Genul Vibrio

Minidefiniţie
- Bacili gram-negativi foarte mobili (flagel unic polar/flageli laterali)
- Catalaza+oxidaza pozitivi
- Nepretenţioşi nutritiv, fermentează zaharurile fără producere de gaz
- Cresc optim la pH alcalin
Habitat
- Microorganisme acvatice
- Unele specii sunt halofile (V. parahaemolyticus, V.vulnificus) – ape marine, estuare,
delte, porturi
- Altele nonhalofile- V. cholerae – şi în ape dulci (prezenţa tranzitorie)
În apele marine : 3 forme – liberă
- epibiotică – forma simbiontă asociată cu zooplanctonul, cu scoici,
fructe de mare
- dormantă - microvibrioni + celule viabile necultivabile în condiţii
obişnuite
V. cholerae , serogrupe holerigene : O:1, O:139
Caractere de cultivare
0
- Medii uzuale , preferenţial aerob, optim 37 C şi pH 8
- Rezistenţa la pH alcalin (9,5) + toleranţa la bilă + relativă salinitate = medii selective
Caracterele biochimice – 2 biovaruri : clasic şi El Tor
Structura antigenică şi biovaruri
- segrup O:1 – 3 serotipuri definite prin factorii antigenici A, B, C – Ogawa (AB), Inaba
(AC),
Hikojima (ABC)
O:139 – mutantă O a biovarului El Tor
Substanţe elaborate
- Enterotoxină termolabilă
- Neuraminidaza – favorizează fixarea pe microvili
Patogenitate naturală şi patogeneză
Holera TIA umană – 3 etape
8 9
- Ingestia şi depăşirea barierei acide gastrice – 10 - 10 vibrioni
- Intervenţia neuraminidazei (hidrolizează învelişul mucos protector eliminat prin
materii fecale) + aderenţa vibrioni la enterocite
- Enterotoxina termolabilă (TL) codificată cromosomal– peste 95% omologie
structurală şi imunochimică cu TL produsă de ETEC (plasmidic) – stimulează excreţia
clorului
- Holera
- - Incubaţia 2-5 zile
- Diaree apoasă, vărsături, pierdere hidro-electrolitică (1 L/oră) – “fiertură de orez “cu
flocoane de mucus – materii fecale apoase, clare, cu resturi de mucus (NA) ,fără
reacţie inflamatorie
- Forme clinice – hipertoxică (holera sicca)
- - moderate
- - inaparente
- Imunitatea
 - Ig A scretori
Epidemiologie
- Rezervor – bolnavi, purtători asimptomatici, apa contaminată ( forma epibiotică şi
dormantă pot persista ani de zile în ape dulci şi salmastre)
- Transmitere – fecal-orală ( apă, alimente, mâini)
- Manifestare în populaţie
- Epidemic – zone uscate, populaţie lipsită de imunitate; cazuri de import prin
pelerinaje, emigrare. + 50%
- Endemic – zone umede ( delte, estuare, litoral marin)
Profilaxia
- Regim internaţional de carantină
- Măsuri de igienă individuală şi colectivă
- Vaccinare antiholerică – clasic inactivat
- administrare orală – o fracţiune saturează receptorii, alta
stimulează formarea IgA secretori
- Chimioprofilaxie – nitrofurani, sulfamide nerezorbabile, tetracicline

Diagnosticul de laborator
- Diagnosticul direct – urgenţă
Coprocultura - materii fecale, tampon rectal
Microscopie directă a preparat umed , frotiu colorat gram sau din bulionul de îmbogăţire
după câteva ore de incubare: vibrioni mobili, gram-negativi
Cultivare – mediu selectiv+ mediu de îmbogăţire
Colonii suspecte aglutinate cu ser anti O:1 -+ identificare prezumtivă
- teste biochimice confirmă diagnosticul specie, biovar
- Aglutinarea cu seruri monospecifice – precizează serotipul
Tratament
- Reechilibrare hidro-electrolitică – primară
- Doxiciclină, sulfamide nerezorbabile
V.cholerae , non-holerigen (VNH, NAG), non O:1
- Sindroame holeriforme benigne, infecţii ale plăgilor
- Sursa – ape nonsaline, bolnavi
Vibrioni halofili
- Specii marine -V. parahaemolyticus- TIA – peşte, scoici, crustacee ; septicemii
- V.vulnificus – infecţii ale plăgilor

SPIRILI
Genul Campylobacter
Gr. Kampylos - încurbat
Minidefiniţie
- Bacili gram-negativi încurbaţi până la helicoizi, mobili prin flageli mono-, amfi - rar
lofotrichi.
- Pretenţioşi nutritivi, microaerofili, carboxifili
 - Cresc relativ lent la 37-420C, oxidazo+.
- Generează forme cocoide, necultivabile
Habitat
- Tub digestiv ( mamifere, păsări)

