Professional Documents
Culture Documents
Subiecte Rezolvate
Subiecte Rezolvate
Subiecte Rezolvate
SEM I
LP:
1.NUMĂRARE LEUCOCITELOR
Se realizează cu ajutorul analizatorului automat. Prin metoda CITOMETRIEI DE FLUX cu
fluorescență. ( după liza hematiilor)
Tehnică:
- Se aspiră cu pipeta Potain cu bilă albă sg până la diviz 0,5
- Apoi lichid de diluție Turck până la diviz 11
- Se realizează o diluție de 1/20
- Se agită 3 minute
- Se aruncă primele 2-3 picături
- Se umple camera de numărat Burker Turck
- Se numără 4 pătrate de 1 mm2 din cele 4 colțuri ( sunt pătrate delimitate delinii triple,
cu latura de 1 mm) = 4mm2
- Se face media aritmetică (M) nr obținute
- Se face corecția de înălțime (1/10) și de diluție 1/20
- Nr de leucocite = Mx 10x20
VN: 4000-9000/mm3
LEUCOCITOZA: (creștere)
1. Fiziologic: în sarcină, efort, stres
2. Patologic: inflamații, în special infecțioase
LEUCOPENIA: (scăderea)
1. Fiziologic: bătrâni
2. Patologic: inhibiție medulară (radiațiilor, citostaticelor), distrugeri exagerate (bolile
autoimune, hipersplenism)
B. LEUCEMII CRONICE
Tehnică:
- Clatire seringă cu ANTICOAGULANT
- Se aspiră 0,4 ml citrat de Na 3,8% soluție sterilă
- Se aspiră sg venos până la 2ml
- Amestecare sg cu anticoag
- Se trece sg într-o eprubetă curată
- Se aspiră sg cu pipeta WESTERNGREEN până la diviz 0 astfel încât
coloana de sg să fie continuă fără întreruperi și fără bule de aer
- Se acoperă cu arătătorul partea superioară a pipetei
- Citirea de face după 1-2 h
↑: FIZIOLOGICĂ: sarcină, ciclu menstrual
↑: PATOLOGICĂ: TBC, RAA, septicemii, infecții acute, IMA, neoplasme
↓: hepatite, stări alergice, bpoc, cordpulmonar cronic
Valori Normale 1h 2h
Bărbați 1-10mm 7-15mm
Femei 2-13mm 12-17mm
7.Teste de labilitate coloidala a serului - tehnica, valori
normale, variatii patologice
TESTE DE DISPROTEINEMIE
Disproteinemia(dezechilibru între raportul dintre A/G) este însoțită de un dezechilibru
coloidal al serului, care poate fi pus în evidență prin reacțiile:
1) Timol = se folosesc seruri fără hemoliză în care se adaugă soluția de timol, iar
proteinelor vor precipita dacă există o labilitate, instabilitate a echilibrului. Se
apreciază turbiditatea.
Va crește în : CIROZĂ HEP, TBC PULMONAR, NEOPLASME, INF
VIRALE.
2) Gros
3) Cu sulfat de Zinc = pt HEPATITA INFECȚIOASĂ
4) Sulfat de Cadmiu
Testele nu sunt specifice unei maladii.
Sunt folosite pentru evaluarea funcției ficatului, în principal.
Cost redus.
8.Electroforeza proteinelor plasmatice - tehnica, valori
normale, variatii patologice
Este folosită pentru fracționarea și separarea proteinelor serice sau a altor lichide.
Există 5 fracții proteice: 3 GLICOPROTEICE și 2 LIPOPROTEICE
A) SERUMALBUMINELE:
4-5g/dl
Sintetizate în ficat = afecțiunile hepatice duc la scăderea lor.
↓: - Scăderea sintezei
- Creșterea catabolismului – neoplazii, ciroze, hepatite, leucemii acute
- Pierderi renale – sdr NEFROTIC, tumori
- Arsuri + supurații + Hemoragii mari
- Pierderi intestinale: enterite, steatoree
↑rar: Leucemia leucemii limfatice cronice
Faza inițială a inaniției
B) SERUMGLOBULINELE
2,5-3 g/dl
Alfa 1= 6%
Alba2 = 9%
Beta = 12%
Gamma = 15-18%
↑: Reactivă: B Infecțioase
Compensatorie: Hepatopatii Cronice ( când albuminele scad)
1) ALFA:
• CREȘTERE: ICTER HEMOLITIC + ETILISM CRONIC
• SCĂDERE: RAA, TBC pulmonar, Neoplazii, SDR Nefrotic, Poliartrită
reumatoidă, Glomerulonefrită acută
2) BETA: (crește concomitent cu creșterea alfa)
o CREȘTERE: sdr nefrotic, hepatite acute, toxice, mononucleoză infecțioasă,
o SCĂDERE: diminuare sintezei prin deficit alimentar, iradiere, boli
congenitale.
3) GAMMA:
▪ CREȘTERE: inf bacteriene, virale cronice, boli parazitare, anemie hemolitică,
hepatite. Ciroze, LES.
▪ SCĂDERE: în funcție de clasă
IMUNELECTROFOREZA: pt evidențierea variațiilor fracțiilor proteice din
gammaglobuline
IgG =12-14g%0
- Origine limfoplasmocitară
- Suportul principal al Ac
IgA=2-4 g%0
- Secretat prin sucurile digestive+lacrimi
IgM = 1 g%0
- Ac neinfecțioși
IgD = 0,03 g%0 ( Nu are activitate de Ac)
IgE = 0,003 g%0 ( R alergice)
+: hepatite cronice, ciroze, LES,
9.Proteinele de faza acuta – tipuri de proteine de faza
acuta, valori normale, variatii patologice
CREȘTERE:
1) PROTEINA C reacțivă
VN: 0,7-2,3 mg/l
- Ea se leagă de agentul patogen și va activa sistemul complement pe care
clasică.
- Se ocupă de clearence al proteinelor și al unor substanțe cu rol toxic în
organism
CREȘTERE:
- Obezitate
- Alcool
- DZ
- HTA
- RAA
- Rectocolită hemoragică
- Boala Crohn
- Vasculite
- Poliartrită reumatoidă
2) FIBRINOGEN
VN: 2-4 g/l
CREȘTERE: reumatism,
3)CERULOPLASMINA
VN: 25-45 mg/dl
- Metaloproteină, ce transportă Cuprul
SCĂDERE în: SDR NEFROTIC,
B. Wilson ( depozitarea de Cupru în exces în ficat, creier, rinichi, cornee)
diagnosticul se pune pe triada:
1. CIROZĂ
2. Suferința nuclei bazali
3. Inel Keyser Fleischer
Va scădea Cuprul mai mic de 70 ug/dl
CREȘTERE: inflamații (neutralizează radicalii liberi de O2)
4)ALFA 1 ANTITRIPSINA
VN: 190-350 mg/dl
- Sintetizată în ficat
- Cu rol de inhibiție al tripsinei(pancreas), chimotripsinei, elastazei,
plasminei, trombinei(factorul 2 coag cale comună)
SCĂDERE: emfizem, bpoc, traumatisme, septicemii
CREȘTERE: Inflamații de cauză infecției virale, bacteriene; IMA, Hepatita
5)HAPTOGLOBINA
- blochează Fe necesar pt multiplicare
VN: 0,3-1,8 g/l
SCADERE: ANEMII
CREȘTERE: inflamație
SCĂDERE ÎN INFLAMAȚII:
3)TRANSFERINA
- Transportă Fe, implicată în sinteza Hb
CREȘTERE: hepatită virală acută
SCĂDERE: SDR NEFROTIC, TALASEMIE
10.Schema de investigare a reactiei inflamatorii
Se vor determina:
1) VSH crește
VSH=viteza de sedimentare a hematiilor
- Rămâne accelerat după dispariția semnelor clinice
- Este un test nespecific pentru inflamația simplă și pentru disproteinemii
- O scădere a raportului A/G ( normal 1-1,5) crește valoarea VSH
- Este accelerat și în afecțiuni degenerative, neoplasme, IM
FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ:
c) F. Eritrocitari: ANEMIA =crește viteza de sedimentare
POLICITEMIA= SCADE VSH
d) F plasmatici(fracții proteice): albuminele stabilizează suspensia
Globulinele și fibrinogenul= accelerează
sedimentarea
REACȚIA RIVALTA:
- 100 ml H2O distilată + 3 picături acid acetic glacial
- Din lichidul de cercetat se picură ușor 2 pic cât mai aproape de supraf lichidului din pahar
- Dacă se observă o opalescență ca un fum =EXSUDAT
- dacă nu se produce nicio modificare = TRANSUDAT
RIVALTA + în ascită = TBC peritoneal, infecție bacteriană, cancere peritoneale
RIVALTA - = origine mecanică iritativă sau stază circulatorie = INSUF CARDIACĂ, ciroză,
cancere org abd cu reactie iritativa
11.Electroforeza proteinelor serice in inflamatia acuta
- Creștere alfa 1,2, B globulinelor
- creșterea alfa 2 se corelează cu creșterea reactanților de fază acută: VSH, CRP,
FIBRINOGEN
- creștere Gamma globuline = inflamație cronică
Este folosită pentru fracționarea și separarea proteinelor serice sau a altor lichide.
Există 5 fracții proteice: 3 GLICOPROTEICE și 2 LIPOPROTEICE
a) SERUMALBUMINELE:
4-5g/dl
Sintetizate în ficat = afecțiunile hematice duc la scăderea lor.
↓: - Scăderea sintezei
- Creșterea catabolismului – neoplazii, ciroze, hepatite, leucemii acute
- Pierderi renale – sdr NEFROTIC, tumori
- Arsuri + supurații + Hemoragii mari
- Pierderi intestinale: enterite, steatoree
↑rar: Leucemia leucemii limfatice cronice
b) SERUMGLOBULINELE
2,5-3 g/dl
Alfa 1= 6%
Alba2 = 9%
Beta = 12%
Gamma = 15-18%
↑: Reactivă: B Infecțioase
Compensatorie: Hepatopatii Cronice ( când albuminele scad)
1) ALFA:
• CREȘTERE: ICTER HEMOLITIC + ETILISM CRONIC
• SCĂDERE: RAA, TBC pulmonar, Neoplazii, SDR Nefrotic, Poliartrită
reumatoidă, Glomerulonefrită acută
2) BETA: (crește concomitent cu creșterea alfa)
o CREȘTERE: sdr nefrotic, hepatite acute, toxice, mononucleoză infecțioasă
o SCĂDERE: diminuare sintezei prin deficit alimentar, iradieir, boli
congenitale.
3) GAMMA:
▪ CREȘTERE: inf bacteriene, virale cronice, boli parazitare, anemie hemolitică,
hepatite. Ciroze, LES.
▪ SCĂDERE: în funcție de clasă
IMUNELECTROFOREZA: pt evidențierea variațiilor fracțiilor proteice din gammaglobuline
IgG =12-14g%0
- Origine limfoplasmocitară
- Suportul principal al Ac
IgA=2-4 g%0
- Secretat prin sucurile digestive+lacrimi
IgM = 1 g%0
- Ac neinfecțioși
IgD = 0,03 g%0 ( Nu are activitate de Ac)
IgE = 0,003 g%0 ( R alergice)
+: hepatite cronice, ciroze, LES,
12.Leucograma in inflamatia acuta
LEUCOCITOZĂ + NEUTROFILIE
LEUCOCITOZA: (creștere)
3. Fiziologic: în sarcină, efort, stres
4. Patologic: inflamații, în special infecțioase
LEUCOPENIA: (scăderea)
3. Fiziologic: bătrâni
4. Patologic: inhibiție medulară (radiațiilor, citostaticelor), distrugeri exagerate (bolile
autoimune, hipersplenism)
NEUTROFILIE (creștere peste • INFECȚII BACTERIENE
6500/mmc) • Afecțiuni Mieloproliferative: LMC,
Neoplasme
• Inflamații: IM, arsuri, LES,
• HEMORAGIE sau Hemoliză acută
• Cetoacidota diabetică
13.Teste de diferentiere exudat-transudat
1) Lichide INFLAMATORII = EXSUDAT
2) Lichide de origine mecanică = TRANSUDAT
REACȚIA RIVALTA:
- 100 ml H2O distilată + 3 picături acid acetic glacial
- Din lichidul de cercetat se picură ușor 2 pic cât mai aproape de supraf lichidului din pahar
- Dacă se observă o opalescență ca un fum =EXSUDAT
- dacă nu se produce nicio modificare = TRANSUDAT
RIVALTA + în ascită = TBC peritoneal, infecție bacteriană, cancere peritoneale
RIVALTA - = origine mecanică iritativă sau stază circulatorie = INSUF CARDIACĂ, ciroză,
cancere org abd cu reactie iritativa
14.Recoltarea LCR si masurarea presiunii LCR – tehnica,
valori normale, variatii patologice
Pentru recoltare se realizează o puncție rahidiană lombară sau suboccipitală.
