1.

George Bulbuc incepuse a merge mai des pe la tatal Anei de cand vazuse ca Ion
se indepartase de ea, dar stia ca Ana nu se va inmuia cu unaa cu doua. Ana il
ocolea pe George si vesnic avea de ochii de plans ascuns. George vazand ca nu
are succese se sfatuie cu mama sa care l-a învățat să se ducă la ghicitorul din
Măgura, să-i dezlege pe Ana, dar tot zadarnic. El se credea cel dintîi flăcău din
sat și suferea cînd cineva nu i-o recunoștea, din cauza asta a avut multe ciocniri
cu Ion si nu intelese de ce anume Ion si nu el, fiindca era harnic si muncitor si
strangator care din munca sa a cumparat care iarna trecuta cumparase pamantul
lui Dumitru Moarcăș. Tatal Anei mereu il primea calduros si il cinstea cu
rachiu “indulcit de fata mea”. In curand a inteles ca Ana nu-l vrea pe el si tot
ofteaza dupa Ion, dar cu gandul tot la ea ramasese. El se simțea jicnit de răceala
ei, de unde vroia sa o ia fiindca, parintii i-au sortit unul altuia ca se vor casatori,
dar azi ii parea frumoasa rupta din soare. Nu se impartasea cu nimeni cu
durerile sale fiindca aceasta era sa-l injoseasca in fata lumii si il inalta pe Ion.
De cand satul incepuse sa vorbeasca ca el merge pe la Ana, el era nevoit sa
plece in fiecare seara sa asculte povestile lui Vasile despre razboiul din Bosina
si tatal ei mereu se jura ca la iarna vor face nunta, dar Ana mereu ofta. Ana era o
fire tăcută și oropsită, menită parcă să cunoască numai suferința în viață, nu
prea cunoscuse ce-i aceasta dragoste parinteasca, sufletul ei căuta o dragoste
sfioasă și adîncă. În Ion al Glanetașului ea descoperise tot ceea ce-i dorea inima
si zicea ca singura ar trebui sa moara. Il iubea atat de tare incat amenintarile
tatalui nu o speriau deloc si de cand se indepartase de Ion gandurile negre
incepusera sa o stapaneasca mai des. Totusi intr-un coltisor al sufletului ei mai
simtea ca inca nu e totul pierdut si poate ca trebuie doar sa astepte si sa se
straduiasca. Astfel intr-o noapte dupa ce pleca George si tatal plecase la culcare
Ana iesi din ograda cum mai facuse de cand nu venea Ion pe la ea in speranta ca
a sa-l vada. Deschizand poarta ea vazuse o statue neagra langa stalp unde
strigand ii raspunse Ion si il invitase in casa, dar el nu intrase. A doua zi Ana
parca era alta, muncea cu drag si deja nu mai lacrimase, George vazand aceasta
se bucurase dar deodata in minte ii venea Ion.
2.
A doua zi stajnicul ii aduse citatia, Glatenasul speriat, a dat fuga pana la
Herdelea care era vestit ca stie legile mai bine decat un avocat. Altadata Ion
alerga sa ceara sfaturi si tot ce ii zise batranul nu ii intrase in cap, fiindca era
numai cu gandul la Ana si cum Vasile sa ii i-o dea de nevasta tot cu mosia lui.
Ziua judecății cădea într-o joi. Fiind bîlci în Armadia, Ion a plecat laolaltă cu
părinții săi, care duceau două mierțe de porumb, să le vîndă, ca să mai plătească
din dări. În dreptul judecătoriei, care se află peste drum de o bisericuță veche
catolică, Ion se oprește și trece dăsagii cu porumb în spinarea mamei sale, el
ramase iar batranii au pornit inainte. Ion sosise prea devreme. Deodata isi aduse
aminte de Simion Lungu si incepu sa-l caute din ochi dar nu il gasise, cand colo
la poarta se opri trasura preotului Belciug si il vazuse pe Simion coborand din
ea. Vazandu-l pe Simion femeile au inceput sa il puna la intrebari si s invartise
una doua si incepu sa povesteasca ce a patit cu Ion. Simion dorea ca acesta sa ii
intoarca doar brazdele. Aprodul vazand ca cei doi stau alaturea a zis ca ei s-au
impacat si ca nu trebuie judecata, Belciug vazand aceasta se baga la cearta cu ei,
unde prin urmare ii paruse rau. Stand in sala de asteptare el se gandea ca acestea
vor sa-si bata joc de el si cand acestia iesira, a avut loc un conflict intre ei. Pe
Ion indirjirea preotului il ului si deodata o presimtire urata incepu sa aiba.