Campylobacter jejuni
- Specie foarte mobilă, monotrichă
- 2 antigene importante – termolabil, flagelar
- LPS
Patogenitate naturală
Factori de virulenţă – capacitate enteroinvazivă – inflamaţie
- enterotoxine
- Poate ajunge în sânge , este foarte sensibil la acţiunea bactericidă a serului –
excepţional septicemii
- Uzual determină diaree acută de tip invaziv (asemănătoare EIEC)
- La nou-născut şi sugar evoluiază epidemic în creşe
- Copii mari sdr. Pseudoapendicular
- Copmplicaţii – artrite, sdr. Guillain-Barre
Imunitate
- Infecţii repetate determină imunitate – explică portajul asimtomatic în ţările tropicale
Epidemiologie
- În ţări dezvoltate –infecţia cu rotavirus+ Campylobacter jejuni – principala cauză
BDA
- Consum crescut de carne de pasăre
- Lapte nepasteurizat+apă= epidemie
- În spitale a2-a cauză de BDA după Salmonella
Diagnostic
0
- Cultivare –mediu selectiv, incubare microaerofilă, 42 C
- Identificare – caractere de cultivare, morfologice, biochimice, sensibilitatea la
antibiotice (acid nalidixic, cefalotin)
Diagnostic serologic – de interes în complicaţii (artrite)
Tratament
- Macrolide
- Înfecţii sistemice: aminoglicozide, amoxicilină+acid clavulanic
Campylobacter coli
- 1/5 din campilobacteriozele diareigene
- Rezervor – porcii
Campylobacter fetus
- Poate fi izolat din materii fecale dar infecţia intestinală este doar un fenomen
- Determină septicemii la imunodeprimaţi
- La gravide –avort
- Tratament asemănător Campylobacter jejuni
 Genul Helicobacter

-1982
- Gazde – om şi animale
Morfologie asemănătoare Campylobacter, este lofotriche
Cultivare - 370 C pe medii îmbogăţite
Patogenitate
- Factori de virulenţă – ureaza – eliberează amoniu liber, neutralizează aciditatea
gastrică
- citotoxine şi enzime cu acţiune directă asupra celulelor epiteliale
- mediatori ai inflamaţiei
- Infecţia cronică determină gastrită, frecvent asimptomatică, una din principalele
cauze ale ulcerului recidivant – favorizat de tabagism, factori genetici, terapie cu
antiinflamatorii nesteroidiene
- Semnificativ asociat adenocarcinomului gastric şi limfoamelor gastrice
Imunitate - inoperantă
Epidemiologie
Rezervor – stomac uman
Izolare – materii fecale şi gură. Nu a fost găsit în apă şi alimente.
Transmitere – fecal orală, oral-orală
Infecţia contractată precoce în copilărie şi evoluează cronic
Prevalenţa infecţiei în relaţie directă cu condiţiile socoi-economice
Diagnosticul de laborator
Metode invazive- biopsia mucoasei gastrice – testul ureazei
- frotiu colorat Gram
- cultivare +antibiogramă
- PCR
Metode noninvazive – testul respirator cu uree marcată
Tratament
- Niciun antibiotic nu are eficienţă suficientă in vivo
- Amoxicilină+claritromicină/ tetraciclină+metronidazol, la care se adaugă un
inhibitor al secreţiei acide gastrice (Omeprazol). Cură de 15 zile – definitivă
dacă absenţa bacteriei la controlul după 1 lună de la terminarea tratament.
 Pseudomonade, Acinetobacterii
Pseudomonas
Burkholderia
Stenotrophomonas

Pseudomonade
-bgn drepţi sau uşor încurbaţi , mobili, nepretenţioşi nutritiv, strict aerobi.
- Metabolism oxidativ
- Catalazo-pozitivi, oxidazo-pozitivi.
Habitat
-larg răspândiţi în natură – adaptaţi la o mare varietate de compuşi organici ca unică sursă de
carbon şi energie, chiar şi în cantităţi minime aceşti compuşi permit creşterea în medii
0
cu pH-neutru la temperaturi 5-42 C
- Prezenţi - în apă de suprafaţă, subsoluri umede
- pe vegetale
- în alimente
- Fac parte din - microbiota indigenă a omului
- fondul microbian de spital, fiind izolaţi din apa distilată, soluţii saline,
soluţii de coloranţi, antiseptice şi dezinfectante, medicamente, soluţii perfuzabile,
coliruri, instalaţii tehnico-sanitare, apa florilor, etc
Cel mai frecvent izolat
Pseudomonas aeruginosa
- Bgn monotrich sau lofotrich, mobil
- Unele tulpini produc o substanţă extracelulară mucoasă, alginat, asemănătoare unei
capsule
Caractere de cultivare
0
- Strict aerob, optim 30-37 C
- Disociază spontan intraclonal cu formare de colonii de la mici la mari cu tendinţa de
invadare a mediului.
- Tulpinile care produc alginat formează colonii mucoide
- Formează 2 pigmenţi difuzibili – piocianina ( albastru)
- pioverdina ( galben-verde sau galben brun), dau
coloniilor şi progresiv mediului culoare verde strălucitoare. Ambii pigmenţi sunt
fluorescenţi
Coloniile mucoide sunt nepigmentate
Alţi pigmenţi hidrosolubili sunt produşi mai rar – piuorubina, piomelanina.
Pe agar sânge – multe tulpini hemolitice, colorează tardiv mediul în brun.
Tipic culturile au luciu metalic, degajă aromă caracteristică ( tei, iasomie) şi frecvent presărate
cu plaje de liză.
Structura antigenică
- Membrana externă conţine un complex LPS-proteic- suportul antigenului O somatic –
defineşte 16 serogrupe şi acţionează ca endotoxină
- Receptori specifici pentru bacteriofagi (suport al lizotipiei) şi bacteriocine (suport al
bacteriocinotipiei), markeri epidemiologici
 - Antigenul flagelar H defineşte serotipuri
- Unele tulpini produc un exopolizaharid numit alginat
Substanţe elaborate şi factori de virulenţă
În afară de pigmenţi elaborează numeroase substanţe difuzibile
- Exotoxina A – inhibitor al sintezei proteice similar cu toxina difterică, efect necrozant şi letal
la animal de experienţă