În scop:
1) Diagnostic:
2) Terapeutic: introducere antibiotice sau decompresiune în caz de traumatisme
3) Anestezice loco regionale
Tehnica puncției:
- Pacientul este adus la marginea patului, ghemuit, cu spatele arcuit
- Încurbura accentuată a coloanei îndepărtează apofizele spinoase și se
formează spații mai largi
- Puncția se face la nivelul vertebrei lombare 4-5 pe linia mediană sau alteral
la 2 cm
- Acul pătrunde 4-5 cm
- Odată pătruns în spațiul subarahnoidian, va curge spontan, picătură cu
picătură LCR, deorece lichitul este sub presiune pozitivă
- Se extrage cel mult 10-15 ml LCR
MĂSURAREA PRESIUNII LCR
- Se măsoară cu MANOMETRUL
- Variază cu poziția pacientului, nivelul puncției și cantitatea de lichid
- CULCAT LA ADULT = 6-20 cm H2O
- Presiunea crește cu 4-5 cmH2O în tuse, efort, paralele cu creșterea presiunii
intratoracale ceea ce va îngreuna scurgerea
- Modificarea presiunii este provocată de variațiile de VOLUM ALE
SÂNGELUI CIRCULANT
- Sângerările masive = scad presiunea
- Introducerea de sub izotone rapid (500 ml-800) = cresc presiunea
- Compresiunea Jugularelor duce la DUBLAREA presiunii LCR
15.Examinarea macroscopica si microscopica a LCR -
aspecte normale si patologice
1) MACRO
- Normal: CLAR + LIMPEDE + face puțină spumă când e agitat
* Dacă spuma este abundentă=hiperproteinorahie
- PATOLOGIC:
a) HEMORAGIC = Hemoragie cereblară/meningeală – lichid rămâne roșu, nu coagulează,
după centrifugare rămâne XANTOCROM(gălbui) și roz
b) XANTOCROM = Hemoragii meningeale vechi, ICTER grav,
POLIRADICULONEVRITE( creștere proteine)
c) OPALESCENT = tulbure = când crește nr de celule și de proteine
d) PURULENT = Meningite bacteriene
e) CLAR dar cu celule multe = Meningite TBC(dacă formează cheag după 10 minute) sau
virale; Poliomielită
2) MICRO:
- Se realizează numărarea celulelor și formula leucocitară în prima oră după recoltare
N: 0-3 limfocite/mm3
Numărarea de face folosind:
1) Pipeta potain
2) camera Burker Turck
3)Sol turk până la diviz 1
4) LCR până la diviz 11
Formula leucocitară se face din sedimentul LCR.
VN: 83% Ly
13% Monocite
4% celule neidentificate
NU PMN ȘI PLASMOCITE
CREȘTEREA NR CELULE=PLEIOCITOZĂ cu:
1) CELULE TUMORALE
2) LIMFOCITE: Meningită TBC, sifilis, Tumori cerebrale, Scleroza în plăci (plasmocite)
3) PMN NEUTROFILE/MONOCITE/EOZ/PLASMOCITE: Meningite BACTERIENE-
Pneumococ, meningococ
4)HEMATII = Hemoragie subarahnoidiană
5) Mf+cel gliale crescute = SDR distructiv de necroză
6) ciuperci, paraziți
16.Examenul biochimic al LCR: tehnici, valori normale,
variatii patologice
NORMAL:
Proteine totale 0,15-0,45 g/l
Albumine 0,15-0,30 g/l
Globuline 0.04-0.09 g/l
Glucoză 0,45-0,75 g/l
Clorură de Na 7-7,5 g/l
Ca2+ 0.04-0.06g/l
a) PROTEINORAHIA
1) Determinare CANTITATIVĂ:
- Se precipită proteinele cu acid tricloracetic
- VN: 0,15-0,45 g/l
- Se separă electroforetic proteinele
2) Determinarea CALITATIVĂ
a) Reacția PANDY
- Proteine + soluție saturată cu fenol
- Se face când proteinele sunt crescute
- Reacția se citește pe un fond negru
- LCR normal = o fină opalescență
- LCR patologic = precipitat alb cu diferite intensitătți, dacă este lăptos e
maximul de pozitivare al reacției.
- Reacția este + în: Meningite, paralizie progresivă, tumori măduvă spinarii
b) Reacția NONNE- APPELT
✓ Soluție saturatăde sulfat de amonio + LCR 0,5 ml
✓ După 3 min se urmărește dacă s-a format un inel de precipitare între
cele două substanțe
✓ INEL TULBURE= CREȘTERE GLOBULINE
✓ Este cea mai sensibilă reacție
CREȘTERE:
- Inflamație meningă-encefalică
- Tumori cerebr
- Traumatisme cranio cerebr
- CRIZE EPILEPTICE
- POLIRADICULONEVRITE
- Compresiuni medulare
- Dacă raportul dintre G/A crește = SIFILIS NERVOS
SCĂDERE:
- Denutriție
- Hiperhidratare
Relații între PROTEINORAHIE + CITOLOGIC LCR:
1) Dacă vor crește simultan = inflamație meningeală
2) ↑ALBUMINE = POLIRADICULONEVRITE
3) ↑ nr celule = POLIOMIELITĂ, INFECTII BACT
b) DETERMINAREA GLUCOZEI
VN: 0,45-0,7 g/l
Reacția HAINES= CALITATIVĂ
- Se reduce hidroxidul de cupru în prezența glucozei să dă diferite culori
- ROȘIE galbenă= NORMAL
- VIOLET =scăzut = MENINGITĂ TBC/ACUTĂ
- ALBASTRU = F SCĂZUT
- CREȘTERE: DZ, Tumori, meningite aseptice, encefalite
c)DOZARE CLORURI
CREȘTERE = Nefrite, abcese, tumori
SCĂDERE = meningite tbc și sifilis
d) LIPIDE
e)ENZIME
polimorfonucleare,
Bacteriană acută scăzut crescut
frecvent > 300/mm³
mononucleare,
Virală acută normal normal sau crescut
< 300/mm³
Limfocite, mononucleare și
Tuberculoasă scăzut crescut
polimorfonucleare, < 300/mm³
de obicei
mononucleare
Malign scăzut crescut
celule tumorale
b) DETERMINAREA GLUCOZEI
VN: 0,45-0,7 g/l
Reacția HAINES= CALITATIVĂ
- Se reduce hidroxidul de cupru în prezența glucozei să dă diferite culori
- ROȘIE galbenă= NORMAL
- VIOLET =scăzut = MENINGITĂ TBC/ACUTĂ
- ALBASTRU = F SCĂZUT
- CREȘTERE: DZ, Tumori, meningite aseptice, encefalite
) PROTEINORAHIA
1) Determinare CANTITATIVĂ:
- Se precipită proteinele cu acid tricloracetic
- VN: 0,15-0,45 g/l
- Se separă electroforetic proteinele
2) Determinarea CALITATIVĂ
b) Reacția PANDY
- Proteine + soluție saturată cu fenol
- Se face când proteinele sunt crescute
- Reacția se citește pe un fond negru
- LCR normal = o fină opalescență
- LCR patologic = precipitat alb cu diferite intensitătți, dacă este lăptos e
maximul de pozitivare al reacției.
- Reacția este + în: Meningite, paralizie progresivă, tumori măduvă spinarii
b) Reacția NONNE- APPELT
✓ Soluție saturatăde sulfat de amonio + LCR 0,5 ml
✓ După 3 min se urmărește dacă s-a format un inel de precipitare între
cele două substanțe
✓ INEL TULBURE= CREȘTERE GLOBULINE
✓ Este cea mai sensibilă reacție
CREȘTERE:
- Inflamație meningă-encefalică
- Tumori cerebr
- Traumatisme cranio cerebr
- CRIZE EPILEPTICE
- POLIRADICULONEVRITE
- Compresiuni medulare
- Dacă raportul dintre G/A crește = SIFILIS NERVOS
SCĂDERE:
- Denutriție
- Hiperhidratare
18.Electroencefalograma - aspecte normale si patologice
- reprezintă înregistrarea prin scalp a activității electrice a creierului cu ajutorul electrozilor
-metodă neinvazivă
Există 3 sisteme interconectate: captare + amplificare + înregistrare
Se for identifica 5 tipuri de unde
Nr. UNDELE Proprietăți
1. ALFA • Sunt oscilații de amplitudine mică
• Frecvența: 8-13 cicluri/sec
• Indică o stare de veghe relaxată, în repaus (ochi închiși)
• Deschiderea ochilor +concentrarea mentală va opri undele
• Există o diferență de amplitudine între cele două emisfere
• 13 cicluri/s = persoane anxioase care nu se pot relaxa
• Cea mai mare intensitate = OCCIPITAL
2. BETA o Apare în activitate cerebrală
o Frecv = 14-30 cicluri/sec
o În reg PARIETALĂ+FRONTALĂ
o Se blochează la senzații tactile
o Unde neregulate și semnifică o desincronizare a neuronilor
corticali
3. TETA Frecv: 4-8 cicluri/sec
TEMPORAL
Sunt normale la copii
La adulții în stare de veghe sunt anormale
Apar în primele stadii de somn
4. DELTA ➢ Cea mai Mare amplitudine
➢ Frecv: până în 4 cicluri
➢ Somn profund sau stări de anestezie
➢ La adult în stare de veghe = LEZIUNI CEREBRALE
5. GAMA ▪ Frecv mare peste 30 cicluri
▪ În condiții de activitate costicală superioaraă: frică, gândire,
percepție
Pt informații suplimentare, se folosesc diferiți stimuli:
- HIPERAPNEEA = ca și când ar depunde efort, ceea ce ar determina
scăderea O2 cerebral
- STIMULARE LUMINOASĂ= pt epileptiile fotosensibile
SEMNIFICAȚIE:
1) Monitorizare anestezie
2) Diagnostic EPILEPSII = apariția complexelor vârf-undă în Petit mal; la grand mal =
trasee hipersincrone, descărcări electrice ample + rapide
3) Diagnostic HEMORAGII CORTEX = amplitudine scăzută a traseelor din cauza
compreiunii hematomului
4) Moarte cerebrală
19. Determinarea HAMETOCRITULUI ȘI HEMOGLOBINEI
HEMATOCRITUL=reprezintă conc de eritrocite în 100 ml de sânge integral
Val normale: M: 46+- 5%
F: 41+-5%
Tehnică: Se recoltează sânge pe substanță anticoagulantă uscată sau heparină, se centrifughează
pentru separarea eritrocitelor de plasmă și evaluarea raportului volumelor lor.
*MAcrometoda Wintrobe = sg venos
*micrometodă = sg capilar
*Se introduce sg cu anticoag în pipete Westergreen
Apoi de CENTRIFUGHEAZĂ
Citirea meniscului inferior al coloanei aeritrocitare se face direct sau cu rigla sau cu
NORMOGRAMa(microhematocrit)
!În prezent: ANALIZATOR AUTOMAT
↑Ht + hipervolemie= POLIGLOBULIE
↑Ht + volemie n= ALTITUDINI
↑Ht + volemie ↓ = PLASMORAGII (falsă ↑ Ht)
↓Ht + volemie n = ANEMIE = OLIGOCITEMIE
↓Ht + volemiei↑ = HEMODILUȚIT =hiperhidratare (falsă ↓ a HT)
HEMOGLOBINĂ = are două componente un proteică (GLOBINA) și una prosteică (hem; Fe);
conținutul de Hb în 100 ml de sg.