Simtea o amenintare de care nu se putea feri si ii paruse rau ca nu s-au impacat
mai inainte fiind asa usor. Uitandu-se pe geam a vazut un paznic in uniforma cu
pusca care se uita cum 3 tarani taiau lemne si incepuse sa se ingrijoreze mai
tare. Un alt arpod ii introduse inlauntru in biroul din mijloc. Judecatorul incepu
sa intrebe, iar Simion cand raspunse ca isi retrage jalba acesta s-a infuriat pe ei
si a inceput sa strige. Apoi se scula preotul si incepuse sa vorbeasca cu el
ungureste. Dupa ce terminase vorba judecatorul vorbise lui Ion ca acesta a sa
stea doua saptamani la racoare, ca sa-I treaca pofta de bataie si Ion deodata s-a
ingalbenit.
3.
In aceiasi joi dupa-amiaza Herdelea sforaia inchis in stupina cand o caruta se
oprise la ei la poarta si fetele care alegeau fasolele l-au strigat. In caruta ceea era
o săsoaică bătrîioară și roșcovană în fiecare joi se ducea în Armadia, la tîrg, cu
căruța plină de pîine de vînzare, dar acum ii adusese o telegrama pe care Ghighi
o luase. Doamna Herdelea pana acuma primea doar telegrame cu vesti fatale si
la aceasta telegrama toti se uitau ingrijorati, dar cand o desfacuse au citit ca vine
Pintea si erau nespus de fericite. Ghighi plina de fericire plecase sa-l scoale pe
Herdelea sa-I spuna vestea cea buna. Invatatorul citise telegrama si o puse in
buzunar ca sa poata sa se laude la cunoscuti. Fetele au inceput a se gandi cum il
vor primi pe Pintea si unde va dormi, in cele din urma decise ca va petrece ziua
cu Laura si vor lua masa impreuna, dar va dormi in Armadia si ca duminica vor
pleca impreuna la serata dansantă. A doua zi Herdelea isi ia un avans din luna
viitoare ca sa faca piept cumparaturilor necesare, cu care urma sa le faca cu
Ghighi. La cina sosise si Titu care aproba cu mici rezerve planurile de primire.
Cand se ridica acesta de la masa cineva batea sfioreste in usa si acesta era
Glanetasul care a venit sa i-a un sfat de la profesor ce sa faca cu situatia lui Ion.
Toti il cereau pe Ion si peste cateva timp Glanetasul se intoarse cu Ion si acesta
i-a povestit amanuntit ce a fost la judecatorie. Cerand sfat in situatia data
invatatorul a zis ca va scrie o plangere către ministrul justiției, ca să afle și cei
mari cum se poartă cu oamenii domnii de pe-aici. Ei ii multumira lui Herdelea
pentru scaparea din asa situatie grea si plecara.
4.
Pintea a sosit spre seara. Ghighi care in ziua ceea statea mai mult pe afara decat
in casa zari trasura de departe si ii anunta pe toti ca vine Pintea. Toti l-au
intampinat in cor cu “bine-ai sosit”. Acestea trecand mai repede in casa, fiindca
afara ploua au inceput sa se imbratiseze unul cu altul, unde Herdelea il si
sarutara pe ambii obraji ceea ce era obisnuita de a o face doar intre neamuri.