important factor de virulenţă, anticorpii antitoxina A protectori

- Numeroase enzime extracelulare: proteaze, hemolizine cu activitate proteolitică şi

lipolitică.
- Bacteriocine(piocine)
- Enterotoxină
- Pili –liganzi la epiteliul respirator
- Alginatul – barieră contra fagocitelor, complementului, antibioticelor

Patogenitatea naturală

- Bacterie oportunistă puţin virulentă faţă de gazda normoreactivă

- Colonizează şi infectează pacienţi

- cu apărarea antiinfecţioasă dezorganizată prin soluţii de

continuitate ale barierelor externe

- imunodepresie

- cancer

- mucoviscidoză

Infecţiile pot fi endogene sau exogene

Infecţii locale

- Majoritatea ulcerelor bacteriene ale corneei

- Infecţii plăgi şi arsuri
- Infecţii după intervenţii urologice
- Osteoartrite
- Meningite
- Otita externă, otita cronică la sugar

Colonizează -progresiv căile aeriene ale pacienţilor cu traheostomie şi respiraţie asistată

- căile respiratorii ale pacienţilor cu mucoviscidoză sau bronşiectazie (tulpinile

producătoare de alginat)

Septicemii
- pot complica infecţiile localizate sau evolua aparent primitiv după translocare intestinală a
bacteriei la pacienţi cu hemopatii maligne

Epidemiologie

Piocianicul nepretenţios nutritiv, multi rezistent la agenţi antimcrobieni (creşte în soluţiile de

lucru ale antisepticelor şi dezinfectantelor), psihrofil (creşte în soluţiile perfuzabile
sau sângele conservat la frigider)

Importantă bacterie a fondului microbian de spital, implicat în numeroase infecţii

nosocomiale

Profilaxia

- Controlul măsurilor de igienă în spital

- Vaccin corpuscular omorât sau cu lipopolizaharide purificate – la pacienţi cu risc
(arşi) – diminuă numărul complicaţiilor septicemice

Elemente de terapeutică

- Rezistenţa naturală la gamă largă de antibiotice:aminopeniciline, amoxicilina+acid

clavulanic,ampicilina+sulbactam, cefotaxim, ceftriaxona, ertapenem, tetracicline,
trimethoprim, trimethoprim+sulfametoxazol, cloramfenicol
- Testarea include : carboxipeniciline(ticarcilina), ureidopeniciline(azlocilina,
piperacilina), unele cefalosporine (ceftazidim, cefepim), piperacilina+tazobactam,
imipenem, meropenem, ciprofloxacin,aminoglicozide, colistin
- Dar dezvoltă multirezistenţă – mai ales tulpinile de spital
- Situaţie în care se pot utiliza – imipenem,aztreonam,fluorochinolone.
- Într-o infecţie gravă – asociere beta-lactamină cu aminoglicozid antipseudomonas (
gentaminicina, tobramicina, amikacina, netilmicina) - dar după testare in vitro.

Alte pseudomonade

B. cepacia

Burkholderia mallei şi B. pseudomallei

Stenotrophomonas maltophilia

Ca şi piocianicul sunt prezenţi în medii umede, în mediul de spital fiind vehiculaţi prin apă
(robinete,dializă, instalaţii de umidifiere, etc)sau mai rar prin soluţii ( antiseptice,
soluţii injectabile, perfuzabile) deja contaminate.

Virulenţa lor mai redusă decât a piocianicului, exprimată la gazde imunocompromise.

Problema – marea rezistenţă la antibiotice

Stenotrophomonas – rezistenţă naturala: aminopeniciline, amoxicilina+acid
clavulanic,ampicilina+sulbactam, , piperacilina+tazobactam , piperacilina,
ticarcilina, cefotaxim, ceftriaxona, ertapenem,meropenem, imipenem, aztreonam,
trimethoprim, aminoglicozide