→ înainte de determina cu Metoda Sahli
- HCl până la diviziunea 10
- Sg până la diviziunea superioară
- Se așteaptă 3-5 min
- Se formează CLORHIDRATUL DE HAMATINĂ = culoarea BRUNĂ
- Se adaugă APA DISTILATĂ
- Se face egalizarea de nuanțe cu cea a etalonului
- CITIRE pe scara gradată
→ în prezent: METODA FOTOMETRICĂ
Valori normale: M: 14-17 g/dl
F: 12-15 g/dl
COLORIMETRIE FOTOELECTRICĂ:
Metoda cu CIANMETHEMIGLOBINĂ: diluare sg cu CIANURĂ DE K + FERICIANURĂ
DE K→ CIANMETHEMOGLOBINĂ
*se calculează absorbția substanței prin colorimetru
Metoda cu OXIHEMOGLOBINĂ:
Colorimetru fotoelectric
Sg+O2
20. Numărarea eritrocitelor
Se calculează cu ajutorul camerei de numărare Burker Turk(pătratul central)
Numărarea eritrocitelor se poate efectua din sânge capilar proaspăt sau din sânge venos recoltat
pe un anticoagulant care să nu producă o diluţie semnificativă a sângelui (ex: EDTA, Heparină).
• Se aspiră sg până la diviziunea 0,5
• Se adaugă lichid de diluție până la diviz 101 în pipeta Potain cu bilă roșie
• Astfel se realizează o diluție de 1/200
• Prin agitarea pipetei timp de 1-3 min → LIZA celorlalte elemente
• Se verifică adeziunea prin apariția inelelor de refracție a luminii = INELELE NEWTON
• Se umple camera de numărare
• Se așteaptă sedimentarea hematiilor 1-2 min
• Pt numărare: se foloseşte pătratul mare (de ordinul I) din centrul reţelei, cu suprafaţa de
1 mm2 împărţit în 16 pătrate de 1/25 mm2 prin linii triple, fiecare din aceste pătrate la
rândul lor fiind divizate în câte 16 pătrate mici de 1/400 mm2, prin linii simple.
ANOMALII DE COLORABILITATE:
• HIPOCROMIE: A. Feriprivă
• HIPERCROMIE: falsă, A. Megaloblastică
• ANIZOCROMIE: hipercrom+normocrom
ANOMALII DE FORMĂ:
• SFEROCITE: A. Hemolitică Cong
• OVALOCITE:
• ACANTOCITE: formă dințată cu număroși spiculi
• STOMATOCITE: cu zonă palită sub formă de gură: STOMATOCITOZĂ
EREDITARĂ
• DACRIOCITE: lacrimă TALASEMIE
• SCHIZOCITE: hematii în coif, triunghiulare: A. Hemolitice mecanice-purpura
tombocitopenică, SDR. Hemolitic uremic, CID
• CEL ÎN ȚINTĂ: discoidale cuun pc central: A Cooley
• POIKILOCITOZĂ: aspect de pară sau de rachetă de tenis: A. Pernicioasă, Talasemie
ANOMALII DE MĂRIME:
• MACROCITE: diam+volum într 8-10 microni: ciroze, tulb de nutriție
• MEGALOCITE: peste 10 microni: A. Megaloblastică
• MICROCITE: 5-6 microni: A FEriprivă, A. Hemolitică Congenitală
• ANIZOCITOZĂ: (inegale în dimensiuni) hematopoieză crescută
23. Teste analitice si algoritmul diagnostic in anemiile microcitare
Teste analitice:
1. Frotiu de măduvă osoasă: pentru toate tipurile de anemii de cauză necunoscută, pt
completarea datelor în sdr anemic, poliglobulii, insuf medualre, citopenii, r. leucemoide,
sdr hemoragipar.
Se realizează puncție sternală( cu ajutorul unui trocar), se colorează May Grunwald
Giemsa.
Normal: elementele seriei eritrocitare reprezintă 1/3 din pop medulară hematogenă, iar restul
din seria granulocitară.
Informații despre:
a) Raport serie granulcitară/eitrocitară= ↑: infecții, r. leucemoidă,
↓: Hemolize, Hemoragii, A. Megaloblastică,
Sideroblastică
b) Colorația Albastru de Prusia releva reducerea /absența depozitelor de Fe din
macrofage ca în A Feriprivă sau creșterea depozitelor Fe ca în A. Sideroblastică
c) Prezența INFILTRATELOR CELULARE: leucemii, metastaze, mielom multiplu
2. Nr. Reticulocitelor
- Sunt cele mai tinere hematii trimise în circulație
VN: 5-15%0 sau 20.000-80.000/mmc în valoare absolută
Numărarea eritrocitelor evaluează caracterul regeneratic sau aregenerativ al eritropoiezei.
↑: Hiperreactivitate+hiperregenerare: A. Hemolitice, A. Posthemoragice Acute, După
tratamente antianemice ediciente cu Fe, B12, Acod Folic
↓: inhib medulară: Anemii hipo- sau aregenerative: A. Aplastică, A din bolile cronice
COOMBS= test antiglobulină este unul dintre cele două teste de sânge utilizate în
imunohematologie.
Nu se poate standardiza.
2) Ivy:
- Se aplică manșeta tensiometrului în treimea inferioară a antebrațului, se introduce aer
până la pres de 1 cm H2O.
- Se realizează 2-3- incizii pe antebraț
- Se pornește cronometrul
- Se tamponează picăturile
VN: 10 min
VN: 150.000-400.000/mmc
PATOLOGIC:
• SCĂDERE: TROMBOCITOPENIE
o Scăderii producției medulare: Anemie aplastică, tumori, defici B12, acid folic
o Creștere distrucției sau consumului în sg periferic: purpura trombocitopenică,
Coagularea Intravasculară diseminată (CID)
o Sechestrare splenică: splenomegalie
• CREȘTEREA:
▪ Primară: SDR MIELOPROLIFERATIVE CRONICĂ (dar la leucemii zice că
e sdr hemoragipar deci ar trebui să fie trombocitopenie)
▪ Secundară: Traumatisme și postsplenectomie
32. Testarea adezivitatii si agregabilitatii plachetare: tehnica,
valori normale, interpretarea valorilor patologice
Sunt teste care studiază calitatea trombocitelor.
1.Test Ivy:
- Se aplică manșeta tensiometrului în treimea inferioară a antebrațului, se introduce
aer până la pres de 1 cm H2O.
- Se realizează 2-3- incizii pe antebraț
- Se pornește cronometrul
- Se tamponează picăturile
VN: 10 min
PRELUNGIREA: vasculopatii ( purpura Henoch-Schonlein), trombopenii, după AINS.
În Hemofilie este normal.
TH = 1-2 min
CREȘTERE: hipocoagulabilitate
VN: 1 -2 min
ALUNGIRE:
SCURTARE: Hipercoagulabilitate
TP scurt circuitează prima etapă a coagulării deci nu poate decela deficiența factorilor ce
participa la acest nivel.
VN: 75-100%
1. Timp de TROMBINĂ
- constă în determinarea TC a unei plasme în prezența unui exces de trombină, primele două
etape ale coagulării fiind suprimate.
- Valoarea timpului este determinată de conținutul în fibrinogen al plasmei, dar este influențată
și de concentrația în antitrombină III și de heparina endogenă sau cea administrată terapeutic.
VN: 20-30 secunde
Patologic TT este prelungit în hipo și afibrinogenemii, CID, terapie trombolitică și hepatopatii
cronice.
2. Timp de protrombină(quick)
Reprezintă timpul de recalcifiere al plasmei citrate în prezența tromboplastinei în exces.
Explorează calea extrinsecă (7) și cea comună (X, V,II,I)
VN: 12-18 secunde
TP scurt circuitează prima etapă a coagulării deci nu poate decela deficiența factorilor ce
participa la acest nivel.
TP ESTE NORMALĂ ÎN HEMOFILII ȘI ÎN AFECȚIUNI TROMBOCITARE.
TP alungit: hipo și a fibrinogenemii,
alterări parenchim hepatic,
tratament cu vitamina K, deoarece sinteza factorilor căii extrinseci (II, VII, IX X)
se face în ficat și are nevoie de Vit K.
4. Testul Koller:
pentru a deosebi prelungirea timpului Quick determinata de o hepatopatie cronica de cea
indusa de carenta de vit K se face testul Koller.
Acesta consta în determinarea TP dupa administrarea de vitamina K la un subiect cu TP
alungit. Daca TP se corecteaza, exista un deficit de vit K de cauza hepatica.
1.Test Ivy:
- Se aplică manșeta tensiometrului în treimea inferioară a antebrațului, se introduce
aer până la pres de 1 cm H2O.
- Se realizează 2-3- incizii pe antebraț
- Se pornește cronometrul
- Se tamponează picăturile
VN: 10 min
PRELUNGIREA: vasculopatii ( purpura Henoch-Schonlein), trombopenii, după AINS.
În Hemofilie este normal.
VN: 28-60%
Scădere: Boala Von Willebrand + SDR Mieloproliferative
Creștere: TROMBOFILIE: ATS, Obezitate, DZ
a) Evidențierea produșilor de
degradare a FIBRINOGENULUI și
FIBRINEI:
Valori crescute: FIBRINOLIZĂ PRIMARĂ sau SECUNDARĂ (cauzele de CID
Coagulopatie Intravasculară Diseminată)
-Embolie pulmonară, infarct miocardic. Terapie trombolitică
b) D-dimerii: sunt fragmente eliberate numai după liza FIBRINEI
-folosit pt evidențierea FIBRINOLIZEI SECUNDARE
41. Determinarea volumelor si capacitatilor respiratorii statice cu
spirometrul umed – tehnica, calcul spirogramei, valori normale
1. VC=volum curent 500ml
2. VIR 1500-2000 ml
3. VER 800-1500 ml
4. VR 1000-1500ml
5. CV=VC+VIR+VER 3500-4500ml
6. CRF=VER+VR=v.aer 2l
alveolar(cap reziduală funcțională)
7. VEMS(V expir max pe sec) 3500ml
8. CI=Vc+VIR (cap. inspiratorie)
9. CPT=CV+VR(cap. pulm totală)
Metoda spirografică este folosită pentru determinarea CV, VC, VIR; VER.
Spirografele de tip umed sunt alcătuite dintr-un CLOPOT CILINDRIC scufundat într-un
recipient cu apă.
VIR – volumul de aer inspirat maxim după un inspir de repaus,se măsoară ca linia care
aproximează cel mai bine nivelul de la sfârșitul inspirului și punctul maxim.
VER – volumul ce mai poate fi eliminat după un expir de repaus, se măsoare la sfârșitul
unei expirații spontane și punctul maxim.
42. Determinarea Volumelor și capacităților cu spirometrul uscat
- Subiectul inspiră profund,
- se introduce în cav bucală piesa bucală a spirometrului și
- se ține respirația timp de 6 secunde.
- Subiectul execută un inspir puternic, maxim, urmat de un expir complet și mai
rapid = CAPACITATEA VITALĂ FORȚATĂ
- Se realizează 3 înregistrări.
- Se urmăresc indicii de pe spirogram și h și volumul
1. Determinarea CRF ( capacității reziduale funcționale) = VER+VR
Se face prin metoda diluției gazelor,
Crește CRF crești și VR
Traduce alterarea echilibrului dintre forța care tinde să dilate cutia toracică și cea care tinde să
micșoreze volumul pulmonar ( recul elastic)
Scade în FRIBROZE
4. VOLUMUL REZIDUAL VR
Creșterea excesivă= hiperinflație pulmonară = umplere excesivă cu aer în spațiile alveole
Poate fi provocată de:
- Stenoza a căilor aeriene prin EDEM și infiltrare sau spasm
- Scăderea elasticității pulmonare în emfizem
Creșterea VR- disfuncție respiratori de tip OBSTRUCTIV
43. Determinarea debitelor ventilatorii maxime cu spirometrul
uscat – tehnica, debite si indici, valori normale
- Subiectul inspiră profund,
- se introduce în cav bucală piesa bucală a spirometrului și
- se ține respirația timp de 6 secunde.
