Meta Uman

Meta care vine din limba greaca si inseamna “dincolo de”.

Realitatea consta in toate lucruri pe care le credem, din emotiile pe care le traim, din colectia
noastra unica de amintiri si dintr-o viata de experimente si relatii.

Cheia este sa mergi dincolo de cotidian.

Cand nu stii cine esti cu adevarat , ramai blocat in niste credinte preluate la mana a doua, iti
oblojesti rani vechi, te supui unei conditionari inveschite si te apasa sentimente de indoiala
de sine si de autocritica.

Suntem setati - creier, corp si minte - sa ne conformam realitatii virtuale, care este rezultatul
unei pacaleli colective, create in multe mii de ani.

Un detinut are motivatie sa sape un tunel spre lumea din afara, deoarece stie ca dincolo de
zidurile inchisorii exista ceva.

Realitatea virtuala pe care o experimentezi acum, nu ofera nimic de cealalta parte, nimic pe
care sa-l poti atinge, gusta, simti, auzi sau mirosi. Metarealitatea nu este perceputa de cele
cinci simturi, pentru ca nu are nici forma nici localizare. Cu toate acestea, este totalmente
accesibila si ne ofera singurele mijloace de a evada din realitatea simulata.

Ne-am modelat lumea folosind nu caramizi sau mortar, ci un material invizibil: constiinta.

2,4,2,2,1,2,3,3,1,2,3,2,2,4,4,2,2,3,2,2=41

Metarealitatea este mai reala decat orice simulare virtuala.

Sa devii real este un proces care incepe prin confruntarea zilnica a increderii tale gresit
orientate.

Potrivit lui Metzinger, nu traim doar in interiorul unui model al lumii externe, ci traim si in
interiorul unor modele ale corpurilor, mintilor si eurilor noastre.

Ca parte a simularii, lumea fizica opereaza asa cum opereaza. Focul e fierbinte, gheata e
rece; arborii ard si se prabusesc, apa ingheata. Cheia consta in identificare - dupa ce te-ai
identificat cu simularea, esti inglobat in ea. Esti o parte a intregului aranjament, in care joci
un rol pasiv. Daca implicarea ta se schimba, la fel se intampla si cu experienta ta.

Un specialist in biologie celulara nu poate face saltul la trasaturile invizibile pe care orice
celula le manifesta dincolo de structurile ei chimice, si anume inteligenta si creativitatea.

A fi om nu poate fi definit decat ca a fi fara limite. Cand impunem limitari , diminuam fiinta
umana.
Intrucat eul este central pentru versiunea de realitate a fiecarei persoane, el constituie un
element-cheie in simularea pe care o acceptam drept reala si, pana cand vom reusi sa ne
cunoastem pe noi insine dincolo de eu, iluziile realitatii ne vor tine in stransoarea lor.

Viața de adult este un compromis între a obține ceea ce vrei si a te conforma normelor
sociale, între un eu acaparator, ca centru al universului, si un eu mai estompat, care e o
rotita în vastul angrenaj al societății. Nu e ușor sa te pastrezi într-o stare de echilibru, si
nenumarati oameni cad in capcana de a se simti lipsiti de importanta, in vreme ce catorva li
se permite sa se impuna cu agresivitate in fata celorlalti.

Toate limitarile impuse de eu sunt de fapt lipsite de rost. Ele servesc doar la mentinerea
conditionarii din trecut.

Cand intelegem ca eul este un construct mintal - si inca unul foarte instabil - acesta devine
deschis la schimbare.

Eul exista pentru a te convinge ca esti o creatura a realitatii virtuale si ca nu este posibil sa
mergi dincolo de simulare, asa cum nu este posibil ca un portret sa sara afara din rama.
Motivul pentru care ne gasim prinsi fara speranta in capcana unei iluzii este faptul ca suntem
totalmente invaluiti de eu si de tot ce reprezinta acesta.

De la primele amintiri legate de a avea un sine, eul a fost companionul nostru cel mai
apropiat si isi petrece fiecare moment de trezire agatandu-se de experientele dezirabile si
alungandu-le pe cele indezirabile. Eul nu vrea sa renunte la puterea sa , si asta din motive
bine intemeiate. Sa ai o persoana speciala care te iubeste pe tine si numai pe tine face viata
demna de a fi traita. Cand eul dispare, cine mai ramana sa iubeasca si sa fie iubit? Dar miza
este mult prea mare. Tot ceea ce gandeste, simte, spune si face o persoana este menit sa
faca eul mai puternic, mai fericit si mai bun. Sa devii metauman nu poate reusi decat daca iti
ofera ceva mult mai multumitor decat toate cele pe care ti le ofera eul.