B. cepacia- rezistenţă naturala : aminopeniciline, amoxicilina+acid clavulanic,

ampicilina+sulbactam, piperacilina, ticarcilina, ertapenem, colistin

Genul Acinetobacter
- Bacili gram-negativi, groşi,frecvent capsulaţi, strict aerobi, oxidazo-negativi
- 19 specii prezente în fondul microbian de spital – A. baumannii/calcoaceticus, A.
lwofii
Habitat
- Saprofite în sol şi apă dar pot să apară şi în flora flotantă a omului sănătos
( tegument, TR, TG)
- În mediul spitalicesc – aer, instalaţii sanitare, instrumentar medical; natural rezistentă
la multiple antibiotice – infecţii nosocomiale
Patogenitate
- Oportunist - gazda imunocompromisă ( ITR, ITU, septicemii)
- Infecţie nosocomială- secţii arsuri, ATI – pneumopatiile cele mai frecvente localizări
Epidemiologie
- Epifenomen al spitalului modern

Circulaţia în spital evidenţiată prin cercetarea markerilor epidemiologici (PCR, secventiere)

Tratament

- Natural rezistent: aminopeniciline, amoxicilina+acid clavulanic, aztreonam, ertapenem,

trimetropim, cloramfenicol

- Cu acţiune – piperacilina, piperacilina+tazobactam, cefalosporine

(ceftazidim,cefepime) carbapeneme (meropenem, imipenem) aminoglicozide
(tobramicina, gentamicina, amikacina ) , fluorochinolone, SXT, colistin

tratament - după antibiogramă

Genul Corynebacterium

Caractere generale

 bacili gram-pozitivi cu extremităţi “măciucate” sau ascuţite, dispuşi în litere

unghiulare sau palisade, nesporulaţi
 imobili
 cultivă pe medii îmbogăţite cu sânge sau ser, speciile lipofile fiind stimulate
prin adaos de Tween 80 sau gălbenuş de ou
 aerobi sau facultativ anaerobi
 catalază pozitivi şi oxidază negativi
 descompun zaharurile fără producere de gaz
 C. diphtheriae este singura specie înalt patogenă pentru om
 C.xerosis, C.pseudodiphthericum, C.jeikeium, C.urealyticum, C.striatum,
C.minutissimum etc sunt oportunişti prezenţi la nivelul tegumentului şi
mucoaselor colonizate.

Grupul Corynebacterium diphtheriae

- C.diphtheriae

- C.ulcerans
- C.pseudotuberculosis

C.diphtheriae

- 1883 –Klebs
- 1884 – Loeffler – izolează bacilul
- Diphteros –piele

Habitat – strict uman

Caractere microscopice – particularităţi – densitatea granulaţiilor metacromatice este mai

mare şi au dispoziţie predominant bipolară

Caractere de cultivare
Mediul Loeffler – bulion glucozat cu adaos de ser de bou cât să poată coagula în pantă
- bacilul difteric cultivă în 14-18 ore ( nici un patogen respirator nu cultivă în
acest interval)
- colonii cu aspect de spermanţet, albe lucioase, bombate
- numai pe acest mediu prezintă morfologia tipică deoarece are concentraţia
optimă de fosfaţi
Geloza sânge – colonii mici, granulare, cenuşii, margini neregulate, zonă îngustă de hemoliză
- morfologia este necaracteristică
Mediu selectiv – telurit de potasiu – colonii negre datorită reducerii intracelulare a
teluritului la telur metalic proprietate pe care o au şi alte specii ale genului; mediul
Tinsdale – conţine şi cistină – colonii negre în conjurate de halou cafeniu
Există 3 biotipuri diferenţiate prin caracterele de cultivare şi patogenitateC. diphtheriae
gravis, mitis, intermedius
Factori de virulenţă
- Conversia lizogenică – toxigeneza la C.diphtheriae, C.ulcerans
- profagul ß poartă gena tox care codifică la ambele specii aceeaşi
toxină proteică
- Toxina tip A-B – fragmentul B (ligandul) iniţiază pinocitoza fragmentului A după
fixarea pe receptori specifici, fragmentul A hidrolizează NAD şi transportă ADP –
riboza pe factorul de elongare 2 , controlează elongarea lanţului polipeptidic
- este activă doar pe ribozomii eucarioţi
- efect – sistarea sintezei proteice – necroza tisulară
Toate celulele sunt receptive la toxina difterică dar simptomatologia este dominată de
manifestările neurologice şi cardiace; moartea frecvent survine prin insuficienţă
cardiacă. Leziuni hemoragice şi necrotice pot fi remarcate la nivelul oricărui ţesut sau
organ.

Introducerea unei singure molecule de fragment A într-o celulă eucariotă determină moartea
acesteia în câteva ore.
Patogenitate naturală şi patogenie
- Difteria – boală foarte gravă, poarta de intrare faringiană foarte rar
conjunctivală
- toxina adsorbită pe mucoase necrozează epiteliul şi declanşează un răspuns
inflamator superficial. Pe suprafaţa leziunii se acumulează exsudat fibrinos, infiltrat cu
polinucleare şi hematii, numeroşi bacili. Acest exsudat se organizează sub forma unei
false membrane – depozit cenuşiu, greu detaşabil, care lasă suprafaţa sângerândă. Bacilii
din falsa membrană continuă să producă toxină care ajunge în sânge.
- efectele intoxicaţiei sistemice – infiltraţie grasă şi necroză miocardică, renală,
suprarenale, nervi, hemoragii importante în cavităţile seroase.
- Nevrita toxică difterică – paralizii ale palatului moale
- muşchi oculari - extremităţi
- Difteria plăgilor – evoluează benign, absorbţia toxinei scăzută
Clinic
- Angină şi febră
- Adenită cervicală importantă – “gât proconsular”
- Prostraţia şi dispneea apar precoce
- Falsele membrane pot coborî cu formare de crup laringian – asfixie mecanică –
traheotomie de urgenţă
- Faza sistemică – toxemie
- miocardită