- Subiectul execută un inspir puternic, maxim, urmat de un expir complet și mai
rapid = CAPACITATEA VITALĂ FORȚATĂ
- Se realizează 3 înregistrări.
- Se urmăresc indicii de pe spirogram și h și volumul
-
VEMS= VOLUM EXPIRATOR MAXIM PE SECUNDĂ
Scade în obstrucții
44. MODIFICĂRI volumelor si capacitatilor statice – cauze,
disfunctii ventilatorii
DISFUNCȚIE OBSTRUCTIVĂ:
1) ASTM
2) BPOC
3) BRONȘIECTAZIE
IPB=VEMS x100/CV
45. MODIFICAREA DEBITELOR VENTILATORII MAXIME
VEMS= VOLUM EXPIRATOR MAXIM PE SECUNDĂ
1) VEMS scade:
3) BUCLA VOLUM-DEBIT
Pentru a administra factorul bronhoconstrictor fără risc pt subiect, VEMS inițial trebuie
să depășească 80% iar VEMS/CV mai mare de 70%
Se administreacă sub formă de aerosoli niște alergeni, praf, polen care au fost depistați în
prealabil prin testarea tegumentelor.
Dacă apare un spasm bronșic va scădea VEMS ceea ce va însemna că subiectul este
sensibil la alergenii respectivi.
- Condiția fizică
- Dacă este făcut testul după o criză recentă de astm atunci răspunsul va fi mai puternic.
- Dacă i-au fost admin branhodilatatoare
Test de BRONHODILATAȚIE
- În scop diagnostic pentru punerea în evidență a localizării obstrucției bronșice
- Se realizează un test cu derivați de adrenalina
- Se determină VEMS ( expirograma forțată),
- Apoi se administrează prin aerosoli derivații, se măsoară VEMS din nou.
- Dacă se constată o creștere mai mare de 20% față de valoarea inițială atunci testul este
pozitiv și pacientul are nevoie de tratament cu bronhodilatatoare
- Pentru diag Astm bronșic, emfizem, bronșită cronică
47. ANALIZA DIFUZIEI GAZELOR
Capacitatea de difuzie la nivel pulmonar al CO
Normal: 25ml/min/mmHg
Scăderea:
B)Analiza PaCO2 = prin determinare sângelui arterial, cu utilizarea ph ului, după formula
Hasselbach- Henderson.
1. CAUZALITATEA:
a. MONOCAUZALE:
• Un singur factor determinant
• Exemplu: NUMAI facilul KOCH poate da TBC
• NUMAI Virusul URLIAN dă OREION
• Streptococul Beta hermolitic de gr A= dă scarlatina la copii, faringo-amigdalită, erizipel,
(varicela)
b. PLURIFACTORIALE:
• PNEUMONIA este cauzată și de pneumococ si strafilococi poate apărea și ca o
complicați în TBC pulmonar
• HEPATITA este cauzată si de virusuri dar și de alcool, toxine
• La alte patologii nu se cunoaște exac cauza dar depind de factorii de risc: HTA, ATS
• BOLI EREDITARE/CONGENITALE
2. REACȚIILE DE RĂSPUNS:
- COMUNE stării de boală dar și de sănătate: TAHICARDIAîn efort sau insuf
cardiacă
- PROPRII: febra, inflamația, creștere VSH, icter, cianoza
3. LIMITAREA CAPACITĂȚII DE ADAPTARE:
• În funcție de mediu de muncă, ambiant, raspunsul la patogeni, scăderea capacității de
muncă
2. Boala: evoluția proceselor morbide
ETAPE:
1. Periada de LATENȚĂ (incubație)
2. Faza PRODROMOCALĂ (iinvazie)
3. Perioada de STARE (simptomatică)
4. CONVALESCENȚA (recâștigarea adaptării)
5. TERMINAREA PROCESULUI MORBID
1. Perioada de LATENȚĂ (incubație)
• Timpul dintre momentul acțiunii cu factorul patogen și producerea stării de boală.
• Nu există semne clinice.
• Indentificată prin teste de laborator
• Prezintă durate de timp diferite secunde= traumatisme, intoxicații și ani (hiv/sida)
2. Faza PRODROMALĂ (invazie)
• Preclinică
• Simptome nespecifice: febra, astenia, anorexia
• 1-3 zile
3. Perioada de STARE
• Simptome specifice bolii: icter, eupții
• Boala poate fi Acută sau cronică
• În afara formelor acute și cronice mai exista : stări patologice fulgerătoare:
SUPRAACUT, SUBACUTE și SUBCRONIC.
• În această perioadă apar și COMPLICAȚIILE fie datorită bolii prin mecanism direct
fie prin afectări secundare ale bolii care duc la complicații
• Sfârșitul bolii reprezintă încetarea evoluției proceselor patologice și restabilirea
capacității de adaptare la mediu.
4. CONVALESCENȚA
• Se regâștigă capacitatea completă de adaptare la mediu în caz de vindecare
• Predomină procesele ANABOLICE
• Devine mai vulnerabil
5. TERMINAREA PROCESULUI MORBID
• VINDECARE: restabilirea funcțiilor organelor
• VINDECARE CU SECHELĂ: rămâne sechele compensatorii: după IM se face
hipertrofie compensatorie
• MOARTEA: prin pierderea treptată a funcțiilor organismului prin încetarea activității
cardiace sau pulmonare.
• Moartea subită: Moartea care survine la 24 de ore de la apariție simptomelor. Apare
rapid, este naturală, neașteptată, cauză poate fi necunoscută.
• Reanimarea este posibilă în primele minute alea MORȚII CLINICE (3-
5MINUTE)
• MOARTEA BIOLOGICĂ: este marcată de absența resuscitării cardiorespiratorii sau
de eșecul menținerii resuscitării. Moartea Biologică începe la câteva minute după
instalarea morții clinice și durează, în funcție de temperatura corpului, până la câteva
zile. Presupune DEZORGANIZAREA IREVERSIVILĂ a țesuturilor. Cel mai sensibili
fiind sistemul nervos (lez devin ireversibile după câteva minute)
3. Etiologia generală a bolilor: factori fizici
1. Agenți mecanici
2. Termici
3. Electricitate
4. Energia radiantă
5. Meteorologici
6. Kinetici
FACTORII ALIMENTARI
1. Boli carențiale = deficit de Fe, iod, vitamine
2. MALNUTRIȚIA = reducerea ratei de creștere. În malnutriția protei calorică crește
predispoziția la INFECȚII virale și TBC.
3. OBEZITATEA = exces nutrițional. Apare SUPRAPONDERABILITATEA = creștere
pondeerală cu10 % peste normal, iar OBEZITATEA mai mult 20%. Afecțiuni: HTA,
Hiperlipidemia, ATS, DZ
FACTORI TERAPEUTICI
1. Efecte secundate la medicamente:
2. Lezarea embrionului sau fătului produsă de medicamente
3. Rezistența la medicamente= rezistența bacteriilor la antibiotice sau rezistența
tumorilor
4. Dependența medicamentoasă = morfina, barbituricele, cocaina= duc la alterarea
comportamentului
FACTORI TOXICI
1. Intox cu Plumb= cu localizare în SN, GI, renal, sg. Apar cefaleea, oboseala, , creșterea
densității osoase
2. Intox cu MONOXID de Carbon (CO) = asfixiere, pt că rezultă
carboxihemoblogina, deoacrece CO are o afinitate mai mare față de O2 pt
hemoglobină = HIPOXIE apoi Inconștiență, moarte
ALCOOL +TUTUN+DROGURI
Acestea dau dependență fizică și psihică în funcție de dozele administrate și de perioada de
timp.
Ea devine evidentă atunci când este întreruptă administrarea substanţei, ceea ce
conduce la sindromul de abstinenţă (sevraj).
ETANOL= ACUT: are efecte asupra SNC, CRONIC =asupra organelor: hepatite, ciroze,
pancreatite
Cea mai mare parte a alcoolului din sânge este transformată în acetaldehidă la nivelul ficatului,
iar aceasta este mai departe metabolizată de către acetaldehid-dehidrogenaza. Metabolizarea
unor nivele scăzute de alcool implică activitatea alcool dehidrogenazei,
pe când nivelele crescute activează sistemul P-450 microsomal.
ALCOOLISMUL ACUT= efect depresiv, tulb, hepatice, gastrice,
ALCOOLISM CRONIC = alterări morfologice variate= CIROZEI, GASTRITĂ, ULCER,
Cosumul zilnic= STEATOFIBROZĂ HEPATICĂ, afecțiuni miocard
TUTUN
Conține TOXINE+CARCINOGENE
Producere = carcinom bronșic, Ca gastric, Pancreatic,
Crește riscul de IM, ICC, ATS, AVC, Bronșite Cronice, Emfizem
Fumatul pasiv: astm bronșic, iritatii mucoase ochi și nas, cancer
DROGURILE
Cocaina= euforie, efecte simpaticomimetice,
o plin de energie,
o vorbaret si
o cu simturile ascutite (vaz, auz, atingeri).
o reduce temporar nevoia de a dormi si de a se hrani.
o cocaina provoaca schimbari majore in creier, mai ales in sistemul responsabil de
satisfactie, ceea ce duce la dependenta.
HEROINA:
o opioid inrudit cu morfina
o acțiune scurtă ceea ce înseamnă că trebuie luată la intervale scurte de timp pt a nu se
ajunge la sdr de abstinență
o Euforie
o Halucinații
o Somnolență
o Sedare
5. Etiologia generală a bolilor: factori biologici
- microbi, virusuri, fungi, paraziţi, veninuri
- pătrund prin barierele cutanate și mucoase și generează LEZ. INFLAM. LOCALE
FACTORI:
a. IMUNOLOGICI
b. INFECȚIOȘI
a. IMUNOLOGICI
o Rezultatul va fi apariţia reacţiei antigen-anticorp (de exemplu, bolile imuno-alergice).
o Bolile imunologice pot fi provocate printr-un exces de răspuns imun (bolile
alergice, bolile autoimune) sau printr-un deficit de apărare imună (deficienţe imune
ereditare sau dobândite).
o Bolile alergice, care apar pe un teren atopic includ astmul bronşic alergic, febra de
fân, urticaria, etc.
b. INFECȚIOȘI
o Microbi, virusuri, fungi = AGENȚI PATOGENI
o Virusurile = sunt factori cauzatori de neoplasme limfoide (leucemia cu celule T)
Factorii psiho-sociali.
Stresul psihic contribuie la următoarele tipuri de boli: psihice, psihosomatice şi de adicţie.
În bolile psihice dobândite (de ex., depresia) ordinea de intrare în starea de stres implică iniţial
regiunea corticală.
În bolile psihosomatice (de ex., ulcerul peptic, HTA, boala coronariană ischemică), cauza
principală de producere a acestora este reprezentată de asocierea: anxietate, suprasolicitare
şi frustrare.
Bolile de adicţie sunt datorate alcoolului, drogurilor şi fumatului.
Morbiditatea şi mortalitatea persoanelor care le consumă este net superioară celei rezultate din
asocierea factorilor de mediu întâmplători.
7. Patogenia generală a bolii: Sindrom General de Adaptare
Stresul=răspunsul nespecific al organismului la orice fel de solicitare
Stresul= acțiunea factorului stresant + reacția organismului
Factori stresanți:
1. Somatici: cald, rece, zgomot
2. Psihici: frică, anxietate
3. Socio-culturali: muncă
EUSTRESUL= fenomenele plăcute: râs, joc, succes
DISTRES= reacțiile apar disproporționale, dezorganizând capacitatea de adaptare.
Provoacă mereu boala.
Sindromul general de adaptare= cuprinde suma reacțiilor de sistem care apar în timpul
expunerii la factorii de stres.
Prezintă 3 stadii:
1. Reacția de alarmă
2. Stadiul de rezistență
3. Stadiul de epuizare
1. REACȚIA DE ALARMĂ
o Fenomenele de șoc:
• deprimarea SNC,
• hTA,
• hipotermie,
• creșterea permeabillității cap,
• hemoconcentrație
o Fenomene active CONTRAȘOC:
• Elib catecolamine
• Hipersecreție
• Hipertrofia CSR prin creșterea
descărcării ACTH
• Hiperclorie
2. STADIUL DE REZISTENȚĂ:
➢ Stare prelungită de CONTRAȘOC
➢ Crește rezistența față de factorul
stresant
➢ Scade rezistența față de factorii
patogeni
3. STADIUL DE EPUIZARE:
➢ Nu este obligatoriu.
