Conf. univ. dr.

M Albu Management strategic

CURS 2

MANAGEMENTUL STRATEGIC – ESENŢĂ, IMPORTANŢĂ,

RESPONSABILITĂŢI

Apariţia managementului strategic

Anii 1950-2000 reprezintă o perioadă de explozie tehnologică, considerată
“A doua Revoluţie industrială”. În acelaşi sens, specialiştii de la Bell Telephone
Laboratories consideră perioada 1850-1890 drept una de “evoluţie”, iar cea după
anul 1960 ca una de “revoluţie”.
Astăzi, managementul strategic reprezintă
 o formă de conducere previzională;
 un sistem modern de conducere;
 un proces complex, cu metodologie bine definită de
desfăşurare.
În esenţă, managementul strategic reprezintă procesul amplu şi
complex prin care conducerea de vârf a firmei stabileşte, pe baza anticipării
schimbărilor ce se vor produce în cadrul şi în exteriorul acesteia, evoluţia ei
pe termen lung şi performanţele pe care le va realiza, asigură formularea
riguroasă, aplicarea corespunzătoare şi evaluarea continuă a strategiei
stabilite.

Mediul managementului strategic

Mediul firmei reprezintă ansamblul fenomenelor, evenimentelor,
situaţiilor şi forţelor externe care formează cadrul de existenţă şi de acţiune al
firmei.
Caracteristicile mediului firmei sunt:
- unicitatea;
- dinamismul;
- sensibilitatea la influenţe.
În viziunea lui J. Stoner, există trei tipuri de medii ale firmei:
Conf. univ. dr. M Albu Management strategic
CURS 2

- stabil, caracteristic industriilor tradiţionale, cu rată redusă de înnoire a

produselor şi serviciilor;
- schimbător, caracteristic industriilor dinamice, cu rată medie şi înaltă
de înnoire a produselor şi serviciilor;
- turbulent, caracteristic industriilor emergente, cu rată foarte înaltă de
înnoire a produselor şi serviciilor.
Mediul firmei, deşi unic, prezintă câteva laturi cu caracteristici distincte:
a) Latura socială
Constă în totalitatea relaţiilor umane pe care firma, managerii şi salariaţii
acesteia le au în exteriorul ei şi care:
 sunt guvernate de etica raporturilor din societate;
 se ghidează după norme specifice de comportament;
 presupun asumarea unor responsabilităţi sociale, ce constau în
esenţă în servirea şi apărarea intereselor “deţinătorilor de interese”
(stakeholders) în activitatea firmei;
 implică respectarea “regulilor jocului” (potrivit lui M. Friedman), al
căror ansamblu poate fi privit ca un adevărat “contract social” cu
persoane, cu alte organizaţii, cu organisme ale Statului, cu
societatea în general (respectarea legilor).
b) Latura economică
Se concretizează în:
# politica guvernamentală,
# rata şomajului,
# cursul de schimb al monedei naţionale;
# rata dobânzilor;
# coeficienţii riscului de ţară;
# forţa de negociere a sindicatelor;
# intensitatea efortului investiţional;
# mecanismul formării preţurilor;
# sistemul de impozite şi taxe;
# stabilitatea economică generală.
Conf. univ. dr. M Albu Management strategic
CURS 2

c) Latura tehnologică
Se caracterizează, în etapa actuală, prin următoarele trăsături
principale:
# progresul tehnologic contemporan exploziv;
# reducerea “vâscozităţii descoperirilor”;
# intensificarea eforturilor de cercetare & dezvoltare la nivel naţional şi la
cel de firmă.
d) Latura ecologică
Are drept trăsături definitorii în etapa actuală:
# aplicarea principiului PPP - “poluatorul plăteşte poluarea”;
# apariţia oportunităţilor ecologice de creştere a avantajului competitiv al
firmei;
# extinderea “pieţei protecţiei mediului”;
# intensificarea cercetării & dezvoltării pentru “tehnologii curate”;
# conturarea conceptului de “excelenţă ecologică”.
e) Latura legislativ – normativă
Se caracterizează, în principal, prin:
# existenţa unui cadru juridic şi reglementativ (legi, hotărâri, decizii,
reglementări generale sau locale);
# presiunile grupurilor de interese (lobby);
# limitarea progresivă a rolului Statului

Fundamentele managementului strategic

În această privinţă există două concepţii manageriale:
- cea tradiţională, corespunzătoare “politicii afacerilor”, bazată pe
experienţa acumulată de-a lungul deceniilor în domeniul managementului;
- cea axată pe planificarea pe termen lung
În concepţia tradiţională, managerul are de îndeplinit patru roluri
esenţiale: de decident; de stabilire a politicilor firmei; de strateg; de manager
strategic (coordonator strategic).
Conf. univ. dr. M Albu Management strategic
CURS 2

În concepţia axată pe planificarea strategică, criteriile principale de

raportare sunt:
- orizontul de timp (termen lung 3-7 ani; termen mediu 1-3 ani;
scurt – sub 1 an);
- gradul de formalizare (planificare formalizată; planificare
neformalizată);
- nivelul de referinţă (planificare strategică; planificare tactică)

Avantajele practicării managementului strategic

- asigură unitatea de concepţie la toate nivelurile;
- constituie forma de conducere cea mai bine adaptată pentru anticiparea
schimbărilor viitoare;
- asigură cadrul necesar implicării puternice a tuturor conducătorilor din
firmă;
- asigură îmbunătăţirea semnificativă a performanţelor firmei, fapt atestat
de numeroase studii experimentale efectuate în acest sens şi evidenţiat de
caracteristicile firmelor performante şi de cele ale firmelor slab
performante

Responsabilităţi în practicarea managementului strategic

Se împart între:
- Consiliul de Administraţie al firmei;
- Managerul general;
- Managerii subunităţilor distincte ale firmei;
- Managerii activităţilor funcţionale;
- Conducătorii compartimentelor operaţionale;
Planificatorul strategic (staff-ul de planificare strategică al firmei), fiecare
dintre aceste niveluri ierarhice având prerogative decizionale şi atribuţii
bine definite şi logic eşa