Titu a ajutat pe vizitiu sa deshame caii si ii dadura in grajd unde mai era putin
fin, dupa toti trecura in salon. Intrebarile catre Pintea nu se mai opreau, abia
reusea sa raspunda la toate si nu ii placea ca toata familia il examinara cu multe
intrebari. Pintea continua vorba despre sine, despre cum iubea parintii, cum traia
in Lechința, despre fratii si surorile sale povestira cat de gospodarosi sunt si ca
acuma ii randul sau sa intemeieze fericirea. In timp ce George povestea,
Herdelea a intervenit ca doreste sa-l serveasca pe el cu rachiu romanesc “de-al
nostru” si fetele deodata ieșiră ca niște sfîrleze. Pintea bau putin ca sa nu para
betiv, dar dupa limba ii sa dezlegat si a inceput iarasi sa povesteasca despre
viata lui de liceu, prieteni, cunoscuti si altele, cand colo fetele ii zise despre
balul de maine unde s-au inteles ca Pintea a sa treaca sa le ia de la Elvira
Filipoiu unde au sa plece sa se gateasca si dupa sa se duca impreuna la bal. Titu
gasind un moment potrivit ca sa ii zica unde George va inopta il sfatuise sa
plece in Armadia la Augustin care nu ii va cere nici un ban. Fetele au plecat la
culcare si pana dupa miezul noptii se sosotira. Ghighi vazand ca Laura lacrima
de mai multe ori a inceput sa zica cat de bun ii Pintea si a facut-o de cateva ori
sa rada.
5.
Duminica dupa ce preotul a terminat slujba, Titu a plecat la el sa ceara trasura
pentru balul care va avea loc seara, dar se temea ca conflictul intre Herdelea si
Belciug sa nu fie un motiv de ce sa-I refuze. Titu a plecat la preot acasa unde
acesta il primise calduros cu un pahar de vin. Acesta din pricina amabilitatii
preotului aduce rugamintea sa in discutie unde preotul i-a zis o ii o va da, dar
numai lui, nu parintilor lui. Titu neavand vizitiu s-a gandit sa-l ia pe Ion ca
vizitiu doar sa nu stie popa. Plecand spre casa Titu la instiintat pe Ion ca il ia ca
vizitiu si ajungand acasa acesta a dorit sa povesteasca ce-a patit la popa, dar
sosisera Pintea si nu a putut zice nimic. Dupa masa Pintea a ramas cu Laura
intre 4 ochi si au vorbit aproape o ora despre nimicuri. Herdelea parc-ar fi simțit
că tinerii au pierdut vremea degeaba si l-a luat pe Pintea la o convorbire si l-a
sfatuit ca pe un ginere cinsitit ce sa faca. Spre seară Pintea a plecat în Armadia,
la gazdă, să lase răgaz fetelor să se pregătească în tihnă de bal. Cînd veni Pintea,
fetele erau zîne. Doamna Filipoiu felicită pe Pintea pentru norocul de-a fi găsit o
ființă atît de drăgălașă ca Laura si toti plecasera inspre liceu, unde avea loc
serata. Marea sală de gimnastică era transformată în sală de spectacol unde
scaunele erau rezervata doar pentru doamne, iar domnii vor sta in picioare langa
perete. Aranjorii așezară pe domnișoare în rîndul întîi si spectacolul incepuse.
Programul era foarte incarcat vreo zece declamații, recitări și dialoguri, dupa
urma conferinta unui profesor de literatura. Dupa ce s-a incheiat prima parte, in
bufet se adunase toata lumea ca sa elibereze sala de spectacol unde elevii sa
transforme aceasta sala in sala de dans, acolo Titu il prezentase pe Pintea ca
cumnat de unde toti au inteles ca fata lui Herdelea se marita. Dupa ce Pintea isi
facuse datorie, el se asezara langa lîngă Lucreția căreia îi sărută mîna si langa
restul interpretilor care au participat. Titu se apropiase de masa si incepu sa il
doboare pe Oprea in fata Lucreției si vazand ca fara succes a inceput sa-l
doboare pe conferentiar. În ochii lui, Lucreția era o fată drăguță, cu care poți sta
de vorbă făcînd exerciții și declarații de dragoste, dar totusi Lucreția coborase in
inima sa pe planul al doilea. Mirosul amestecat de sudori, de băutură și de
parfum ieftin, zăpușeala care creștea repede, siliau pe domnișoare să treacă în
dosul unui paravan japonez ca să-și șteargă grăsime de pe nas, dar la un moment
toate au fost toate stăpînite de sunetele pasionate ale unei „Someșane. Muzica
aprinse inimile tineretului, toate picioarele se mișcau pe loc nerăbdătoare. Laura
dansa cu Pintea care, nefiind dansator încercat, greșea adeseori pașii, ceea ce pe
Laura o rușina. Titu fiind plictisit de cadrilul al doilea se pusese la taifas cu
silvicultorul Madarasy, care deseori vorbeau despre literatura. Laura aproape
toata seara a dansat cu Pintea, el nu o scapa din ochi o clipa, chiar si atunci cand
ea dansa cu altcineva, acesta nu isi lasa privirea in alta parte. In cadrilul al
doilea Pintea a inceput sa ii zica toate celea ce ii scria pana acuma in scrisori. Pe
la ora două după miezul nopții urmă pauza cea mare, astfel lumea plecasera in
bufet unde deja mesele erau pline cu bautura si mancare. La un moment dat Titu
isi aduce aminte de Ion si il gasi la usa dinspre gradina si ii aduse o sticlă cu
bere și o halcă de friptură. Acesta cotosmanat in suman nu simtea frig sau
nevoie de somn, el admira toata atmosfera ce se petrecea in sala. El credea ca
cei din sala traiesc bine si nu isi fac griji de nimic si ca daca invata poate
ajungea si el printre ei.