➢ Apare când adaptarea nu mai poate fi menținută = bătrânețe cu scăderea resurselor
adaptative.
APARE:
➢ Creşterea secreţiei de glucocorticoizi explică:
- Involuţia timico-limfatică,
- Eozinopenia,
- Hiperglicemia
➢ Creşterea secreţiei de mineralocorticoizi determină:
- HTA
- nefroscleroza,
- hiperglicemia.
Este activată AXA HIPOFIZĂ-CORTICOSUPRARENALĂ, cu eliberare de CRF care va
induce secreția de ACTH iar acesta duce la o hipersecreție de CORTIZOL.
Se mai eliberează:
1) STH= stimular de efort fizio, hipoglicemie, agenți stresanți
2) PROLACTINĂ=
3) H. TIREOTROP ESTE SCĂZUT în stres = scădere hormoni tiroidieni = creșterea Col
+AG
8. Patogenia generală a bolii: Sindrom de iritație vegetativă
Majoritatea organelor posedă DUBLĂ INERVAȚIE VEGETATIVĂ:
- Fibrele post-ganglionare ale simpaticului dorso-lombat
- Fibrele PARASIMPATICE cranio sacrat
Stim simpaticului sau parasimpaticului duce la mordificari ale debitului și ale permeabilitatii
capilare, la edeme, hemoragii, ulcerații, infarct sau necroză.
Iritația Vegetativă poate declanșa CRIZE COLICATIVE renale, prin migrarea unui calcul din
bazinet în ureter sau anurie reflexă, durere din ulcerul duodenal sau litiaza biliară și stopul
respirator prin puncție pleurală.
4. METAPLAZIA= înlocuirea unui tip de celule ale unui țesut cu al tip de țesut mai puternic
la factorii de agresiune.
Edemul însă nu are întotdeauna rol protector, putând exercita şi efecte dăunătoare:
2) MODIFICĂRI CELULARE
Leucocitele ajung în focarul inflamator, urmând o serie de etape:
1. Marginaţia, rostogolirea şi aderarea la peretele vascular;
2. Diapedeza, proces prin care străbat endoteliul;
3. Migraţia în ţesutul interstiţial spre stimulul chemotactic (chemotaxia);
4. Fagocitoza;
5. Eliberarea produşilor leucocitari.
1. Marginația = în staza, leucocitele merg spre periferia fluxului, apoi aderă la endoteliu și îl
tapetează. Legarea se face cu ajutorul moleculelor de adeziune de pe leucocite
2. Diapedeza= trecerea leucocitelor prin pereții vaselor capilare
3. Migrația spre stimulul chemotactic = Leucocitele migrează spre locul injuriei
4. Fagocitoza – are 3 faze:
a. Recunoaște și se atașează de particula care trebuie să fie ingerată. Pentru asta se folosesc
OPSONINELE=fragmentul Fc al IgG
b. Ingerarea se face cu ajutorul pseudodelor care înconjoară particula, formează astfel
FAGOZOMUL, apoi se transformă în FAGOLIZOZOM
c. Degradarea
5. Eliberarea produșilor leucocitari: produși ai acidului arahidoni: Prostaglandine, leucotriene
14. Mediatori chimici celulari ai inflamației
a. Preformaţi:
1. Amine vasoactive: histamină, serotonină
2. Enzime lizozomale
b. Sintetizaţide novo:
1. Mediatorii lipidici - Metaboliţii acidului arahidonic
- Factorul activator plachetar (PAF)
2. Citokine
3. Oxidul nitric (NO)
4. Radicalii liberi de oxigen
EVOLUȚIE:
1. Șoc reversibil:
a. PRECOCE:
➢ TA normală
➢ VASOCONSTRICȚIE în mica circulație
➢ HIPOXIE celulară
b. TARDIV:
➢ TA scăzută
➢ VASODILATAȚIE + STAZĂ mica circulație
➢ ACIDOZĂ
c. REFRACTAR:
➢ Activarea COAGULĂRII
➢ INFECȚIA din cauza tulb. De permeabilitate a mucoase intestinale
2. Șoc IREVERSIBIL
- Prăbușire TA
- CID
- NECROZĂ în ”pată de ulei”
- Apare disfuncția Multiviscerală
VASODILATATOARE VASOCONSTRICTOARE
1. NO (oxid nitric) Angiotensina II
2. Prostaciclina PGI2 Radicalii liberi de O2
3. Bradikinina Factorul de contracție derivat din
4. Factorul de hiperpolarizare derivat endoteliu
din endoteliu
Sindromului de răspuns inflamator sistemic (SRIS, ce are drept consecinţă alterări viscerale
multiple.
Secundar apare starea de sepsis, ce evoluează spre o cascadă de disfuncţii hemodinamice (şoc)
şi viscerale (sindrom dedisfuncţie pluriviscerală - MSOF).
21. Fiziopatologia șocului: sindromul de insuficiență
multiviscerală
Șocul duce la insuficienta oxigenare a țesuturilor și imposibilitatea de eliminare a metaboliților toxici, a
deșeurilor.
Afectare:
1. CORD
2. Pulmon
3. Rinichi
4. Creier
5. Ficat+tract GI
1. CORDUL:
- Este primul afectat în șocul cardiogen
- Puțin și tardiv în șocul hipovolemic
- Dacă TA<70 mmHg = scade performanța cardiacă (VOLUM SISTOLIC și FRECVENȚA
CARDIACĂ) și circulația coronariană
- Se produc tulburări de ritm determinate de hiperpotasemie
- Ficatul mai secretă și el un FACTOR DEPRESOR MIOCARDIC
2. PULMONUL:
- Este afectat din primele momente ale șocului
- Se produce: INSUF. RESPIR. ACUTĂ = Pulmon de șoc = Detresă pulmonară
- Este tulburată permeabilitatea membranei alveolo-capilară ( eicosanoizi)
- Poate apărea EDEMUL pulmonar din cauza creșterii permeabilității, scăderii coloidosmotice a
plasmei și creșterii presiunii capilare pulm.
- Se reduce CV și CRF
- Alterare raport VENTILAȚIE/PERFUZIE
- Scade complianță
- Apare Insuf cardiacă DR
3. RINICHI:
- Dacă presiunea sg<70mmHg = SCADE PERFUZIA RENALĂ = SCADE FILTRAREA
GLOMERULARĂ
- Scade cantitatea de urină = OLIGURIE/ ANURIE
- Hipoxia afectează tubii renali
- Insuf Renală Acută Funcțională este REVERSIBILĂ sau de poate transforma în insuf. Organică
4. CREIER:
- Dispune de un sistem de AUTOREGLARE ce menține circ cerebrală DACĂ TA NU ESTE
MAI MICĂ DE 50-60mmHg.
- Autoregrlarea: Creșterea presiuniii CO2 + conc ioni de H = VASODILATAȚIA ARTERIALĂ
- Creierul necesită 65% din cantitatea de GLUCOZĂ circulantă
- Hipoirigația va da simptome ca: neliniște, dezorientare, halucinații, comă
- Întreruperea circulației mai mult de 4-6 min = LEZIUNI IREVERSIBILE
5.FICAT + TRACT GI:
- Sunt primele sacrificate în Șoc
- Gastric: ulcerele de stres cu hemoragie (scade irigația locală, scade mucina, hiperaciditate,
fibrinoliză acută)
- Intestinal: alterare mucoasă cu permeabilitate crescută pentru toxine + bacterii
- Ficat: leziuni necrotice centrolobulare ( transaminazele cresc)
- Scade sinteza de albumine, uree, factorii coagulării
- Scade capacitatea de detoxif = crește susceptibilitatea la infecții
- Afectarea hapatică= duce la apariția componentei TOXICO-SEPTICE în SOCUL
TRAUMATIC (autoinfecție)
22. Fiziopatologia metabolismului proteic: hipoproteinemii
Reprezintă scăderea concentraţiei proteinelor plasmatice sub de 6 g/dl.
Homeostazia proteică poate fi alterată prin unul sau mai multe mecanisme:
1. Deficit de aport proteic.
- subnutriţie în care proteinele nu lipsesc în totalitate, dar raţia alimentară nu asigură
cantitatea de proteine necesară sau este săracă în proteine de origine animală; în aceste
cazuri, aportul de aminoacizi esenţiali este insuficient. Este mai gravă la copil prin
repercusiunile negative asupra creşterii, dar mai ales asupra dezvoltării psihice.
- Hipoproteinemia (prin afectarea albuminelor şi globulinele) = scăderea rezistenţei
antiinfecţioase şi osteoporoză.
4. Tulburări de sinteză
- afecţiunile hepatice = hipoproteinemii sau alterări ale raportului dintre proteinele
plasmatice.
Afecţiunile hepatice au drept principale consecinţe:
a. hipoalbuminemia;
b. scăderea sintezei de factori ai coagulării → tulburări de coagulare;
c. reducerea sintezei unor enzime;
d. tulburări la nivelul organelor cu metabolism proteic activ - creier,
miocard, ficat, rinichi.
Sinteza globulinelor este alterată în afecţiuni ale sistemului reticuloendotelial, în afecţiuni ale
sistemului limfatic, manifestându-se în special prin hipogamaglobulinemie.
Gamma globuline cresscute = ciroza hepatică.
23. Fiziopatologia metabolismului proteic: hiperproteinemii
(peste 9g/dl) au drept cauze hiperproducţia proteică din:
• inflamaţii cronice,
• colagenoze
• mielom, plasmocitom,
hiperproteinemie falsă (aparentă) se poate observa în caz de hemoconcentraţie.
b. Câştigate
Acestea sunt reprezentate mai ales de disglobulinemii.
MODIFICĂRI CALITATIVE
MACROGLOBULINEMIA WALDENSTROM
• Bărbați
• Celulele care proliferează sunt asemănătoare cu limfocitele și cu plasmocitele
• Celulele produc cantități mari de IgM
• CLINIC:
o Anemie
o Haepatosplenomegalie
o Limfadenopatie periferică
o Hipervâscozitate
• DIAGNOSTIC: fundul de ochi = apar vase mult dilatate, hemoragie, exsudate cu hematii,
hipervâscozitate
25. Fiziopatologia metabolismului acidului uric ( etiopatogenia
hiperuricemiilor primare și secundare)
Acid uric= 2,5-7mg/dl
Acidul uric provine din purine =ADENINĂ ȘI GUANINĂ sunt folosite de nucleotide pentru a
forma ADN și ARN
Hiperuricemia (> 7 mg/100ml)
Valorile uricemiei pot creşte în două situaţii majore :
a. hiperproducţie de acid uric din sursă exogenă (alimentară) sau endogenă (nucleii celulelor);
fie din cauza DZ, Obezității, sau a Chimio sau radioterapia
b. insuficienţă de eliminare:
1) funcţională - prin spasm arterial
2) organică - în nefrite, scleroze renale,
GUTA:
• Hiperproducție de ACID URIC sau un deficit de eliminare
• Dacă există prea mult acid uric în lichidul sinovial, acesta nu va putea fi dizolvat, așa
că se va precipita în CRISTALE DE URAȚI
• Aceste cristale vor activa COMPLEMENTUL, ducând la chemotaxia neutrofilelor.
• Neutrofilele vor încerca să fagociteze cristalele, ceea ce va duce la LIZA
NEUTROFILELOR, care vor elibera enz lizozomale cu efect proteolitic
• FAgocitarea neutrofilelor Va duce și la eliberarea de PROSTAGLANDINE,
RADICALI LIBERI care vor provoca inflamația și durerea în zona de localizare .
• Macrofagele vor elibera și ele mediatori ai inflamației: IL 1,6,8, TNF-alfa cu
producerea de TOFI GUTOȘI la nivelul articulațiilor matatarso-faringiene.
• De asemenea, un nivel crescut al acidului uric va favoriza apariția calculilor urinari.
ATACUL DE GUTĂ:
• DUPĂ 40 ANI
• Precedat de: aditație, insomnie, nerevozitate, constipație,
• Local: rubor, dolor, tumor, Creșterea temperaturii locale.