- paralizii ale SNP

Tulpinile toxigene mai pot determina – otite

- conjunctivite
- endocardite
- osteomielite

Bacilii difterici pot fi izolaţi din leziunea faringiană sau cutanată împreună cu Streptococcus
pyogenes (30-75%).
Tulpinile netoxigene – endocardite(frecvent)
- faringite
- rar infecţii cutanate, bacteriemii, osteomielite
Imunitatea
- Anticorpi antitoxici în concentraţie de cel puţin 0,01 unităţi/ml sânge
- Cei cu titrul 0,01-0,9 unităţi antitoxice monitorizaţi anual
- peste 1 unitate/ml au protecţie de durată
Elemente de terapie etiotropă
Antitoxina difterică + antibiotic
Antibiotic – penicilină
- eritromicină
- cefalotină
- tetraciclină
- gentamicină sau ciprofloxacină
Epidemiologie
- sursa – om bolnav+purtător sănătos+convalescenţi (nas sau nasofaringe săptămâni
sau luni)
Rata portajului de bacil difteric toxigen 1% din populaţia generală imunizată
- Calea de transmitere – picături Flügge, obiecte contaminate cu secreţii
nasofaringiene

Receptivitatea – maximă între 2 şi 5 ani

Profilaxia
- Specifică – vaccinarea şi chimioprofilaxia
- Vaccinarea –antidifterica între 6 şi 9 luni + 2 rapeluri
- după primovaccinare titrul anticorpilor sub 0,01 unităţi/ml creşte la 0,1
unităţi/ml după 2 rapeluri, dar scade semnificativ la vârsta adultului. De aceea este
necesară monitorizarea stării de imunitate antidifterică în populaţia generală şi
revaccinarea persoanelor neprotejate.
- Chimioprofilaxia – contacţi difterie
- eritromicină 7-10 zile sau benzatinpenicilină în
doză unică
- contacţi cu titru neprotector sunt şi vaccinaţi
C. ulcerans
- Patogen animal
- Tulpinile toxigene determină difterie
Tulpinile netoxigene – granuloame necrotice, faringite, endocardite

Specii difteroide

- asemănare microscopică cu bacilii difterici

- Găzduiţi în microbiota tegumentului, TRS sau genital inferior

- 16 specii găzduite la om au fost izolate din infecţii ale gazdelor imunocompromise

- În serviciile medicale care utilizează metode invazive infecţiile cu difterimorfi ocupă primul
loc
C. jeikeium

- Specie lipofilă umană

- Determină - bacteriemii

- endocardite

- infecţii ale protezelor cu inserţie tisulară

- infecţii respiratorii, urinare

- Rata mare a mortalităţii – sensibil doar la vancomicină, teicoplanină, gentamicină

C. minutissimum
- Eritrasma – infecţie a tegumentelor axilare sau pubiene – fluorescenţă roz sub UV
- Cultura pe Mueller – Hinton –fluorescentă
Poate determina – bacteriemii
- peritonite de cateter
- endocardite
- infecţii respiratorii, ale sânului
C.urealyticum
- Infecţii urinare – formare de calcului vezicali datorită alcalinizării urinei
- Infecţii sistemice
C. pseudodiphthericum, C. xerosis, C. striatum

Genul Listeria

- Bacili gram – pozitivi mobili prin flageli peritrichi

- Catalază – pozitivi oxidază – negativi
- Fermentează zaharurile fără producere de gaz
- Cultivă pe medii uzuale în limite largi de temperatură 0-450C
- Larg răspândite în natură – apă, noroi, scurgeri de canal, fecale, vegetale

Listeria monocytogenes

- Bacil gram – pozitiv scurt, mobil la 220C imobil la 370C

- Testul de mobilitate diferenţiază Listeria de difterimorfi (imobili)
- Creşte pe medii uzuale
- Identificarea este uşurată când utilizăm agar cu sânge de berbec – zonă îngustă de
hemoliză
- Îmbogăţire – prelevat mai multe zile la 40C înaintea inoculării pe medii uzuale

Rezistenţa în mediul extern

- Foarte rezistentă în mediul extern

- Distrusă după 1 oră la 550C, după 5 minute la 800C – pasteurizarea laptelui poate fi
ineficientă
Structura antigenică

- Antigenele O şi H definesc serovaruri de L. monocytogenes – marcheri epidemiologici

- › 90% din infecţiile umane – 1a,1b,4b

Factori de virulenţă

- Bacterii invazive, facultativ intracelulară

- Internalina – asemănătoare proteinei M streptococice

- Proteina p60 – hidrolază
- Proteina ActA – difuzarea bacteriei
- Hemolizină – listeriolizina O