La prima vedere, egoul pare indispensabil. Cum putem abandona ceva de care avem nevoie
pentru a supravietui? Eul este motivul pentru care tu te simti ca tine si ca nimeni altcineva.

Este greu de crezut ca o persoana poate fi normala si in acelasi timp sa fie totalmente libera
de ego si de nevoia acestuia de placere si aprobare.

Multe miscari spirituale denigreaza egoul ca pe o povara, un blestem sau un inamic ascuns
al constiintei superioare.

In mod ironic, sa numesti egoul inamicul tau este o judecata a egoului. De asemenea, sa-l
numesti prietenul tau este tot o judecata a egoului. Prin urmare, sa spui :”vreau sa fiu fara
ego” este o autocontradictie; egoul este cel care spune asta; si cu siguranta nu vrea sa se
sinucida. Propriile tale cuvinte nu te pot duce spre un loc in afara iluziei al carei prizonier
esti.

Intotdeauna experienta trece prin interpretarea personala a cuiva. Eul este cel care are toate
experientele, nu cele cinci simturi sau creierul.
Prin natura lor, experientele sunt efemere. De indata ce termin de spus ”multumesc”, sau
musc dintr-o ciocolata sau imi sarut stranepotul, experienta a disparut. Pornind de la acest
adevar incontestabil , ai doua optiuni. Accepti cat de trecatoare este fiecare experienta sau
poti sa zabovesti asupra ei. Cand alegi prima varianta, viata este un curent de experiente
proaspete, ca un parau ale carui ape se innoiesc mereu de la izvor. Nu eti bantuit de amintiri
neplacute si nici apasat de anxietate in legatura cu ce s-ar putea intampla in continuare.
Daca alegi a doua varianta, acumulezi o seama de obiceiuri, conditionari, lucruri care iti plac
sau iti displac, precum si un catalog de lucruri pe care n-ai vrea sa le repeti vreodata. A doua
varianta este fundatia egoului, ceea ce il intareste, astfel incat posesorul lui sa aiba
sentimentul de siguranta.

Eul se afla la comanda interesului tau personal, si agenda lui serveste unei porunci :”mai
mult pentru mine”, si nu ar trebui sa fim surprinsi cand acest lucru devine o dorinta
insatiabila, ca in cazul miliardarilor care tanjesc dupa bani sau al despotilor care vor si mai
multa putere. Nevoia de mai mult este puternica in oricine, pentru ca oricine are nevoi si
dorinte care vor sa fie implinite.

Eul te leaga de un program prin care iti gasesti permanent nevoi noi, care nu se sfarsesc
niciodata, ceea ce este opusul implinirii. Implinirea este starea in care nu ai nevoie de nimic,
pentru ca iti esti de ajuns. Societatea consumerista promoveaza nevoia ca fiind normala,
intotdeauna apare ceva nou de cumparat care in sfarsit iti va asterne un zambet pe fata.
Astfel, o viata normala este in realitate o viata de lipsuri dominata de incercarea disperata si
neincetata de a umple o gaura neagra care nu se va umple niciodata.

Cand ai mereu nevoie de ceva, nu poti atinge implinirea.

Nevoia este o forma de constientizare, iar eul nu isi va slabi nici macar o clipa stransoarea
pana cand nu gasim o forma superioara a constientizarii.

Daca esti crestin, aceasta unica alegere exclude toate celelalte religii(exista peste 4200
religii in lume). Cand excludem nenumaratele alegeri fara macar sa ne gandim la ele, noi
retusam realitatea in conformitate cu ordinele primite de la eul individual.

Dintr-un punct de vedere neutru, egoul este limitativ. Daca ai ales sa calatoresti prin viata
avand eul drept companion intim, ai acceptat tacit sa-ti filtrezi, cenzurezi si judeci
experientele proprii. Asta e utilizarea principala a constiintei in viata majoritatii oamenilor - si
e ca si cum ai folosi un calculator puternic doar pentru e-mailuri. Cand iti limitezi realitatea
personala, te izolezi de potentialul infinit care este darul cel mai mare al constiintei.

In esenta, eul supravegheaza experienta noastra pentru a se asigura ca viata ramane

specifica si limitata, nu infinita. Infinitatea este inamicul egoului pentru ca infinitatea este
harta intreaga, nu doar puncte si bolduri infipte ici si colo. Doar cand devenim confortabili cu
potentialul nostru infinit putem descoperi ca realitatea nu are nevoie de retusare.

Metarealitatea este locul de depozitare pentru tot ceea ce a fost gandit candva si tot ceea ce
va fi gandit vreodata. 106