• LABORATOR:
o VSH crescut
o LEUCOCITOZA +NEUTROFILIE
26. Tulburările echilibrului eritrocitar: fiziopatologia anemiilor
megaloblastice
Apare din cauza unei sinteze deficitare de ADN care se caracterizează printr-un deficit de
diviziunea celulară, ce determină transformarea megaloblastică și hematopoieza
ineficientă. Atfel, scade nr diviziunilor din seria eritroplastică, ceea ce va duce la păstrarea
unui nucleul tânăr cu mitoze atipice și cu citoplasmă care va prelua funcțiile unui celule
mature.
Alterarea sintezei de ADN se manifestă și în celelalte țesuturi aflate în diviziunea rapidă: dig,
embrio fetal în sarcină.
1) DEFICIT DE B12
- Carențe alimentare la indivizi vegetarieni sau cu sdr de malabsorbție severă ( VN: B12
Ficat= 2000-5000 ug)
• Testul Shilling – măsurarea cantității de B12 radioactivă eliminată prin urină în timp
de 48h de la admin orală de B12 radioactivă, după saturarea organismului cu B12
neradioactivă admin im. Astfel, urinar de va răgăsi B12 radioactiv 20-30% din cant
admin. ( la individ normal)
• Măsurarea elim materii fecale – 1/3 din doza de B12 admin radioactiv la individ
normal.
B) Deficit de aport relativ B12: presupune necesități cresute fie în sarcină, hipertiroidii, fie
prin pierderi exagerate: lez hepato celulare
Anemia Feriprivă
1) Depozit insuficient la naștere
- Nn prematuri
- Nn din nașteri multiple (tripleție, gemeni)
- Nn din sarcini cu interval redus ( sub 2 ani)
- Nn la care pensa cordonului ombilical s-a făcut prea rapid ( sub un 1min)
2) Aport alimentar insuficient ( copii care au consumat ff mult lapte, acesta conține puțin
Fe)
3) Absorbție intestinală scăzută
- Gastrectomii
- Sdr malabsorbție
4) Deficit relativ de Fe
- Sarcină
- Creștere rapidă în copilări și adolescență
- Convalescența după boli infecțioase
- După interv chirurgicale
5) Pierderi mici și repetate de sg
- Telangiectazii
- Hernie hiatală
- Varici esofagieni
- UG/UD
- Gastrită hemoragică
- Neoplasm Gastric, colon
- Hemoroizi
- fistule
- avort
- menstruații
- sg urinare
- hemoptizii
- cistite
Anemii Feriprive prin utilizarea deficitară a Fe (infecții cronice, boli de colagen, neoplasme)
1) Infecții cronice: TBC, inf pelvine, urinare
2) B Inflamatorii: plioliartrită reumatoidă, LEDiseminat,
3) Neoplazic
CLINIC: tablou predominat de boala de bază
SG PERIFERIC:
- Anemie moderată cu hipocromie și microcitoză
- Hipo- și aregenerativ = se observă reducerea nr de sideroblaști în prezența creșterii cand de
hemosiderină în Mf
- Sideremie normală/ușor scăzută
- CTLF scăzută
- Feritină crescută
- Eritropoieză insuficientă
- Scurtarea duratei de viață a hematiilor
B) Anemii sideroblastice
Sunt caract prin hipocromie, cu nr normal sau crescut de reticulocite în periferie, la nivel
medualar se prezintă cu sideroblaști inelari (colorația pers cu albastru de prusia)
Caracteristici:
- SIDEREMIE CRESCUTĂ
- Transferină suprasaturată
- Feritină crescută
1) A. S. Ereditară
2) A. S Idiopatică primară dobândită: la 60 ani, evoluează către leucemie mieloidă acută
3) A.S. Secundare: în artrita reumatoidă, alcoolism, neoplasm, sdr malabsorbție
28. ANEMII HEMOLITICE PRIN AFECTAREA
MEMBRANEI ERITROCITARE
1) Microsferocioza ereditară Chauffard
2) Ovalocitoză ereditară
3) Acantocitoză
4) Echinocitoză
1) Microsferocitoza
Sferocitoza este determinată de un defect genetic a spectrinei ( proteină fibrilară contractilă).
Boală autozomal dominantă.
Produce:
- Alterarea prop mecanice prin exces de Ca2+ și deficit de ATP
- Creșterea permeabilității membranei pentru Na, flux crescut de Na si H2O, cu modificarea
raportului suprafață/volum(sferocitoză)
Pacient cu splenomegalie, icter, dismorfisme cranio faciale, stare de rău general, febril, dureri
abdominale, colaps, comă.
Complicații: litiază biliară pigmentară.
Trat: Splenoctomie și colecistectomie
2) Ovalocitoza Ereditară
Ovalocitoza este caract prin prezența în circ perif a ovocitelor datorită membranei eritrocitare.
Boală autozomal dominante.
Nu apare icterul și nici anemia, deorece hemoliza este compensată cu hiperfuncția medulară.
Trat: Splenectomia
3) Acantozitoza
Anatocitoza se caract prin eritrocite care posedă prelungiri variabile, plasate nesistematizat
pe supraf eritrocitelor.
Au aspect hipercrom desn, FĂRĂ centru palid.
Apar în hepatopatii severe, abetalipoproteinemii.
Boli hepatice – acantocitoza se datorează creșterii Col. si a raportului col/fosfolipide.
Acantocite vro fi tot distruse în splină și va duce tot la anemie hemolitică.
4) Echinocitoza
Echinocitoza se prezintă cu eritrocite cu numeroase prelungiri fine egale, spiculi, plasate
uniform pe supraf cel. Prelungirile apar datorită extinderii stratului fosfolipidic ext.
29. ANEMII HEMOLITICE PRIN ENZIMOPATII
ERITROCITARE
2) SICLEMIA ( DREPANOCITOZA)
Hemoglobinopatie calitativă
Anemia hemolitică este reprez în Hemoglobinopatii de Hbs, Hbe, HbC și Hb instabile.
În cazul siclemiei, hematiile conțin 90% Hbs.
Apar hematii în seceră.
Consecința este blocajul microcirc cu HIPOXIE in teritoriu, cu elib de mediatori ai
inflamatiei(TNF alfa). O altă consecință a modif de formă este HEMOLIZA
EXTRAVASCULARĂ.
Factorii caer precipită apariția hematiilor în secerp sunt hipoxia, acidoza, deshidratarea, febra,
circ incetinită.
CLINIC:
- Anemia hemolitică poate produce: ICTER, COLELITIAZĂ, OSTEOPOROZĂ,
HEMOSIDEROZĂ
- Crize vasculo-ocluzive: Sdr dureroase, ischemie tisulară, infarcte
31. ANEMII HEMOLITICE IMUNOLOGICE
Se caract prin TEST COOMBS + ceea ce înseamnă prezența imunoglobulinelor si sau a
complementului pe eritrocite.
Anemii hemolitice:
1) Posttransfuzionale
2) Izoimune
3) Imunoalergice
4) Autoimune
1) Posttrasfuzională
Apare din cauza unei transfuzii incompatibile în sist AB0 sau Rh
În caz de hemoliză masivă:
- Șoc
- Insuf hepato renală
- Coagulopatie de consum- deces
2) Izoimune
Sunt exemplificate de boala hemolitică neonatală dată tot de incompatibilitatea siste AB0 sau
Rh
La o sarcină ulterioară, Ac tmaterni trect transplacentar în circ fetală, determinând hemoliza
hematiilor fetale cu moartea fetală intrauterină.
Testul COOMBs +
3) Imunoalergice
Produse de medicamente
a) Tipul haptenă - produs de penicilină. Ac anti-penicilină de tip IgG se fixează pe eritrocit
prin intermediul AG și produc hemoliza pregresivă
b) Tipul martor inocent - insulină, rifampicină, izoniazidă. Test coombs +, cu hemoliză
brutală intravasc
c) Tipul alfa-metildopa – COOMBS direct prin anti- IgG +. Este probabil o reacție
încrucișată.
4) AUTOIMUNE (AHAI)
Anemii Hemolitice extracorpusculare.
Test COOMBS+
Evidențierea pe hematii sau in ser a Ac îndreptați împotriva unui Ag normal eritrocitar.
Tipul AHAI Tipul de Ac
AHAI LA CALD IgG
Simptome: de anemie hemolitica Cronică cu
semne de regenerare crescută în periferie și al
nivel medular
• Idiopatice
• Secundare
-Lupus
-Purpură trombocitopenică
-Miastenia gravis
-Limfom non-Hodking
-LLC
1) Simptomatice:
HEMATOZA(oxigenarea sângelui) insuficientă determină stimularea măduvei hematogene.
Orice poliglobulie determină o hiperactivitate datorită elib crescute de eritropoietină de
la nivelul ș hipoxice.
În poliglobuliile de mare altitudine, hematiile ajung la 7- 8 mil. Boala are un aspect
emfizematos, cianotic, dispnee, cap vitală diminuată, torace globulos.
În emfizemul pulmonar, TBC, ASTM bronșic, bronșiectazii, silicoză, ventilația
pulmonară este deficitară ceea ce va produce POLIGLOBULIE + cianoză.
În bolile cardiace congenitale, saturați în O2 a sângelui arterial scade sub 35%. Insuficienta
oxigenare a maduvei hematopoietice duce la hiperactivitate. Ht crește f mult (85%).
Bilirubinemia și sideremia sunt crescute.
Intoxicația cu CO( monoxid), prin transformarea unei cantităti de Hb în carboxihemoblobină
inactivă pt respirație, determină tot poliglobulie.
2) POLICITEMIA VERA
Este o boală clonală a celulelor STEM hematopoietice.
Face parte din grupul bolilor MIELOPROLIFERATIVE CRONICE ( leucemia granulocitară)
Singurul semn clinic este SPLENOMEGALIA care este determinată de angojarea ei cu sânge
și de proliferarea locală fibroblastică și hematopoietică. Cu timpul se produce creșterea
cantității de țesut fibros în măduva cu reducerea proporțională a țesutului hematoformator și
apariția de focare ectopice de hematopoieză în ficat și splină.
Evoluează spre leucemii sau metaplazie mieloidă cu mielofibroză
Complicații: tromboze: Ht și volum eritrocitar total crescut, VSH scazut, hiperuricemie,
hiperavitaminemie B12, sideremie și feritină scăzute (carență de Fe), hiper K,
Tratament: FLEBOTOMII (emisii de sg până la reducerea Ht)
SPLENECTOMIA
33. Tulburari ale hemostazei primare: sdr hemoragice vasculare
SINDROAME HEMORAGICE DE ORIGINE VASCULARĂ (PURPURELE
VASCULARE)
o alterarea pereţilor capilarelor.
o Se caracterizează prin hemoragii ale mucoaselor şi tegumentelor apar ca peteşii
punctiforme (purpure), la nivelul extremităţilor inferioare, sunt deseori pruriginoase
uneori în relief.
o nu există o predispoziţie generală la hemoragii, ci numai în zone bine
delimitate.
Vasculopatiile pot fi înnăscute sau dobândite.
a. înnăscute = defect structural al peretelui vascular (Rendu Osler)
b. dobândite = sunt de origine hormonală, metabolică, inflamatorie sau autoimună. (sdr
Marfan) Henoch-schonlein, purpura de la diabetici, hipertensivi, în scorbut (deficit de
vitamina C)
SINDROAME:
1. sindromul cutanat:
o papulă roşie – viu, simetrică, pe membrelor, care se accentuează în ortostatism,
de dimensiuni variabile
o manifestări alergice (urticarie, edem);
o “vitropresiune” = numai în primele două ore de la apariţia lor,
1. TROMBOCITOPENII
a. PURPURA TROMBOCITOPENICĂ
o Extravazarea spontană a hematiilor în derm, determinată de reducerea nr de
plachete.
o Purpură simplă = pur cutanată, echimoze, peteșii
o Purpură hemoragică= gingivoragii, epistaxis, menoragii, hemoragii viscerale
LABORATOR:
➢ TROMBOCITOPENIE sub 50.000/mmc
➢ Alungire timp de sângerare
➢ Test Rumpell-Leeds pozitiv
➢ Iretractibilitatea cheag
i. SDR WISCOT = ereditar, doar la băieți, trombocitopenie gravă sub
50.000/mmc
ii. DOBÂNDITE = În caz de TBC, septicemii, viroze,
iii. IDIOPATICĂ ACUTĂ= la copii, secundară unei infectii virale
iv. IDIOPATICĂ CRONICĂ=la femei, 20-50 ani, boală autoimună, Ac
antiplachetari se fixează pe plachete, sunt sechestrate splenic
v. MEDICAMENTOASĂ
35. Tulburari ale hemostazei secundare: tulburări ereditare ale
coagulării plasmatice
➢ prin anomalii autosomale recesive, pot fi afectaţi F II, V, VII, X, XI, XII şi XIII,
precum şi fibrinogenul.