Patogenitate naturală şi patogenie

- Ingestie – se multiplică în în enterocite , translocată prin mucoasa intestinală în
sistemul limfoid al intestinului, preluată de macrofage
- Diseminează bacteriemic – afectare encefal, meninge, endocard, placenta
- Listerioza – zoonoză
- Receptivitate mare la infecţie – făt , gravida face forma benignă , bacteria traversează
placenta – listerioza perinatală – avortul spontan + naştere prematură + naştere la
termen a unui copil contaminat ce va dezvolta în primele 7-14 zile de viaţă sepsis
şi/sau meningită fatale
La adultul - imunocompetent – infecţie inaparentă, la alcoolici – meningită,
meningoencefalită
- imunocompromis – evoluează bacteriemic cu metastaze endocardice, hepatice,
splenice, etc.
Toxiinfecţii alimentare severe – ciocolată, lapte, brânzeturi fermentate, salată de crustacee
Listerioză cutanată – boală profesională ( zootehnie)
Imunitatea
- mediată celular
Diagnostic de laborator
- Direct – izolarea – medii neselective ( sânge, LCR)
- medii selective PALCAM ( fecale, exsudate genitale, alimente)
Identificarea – caractere microscopice, cultură, biochimice
Elemente de terapie etiotropă
- ampicilină/penicilină + gentamicină
- Alergicii la penicilină – macrolide sau cotrimoxazol
Epidemiologie
- Sursa – legume contaminate sau lapte şi derivate provenite de la animale purtătoare
sau bolnave
- Transmitere prin contact direct la veterinari – animale parturiente
- Receptivitate maximă – gravide, nou-născuţi, alcoolici, deficit apărare celulară –
SIDA, hemopatii maligne, neoplazii
Profilaxia
- Măsuri nespecifice - spălarea la jet a fructelor şi legumelor,
- încălzirea la fierbere a mâncărurilor gătite
- evitarea consum de salată de raci, homari, brânzeturi fermentate,
semipreparate
Erysipelothrix rhusiopathiae
-1883 – L.Thuiller şi L.Pasteur izolează bacilul de la porcii cu rujet (erizipelul porcilor)
- 1909 – F.J.Rosenbach descrie infecţia la om
Bacil gram - pozitiv cu tendinţă crescută la decolorare, imobil
0
Cultivă optim pe geloză – sânge sau geloză cu sânge ciocolatat la 35 – 37 C în atmosferă cu
5-10% CO2.
Culturile în forma S – colonii mici, transparente, zonă îngustă de α-hemoliză – bacili aşezaţi
în lanţuri scurte
forma R – colonii mai mari, aplatizate, contur şi suprafaţa neregulată – predomină filamentele
lungi
Structura antigenică
- Mai multe serovaruri după un antigen termorezistent
Virulenţa
- Adezine – structură similară capsulei
- Enzime ce clivează acidul sialic prezent în învelişul celulelor eucariote
Patogenitate naturală şi patogenie
- Infecţia la om – erizipeloidul Rosenbach – consecinţa inoculării bacilului în ţesutul
subcutanat
- incubaţia – 10-14 zile
- la locul inoculării apare o papulă dureroasă cu tendinţă la extindere în
suprafaţa
- evoluţie – vindecare spontană sau
- Limfangită şi limfadenită
- Infecţie sistemică cu febră şi flictene la locul inoculării
- Sepsis şi endocardită
Diagnosticul de laborator
- Formele cutanate – izolarea din biopsia cutanată
- Formele sistemice – hemoculturi pozitive
Tratamentul
- Penicilina de elecţie
- Eritromicina, clindamicina, flurochinolone
- Nu este sensibil la vancomicina
Epidemiologie
- Erizipeloidul Rosenbach – boală profesională - contact direct cu animale bolnave sau
produse ale acestora – veterinari
- zootehnişti, piscicultori, măcelari, pescari
Receptivitate – mai crescută la imunodeprimaţi, alcoolici
BACILLUS
Minidefiniţie – bacili gram-pozitivi sporulaţi
- aerobi/ facultativi
- majoritatea mobili
- oxidazo-pozitivi şi majoritatea catalazo-pozitivi
- Include specii ubicvitare, majoritatea saprofite, fac parte din microbiota gastro-intestinală a
ierbivorelor
Specii – înalt patogenă pentru mamifere şi om – Bacillus anthracis
- oportuniste, bacili antracoizi - B.cereus
- B.subtilis
Bacillus anthracis
- Găzduit de ierbivore, contaminează prin secreţiile şi excreţiile animalelor bolnave mediul
Caractere microscopice
- Bacil mare ( 3-10µ), capete retezate, gram pozitiv/gram variabil.
- În produse patologice încapsulaţi, nesporulaţi, dispuşi fie izolaţi, fie în lanţuri scurte care
imită trestia de bambus

