dramaturg. Acesta introduce un stil nou de redactare în romanele sale, mutând accentul de pe social pe trăirile omului și pe partea psihologică a romanului. !Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este un roman ionic, subiectiv și de analiza psihologică, punând accentul pe viață interioară a personajului narator și pe conflictul interior. Întâmplările romanului sunt relatate la persoana I, de către personajul principal. Romanul este și unul al experienței, naratorul fiind unul hiperlucid, hipersensibil și hiperanalitic, care relatează conform principiului autenticității, acesta transcrie cât mai exact realitatea gândurilor sale. Naratorul parcurge doua experiențe, cea a iubirii și cea a războiului, în urma cărora își schimbă sistemul de valori.