Se descriu forme cu deficit cantitativ sau calitativ, dar numai
în formele homozigote sau/şi cu afectări multiple se constată sângerări semnificative.
Diagnosticul = determinarea diferenţiată a factorilor coagulării.
Tratamentul este în exclusivitate substitutiv şi este necesar în cazul hemoragiilor
posttraumaticesau prolifilactice, pre -, intra- şi postoperator, până la vindecarea plăgii;
➢ prin anomalii genetice recesive legate de cromozomul X.
1. AFIBRINOGENEMIA= Deficit factor 1
• Sdr hemoragipar
• Hemoragii mari post-traumatic
2. HIPOPROTROMBINEMIA =Deficit factor 2
• Hemoragii grave
• Apare din cauza deficitului de aport al vitaminei K, fie prin carența
alimentară (scorbut, boala hemoragică a nn), fie prin lipsa sintezei în intestin
• Deficit de abs vit K: diaree cronică, obstrucție biliară, baraj vena portă,
malabs intestinală
• Deficit de utilizare a vit K: ciroză, admin antivit K
3. HIPOPROACCELERINEMIA = deficit factor 5
• Parahemofilie
• Debut tardiv
• Clinic: hemoragii externe f frecvente: sângerări bucale, piele, hematurii,
postoperatorii, interne mai rare (echimoze, hamatoame)
4. HIPOPROCONVERTINEMIA = deficit de 7
• Poate fi congenitală sau dobândită
• Congenitală= hemoragii ombilicale
• Dobândită= cu forme ca epistaxis, hemoragii bucale, tegumentare, dig,
5. HEMOFILIA=
a. A= deficit factor 8
b. B=deficit factor 9 (christmas)
• Debutul în primul an de viață
• SÂNGERĂRI EXTERNE: gingivoragii, epistaxis, hematurie, piele, mușcături
ale buzei, limbii. Sângerările Apar la câteva ore de la traumatism deoarece:
hemostaza este precoce iar calea extrinsecă este normală.
• SÂNGERĂRILE INTERNE: echimoze, hamtoame. Interviscerale,
intracavitare. Caracteristice sunt HEMARTROZELE + HEMATOAMELE
• HEMARTROZELE = sg in articulații
• HEMATOAMELE SUPERF= se colorează în albastru, vânăt. Atenție la cele
din orbită, planșeu bucal , scalp.
• HEMATOAMELE PROFUNDE= în masele musculare. Duc la indurații
masive, sunt difuze și afectează regiuni întinse.
6. DEFICIENȚA STUART = deficit factor X
• Hemoragii provocate, relativ severe
• Debut precoce, la naștere cu hemoragie ombilicală
• Frecvență hamartroze
7. DEFICIENȚA ROSENTHAL = deficit facto XI
• Hemofilia C
8. DEFICIENȚA HAGEMAN=deficit de XII
• asimptomatică
36. Tulburari ale hemostazei secundare: tulburări câștigate ale
coagulării plasmatice
• Sunt mult mai frecvente decât coagulopatiile înnăscute
• deficit multiplu al factorilor coagulării.
• Cauzele :
o deficitul de vitamina K (de aport: antibioterapia orală sau nutriţia
parenterală);
o de rezorbţie: icter obstructiv, pancreatită cronică, rezecţii intestinale;
o de utilizare: hepatită acută virală sau toxică, ciroză hepatică
o afecţiuni hepatice: alături de factorii coagulării dependenţi de vitamina K (II,
VII, IX, X) se constată deficitul F V, fibrinogenului, F XIII, plasminogenului, plachetelor (prin
sechestraţie splenică crescută,CID, toxicitate directă asupra trombocitelor, agresiune
imunologică);
o transfuziile masive de sânge conservat;
o substanţe circulante cu acţiune anticoagulantă (inhibitorii spontani);
o coagularea intravasculară diseminată; fibrinoliza primară.
SDR FIBRINOLITIC
Fibrinoliza poate apărea ca o tulburare în sine (primară) sau ca urmare a unei coagulări
intravasculare diseminate (secundară).
Fibrinoliza primară poate fi cauzată de creşterea activatorilor plasminogenului (spontană)
sau introducerea în circulaţie de activatori pentru lizarea anumitor trombuşi (terapeutică).
În toate cazurile urmarea este eliberarea de plasmină, care prin acţiunea sa litică asupra
fibrinogenului, F.V, F.VIII şi fibrinei generează sindromul hemoragic.
Fibrinoliza primară este extrem de rară; cea secundară mult mai frecventă.
37. Fiziopatologia CID
COAGULAREA INTRAVASCULARĂ DISEMINATĂ (CID)
2. Stadiul doi: corespunde biologic unei coagulări masive prin formarea de microtrombi de
fibrină diseminaţi în microcirculaţie. Astfel, sunt cosumați mulți factori ai coagulării și se
ajunge la HIPOCOAGULABILITATE Este momentul hemoragic al CID.
Această perioadă se caracterizează prin sindrom hemoragic cu multiple localizări:
cutanate, mucoase, viscerale.
3. În stadiul trei sindromul hemoragic se agravează, deoarece apare o fibrinoliză
reacţională, numită şi secundară, ce suplimentează hemoragiile. Fibrinoliza este activată de
PLASMINA. Astfel, este refăcută circulația organelor, vasele se reperfuzează, dar sunt trimiți
în circulație produșii de degradate ai fibrinei care au efect ANTITROMBOTIC, deci vor inhiba
coagularea.
DIAGNOSTICUL:
• Trombocitopenie = sub 100.000/mm3
• Scade fibrinogenemia
• Scade indicele de protrombină
• Timp de protrombină activat + Timp protrombină: ALUNGIT
• Timp de trombină ALUNGIT
• Fribrinogen seric SCĂZUT
38. Insuficiența respiratorie: delimitare nosologică și hipoxia
hopoxică
IR=reprezintă incapacitatea sistemului respirator de a asigura schimbul de gaze adecvat
între aerul alveolar și capilarele pulmonare, în repaus și efort.
HIPOXEMIE=scăderea PaO2 din sg arterial
HIPERCAPNIE=creșterea PaCO2
SDR IR se clasifică după:
A)prezența sau absența semnelor umorale
B)pH sg
C)timpul necesar instalării hipoxemiei și hipercapniei
Tulburări asociate:
- Retenția de Na și H2O- mai ales din cauza hipercapniei (acționează asupra fluxului sg
renal. Reabs Na+bicarbonatului, crește renina) +EDEME
- ALCALOZĂ METABOLICĂ – la pacienti cu IRC sub tratament se produce o scădere
rapidă a PaCO2, deorece există o retenția renală de bicarbonat
- ACIDOZĂ METABOLICĂ: scăderea marcantă a HCO3 față de PaCO2. Se întâlnește
când un pacient cu IR HIPERCAPNICĂ CRONICĂ și acidoză respir acută se asociază și o
cauză de acidoză metabolică = diaree
- ALCALOZĂ RESPIRATORIE: apare în IR de tip I cu HIPERVENTILAȚIE (bpoc,
astm)
- ACIDOZĂ RESPIRATORIE: IR hipercapnică
1. HIPOVENTILAȚIA ALVEOLARĂ
-scădere PaO2
-creșterea PaCo2 în alveolă
Se inreg: VC, CV, VIR, VER, VR; CRF, CPT, VEMS, Vmx(ventilația maximă)
1. VC=volum curent 500ml
2. VIR 1500-2000 ml
3. VER 800-1500 ml
4. VR 1000-1500ml
5. CV=VC+VIR+VER 3500-4500ml
6. CRF=VER+VR=v.aer 2l
alveolar(cap reziduală funcțională)
7. VEMS(V expir max pe sec) 3500ml
8. CI=Vc+VIR (cap. inspiratorie)
9. CPT=CV+VR(cap. pulm totală)
CV, VEMS și VENTILATIA max constituie testele ventilatorii de rutină. Modificarea acestora
permite diferențierea tipurilor de disfuncție ventilatorie.
În disfuncțiile ventilatorii obstructive se constată o
-scădere VEMS și a debitelor VENTILATORII MAX
-CV este de cele mai multe ori normală sau puțin scăzută
-o scădere a raportului VEMS X 100/CV
- creștere VR Și CRF( cap reziduală funcțională) (evacuare incompletă a aerului)
-dacă VR crește. Toracele este fixat în inspir =< CV se reduce, deși CPT crește
Tulb de tip obstructiv:
- Inhalare corp străin
- Bronșită cronică
- Astm bronșic
- Emfizem p.
Din cauza îngustării lumenului, se va produce o creștere considerabilă a consumului de O2
pentru mușchii respiratori. Astfel, în efort de mică intesitate va fi nevoie de un aport de O2
suplimentar pentru ventilație dar va fi consumat în întregime de muschii respiratori.
1)Dispnee fiziologică: apare la efort, înălțimi mari, unde stimularea centrului respirator este
datorită hipoxemiei, care exercită corpusculii carotidieni.
2)Dispneea pulmonară:
Se caracterizează prin mișcări respiratorii superficiale și rapide, ca urmare a afectării diverselor
componente ale aparaatului raspirator ( parenchim, pleură, căi respiratorii). Este intensificată la
efor , dar aproape deloc de modificările poziției.
Tipuri de dispnee respiratorie:
➢ Inspiratorie – dificultatea inspirului în STENOZE sau OCULUZII respir până la
intrarea aerului în alveole
➢ Expiratorie – când se pierde elasticitatea țesutului pulmonar (EMFIZEM) sau
constricției bronsiolelor (ASTM)
➢ Mixtă
3)Dispnee cardiacă: este unsimptom în cazul INSUF CARDIACE STÂNGI
Cauza este rigiditatea pulmonară, secundară STAZEI care diminuă CV, tulbură difuziunea
gazelor.
În dispneea cardiacă, respirația este:
➢ Superficială datorită rigidității pulmonare, alveolele nu sunt destinse suficient în inspir
➢ Frecventă pentru a face posibil prin acest mod de compensare un schimb gazos în limite
suficiente
Spre deosebire de dispneea pulmonară, cea cardiacă se intensifică în decubit și deseori în timpul
nopții. Pacientul se mai poate prezenta cu HTA, valvulopatii, cardiopatie ischemică, iar
dispneea apare precoce.
În funcție de gravitate se clasifică în
a) Dispnee de efort
b) Ortopnee
c) Dispnee paroxistică nocturnă
d) Edem pulmonar acum
e) Respirația Cheyne-Stokes
ETIOLOGIE:
1) factori genetici
2) stres, anxietate
3) alergenii: praful de casă, polen, fân, păr de animale
4) Alimentari – pește, ouă
5) Medicamente – aspirină ( inhibă prostaglandinele care avea efect vasodilatator)
6) Alergeni de contact – la cosmetice aplicate pe tegumente
7) De efort prin hipervetilație
În astmul extrinsec(alergeni)-
- În ser IgE vor fi crescute
- Punerea în contact a leucocitelor bolnavului cu alergenul spefic va duce la eliberarea de
HISTAMINĂ(contracția mușchiului neted și crește permeabilitatea vasculară și crește
secreția de mucus)
- Există o predispoziție ereditară prin existența unei hiperpermeabilități a mucoase
respiratorii, care permite Ag să pătrundă în circulație.
- Se produc cantități mari de IgE care se fixează pe mastocitele din mucoasa respiratorie.