- Coloraţia simplă cu albastru de metilen policrom – capsula halou roz

- Frotiu din cultură pe medii simple – bacili necapsulaţi, sporulaţi, formează lanţuri
lungi
- Sporulează numai în prezenţa oxigenului, spor oval, central, nu deformează
Caractere de cultivare
0
- Facultativ anaerob, nepretenţios nutritiv, creştere optimă la 37 C, sporularea rapidă la
temperatura camerei.
- Pe medii agarizate colonii mari, 2-3 mm, cu aspect de sticlă pisată, margini neregulate
- La stereomicroscop – “ cap de meduză”
- Nehemolitic pe geloză sânge
Factori de virulenţă
- Capsula – un izomer al acidlui D-glutamic, rezistent la hidroliza enzimelor
proteolitice,
fiind formă “nenaturală”
- anticorpii anti-capsulari nu au rol protector
- inhibă fagocitoza
- codificată plasmidic –pOX2
- Toxina cărbunoasă – codificată de plasmidul pOX1
- de tip A-B
- Componenta A – factorul edematos (EF) – eliberarea de către
monocite a IL-6, TNFα
- factorul letal (FL) – zinc – metalopeptidază
- Componenta B – funcţie de ligand
- factor protector – antigen vaccinant
Patogenitate naturală şi patogenie
La om: antrax, cărbune, popular dalac
- Antraxul cutanat sau pustula malignă – papulă nedureroasă la locul inoculării,
evoluează către veziculă sero-sanguinolentă şi escară necrotică
- Antrax pulmonar – boala sortatorilor de lână
- iniţial imită viroza respiratorie
- evoluează rapid spre mediastinită, sepsis, edem pulmonar
hemoragic mortal
- Antrax digestiv - gastro-enterită severă cu scaune diareice sanguinolente, după
ingestia de carne provenită de la animal bolnav
Complicaţii – 5% dintre pacienţi indiferent de formă pot prezenta meningită hemoragică
Imunitatea
- Anticărbunoasă – anticorpii anti-B inhibă endocitarea FE şi FL
Terapie etiotropă
- penicilină, macrolide, tetraciclină
- În formele severe se asociază ser anticărbunos
Epidemiologie
- Antrax boală a ierbivorelor – probleme în ţări unde nu se practică vaccinarea
- Sursa pentru om – animalele bolnave, inclusiv cadavrele lor
Profilaxia
- Vaccinarea ierbivorelor, sacrificarea animalelor bolnave
- Vaccinarea persoanelor cu risc profesional
Specii de bacili antracoizi
Bacillus cereus şi B. subtilis
- saprofiţi ai mediului extern, în microbiota colonului la om
- B. cereus produce 2 enterotoxine – termostabilă – forma emetizantă
- termolabilă – forma diareică
Produc -
toxiinfecţii alimentare, infecţii oculare, infecţii invazive
Terapie - vancomicina
Genul Clostridium (Kloster –fus)
• - 1861 – L.Pasteur – fermentaţia butirică are loc în absenţa oxigenului şi este datorată
Clostridium butyricum (vibrion butiric)
• 1877 – vibrion septic – Clostridium septicum
• Generalităţi
• Bacili gram – pozitivi în cultura tânără
• Majoritatea mobili prin flageli peritrichi
• Sporulaţi – endospori ovali (dispuşi central sau subterminal) sau sferici (terminal) care
deformează bacteria şi sunt termorezistenţi.unele specii nu sporulează pe mediile
uzuale de cultivare.
• Anaerobi cu unele specii aerotolerante
• Nu produc catalază
• Unele specii fermentează zaharurile altele sunt azaharolitice
• Habitează tubul digestiv al omului şi animalelor, prin fecale contaminează solul, unde
prin endospori supravieţuiesc timp îndelungat, iar unele specii chiar se multiplică
Caractere de cultură
0
• Cultivă bine, la 37 C, pe medii uzuale incubate anaerob -hidrogen sau azot cu 10%
CO2
• Tuburi cu bulion în coloană de minimum 10 cm, mediul conţinând 0,1% agar (agent
de limitare a difuziunii gazelor), un agent puternic reducător (fragmente prospete de
viscere, carne tocată şi uscată, glucoză şi tioglicolat de sodiu) pot fi incubate în
atmosferă obişnuită
• Pe medii solide creşterea este relativ lentă, pe geloză sânge cele mai multe specii sunt
hemolitice.
Rezistenţa la mediul extern
0
• Sporii unor specii mor după 30 min la 105 C
• Glutaraldehida şi dezinfectantele pe bază de halogeni îi omoară în 2-3 ore, dar la
formaldehidă şi derivaţi fenolici -4-5 zile
• În mediul extern pot supravieţui zeci de ani
Clostridium perfringens
• Bacili gram-pozitivi care sporulează greu în mediul de cultură şi in vivo
 • Prezintă capsulă în produsele patologice,vizibilă mai ales în coloraţia cu tuş de India
• Imobil
Caractere de cultivare şi metabolice
• Se multiplică rapid pe medii de cultură, fiind aerotolerant
• Pe geloză sânge coloniile sunt înconjurate de o zonă dublă de hemoliză
• Pe medii cu gălbenuş de ou se evidenţiază producerea de lecitinază
• În geloza semisolidă repartizată în coloană înaltă formează colonii cu aspect lenticular
Factori de patogenitate
• Produce numeroase enzime şi exoenzime
- toxina alfa, o lecitinază ce lizează membranele celulare(L,Tr,E,endoteliul capilar,
celula musculară)

enterotoxina termolabilă eliberată în cursul sporulării în intestin

- exoenzime ( colagenaza, hialuronidaza, neuraminidaza,etc) cu rol în invazivitate

Habitat natural

• Ubicvitară
• Prezentă în sol şi intestinul ierbivorelor
• Poate fi prezent în microbiota colonului, rar pe mucoasa vaginală sau tegument

Manifestări clinice

• Plăgi traumatice, în contact cu solul sau flora fecală,pot evolua cu manifestări de -

celulite sau fasciite

- gangrana gazoasă - leziuni invazive de mionecroză, febră, hemoliză

intravasculară, şoc

- infecţie polimicrobiană cu prezenţa asociată a altor

specii de Clostridium (C.septicum, C.novyi, C.histolyticum, C.bifermentans) şi floră facultativ
anaerobă

• Infecţii invazive uterine grave după avort septic

• Toxiinfecţii alimentare autolimitate după consum de carne contaminată

Clostridium tetani

• Bacil gram-variabil, frecvent cu aspect filamentos, cu spor sferic terminal

• Mobili
• Cultivă pe geloză-sânge în anaerobioză strictă sub formă de colonii transparente,
uneori cu caracter invaziv, hemolitice
• În geloză semisolidă repartizată în coloană înaltă, dezvoltă colonii cu aspect pufos
• Specie relativ inactivă metabolic, neproteolitică şi azaharolitică

Factori de patogenitate

• Bacterie neinvazivă
 • Tetanospasmina, codificată plasmidic, reprezintă factorul major de virulenţă, care
difuzează de la nivelul leziunii către SNC
• Toxină de tip A-B, unică antigenic se leagă de receptorii gangliozidici de pe suprafaţa
neuronilor şi blochează eliberarea neurotransmiţătorilor cu efect inhibitor al influxului
nervos
• Determină contracturi spastice ale musculaturii striate

Habitat natural

• Bacterie ubicvitară
• Prezentă în flora intestinală la erbivore şi în sol, mai ales cele fertilizate cu gunoi de
grajd

Manifestări clinice la om

• Toxiinfecţie iniţiată de contaminarea unei plăgi traumatice cu spori de C.tetani, la nou

născut poarta de intrare este reprezentată de plaga ombilicală, iar în avortul septic, de
plaga uterină
• Condiţii locale, anaerobe, facilitează multiplicarea şi eliberarea de toxină
• Perioada de incubaţie, în medie 2 săptămâni, invers proporţională cu gravitatea clinică
• Apar contracturi spastice dureroase ale muşchilor striaţi, exacerbate de stimuli externi,
ce pot determina poziţii particulare ale corpului, însoţite de manifestări vegetative
• Decesul survine prin insuficienţă cardio-respiratorie

Imunitatea

• Conferită de anticorpi antitoxina tetanică

• Anticorpii specifici stimulaţi după administrarea anatoxinei tetanice

• Infecţia naturală nu conferă imunitate post-infecţioasă
Principii de diagnostic
• Diagnosticul se bazează pe tabloul clinic
• Diagnosticul bacteriologic este solicitat în cazuri medico-legale (nou-născut,
avort septic)
Principii de tratament
• Administrarea de urgenţă a serului antitoxină tetanică
• Metronidazolul cu rezultate clinice mai bune decât penicilina
Profilaxie specifică
• Vaccinarea generalizată, cu anatoxină tetanică
• La un pacient cu plagă tetanigenă nevaccinat sau vaccinat incomplet, se
administrează anatoxină tetanică +ser antitoxină
Clostridium botulinum
 Bacil gram-pozitiv cu spor ovalar subterminal, mobili
 Strict anaerob
 Toxina botulinică, are o structură de tip A-B, sediul de acţiune fiind joncţiunea
neuro-musculară, unde blochează eliberarea de acetilcolină şi determină paralizii
flasce
 • 7 tipuri antigenice (A-G), neurotoxinele A,B,E mai des prezente la om
• Prezent în sol, vegetale, intestinul unor mamifere, păsări sau peşti
• Poate determina la om – toxiinfecţii alimentare, botulismul plăgilor, botulismul
infantil
• Diagnosticul mai ales clinic, tipul de toxină identificat prin testul de
seroprotecţie pe şoarece
• Seroterapie de urgenţă
Clostridium difficile
• Caractere morfo-tinctoriale asemănătoare cu C.botulinum
• Strict anaerob
• Prezent în flora colonului la om, poate prolifera în cursul antibioticoterapiei,
fiind asociat cu colita pseudomembranoasă postantibiotic
• Infecţia poate îmbrăca caracter nosocomial
• Virulenţa conferită de o enterotoxină (toxina A) şi citotoxină (toxina B) care
determină leziuni necrotice ale mucoasei intestinale şi răspuns local
Diagnosticul de laborator
- Evidenţierea în filtratul de materii fecale a citotoxinei pe culturi de celule
- Identificarea celor 2 toxine prin ELISA
- Test rapid imunocromatografie
Terapie
Metronidazol sau vancomicină în formele severe
Profilaxie
Nespecifică prin utilizarea raţională a antibioticelor
Măsuri de combatere a infecţiilor cu transmitere fecal-orală