6.
Tot satul cinstea mai mult pe Ion și-l compătimea de cînd s-a aflat cea pățit la
judecătorie. Ion incepu sa isi faca griji ca cat va sta inchis o va pierde pe Ana si
ca Vasile Baciu il va aduce pe George in locul sau. Zilele trecand si hotararea
nu venea Ion credea ca aceasta ar putea sa semne o agravare a pedepsei de aceea
pleca mereu la Ana din ce in ce mai ingrijorat sa nu o piarda. Cand primi
sentinta acesta plecara deodata la Herdelea ca sa-l ajute, acesta citind foaia de
doua ori i-a zis ca sa accepte, fiindca se temea sa se mai bage in conflictul
aceasta ca și-a dat seama că orice armă are două tăișuri. Invatatorul il sfatuia
caile pasnice care ar fi dar lui Ion nu ii placea ca era calcat in picioare. Cand
Titu si-a dat cu parerea toata familia a decis sa fie scrisa o plangere dar sa fie
scrisa de Laura ca sa nu cunoasca nimeni scrisul si ii o daduse lui Ion. Acesta ii
multumira mult familiei Herdelea si plecasera.
7.
Peste vreo două săptămîni, în amurg, silvicultorul Madarasy cu solgăbirăul
Chițu și cu șeful percepției din Armadia, într-o căruță ușoară, se opri la cîrciuma
lui Neumann, să se dezmorțească cu cîteva litre de vin fiert. Acestia fiind in
relatii bune cu Herdelea si Titu ii poftira la carciuma lui Neumann. Domnul
Herdelea avea nevoie de permisiune de la doamna Herdelea, pe cand Titu putea
sa faca orice si-ar dori. Madarasy a coborat din caruta ca sa o convinga pe
doamna Herdelea sa-i permita domnului Herdelea sa plece cu ei. La cîrciuma lui
Neumann găsiră o societate numeroasă și veselă si Titu își dădu seama că aici
are să se încingă o petrecere care nu se va isprăvi degraba si in minte ii
inseninase ideea sa-l pofteasca si pe Lang si o plecase. In timp ce il poftea pe
Lang acesta schimbase niste vorbe cu Roza. Ei il primira pe Lang cu mancare si
cu vin fiert. Paharele se golira mai des si limbile erau mai slobode. Profesorul
Spataru fiind servit se scoala si incepe sa cante “Desteapta-te romane”,
Solgăbirăul Chițu vazand aceasta a zis ca nu se permita sa se faca asa politica
aici, pe urma intre ei are loc un conflict. Cîțiva împăciuitori, cu Herdelea în
frunte, se repeziră și-l opriră pe Spătaru. Toti incercara sa potoleasca acest
conflict, incat sa nu iasa nimeni vinovat si sa nu fie ura pe nimeni. Herdelea
vorbea încet, ungurește, cu perceptorul și dezaproba cu un zîmbet încurcat pe
Spătaru, deși în sufletul lui admira îndrăzneala cu care profesorul ocărăște pe
solgăbirău și pe unguri. Pe la miezul nopții Belciug refuză să mai bea, spunînd
că a doua zi trebuie să slujească, iar popa Vărarea il servi cu un pahar si zicea ce
face Belciug, deodata fiind intrerupta de intrebarea lui Madarasy ca unde ii
poetul. Herdelea vazand ca Titu a plecat, a crezut ca a plecat acasa si se gandea
la scandalul pe care i-l va face dăscălița si cum sa o tuleasca de acolo mai
repede.
8.
Titu insa plecase la Roza, avea emotii de parca ii in preajma unui examen greu
si bause doar atata cat sa fie mai indraznet și cu gîndul mereu să dispară
neobservat de nimeni. Titu se apropie cu pași de lup, ușa tinzii nu era încuiată si
ca un hot deschise usa si se furisa in varful picioarelor. Dechizand usa el o vede
pe Roza cum dormea usor parcă somnul ar fi surprins-o într-o așteptare plăcută.
Titu privi zăpăcit corpul femeiei și ochii i se opriră pe șoldurile care parcă-l
îndemnau să le îmbrățișeze. Inima îi bătea în piept ca un ciocan vrăjmaș, încît se
temea ca bătăile acestea s-o deștepte pe Roza din somn. Se apropie tiptil de pat,
se plecă și o saruta pe frunte fără să-și mai dea seama palmele lui mîngîiau
pătimaș brațele, șoldurile, iar buzele nu se mai saturau de sarutat si Roza se trezi
alene. Corpul Rozei se răsuci și se lipi de Titu care, simțindu-i căldura, îl
încolăci cu amîndouă brațele și-l strînse sălbatec, in îmbrățișarea aprinsă femeia
se zvîrcolea gemînd cu ochii închiși. Pe urmă Titu sări jos din pat imbracandu-
se in palton dar femeia il opri si il convinse sa mai ramana pana in zori si dupa
sa plece. Roza se ridică în genunchi și-l chemă drăgălaș, iar Titu o privi printre
gene si unde din doi pași o luă în brațe și o doborî. Mai tarziu ei au adormit, iar
peste un timp Titu a tresarit de la ciocanitul din fereastra, acesta era Lang care
aduse vestea ca el si banda pleaca in Armadia.
9.
Din clipa cînd a pus jalba la poștă în Armadia, Ion se simțea mai liniștit si se
ducea seara pe la Ana. Cand pleca la ea, el trebuia sa astepte sa iasa George care
tot merge la Vasile si dupa o astepta pe Ana sa iasa afara, iar sufletul Anei se
scălda într-o bucurie nemărginită care uitase toate suferințele și îndoielile ce i le
pricinuise Ion. Din zi în zi George pricepea mai lămurit că Ion i se pune in cale
si-si voia sa prinda ca sa se potoleasca. Intr-o seara se facu ca coteste pe ultia si
se puse la panda si atunci il vazu pe Ion. De atunci George a inceput mai des sa
stea la panda si vedea cum Ana incerca sa-l cheme pe Ion in casa, dar la inceput
stateau la poarta, dupa in ograda, dupa la prispa. In apropierea Creciunului,
afara se aseza o iarna uricioasa si intr-o seara cand vicolea cu zapada marunta
acesta pleca mai devreme si intrase in ograda si se asezea pe prispa, atunci Ana
iesise si ii zise ca trebuie sa intre in casa, fiindca tata ei a venit beat si acuma
doarme dus. Apoi ion fără o vorbă se sculă și porni după ea. Ana ii soptise lui
Ion sa fie cat mai cuminte ca sa nu-l scoale pe tatal ei, care era cu picioarele
tocmai lîngă capul lor. Pe Ana o podidiră lacrimile și plînse cu sughițuri si
gemetele ei erau tot mai nestăvilite pînă ce se sfîrșiră într-un țipăt scurt si ambii
au ramas inghetati ca sa nu sa se scoale Vasile, iar acesta a inceput a bolborosi
ceva prin somn si acestia nu mai suflara nici o soapta. Ion se coborî de pe cuptor
cînd cîntau cocoșii a doua oară și Ana îl însoți pînă la poartă. Inainte de a pleca
flacaul o saruta pe obraz si apoi multumit se pornise. Dupa ce nu se mai auzeau
pasii lui Ion, Ana deodata vazuse ca din santul celalt iesea un om si vazand ca ii
George fata ingrozita fugira in casa.