- EDEM LOCAL -al mucoase bronșise
- HIPERSECREȚIA GL. MUCOASE
- BRONHOCONSTRICȚIE
Absorția Ag(alegenii) la nivelul mucoasei căilor aeriene face ca acestea să vină în contact
cu Mf de la suprafața mucoase sau din ggl regionali. Ag sunt procesate de Mf, care
stimulează ly B și plasmocitele să producă IgE.
Cantitatea de IgE produsă depinde de factorii genetici, de controlul Ly T helper și supresor
și de dozade Ag.
Bazofilele, mastocitele, mf, eoz, plachetele și ly au receptori pe supraf pt IgE.
Rolul major în AB îl au mastocitele și bazofilele.
Când se produce un al doilea contact cu același Ag se declanșează cascada mediatorilor
secunzi:
- Activarea adenilat ciclazei mediază transf ATP în AMPc
- tivarea fosfolipazei C intervine în producerea de DAG, IP3(inositol-trifosfat). IP3contribuie
la influxul Ca++intracitosolic. Acesta interacţionează cu calmodulina şi activează
proteinele endocelulareconducând la degranularea mastocitelor şi bazofilelor, cu
eliberareamediatorilor din aceste celule
Mediatorii pot fi:
a. PREFORMAȚI
- Histamină
- Factor chemotactic pt Eoz
- Factor chemotactic pt NEutrofile
- Citochine
b. NEOFORMAȚI – derivați din acidul arahidonic
1. Calea lipooxigenazei cu formare de leucotriene cu efect chemotactic, au efect
bronhoconstrictor
2. Calea ciclooxigenazei cu formare de prostaglandine , prostacicline, tromboxan A2
- PGD2, TXA2 = bronhoconstrictoare
- PGES = bronhodilatator
AcApar tulburări
1. Mecanica pulmonară: VEMS real se reduce cu 25-30%
creşterea VR şi a CRF.
2. Schimburile gazoase pulmonare- hipoventilaţiei produce hipoxemie iniţial cu
normocapnie şi apoi cu hipocapnie însoţită de alcaloză respiratorie. În accesele severe
şi prelungite de AB se produce acidoză metabolică – prin creştereaacidului lactic
datorită folosirii excesive a O2tisular
43. EMFIZEM PULMONAR
- Este CREȘTEREA spațiilor aeriene distal de bronhiolele terminale.
- scădere a elasticității pulmonare, prin distrucția septurilor interalveolare.
- Lărgirea spațiilor duce la creșterea VR și a capacității pulmonare totale ( CPT)
Ce se întâmplă?
- Aerul inspirat pătrunde în cantitate redusă în alveolele tributare bronnșiilor obstructive
- Ventilația alv este inegală, ceea ce duce la dereglări asupra schimburilor alv cap
- Hiperdistensia alveolară comprimă capilarele, reduce lumenul, hipoxia persistă și apar
mpdif ale pereților alv
- În timp, se atrofiază septurile interalveolare și se rup
- Se reduce patul vascular pulm
- HIPERTENESIUNEA IREVERSIBILĂ ÎN MICA CIRCULAȚIE
- Se accentuează hipoxia
- CO2 nu mai paote fi eliminat
- Apare hipercapnia cu acidoză
- La nivel renal, retențai de carbonat de sodiu corectează excesul de Co2 dar duce la retenție
hidrică si împlicit la HIPERVOLEMIE
- HIPOXIA CRONICĂ- stim eritropoeiza- apare POLIGLOBULIA + crește vâscozitatea sg
ceea ce duce la CORD PULMONAR CRONIC
BRONȘITA CRONICĂ: hipersecreție mucoasă + obstruct cai +tuse productivă mai mult de
trei luni timp de cel putin doi ani
44. EDEM PULMONAR ACUT
Reprezintă acumularea de lichid în exces în interstițiul pulmonar și alveole.
Este produs în general de INSUFICIENȚA CARDIACĂ Stg, care determină creșterea
presiunii în sistemul venos al micii circulații cu trecerea fluidelor din spațiul intravascular în
alveole.
Fluidele devin apoi o bariară în realizarea schimbului de gaze prin membrana alveolo capilară.
Alte etiologii:
1) Presiune capilară excesivă:
- Hipertensiune venoasă;
- Insuficienţa ventriculară stângă (IVS);
- Creşterea volumului plasmatic;
- Altitudine;
- Hipertensiune arterială pulmonară acută;
- Trombembolismul pulmonar.
2) Scăderea presiunii coloid osmotice a plasmei:
- Sindrom nefrotic;
- Insuficienţa hepatică;
- Malabsorbţie şi malnutriţie;
3) Răspunsuri imune şi inflamatorii (ce cresc permeabilitatea membranei alveolo-
pulmonare) în:
- septicemii;
- CID;
- Bronhopneumonii;
- Gaze toxice (sarin
Ce se întâmplă?
1. Crește presiunea hidrostatică în capilare
2. Crește filtratul
3. Vasele limfatice se dilată ceea ce duce la creșterea fluxului limfei
4. Când capacitatea de transport prin vasele limfatice este depășită, atunci se acumulează
lichid în interstițiul pulmonar și apare EDEMUL INTERSTITIAL. = dispnee cu
ortopnee + raluri de la bază la vârf
5. Când depășește jum din pulmon = EDEMUL ALVEOLAR : cu ocuparea suprafeței de
schimb din alveole și dislocă aerul. Pacientul are raluri accentuate și se ineacă în
propriile secreții.
6. EDEMUL TRAHEAL = lichidul din alveole ca declanșa reflexul de tuse + raluri
umede.. creșterea Hb desaturată duce la CIANOZĂ. Apare TAHICARDIA , HTA
45. PNEUMOTORAX
- reprezintă acumularea de aer în spațiul pleural cu colabarea consecutivă a pulmonilor.
ETIOLOGIE:
1. Pneumotorax ARTIFICIAL: în scop diag/terapeutic
2. Pneumotorax traumatic;
3. Pneumotorax SPONTAN: apare la tineri fără lexiuni pulmonare după un efort fizic
intens sau secundar unor lez pulm preexistente: TBC; EMFIZEM;
BRONȘIECTAZIE
FIZIOPATOLOGIC:
Deschis – comunicarea cu exteriorul este permanentă pintr-o fistulă care permite intrarea
aerului în cav pleurală în inspir și ieșirea în expir. Când mediastinul nu este bine fixat (
copii) se produce o pendulare sincronă a fazei respiratorii ceea ce va produce tulburări de
circulație și de ventilație.
Cu supapă – aerul pătrunde intermitent FĂRĂ a mai putea fi evacuat din cauza
mecanismului de ventilația la locul perforației. Plămânul va apărea colabat.
Închis – după puncții pleurale sau în caz de rupturi ale pleurei viscerale ce se închide
după ce aerul a pătruns în cav. Plămânul se retractă inițial spre hil. Efectele ventilatorii sunt
minime datorită activ compensatorii ale pulmonului de pe partea opusă.
a. Radiaţiile ionizante pot acţiona asupra organismului fie ca surse exogene generatoare de
radiaţii) fie ca surse interne, prin încorporarea în organism a unor substanţe radioactive.
Oncogeneza prin radiaţii este cunoscută pe baza studiilor asupra minerilor din
minele de uraniu, medicilor radiologi, pacienţilor care au făcut tratamente radiologice
îndelungate în doze anti-inflamatorii, şi în mod cu totul excepţional, asupra populaţiei expuse
bombardamentelor atomice de la Hiroshima, Nagasaki şi a accidentului nuclear de la
Cernobâl.
Radiaţiile ionizante au putere de penetrabilitate mare = alterări ale genomului celular. Ele au
efect cumulativ, perioada de latenţă fiind diferită (ex: 2-5 ani pentru leucemii, 5-10 ani pentru
tumori solide).
Dozele mari determină mutaţii letale, incompatibile cu supravieţuirea celulelor (moarte prin
apoptoză).
Efectele radiaţiilor ionizante:
- mutaţii,
- formează specii radicalice de oxigen, care au potenţial de afectare a ADN-ului,
- activează protooncogenele.
b. Radiaţiile ultraviolete
Expunerea cronică determină formarea unor alterări ale ADN-ului, de tip dimeri de
pirimidină, obişnuit reparate de către enzimele de reparaţie.
Deficienţa lor ereditară (xeroderma pigmentosum) este asociată cu frecvenţa crescută a
melanomului malign sau cancere cu alte localizări (carcinoame, sarcoame).
48. Etiopatogenia proceselor neoplazice: factori biologici
Oncogenele virale:
1. VIRUSURILE ARN (Retrovirusurile)
a. Retrovirusuri RAPID transformate = determină rapid cancer. Conțin o
secvență PROCANCERIGENĂ de ARN
• Se face INTEGRAREA = ADN dublu catenar (conține informația
virală) + PROTOONCOGENĂ CELULARĂ = va rezulta
transcripția lor
• Astfel, protooncogena intră în virus și poate fi activă sau inactivă
b. Retrovirusurile LENT transformate= NU conțin oncogene.
➢ ADN complementar se integrază lângă o proto-oncogenă care trece sub controlul
viral, devine hiperactivă și se transcrie continuu
Exemple: CANCERUL DE SÂN = virus ARN tip B
VIRUSUL LEUCEMIEI UMANE CU CELULE T
Promoţia
Este realizată de promotori ce acţionează asupra celulelor iniţiate şi constă în
modificări genetice sau epigenetice ce duc la expansiunea clonală a celulelor.
Celula promovată prezintă modificări în programul de diferenţiere care îi dau un
avantaj selectiv de creştere faţă de celulele normale. Ea este o celulă precanceroasă.
Conversia
Transformarea celulei preneoplazice în celulă neoplazică necesită o singură
modificare genică (oncogenă sau antioncogenă).
Progresia
Este un proces complex, având la bază modificări genetice sau epigenetice, prin care
celulele tumorale achiziţionează noi fenotipuri ale malignităţii:
➢ creşterea ratei de proliferare,
➢ pierderea diferenţierii,
➢ dualitate în raport cu moartea celulară prin apoptoză,
➢ heterogenitate celulară (policlonalitate),
➢ metastazare.
Tumorile capătă un caracter mai malign şi mai agresiv.
50. Sindroamele paraneoplazice și metastazarea în cancer
SDR PARANEOPLAZICE = Sunt sindroame endocrine sau neuro-musculare, fără ca
tumora să afecteze direct sistemul endocrin sau sistemul nervos.
Paraneoplaziile neuro-musculare
Patogeneza sindroamelor nervoase şi musculare este neclară.
IPOTEZE
➢ eliberarea de către tumoră a substanţelor neurotoxice
➢ reacţia autoimună încrucişată între Ag tumorale ce pot mima antigenele ţesutului
nervos sau muscular.
Exemple:
➢ degenerescenţa retinei, a cerebelului, a cortexului, cu demenţă;
➢ encefalită,
➢ mielopatii,
➢ neuropatie periferică demielinizantă,
➢ miastenia gravis prin declanşarea unei reacţii autoimune împotriva receptorilor pentru
acetil-colină a plăcii neuro-musculare, în tumorile timice (în unele cazuri au fost
detectaţi anticorpi anticelule nervoase);
➢ polimiozită, dermatomiozită.
Paraneoplazii dermatologice
➢ acanthosis nigricans: = prezenţa de macule pigmentate
hiperkeratozice pe piele, probabil prin secreţia din tumoră (gastrică, pulmonară, col uterin) de
factor de creştere epidermal;
➢ dermatomiozita: întâlnită în cancer de sân sau pulmonar;
Paraneoplazii renale:
➢ sindrom nefrotic, întâlnit în cancere cu localizări diferite; lezarea
membranei
glomerulare este explicată prin prezenţa complexelor antigen- anticorp circulante
Metastazarea
Procesul constă în formarea de tumori secundare datorită diseminării celulelor Canceroase,
în special prin circulaţia limfatică sau sanguină (implant discontinuu secundar).
Diseminarea limfatică este caracteristică pentru carcinoame. Ea determină adeneopatie
neoplazică regională sau la distanţă, prin traversarea limfaticelor regionale.
ETAPE:
1. invazia matricei extracelulare,
2. diseminarea,
3. localizarea în organul ţintă,
4. proliferarea celulelor tumorale în organul ţintă.
CASCADA COAGULĂRII: